Contestaţie la executare. Decizia nr. 2028/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2028/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 14301/280/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2028/2013
Ședința publică de la 20 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător A. M. P.
Judecător M. C.-E.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de contestatorii M. V. și M. S. împotriva sentinței civile nr. 9887/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._/280/2010*, intimați fiind M. E., F. G. C., P. M. M. E. ,C. C. și B. V. I. .
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 12.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie .
Apoi, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea inițial la data de 19.09.2013 și ulterior la această dată, când a pronunțat prezenta decizie.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 9887/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasivă, invocată de intimatul B. V. I., a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorii M. S. și M. V., în contradictoriu cu intimații B. V. I., intimat F. G. C., M. E., P. M. M. E., C. C..
Au fost obligați contestatori să plătească intimaților persoane fizice suma de 3000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 15.07.2010 contestatorul M. V. a solicitat în contradictoriu cu Birorul Executorului Judecătoresc V. I. și intimatele F. G. C., M. E., P. M. E. (actualmente M.) și C. C. anularea actelor de executare realizate în dosarul de executare silită nr.127/2010 al executorului judecătoresc V. I. și suspendarea executării până la soluționarea contestației.
In motivarea acțiunii, se arată că în baza titlului executoriu sentința civilă nr.645/23.01.2009 a Judecătoriei Pitești, irevocabilă prin decizia civilă nr.1104/R/03.07.2009 a Tribunalului Argeș, la cererea creditoarelor s-a pornit procedura executării silite privind imobilul atribuit prin hotărâre judecătorească de ieșire din indiviziune.
Relevă că, în mod nelegal executorul judecătoresc a somat pe debitorul M. V. să lase creditoarei F. G. C. în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 1120,87 mp constituit din 960 mp teren arabil și 160,60 mp cotă parte alee de servitute (somație f.7) întrucât servitutea de trecere nu este constituită, conform hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu, pe un teren de 1000 m.p. ce aparține contestatorului printr-un contract de întreținere ci pe suprafața de 1120,87 mp (suprafață atribuită în Lotul nr.1 din Schița anexă la Raportul de expertiză întocmit de expertul S. Gh. în varianta 3, fila 203-204 dosarul de fond).
Se susține, faptul că se tinde la executarea dreptului de servitute în favoarea intimatelor deși consideră că sentința civilă nr.645/2009 a Judecătoriei Pitești nu a instituit un astfel de drept. Raționamentul expus este acela că s-a admis în parte acțiunea, deci cererea completatoare formulată de intimate în dosarul de fond (f.35) prin care solicitau acordarea unui drum de servitute celorlalți moștenitori, care nu vor avea accest la drumul principal, ar fi fost respinsă. Sentința Judecătoriei Pitești, sub acest aspect, ar fi fost menținută de Tribunalul Argeș.
Se reliefează faptul că, pe drumul de servitute, contestat de altfel ca existență, există construcții, ori, în ipoteza creării unei astfel de treceri, hotărârea instanței ar fi trebuit să cuprindă măsura demolării respectivelor edificii.
În susținere, s-au depus în dovedirea acțiunii somația emisă de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr.126/2010, somația emisă în dosarul de executare nr.127/2010.
Ulterior contestatorul și-a precizat cererea, arătând că înțelege să solicite anularea formelor de executare silită imobiliară privitoare la cota-parte din . suprafață de 160,60 m.p.) atribuită în Lotul nr.2 intimatei F. G. C. precum și la cota parte din . suprafață de 160,60 mp) atribuită intimatelor M. E., P. M. E. și C. C. care au primit Lotul nr.3 . S-au depus în susținerea acesteia mai multe înscrisuri ( f.30-48 din dosarul inițial).
La aceeași dată, 15.07.2010, a formulat contestație la executare și M. S., ca terț vătămat prin executare (dos.nr._/280/2010), solicitând anularea formelor de executare silită privind terenul de 160 mp ce reprezintă cotă parte din . suprafața atribuită intimatei F. G. C. precum și terenul de 160 mp reprezentând cota-parte din . terenul atribuit intimatelor M. E., P. M. E. și C. C.. Totodată, s-a solicitat suspendarea executării silite .
