Pretenţii. Decizia nr. 615/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 615/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 17495/280/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 615/2013
Ședința publică de la 06 Martie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE IOANA PARVU, judecător
Judecător M. P.
Judecător M. B.
Grefier E. R.
S-a luat in examinare pentru solutionare, recursul declarat de reclamantii S. E. si S. M. T. impotriva sentintei civile nr. 5657/05 06 2012 pronuntata de Judecatoria P. in dosarul nr._, intimat fiind paratul T. I. C..
Dezbaterile asupra recursului și susținerile părtilor prezente au avut loc în ședința publică de la 20 02 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 27 02 2013 și la data de 06 03 2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 13.09.2011 sub nr._ reclamantele S. E. și S. M. T. au chemat în judecată pe pârâtul T. I. C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța fie obligat acesta la restituirea sumei de 65.000 lei, suma acordata acestuia de către pârâta S. E. cu titlul de împrumut la data de 08.01.2009 și pe care acesta s-a angajat să o restituie în termen de 3 luni de la data împrumutului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantele au arătat că, l-au cunoscut pe pârât în cursul anului 2008, acesta având o relație de prietenie cu S. M. T..
Arată reclamanta S. E. ca, în luna ianuarie 2009 pârâtul a rugat-o să-i împrumute suma de 65.000 lei în vederea achiziționării unui autoturism. Întrucât era prietenul fiice sale și motivat de faptul că acesta i-a promis că-i va restitui suma în 3 luni, i-a dat acestuia suma solicitata fără a constitui un înscris care să ateste acest fapt.
Mai arată ca pârâtul a deținut un autoturism marca BMW pe care l-a avariat în totalitate și urma ca acesta să încaseze de la asigurător contravaloarea acestuia și să-i restituie suma datorată.
Astfel, la data de 08.01.2009, a precizat reclamanta S. E., împreuna cu pârâtul și fiica sa S. M. T. au mers la BCR de unde au retras suma de 65.000 lei înmânând personal pârâtului suma retrasa, suma cu care acesta și-a achiziționat în ziua următoare un autoturism Audi A6 pe care îl deține și în prezent.
După trecerea celor 3 luni i-a solicitat pârâtului restituirea sumei, acesta a rugat-o să-l mai păsuiască un timp după care, a rupt relația de prietenie cu fiica sa, însă a continuat să păstreze legătura cu acesta prin intermediul telefonului.
Mai arată reclamanta S. E. că suma împrumutată pârâtului provenea de la fiica sa, S. M. T., care a muncit mai multa vreme în străinătate.
Prin sentința civilă nr. 5657/2012 a Judecătoriei Pitești a fost respinsă acțiunea.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele.
Astfel, reclamanta S. E. a învederat faptul că la data de 08.01.2009 împreuna cu pârâtul și fiica sa, reclamanta S. M. T., au mers la BCR de unde au retras suma de 65.000 lei înmânând personal pârâtului suma retrasa, suma cu care acesta și-a achiziționat în ziua următoare un autoturism Audi A6 pe care îl deține și în prezent.
Deci, prin cererea de chemare în judecată însușită de ambele reclamante s-a susținut că banii au fost înmânați de reclamanta S. E. personal pârâtului T. I. C..
Din nicio proba administrată în cauza nu rezultă situația de fapt expusă în cererea de chemare în judecata, respectiv nu rezultă faptul că reclamanta S. E. i-a înmânat pârâtului vreo sumă de bani.
În luna ianuarie 2009 reclamanta S. E. a ridicat de la banca suma de 65.000 lei conform extrasului depus la dosar.
Martora S. V. a învederat faptul că în luna ianuarie 2009 se afla în apartamentul reclamantei S. M., apartament în care se afla și fratele acesteia precum și reclamanta S. E., context în care S. M. i-a adus la cunoștința ca vrea să-i împrumute paratului o suma de bani pentru a-și cumpăra o mașină, i-a arătat extrasul de cont care atesta faptul că s-a ridicat din banca suma de 65.000 lei, nu a numărat banii în fața sa însă fiind sunata de pârât, reclamanta S. M. a luat banii, a coborât la mașina în care o aștepta pârâtul și a plecat cu acesta.
A precizat martora ca a văzut pe reclamanta S. M. întinzând punga în care se aflau banii spre pârât după ce a urcat în mașină.
Martorul I. G. R. a învederat faptul că nu a văzut personal când S. M. a dat banii pârâtului însă acest aspect i-a fost adus la cunoștința de martora S. V..
A precizat martorul că în momentul în care S. M. a coborât la mașina pârâtului el se afla la geamul apartamentului martorei S. și a observat că la mașină nu se aflau decât cele doua persoane, respectiv pârâtul și S. M., aspect confirmat și de către martora S. .
Însă aceste depoziții intra în contradicției cu susținerile reclamantelor din cererea de chemare în judecat și cu răspunsurile la interogatoriu.
Astfel, reclamanta S. E. a susținut că i-a dat banii personal pârâtului la bancă în prezența reclamantei S. M. în timp ce reclamant S. M. a susținut prin răspunsul data la interogatoriu că i-a dat banii personal în prezența martorei S. V., mamei și fratelui său.
