Fond funciar. Decizia nr. 2736/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2736/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 9324/280/2006
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2736/2013
Ședința publică de la 27 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător M. V.
Judecător A. M. P.
Grefier M. L.
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de petenții B. M. și B. A. împotriva sentinței civile nr. 7589/17.09.2012, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, și de intervenienta C. E. împotriva sentinței civile nr. 503/21.01.2013, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind C. J. DE FOND FUNCIAR ARGES și C. C. DE FOND FUNCIAR BUDEASA și intervenienții V. T. și G. F..
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din data de 14.11.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie .
Apoi, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea inițial la data de 21.11.2013, ulterior la data de 22.11.2013 și apoi la data de la această dată, când a pronunțat prezenta decizie .
INSTANȚA
Constată că prin sentința civilă nr. 7589/17.09.2012, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă atât acțiunea principală precizată, însușită de petenții B. M. și B. A., în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ, și C. COMUNALĂ DE FOND FUNCIAR BUDEASA, și cu intervenienții în interes propriu V. T., C. E. și G. F., cât și cererea reconvențională formulată de reclamanții pârâți (intervenienții) V. T. și C. F..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că petenta B. D.A. în contradictoriu cu intimatele C. Județeană de fond funciar Argeș și C. Comunală de fond funciar Budeasa a formulat plângere împotriva Hotărârii nr.64/13.06.2006 emisă de CJFF Argeș, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nelegalitatea și netemeinicia acestei hotărâri, și să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferențele de teren neatribuite, pe vechile amplasamente situate în ., respectiv pe suprafața de 1900 mp teren fânețe în punctul „Acasă” pentru completarea tarlalei nr.31 din Titlul de proprietate nr._/20.12.1994, și pentru suprafața de 197 mp situată tot în punctul „Acasă” de categorie intravilan, curți – construcții tot ce se află în completarea tarlalei 31.
In motivarea plângerii, petenta arată că a formulat cerere de reconstituire în temeiul Legii 247/2005, pentru diferențe de teren neatribuite anterior, pentru cele reconstituite eliberându-i-se și titlul de proprietate de CJFF Argeș cu nr._/20.12.1994.
Relevă petentul că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată în temeiul Legii 247/2005 a fost respinsă, prin Hotărârea atacată cu nr. 64/13.06.2006 emisă de CJFF Argeș pe care o consideră nelegală și neteminică.
Susține petenta că este îndreptățită să i se retrocedeze diferențele de teren solicitate, pentru că ele se află în completarea celorlalte suprafețe atribuite anterior, în baza Legii Fondului Funciar.
In susținere, petenta a depus în copie înscrisuri: Hotărârea nr.34/13.06.2006 emisă de CJFF Argeș, Anexele nr.22 și 24, adresa nr.2162/2.08.2006, titlul de proprietate nr._/20.12.1994, BAP eliberat de Arhivele Naționale, cererea din 31.08.2005.
La termenul de judecată din 13.01.2006 petenta B. D.A. a formulat cerere de chemare în judecată, în conformitate cu art.57 -59 din C.pr.civ. aflată la filele 32,33 din dosar de chemare în judecată în calitate de intervenienți forțați, a altor persoane, respectiv: V. T. și C. E., G. F..
In motivarea cererii a arătat că intervenienții forțați care au dobândit calitatea de intervenienți în interes propriu au fost chemați în judecată pentru că sunt vecini cu terenurile ce fac obiectul plângerii, și acestora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate, iar hotărârea trebuie să le fie opozabilă.
S-au arătat că intervenienții V. T. și C. E. sunt vecini în partea de nord, în punctul 31 în Coastă, și în partea de Nord și Est cu terenul de categorie curți – construcții din punctul „Acasă”, iar intervenienta G. F. este vecină în partea de Sud a acelorași terenuri.
S-a susținut că interesul cererii este motivat și de faptul că diferențele de terenuri pe care le solicită în temeiul Legii 247/2005 sunt afectate de proprietățile vecine ale intervenienților.
Intervenienții forțați ( intervenienți în interes propriu) C. E. și V. T. au fost legali citați, și reprezentați de procurator C. S. S., potrivit procurii speciale autentificată sub nr.47/5.01.2007 de BNP D. I. aflată la fila 58 din dosar, la fel și intervenienta G. F., conform procurii speciale autentificată sub nr.118 /12.01.2007 întocmită de același notar public aflată la fila 59 din dosar.