S-a arătat, în esență, aceleași împrejurări ca cele invocate de M. V., anume că s-a realizat executarea silită privind . terenul de 1000 m.p. care aparține în coproprietate contestatoarei M. S. și contestatorului M. V., deoarece provine dintr-un contract de întreținere, în loc să fie creat pe terenul de 1120,87 mp atribuit prin partaj lui M. V..
Se susține că, nelegal a fost somat M. V. să respecte proprietatea și posesia, cât timp hotărârea - titlu executoriu este una de ieșire din indiviziune, nu una având ca obiect revendicarea și că prin respectiva hotărâre, de fapt, nu s-a admis capătul de acțiune privind crearea unei servituți de trecere, așa cum rezultă din interpretarea dispozitivului hotărârii.
S-au depus în copie înscrisuri: somațiile nr.126 și 127 emise de executorul judecătoresc în dosarele de executare cu aceleași numere, contractul de întreținere autentificat prin încheierea de autentificare din 21.08.1990, sentința civilă nr.645/2009 a Judecătoriei Pitești, decizia civilă nr.1104/R/3.07.2009 a Tribunalului Argeș.
In ambele dosare executorul judecătoresc V. I. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Atât dosarul nr._ cât și dos.nr._/280/2010 au avut termen de judecată la 30.09.2010, termen la care contestatorul M. V. a solicitat conexarea celor două cauze; instanța a încuviințat cererea de conexare, după care a pus în discuția părților excepția invocată de executorul judecătoresc V. I. prin întâmpinare.
Prin încheierea de ședință din 30.09.2010 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a executorului judecătoresc V. I. și s-a dispus scoaterea sa din cauză.
S-a administrat proba cu înscrisuri, inclusiv atașarea dosarul nr._ în care s-au pronunțat sentința civilă nr.645/2009 și decizia nr.1104/R/2009 și copii de pe înscrisurile din dosarele de executare nr.126/2010 și 127/2010 ale executorului judecătoresc V. I..
Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr. 8716/04.11.2010, a respins contestația la executare formulată de contestatorii M. V. și M. S. în contradictoriu cu intimații B. V. I., F. G. C., M. E. P. M. M. E., C. C., a respins cererea de suspendare a executării și a obligat contestatorii să plătească intimaților cheltuieli de judecată în cuantum de 2000 lei.
Împotriva acestei sentințe a fost formulat recurs de contestatori, care a fost admis prin decizia civilă nr. 1336/15.04.2011 a Tribunalului Argeș, fiind suspendată atât executarea silită cât și sentința recurată.
După admiterea recursului și casarea sentinței instanței de fond, cauza a fost trimisă spre rejudecare, formându-se astfel dosarul nr._, în care părțile au fost legal citate.
Îndrumările de casare au fost în sensul de a se stabili în concret suprafața vizată prin executare, prin efectuarea unui raport de expertiză, care să constate dacă executarea a respectat titlul executoriu, în conformitate și cu expertiza de lotizare efectuată în procesul de partaj și de asemenea, dacă punerea în posesie, s-a făcut cu încălcarea dreptului de proprietate al terțului.
De asemenea, recomandarea a fost și aceea ca instanța de fond să administreze probe în ceea ce îl privește pe contestatorul M. V., din care să rezulte dacă se face sau nu aplicabile disp. art. 371 ind. 1 C.pr.civ,. referitoare la punerea în executare a hotărârilor judecătorești de bună voie, cu implicații directe asupra cheltuielilor de judecată, să se stabilească dacă acesta s-a aflat în posesia terenului în litigiu, văzând și împrejurarea că suprafața „alee servitute” îi aparține în cotă parte.
