Contestaţie la executare. Decizia nr. 526/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 526/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 2159/205/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 526/2013
Ședința publică de la 21 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. B.
Judecător A. D.
Judecător C. B.
Grefier R. N.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, recursul declarat de intimata E. F. GMBH, PRIN S.C. E. KSI ROMÂNIA S.R.L. împotriva sentinței civile nr 1137/19.06.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, intimată fiind contestatoarea G. G., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, dezbaterile asupra recursului au avut loc la data de 14.02.2013 si sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Constată că Prin contestația înregistrată la data de 08 mai 2012, sub nr._, contestatoarea G. G. în contradictoriu cu intimata E. F. Gmbh, prin S.C. E. KSI România S.R.L. a formulat contestație la executare, solicitând anularea formelor de executare silită pornită în baza somației numărul 119/2012 din data de 23.04.2012, dată în dosarul de executare nr. 119/2012,
precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea contestației se arată că titlul invocat în somația transmisă de executorul judecătoresc este reprezentat de contractul de credit numărul_ din 20.12.2004. Potrivit pct. 4 din contract „prima rată se va rambursa la data de 20.01.2005 iar ultima rată la data de 20.12.2008”.
Mai arată contestatoarea că în cauză se aplică termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, în vigoare la data executării contractului de credit.
Totodată arată contestatoarea că potrivit dosarului de executare silită cererii de încuviințare a executării silite, în baza căreia s-a pronunțat încheierea nr. 1826/205 din 10.04.2012 creditoarea a formulat cererea după expirarea termenului general de prescripție, iar executorul judecătoresc avea obligația ca din oficiu să constate că dreptul de a cere executarea silită este stins prin prescripție și să comunice acest fapt creditoarei.
Susține contestatoarea că cererea de executare silită este inadmisibilă, fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, iar contractul de credit este încheiat între BRD Groupe Societe Generale S.A. și contestatoare, fără ca pe parcursul executării să fi intervenit o modificare a acestuia care să îi fie comunicată.
De asemenea, susține contestatoarea că, creditoarea nu face dovada că i s-a cesionat în mod legal o creanță certă, lichidă și exigibilă și nici că a notificat această cesiune în baza art. 85 din Legea nr. 99/1999.
De altfel, precizează contestatoarea că intimata nu face dovada obiectului real și cert al unei cesiuni, necesar pentru dovedirea calității sale procesuale și că, pe parcursul executării contractului de credit și ulterior nu i s-a notificat o modificare a acestuia, stabilită printr-un act adițional, acceptat de părți. În atare situație consideră contestatoarea că nu se află în prezența unei creanțe certe, lichide și exigibile, al cărui titular să fie creditoarea și nici în prezența unei cesiuni legale a acesteia.
Cu privire la penalitățile solicitate, precizează contestatoarea că acestea se pretind și se acordă numai în baza clauzei penale, înscrise de părți în contractul comercial, iar suma pretinsă cu titlu de penalități nu poate fi calculată și pretinsă ulterior de un mandatar, astfel încât, înțelege să conteste suma pretinsă atât în privința creditului cât și a penalităților.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 399 și următoarele Cod procedură civilă.
La dosarul cauzei contestatoarea a depus în copie: somația nr. 119/2012 din 23 aprilie 2012, contractul de credit nr._ încheiat la data de 20.12.2004, graficul de rambursare al creditului, buletinul său de identitate, situația contului din data de 21.04.2008,și procesul-verbal de constatare cheltuieli executare – art. 3717 C. proc. civ. nr. 110/2012 din 20.04.2012.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea contestației cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării intimata învederează, cu privire la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, faptul că potrivit art. 4 din contractul nr._ încheiat la data de 20.12.2004 între aceasta și contestatoare, într-adevăr prima rată se rambursa la data de 20.01.2005, iar ultima rată la data de 20.12.2008”,însă conform extrasului de cont primit de la BRD, ultima plată efectuată pentru acest credit a fost efectuată pe data de 31.10.2006.
În același timp, menționează intimata că, în intervalul 10.04._11, debitoarea a achitat către societatea intimată, suma de 5900 lei reprezentând plăți eșalonate pentru achitarea contractului de credit nr._ încheiat la data de 20.12.2004 cu BRD Groupe Societe Generale – Sucursala Câmpulung.
Susține intimata că nu s-a reușit soluționarea amiabilă a litigiului fapt ce a dus la începerea executării silite în dosarul de executare nr. 119/2012 aflat pe rolul B.E.J. P. F. A., executare silită începută în urma încuviințării executării silite obținută prin încheierea de ședință nr._ din data de 10.04.201.