Din depozițiile martorilor propuși de reclamant rezulta că acesta a achiziționat autoturismul în anul 2008 cu banii proprii, respectiv bani ce nu proveneau de la reclamantă.
Situația expusă se probează cu înscrisurile depuse la dosar, cu răspunsurile la interogatoriu și depozițiile martorilor.
Conform dispozițiilor art. 1191 C.civ. dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depășește suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decât sau prin act autentic, sau prin act sub semnătură privată. Nu se va primi niciodată o dovadă prin martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde că s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma confecționării actului, chiar cu privire la o sumă sau valoare ce nu depășește 250 lei. Părțile însă pot conveni ca și în cazurile arătate mai sus să se poată face dovada cu martori, dacă aceasta privește drepturi de care ele pot să dispună.
Potrivit art. 1197 C.civ. regulile mai sus prescrise nu se aplică în cazul când există un început de dovadă scrisă.
Conform dispozițiilor art. 1198 C.civ. acele reguli nu se aplică însă totdeauna când creditorului nu i-a fost cu putință a-și procura o dovadă scrisă despre obligația ce pretinde, sau a conserva dovada luată, precum: 1. la obligațiile care se nasc din cvasicontracte și din delicte sau cvasidelicte; 2. la depozitul necesar, în caz de incendiu, ruină, tumult sau naufragiu, și la depozitele ce fac călătorii în ospătăria unde trag; despre toate acestea judecătorul va avea în vedere calitatea persoanelor și circumstanțele faptului; 3. la obligațiile contractate în caz de accidente neprevăzute, când nu era cu putință părților de a face înscrisuri; 4. când creditorul a pierdut titlul ce-i servea de dovadă scrisă, din o cauză de forță majoră neprevăzută.
De asemenea, dispozițiile art. 1991 C.civ. nu se aplica nici în situația în care ar fi exista o posibilitate morală de preconstituire a unui înscris.
Din depozițiile martorilor și răspunsurile la interogatoriu rezulta ca între pârât și reclamanta S. M. au existat relații de prietenie apropiate de natura să justifice imposibilitatea preconstituirii unui înscris.
Față de aceasta situație, instanța apreciază că este admisibilă proba cu martori pentru a dovedi contractul de împrumut.
Potrivit dispozițiilor art. 1576 C.civ. împrumutul este un contract prin care una din părți dă celeilalte oarecare câtime de lucruri, cu îndatorire pentru dânsa de-a restitui tot atâtea lucruri, de aceeași specie și calitate.
Împrumutul este un contract unilateral, real.
Obiectul contractului de împrumut îl constituie suma de bani, în cauză.
A dovedi existența contractului de împrumut implica dovada remiterii efective a sumei de bani împrumutatului.
Prin nicio proba administrată în cauza nu se confirmă împrejurările în care reclamantele au susținut că au remis pârâtului suma de bani cu titlul de împrumut.
Hotărârea este greșită, instanța a pronunțat o hotărâre, superficială, fără a avea în vedere probele administrate.
Instanța de fond nu a avut în vedere relațiile dintre părți, foarte apropiate cate au făcut imposibilă întocmirea unui înscris sub semnătură privată, deși din probele administrate rezultă suma de plată de 65.000 lei.
Declarațiile de martori sunt în concordanță cu cele invocate de către reclamantă, ceea ce duce la admiterea recursului și pe fond admiterea acțiunii.
Analizând recursul tribunalul constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și bine motivată reținând în cauză că au fost îndeplinite condițiile cu privire la relațiile apropiate dintre părți care au făcut cu neputință a exista o preconstituite de înscrisuri, sens în care potrivit art.199 C.pr.civilă este posibilă proba cu martori.
Însă potrivit art.1576 C.civ, dovada existența contractului de împrumut implică dovada remiterii efective a sumei de bani împrumutați.
Referitor la acest aspect nu există nici o probă din care să rezulte împrejurările în care pârâtul ar fi primit suma de bani de la reclamante, depozițiile martorilor fiind contradictorii și prezentând o altă situație de fapt, decât cea expusă de reclamante.
Simpla existență a extrasului de cont relatat de către martora S. V. nu poate duce la concluzia că pârâtul a primit banii de la reclamante., în cauză nefiind îndeplinit și dovedit raportul juridici invocat de către acestea, respectiv încheierea contractului de împrumut, cuantumul sumei datorate sau remiterea împrumutului.
Spre deosebire de reclamante cu martorii audiați din partea pârâtei acesta a dovedit că a achiziționat autoturismul în 2008 cu banii săi proprii, aspecte ce se probează cu înscrisurile depuse la dosar, răspunsul la interogatoriu și martori.
Pentru toate acestea în temeiul art.312 C.pr.civilă, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantii S. E. si S. M. T. impotriva sentintei civile nr. 5657/05 06 2012 pronuntata de Judecatoria P. in dosarul nr._, intimat fiind paratul T. I. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 03 2013, la Tribunalul Argeș, sectia civilă.
Președinte, I. P. | Judecător, M. P. | Judecător, M. B. |
Grefier, E. R. |
red MB
dact E.N. 12 Aprilie 2013/ 2 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1815/2013. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 573/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