Având în vedere îndrumările deciziei de casare a Tribunalului Argeș, instanța a încuviințat în cauză proba cu expertiză tehnică de specialitate cu obiectivele: să se stabilească dacă executorul a procedat la punerea în posesie a părților potrivit titlului executoriu, raportat la varianta a treia de lotizare, aflat la filele 203-204 din dosarul de fond - 3370/2006(_ ); dacă punerea în posesie s-a făcut cu încălcarea dreptului stabilit prin contractul de întreținere nr. 9519/21.08.1990 și proba cu interogatoriu.
Argumentându-și soluția, prima instanță a apreciat că intimatele F. G. C., M. E., P. M. M. E. și C. C., au declanșat procedura executării silite, în temeiul unui titlu executoriu, respectiv sentința civilă nr. 645/23.01.2009 pronunțată de Judecătoria Pitești, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1104/R/03.07.2009 a Tribunalului Argeș, aflate la filele 36-40 din dosarul inițial, ce a avut ca obiect partaj succesoral, cu ieșirea din indiviziune a părților litigante, în calitate de moștenitori ai defuncților M. I. M., decedat la data de 23.02.1992, cu ultimul domiciliu în Ștefănești, jud. Argeș și M. M., decedată la data de 05.10.1996, cu același ultim domiciliu.
Astfel, s-a format dosarul de executare nr. 127/2010 de către B. V. I., la cererea creditoarelor intimate împotriva creditorului – contestator, M. V., fiind emis primul act de executare intitulat somație, aflat la fila 6.
Titlul executoriu, așadar îl reprezintă sentința civilă nr.645/2009 a Judecătoriei Pitești, prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase în succesiunea defuncților M. M. și M. a numiților M. V. (fiul defuncților), F. G. C. (nepoată de fiică) și M. E., P. M. E. și C. C., toate moștenitoare ale fiului defuncților, fiecare dintre grupurile procesuale cu câte o cotă de 1/3 din masa succesorală.
Conform hotărârii de partaj, s-au atribuit loturi părților, potrivit variantei I a raportului de expertiză completat întocmit de expertul S. G..
În urma recursului declarat de intimatele M. E., C. C.,P. M. E. și F. G., prin decizia nr. 1104/R03.07.2009 a Tribunalului Argeș, s-a modificat în parte sentința Judecătoriei Pitești, în sensul că s-a omologat o altă variantă a raportului de expertiză, anume varianta III.
La data de 07.06.2010, creditoarele M. E., P. M. E. și C. C., pe de o parte și F. G. C., pe de altă parte, au apelat la forța coercitivă a statului pentru executarea silită a titlului executoriu sentința civilă nr. 645/2009 a Judecătoriei Pitești, irevocabilă prin Decizia civilă nr.104/R/2009 a Tribunalului Argeș, formându-se dosarele de executare nr.126/2010 respectiv 127/2010, fapt menționat și mai sus.
Astfel, la datele de 30.06.2010, respectiv la 2.07.2010 executorul judecătoresc V. I. a emis somații debitorului M. V., somându-l că la 29.07.2010 să fie prezent la imobil pentru executarea silită, iar prin două încheieri distincte din 29.06.2010 instanța de executare a admis cererile creditoarelor de încuviințare a executării silite (dosarele nr._/280/2010 și_/280/2010, ambele ale Judecătoriei Pitești).
Executorul judecătoresc V. I., la data de 29.07.2010, a încheiat câte un proces verbal în fiecare dosar de executare privind modul cum a îndeplinit executarea.
Potrivit art.572 C.pr.civ., în cazul în care obligația debitoarei prevăzută în titlul executoriu constă în lăsarea posesiunii unui bun, în predarea unui bun ori a folosinței acestuia, în desființarea unei construcții, plantații sau a altei lucrări ori în îndeplinirea oricărei alte activități stabilite pentru realizarea drepturilor creditorului, iar debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa în termenul prevăzut în somație, executorul sau, după caz, creditorul, în raport cu împrejurările cauzei și natura obligației ce se execută, va proceda fie la executarea silită, fie va sesiza instanța de executare în vederea aplicării unei amenzi civile.