Prin cele expuse, intimata a încercat să demonstreze că nu a intervenit prescripția extinctivă a dreptului de a cere executarea silită așa cum este definită în art. 405 ind. 2 C. proc. civ. și art. 16 din Decr. 167/1958 și implicit respingerea capătului de cerere privind excepția intervenirii prescripției extinctive ca inadmisibilă și ca neîntemeiată.
Cu privire la calitatea procesuală activă a intimatei, aceasta învederează că art. 9 alin. 2 și 3 din contractul de credit nr._/20.12.2004, statuează: „În cazul în care creditul este declarat scadent anticipat, împrumutatul va rămâne responsabil față de bancă, pentru toate consecințele financiare directe sau indirecte care decurg din rambursarea anticipată a acestuia, plătind băncii creditul și dobânzile aferente până la rambursarea integrală a datoriei” – alin. 2
„Dacă Banca nu exercită acest drept sau orice alt drept conferit de prezentul contract de credit sau de lege, aceasta nu constituie o renunțare a Băncii la drepturile sale” – alin. 3
În prealabil, BRD Groupe Societe Generale SA a cesionat creanța izvorâtă din contractul sus menționat către IFN Next Capital F. SA în urma semnării contractului nr. 19/23.05.2008, aceasta din urmă, la rândul său a cesionat creanța către EOPS F. GAMBH Germania, iar în urma semnării contractului din 03.06.2008 a împuternicit pe S.C. E. KSI Romania SRL, în calitate de administrator al activelor pentru colectarea acestor creanțe.
Intimata susține că a notificat contestatoarea de cesiunea de creanță prin notificarea de cesiune nr. 44/2012 în data de 12.03.2012 prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc P. F. A. și primită pe data de 02.04.2012 de ruda contestatoarei G. S., care locuiește împreună cu contestatoarea așa cum reiese din dovada de comunicare a notificării de cesiune.
Din analiza cererii de executare se poate observa că s-a cerut executarea silită pentru suma de 15.808,87 lei, iar în extrasul de cont primit de la bancă suma rămasă de achitat este de 21.708,87 lei, din care se scade suma de 5.900 lei deja achitați de către contestatoare în intervalul 10.04.2009 – 08.03.2011. Astfel, se demonstrează caracterul cert, lichid și exigibil al creanței pretinse și lipsa caracterului penalizator a clauzei accesorii așa cum este invocată de către contestatoare.
În drept, intimata și-a întemeiat apărările pe dispozițiile art. 399 alin. 3, 405 ind. 2 Cod procedură civilă și art. 16 din Decretul nr. 167/1958.
La dosarul cauzei intimata a depus un set de acte menționate în întâmpinare, respectiv actele cuprinse între filele 23-61 dosar.
Contestatoarea, la data de 19 iunie 2012 a depus la dosar răspuns la întâmpinare, menținându-și punctul de vedere anterior susținut, respectiv: că cererea de executare silită se dovedește a fi și prematură și inadmisibilă, în lipa unei notificări legale a cesiunii și a actelor doveditoare; că nu se poate pune problema unei prezențe a creanței certe, lichide și exigibile, al cărui titular să fie creditoarea și nici a unei cesiuni legale a acesteia; creditoarea nu face dovada obiectului real și cert al unei cesiuni, necesară pentru dovedirea calității sale procesuale și că, creditoarea nu face dovada faptului că i s-a cesionat în mod legal o creanță certă, lichidă și exigibilă și nici faptul că a notificat această cesiune debitorului cedat, în baza art. 85 din Legea nr. 99/1999.
Prin sentința civilă nr. 1137/19.06.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, a fost admisă excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită.
A fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea G. G. domiciliată în ., județul Argeș, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual de Avocat C. G., cu sediul ., nr.3, ., . cu intimata E. F. Gmbh, prin S.C. E. KSI România S.R.L. cu sediul în București, sector 2, Conect Business Park, .. 10 A, clăd.C3, . Executorului Judecătoresc P. F. A., cu sediul în Costești, . Argeș.
Au fost anulate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 119/2012 al B. P. F. A..
A fost obligată intimata la plata către contestatoare a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 20.12.2004, între contestatoare și BRD Groupe Societe Generale S.A. a fost încheiat contractul de credit nr._, prin care s-a acordat acesteia un împrumut în valoare de_ lei pe o perioadă de 48 luni, începând cu data de 20.12.2004 și până la data de 20.12.2008.
Conform situației contului de credit_ aferentă contractului de credit (fila 31 dosar) la data de 21.04.2012, rezultă că ultima plată efectuată de contestatoare s-a făcut la data de 31.10.2006, aceasta având de achitat o creanță restantă în valoare de_.87 lei.