Conform art.578 C.pr.civ., dacă partea obligată să părăsească ori să predea un imobil nu-și îndeîndeplinește această obligație în termen de 5 zile de la primirea somației, ea va fi îndepărtată prin executare silită, iar imobilul va fi predat celui îndreptățit.
În vederea executării silite a obligației prev. de art.578 c.pr.civ., executorul judecătoresc va soma pe debitor să părăsească de îndată imobilul iar în caz de împotrivire, va elibera imobilul cu ajutorul forței publice, primind pe creditor în drepturile sale (art.580 C.pr.civ.).
Despre neîndeplinirea executării potrivit prevederilor prezentei secțiuni, executorul judecătoresc va întocmi un proces-verbal, dispozițiile art.577 fiind aplicabile ( art.580/1 C.pr.civ.).
Mai mult, potrivit disp. art.577 C.pr.civ.: Executorul judecătoresc va încheia în condițiile art.388 un proces verbal despre îndeplinirea executării, stabilind totodată cheltuielile de executare pe care urmează să le plătească debitorul. Procesul verbal constituie titlu executoriu în privința cheltuielilor de executare stabilite în sarcina debitorului.
Așadar predarea bunurilor imobile reprezintă o formă de executare directă a obligației ce intră în conținutul raportului juridic consacrat prin titlu executoriu; procedura presupune mai întâi emiterea unei somații pe care executorul judecătoresc o va comunica persoanei contra căreia se exercită urmărirea, punându-i-se în vedere ca, în termen de 5 zile, să predea sau să libereze de bunăvoie imobilul ce face obiectul urmăririi, în caz contrar urmând a se elibera imobilul cu concursul forței publice.
Predarea silită se face de către executorul judecătoresc, care se va deplasa, dacă este cazul, însoțit de subofițeri de poliție, la locul situării imobilului, iar debitorul în cazul în care, continuă să refuze predarea imobilului, executorul va proceda, cu ajutorul forței publice, la evacuarea debitorului și la punerea în posesie a creditorului.
Executarea silită se finalizează, de executorul judecătoresc întotdeauna, cu întocmirea unui procesul verbal constatator, stabilind și cheltuielile de executare ce cad în sarcina debitorului.
Toate aceste dispoziții legale au fost analizate și în primul ciclu procesuale, la instanța de fond, dar și în rejudecare, rezultând cu certitudine că sunt pe deplin respectate, astfel că, au fost respinse criticile aduse executării propriu-zise.
În speță, într-adevăr intimatul B. V. I., în cadrul contestației la executare nu are calitate procesuală pasivă, pentru că în cauzele ce au ca obiect activitatea de verificare a legalității actelor de executare silită, executorul judecătoresc nu este parte în procesul civil, în acest sens fiind și Decizia Curții Constituționale nr. 225/2003, care este obligatorie pentru toate instanțele din România și care a statuat faptul că nu se justifică chemarea executorului judecătoresc în fața instanței.
Acesta este și motivul pentru care s-a admis excepția invocată prin întâmpinare de câtre executorul judecătoresc intimat, constatând lipsa calității procesuale pasive, el nefiind parte decât în plângerile împotriva refuzului acestuia de a face acte de executare, în conformitate cu art. 2 pct. 1 din Legea nr. 188/2000.
Este cert că, nu se regăsesc cauze de nulitate/anulabilitate a executării silite ori alte impedimente care să afecteze executarea, care să aibă ca rezultat desființarea formelor de executare sau stoparea acesteia.
Conținutul proceselor verbale încheiate de executorul judecătoresc în ambele dosare de executare, cuprind toate mențiunile prevăzute de art.388/1 C.pr.civ., în special cele sancționate cu nulitatea absolută.
În rejudecare, instanța trebuie, în raport și de expertiza tehnică efectuată în cauză coroborată cu răspunsurile la interogatoriu, să analizeze dacă executarea silită în forma consemnată în conținutul proceselor verbale încheiate de executorul judecătoresc dacă se încalcă dreptul de proprietate al contestatorilor asupra suprafeței de 1000 m.p. teren provenit din contractul de întreținere și dacă pe drumul de acces asupra căruia s-a făcut executarea silită sunt amplasate anumite bunuri (stâlp de electricitate, conductă de apă, cămin de scurgere, pomi fructiferi și viță de vie).
Acest fapt nu poate fi analizat decât prin prisma titlului executoriu, care nu poate fi modificat sau explicitat, pentru că prezenta contestație este la executare și nu la titlu.
Aceste chestiuni sunt statuate prin titlu executoriu, însă nereținute în acesta, fapt care rezultă din considerentele și dispozitivul soluției date de instanța învestită cu soluționarea cererii de ieșire din indiviziune, ele fiind învederate în mod repetat pe parcursul cercetării judecătorești (inclusiv în recurs- fila 14 dosar de recurs) și avute în vedere de instanță, care a administrat probe și pe aceste teze probatorii.
Părțile invocă motive, care trebuiau invocate și analizate înainte de pronunțarea hotărârii irevocabile, pentru că dispozitivul hotărârii este cel care se execută.
Ele nu mai pot cere în prezent, pe calea contestației la executare decât constatarea nulității actelor de executare prin încălcarea procedurii execuționale și în cadrul acesteia nu pot apela la procedura lămuririi titlului executoriu, prevăzută de art.281 indice 1 C.pr.civ.: În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Instanța va rezolva cererea de urgență, prin încheiere dată în camera de consiliu, cu citarea părților.
Încheierea se va atașa la hotărâre atât în dosarul cauzei, cât și în dosarul de hotărâri al instanței.
Indiferent de felul contestației la executare, în practică s-a decis că pe această cale nu se poate modifica sau anula hotărârea pusă în executare, instanța investită cu soluționarea contestației fiind ținută să cerceteze exclusiv dacă actele de executare au fost sau nu efectuate cu respectarea dispozițiilor legale privind executarea silită sau, după caz, să lămurească întinderea și înțelesul dispozitivului care se execută ( C.S.J., s.civ., dec.civ. nr.1353/1992 și d.civ. nr.1180/1999, C.A.București, d.232/1996)
În raport de probele administrate în rejudecare, a rezultat că nu se poate ajunge la o altă soluție decât aceea de, a fi respinsă contestația la executare, ca nefondată.
Din probele administrate și în primul rând, în conformitate cu raportul de expertiză efectuat de M. L., s-a transpus varianta III, stabilită prin titlu executoriu, însă nu se poate face vorbire despre titlul executoriu, pentru că s-ar încălca autoritatea de lucru judecat.
Contestatorii, mai mult, nu invocă un drept de proprietate sau un titlu separat, fiind invocat același act de întreținere încheiat cu soțul, nu se poate face dovada pretinsului drept de proprietate care să-i fie afectat prin executare silită.
Astfel, terenul în suprafață de 4363 mp, din care instanța de fond, la soluționarea acțiunii de partaj, a scos 1000 mp, rămânând restul de 3363 mp, a fost împărțit între cei trei moștenitori în varianta menționată mai sus.
Totodată rezultă cert, cu ocazia efectuării expertizei că, nu este vorba de vreo servitute, fiind scoși cei 1.000 mp, iar în varianta III, fiecăruia i s-a dat câte 100 mp, pe lângă 960 mp, tocmai pentru a avea acces la loturile ce le reveneau fiecăruia, iar suprafața de 160 mp are destinația de drum comun, aspect reținut expres în titlu executoriu.
Așadar, contestatorii nu pot invoca o suprafață mai mare de 1000 mp, conform contractului de întreținere și nu pot invoca o suprafață mai mare printr-o chitanță de mână din 1990, nu pot bloca loturile care au toate ieșire la .> În sprijinul celor arătate, prin analogie este și cauza Ș. contra României, Curtea Europeană de Drepturilor Omului a statuat că: „Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi (Hornsby împotriva Greciei, Hotărârea din 19 martie 1997, Culegere de hotărâri și decizii 1997-II, pag. 510-511, paragraful 41).