Instanța mai reține că BRD Groupe Societe Generale S.A. a cesionat creanța izvorâtă din contractul de credit mai sus menționat, în cuantum de_,87 lei către IFN Next Capital F. S.A., astfel cum rezultă din contractul de cesiune de creanțe nr. 19/23.05.2008, care la rândul său, a cesionat această creanță către E. F. GMBH (Germania) potrivit contractului de cumpărare de creanțe din data de 03.06.2008 și a împuternicit pe . SRL în calitate de administrator al activelor pentru colectarea acestor creanțe.
Prin notificarea de cesiune nr. 44/12.03.2012 contestatoarea a fost notificată de cesiunea de creanță prin intermediul executorului judecătoresc P. F. A..
La data de 09.04.2012 creditoarea . SRL a solicitat încuviințarea executării silite a debitoarei G. G. în baza titlului executoriu contractul de credit nr._/20.12.2001, încuviințată de Judecătoria Câmpulung prin încheierea de ședință din data de 10.04.2012.
În cadrul dosarului nr. 119/2012 aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc P. F. A. s-a pornit executarea silită a contestatoarei-debitoare G. G. pentru suma de_,87 lei, cheltuielile de executare și onorariu executor judecătoresc.
La data de 08.05.2012 contestatoarea G. G.. a formulat contestație la executare, solicitând anularea formelor de executare silită pornită în baza somației numărul 119/2012 din data de 23.04.2012, dată în dosarul de executare nr. 119/2012, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, motivat de faptul că a intervenit excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită și de faptul că cererea de executare silită a fost formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Cu respectarea dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Instanța a apreciat ca întemeiată excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, raportat la disp. art. 405 Cod proc. civilă și art. 3 din Decretul 167/1958, care prevăd termenul general de prescripție de trei ani.
Conform dispozițiilor art. 405 C. pr. civ. dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel, iar termenul de prescripție începe sa curgă de la data când se naște dreptul de acțiune sau dreptul de a cere executarea silita, iar prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu iși pierde puterea executorie.
Astfel, potrivit art. 4 din contractul de credit_/20.12.2001 ultima rată se va rambursa la data de 20.12.2008, conform graficului de rambursare a creditului, iar cererea de încuviințare a executării silite a fost formulată de creditoare la data de 09.04.2012, după trecerea termenului general de prescripție.
Împotriva sentinței a declarat recurs .,care a criticat-o, în esență, pentru următoarele motive:
1.Instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art 304 pct.9 Cod pr. civilă).
În dezvoltarea acestui motiv s-a arătat că greșit instanța de fond a apreciat că în cauză operează excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită întrucât cursul prescripției s-a întrerupt prin plațile făcute de debitoare în interiorul termenului de prescripție .
Analizând sentința prin prisma criticilor invocate tribunalul apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Potrivit disp. art. 405 Cod pr. civilă și art. 3 din Decretul 167/1958 dreptul de a cere executarea silită se prescrie în 3 ani. Art.. 7 din Decretul 167/1958 prevede că prescripția începe să curgă de la data cînd se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită,iar cf.art. 12 din același act normativ,în cazul cînd un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită.
Potrivit disp. art 405 ind.2 Cod pr.civilă termenul de prescripție se întrerupe pe data îndeplinirii de către debitor ,înainte de începerea executării sau în cursul acesteia ,a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii ,în orice mod ,a datoriei .
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar la filele 6-22 dosar recurs și f.78 din dosarul de fond rezultă că intimata a efectuat plăți în baza titlului executoriu în perioada 2009-2011. Prin urmare ,instanța de fond, având în vedere că în dosar se depusese dovada plății unei arte din credit trebuia să pună în vedere intimatei să precizeze dacă a mai efectuat și alte plăți și în raport de disp. art. 12 din Decretul 167/1958 să analizeze în ce măsură și căror rate din credit acestea le-au întrerupt termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, urmând să analizeze pe fond contestatia la executarea ratelor de credit pentru care nu a intervenit prescripția.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 alin.3 ,5 Cod pr. civilă tribunalul va admite recursul ,va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata E. F. GMBH, PRIN S.C. E. KSI ROMÂNIA S.R.L. împotriva sentinței civile nr 1137/19.06.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, intimată fiind contestatoarea G. G.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.02.2013 la Tribunalul Argeș-Sectia Civilă.
Președinte, M. D. B. | Judecător, A. D. | Judecător, C. B. |
Grefier, R. N. |
Red.C.B/27.06.2013
Dact.CEC/ 2 ex.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 1719/2013.... | Fond funciar. Decizia nr. 2662/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