Ea amintește că nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut un titlu executoriu și care recurge la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție, să invoci pe cale de contestație la executare, motive care privesc însăși fondul celor stabilite prin hotărârea judecătorească (Cauza Metaxas împotriva Greciei, Cererea nr. 8.415/02, paragraful 19, 27 mai 2004).
Din conținutul cauzelor menționate a rezultat că intimații nu pot fi lipsiți, de contestatori, de un acces efectiv la justiție în privința executării unei hotărâri definitive pronunțate în favoarea lor.
Pentru toate aceste considerente, contestația la executare a fost respinsă ca neîntemeiată, pe cale de consecință a fost respinsă și cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs contestatorii M. V. și M. S., care susțin:
1. Sentința este netemeinică și nelegală (art.3041 și art.304 pct.9 Cod pr.civilă), pentru că executarea s-a făcut fără să existe titlu, fiind încălcate prev.art.3712 și art.572 Cod pr.civilă.
Decizia nr.1104/R/03.07.2009, care este titlu executoriu, nu stabilește un drum de servitute, iar soluția de respingere a cererii de constituire a unei servituți de trecere pe terenul proprietate devălmașă a recurenților, a fost menținută de Tribunalul Argeș.
La executare s-au încălcat prev.art.572 și art.388 pct.8 Cod pr.civilă, pentru că executorul judecătoresc nu a consemnat în procesele verbale de executare afirmația creditoarelor că nu au încercat executarea de bună voie, aspect ce are relevanță pentru reaua credință a creditoarelor, dar și pentru atitudinea nejustificată a executorului judecătoresc, care a apelat la organele de poliție fără motiv.
S-au constituit greșit două dosare de executare, în baza unui titlu executoriu comun, ceea ce a generat cheltuieli de executare sporite, fiind încălcate prev.art.577 Cod pr.civilă.
Instanța nu a respectat dispozițiile deciziei de casare (art.315 Cod pr.civilă), pentru că nu a analizat dacă prin executare este vătămat dreptul de proprietate al recurenților.
Prin expertiza întocmită de M. L. se arată că servitutea trasată de executorul judecătoresc încalcă dreptul de coproprietate al recurentei M. S.. Deși expertul consemnează explicit că prin executarea deciziei de partaj s-au împărțit 4.363 mp, iar nu 3.363 mp cât s-a reținut la masa partajabilă, totuși prima instanță susține că la soluționarea acțiunii de partaj, a fost scoasă suprafața de 1.000 mp proprietatea recurenților.
2. Sentința cuprinde motive străine de natura pricinii, în contradicție cu probele administrate (art.304 pct.7 Cod pr.civilă), deoarece instanța reține că nu este vorba de vreo servitute, fiind scoși cei 1000 mp, iar în varianta III, fiecăruia i s-a dat câte 100 mp, pe lângă 960 mp, tocmai pentru a avea acces la loturile ce revenea fiecăruia, iar suprafața de 160 mp are destinația de drum comun, aspect reținut expres în titlul executoriu.
Examinând actele dosarului și sentința recurată, tribunalul va reține:
Criticile privind aspecte procedurale sunt nefondate.
Din actele aflate în dosarele de executare nr.126/2010 și 127/2010 ale B. V. I., nu rezultă că executorul judecătoresc a făcut referire la prev.art.572 Cod pr.civilă, sau că a aplicat aceste dispoziții legale, privind predarea silită a bunurilor, astfel că, critica vizând greșita aplicare a acestor dispoziții este nefondată.
Critica privind nerespectarea prev.art.388 pct.8 Cod pr.civilă, este inadmisibilă (art.294 Cod pr.civilă), întrucât este formulată pentru prima dată direct în recurs, fără a fi formulată și în cadrul contestațiilor la executare, în fața primei instanțe.
Constituirea a 2 dosare de executare s-a realizat de către executorul judecătoresc cu respectarea legii, pentru că, deși titlul executoriu este comun, creditorii sunt diferiți. Executorul judecătoresc putea reuni cele două dosare, dar cheltuielile de executare nu ar fi fost mai reduse, întrucât onorariul executorului trebuia să fie plătit de fiecare creditor.
Hotărârea recurată a fost motivată în fapt și în drept, cu respectarea art.261 alin.1 pct.5 Cod pr.civilă, astfel că nu se poate reține critica întemeiată pe disp.art.304 pct.7 Cod pr.civilă. Este drept că hotărârea recurată, sub aspectul motivării, nu reflectă întocmai situația de fapt rezultată din probe, însă acest aspect, așa cum s-a arătat, nu se circumscrie prev.art.304 pct.7 Cod pr.civilă.
Pe fondul contestației, tribunalul reține că ambii recurenți contestatori M. V. și M. S. sunt proprietari în indiviziune cu privire la suprafața de 1000 mp teren de construcție, la o casă de locuit și la o magazie, situate în .>
Recurenții contestatori au dobândit aceste bunuri de la M. I M. și M. C M. (părinții recurentului și socrii recurentei), prin contractul de întreținere autentificat sub nr.9519/21.08.2010 (f.32 dosar nr._ ).
La data de 16.03.2006, recurentul contestator a fost chemat în judecată de ceilalți moștenitori ai autorilor M. I M. și M. M. (moștenitori care sunt intimați în prezenta contestație la executare), pentru a se dispune ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile aparținând celor doi autori defuncți.
Partajul succesoral s-a finalizat inițial prin sentința civilă nr.645/23.01.2009 a Judecătoriei Pitești, care a atribuit moștenitorilor bunurile conform variantei I a raportului de expertiză întocmit de S. G..
Expertul S. G. a explicat că această variantă presupune rămânerea părților în indiviziune cu privire la o porțiune de 240 mp de la stradă, suprafață care ar trebui să fie cedată la schimb vecinului din partea de nord – C. V..
Sentința dată în partaj a fost recurată de intimatele din prezenta cauză, iar Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.1104/R/03.07.2009, a admis recursul, a modificat sentința și a dispus ieșirea din indiviziune conform variantei a-III-a din expertiza întocmită de S. G..
În această variantă (f.203-204 dosar nr._ ), se împarte toată suprafața reținută la partaj, de 3.362,60 mp, recurentului contestator M. V. revenindu-i lotul nr.1, compus din suprafața de 1.120,87 mp, la care expertul a adăugat în mod nejustificat suprafața de 1.000 mp din contractul de întreținere, care nu a fost reținută la masa succesorală, rezultând în lotul recurentului contestator suprafața de 2.120,87 mp.
Lotul nr.2 a revenit intimatei F. G., fiind compus din 1.120,87 mp, din care i s-a atribuit efectiv doar 960 mp, diferența de 160,60 mp reprezentând cota parte din .>
Lotul nr.3 a revenit intimatei M. E., fiind compus din suprafața de 1.120,87 mp, din care i s-a atribuit efectiv doar 960,27 mp, diferența de 160,60 mp reprezentând cota parte din .>
Or, așa cum rezultă cu claritate din schițele anexe la raportul de expertiză întocmit de S. G. (f.204, 180, 181 dosar nr._ ), . de expert și acordată în recurs, trece și pe terenul de 1.000 mp din contractul de întreținere, teren bun indiviz al recurenților contestatori, care nu a făcut obiectul partajului succesoral.
Toată această eroare putea fi evitată prin delimitarea de către expert a întregii suprafețe ce a aparținut autorilor, urmând să reliefeze în schițe și să includă în loturi strict suprafața de 3.362,60 mp reținută la partaj.
De altfel, la această concluzie a ajuns și expertul M. L., în lucrarea întocmită în cadrul contestației la executare (f.53-62 dosar nr._ ), în care precizează că prin executarea silită realizată de B. V. I., în baza deciziei nr.1104/R/03.07.2009 a Tribunalului Argeș, este încălcat dreptul de proprietate al recurenților contestatori M., drept dobândit de aceștia prin contractul de întreținere autentificat sub nr.9519/21.08.1990.
Tribunalul reține că recurenții contestatori, dat fiind faptul că se află în indivizibilitate cu privire la suprafața de 1.000 mp din contractul de întreținere, sunt într-un litisconsorțiu activ, astfel că, în principiu, contestația formulată de M. S. (terț față de decizia din partaj ce se execută) ar trebui să profite și lui M. V., respectiv să fie admis și recursul lui M. V. (art.48 alin.2 Cod pr.civilă).
Însă acest lucru nu este posibil, pentru că M. V. a fost parte în dosarul de partaj în care s-a pronunțat decizia ce constituie titlu executoriu, iar pe calea contestației la executare, partea din titlul executoriu nu poate repune în discuție hotărârea ce se execută, deoarece a avut posibilitatea de a se apăra în procesul de partaj. Decizia dată în procesul de partaj este obligatorie pentru M. V., în calitatea sa de parte în acel proces.
Pentru acest argument, recursul formulat de contestatorul M. V. va fi respins.
Concluzionând, tribunalul reține că prima instanță nu a respectat dezlegările date în drept de instanța de recurs (art.315 Cod pr.civilă), care a reținut că împotriva terțului M. S. nu există titlu executoriu, ea nefiind parte în procesul de partaj finalizat prin decizia nr.1104/R/03.07.2009 a Tribunalului Argeș. În plus, încheierile de încuviințare a executării silite l-au menționat ca debitor doar pe M. V..
Cum M. S. este un terț față de executarea silită, contestația sa la executare are caracterul unei veritabile acțiuni în revendicare, în cadrul căreia M. S. opune un titlu valabil intimatelor creditoare pentru suprafața de 1.000 mp din contractul de întreținere, care nu a făcut obiectul partajului.
Soluțiile primei instanțe prin care s-a respins acțiunea față de B. V. I. pentru lipsa calității procesuale pasive, precum și contestația formulată de M. V., au intrat în puterea lucrului judecat, astfel că nu vor fi supuse controlului în prezenta cale de atac.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art.312 rap.la art. art.3041 și art.304 pct.9 Cod pr.civilă, coroborate cu art.480 Cod civil, va fi admis recursul declarat de M. S. și va fi respins recursul formulat de M. V., conform mențiunilor din dispozitivul prezentei decizii.
În baza art.274 cod pr.civilă, intimatele M. E., F. G. C., P. M. M. E. ,C. C., ca părți căzute în pretenții, vor fi obligate să plătească recurentei M. S. cheltuieli de judecată în cuantum de 459,5 lei, reprezentând ½ din cheltuielile făcute de ambii recurenți (f.2, 52, 53 – primă instanță; f.3, 24 - prim recurs; f.31 – în rejudecare; f.26 – prezentul recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M. V. împotriva sentinței civile nr. 9887/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._/280/2010*, intimați fiind M. E., F. G. C., P. M. M. E. ,C. C. și B. V. I.
Admite recursul declarat de M. S. împotriva sentinței civile nr. 9887/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._/280/2010*, intimați fiind M. E., F. G. C., P. M. M. E. ,C. C. și B. V. I.
Modifică sentința în parte în sensul că admite contestația la executare formulată de contestatoarea M. S..
Anulează formele de executare efectuate față de contestatoarea M. S., în dosarele de executare nr.126/2010 și 127/2010 ale B. V. I..
Menține în rest sentința în ceea ce priveste respingerea contestației formulată de M. V. și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a B. V. I. .
Obligă pe intimați la 459,5 lei cheltuieli de judecată către contestatoarea recurentă M. S. .
Irevocabilă.
pronunțată în ședință publică azi 20.09.2013.
Președinte, C. D. | Judecător, A. M. P. | Judecător, M. C.-E. |
Grefier, M. L. |
red.C.D.
dact.C.E.C./4 exp.
02.10.2013.
jud.fond C.I.E..
| ← Constatare nulitate act juridic. Hotărâre din 11-09-2013,... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2590/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