In calitate de procurator al celor doi intervenienți C. E. și V. T., s-a formulat cerere reconvențională de către aceștia depusă la termenul din 15.01.2007, cerere prin care s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a Hotărârii nr.64/13.06.2006 a CJFF Argeș, prin care s-a soluționat cererea petentei B. A., în temeiul Legii 247/2005, pentru următoarele suprafețe de teren: 0,90 ha ( 900 m.p. teren fânețe), prin care a fost validată pe Anexa 22, în natură; 0,10 ha (1000 mp teren pășune ) validat pe Anexa 24 privind acordarea de despăgubiri, în cadrul suprafeței totale de 1,33 ha ; 0,20 ha (2000 m.p.) teren livadă pentru care a fost validată tot în Anexa nr.24 prin acordarea de despăgubiri, în cadrul aceleiași suprafețe totale de 1, 33 ha .
In motivarea cererii reconvenționale, s-a arătat că suprafețele validate în sensul menționat mai sus, prin Hotărârea nr.64/2006 a Comisiei Județene, au mai fost retrocedate anterior petentei pârâte B. A., primele două suprafețe potrivit Legii 18/1991, când restituirea s-a făcut în natură, iar ultima suprafață de categorie livadă în temeiul Legii 1/2000, toate fiind restituite acesteia în natură.
Se susține că în temeiul Legii 247/2005 petenta pârâtă a solicitat de fapt aceleași suprafețe de terenuri retrocedate anterior, astfel încât nu putea să mai fie validată încă o dată pentru suprafețele menționate mai sus, astfel încât Hotărârea nr.64/2006 a Comisiei Județene în ceea ce privește validările, este nelegală, fiind emisă cu fraudarea legii, în acest sens fiind și titlul de proprietate nr._/1994 care atestă cele arătate, că se tinde de către petentă să obțină terenuri care deja le poate încălca și dreptul lor de proprietate, care s-a făcut tot prin reconstituirea dreptului de proprietate.
In susținere, s-au depus în copie înscrisuri cu borderou: proces-verbal de punere în posesie nr.3563/9.11.2004 emis în temeiul Legii 1/2000 petentei pentru suprafața de 2258 mp livadă, schița anexă la procesul verbal menționat aflate la fila 62, 63.
Totodată, cei doi intervenienți-reclamanți au formulat și întâmpinare cu privire la plângerea formulată de petentă depusă la același termen din 15.01.2007 aflată la filele 65 -67 din dosar.
Aceștia, prin întâmpinarea formulată, au invocat și excepții respectiv excepția lipsei de interes, deci implicit lipsa calității procesuale active, cu privire la dreptul pretins invocat de către petent prin acțiunea principală.
S-a arătat că petenta nu face dovada dreptului de proprietate suplimentar, că terenurile solicitate au fost deja retrocedate anterior în temeiul Legii Fondului Funciar, că se folosește de prevederile Legii 247/2005 pentru a obține suprafețe de teren pe care nu le probează că-i aparțin, că-și exercită aceste drepturi cu rea-credință, săvârșind un abuz de drept, atât sub aspect obiectiv (privind deturnarea dreptului de la scopul său legal ), cât și sub aspect subiectiv (privind intenția petentei de a vătăma dreptul lor de proprietate).
S-a reliefat, în sensul arătat mai sus, sunt toate actele eliberate petentei anterior începând cu Legea 18/1991 și terminând cu Legea 1/2000, respectiv titlul de proprietate emis acesteia nr._/1994 de CJFF Argeș, BAP-ul din 1948 invocat în susținerea cererii formulate în baza Legii 247/2005 pentru retrocedarea terenurilor ce reprezintă diferențe, care nu este o dovadă a dreptului de proprietate suplimentar.
S-a arătat totodată că dovedirea abuzului de drept, este relevantă cu privire la suprafața de teren de 1900 mp teren fânețe, cu privire la suprafața de 197 mp teren construcții, pentru că acestea sunt deja retrocedate în limitele Legii, petenta solicitându-le pentru a treia oară.
S-a susținut, cu privire la suprafața Curți-construcții că, aceasta nu mai poate fi retrocedată în plus, decât terenurile retrocedate, pentru că s-a stabilit cât, ca întindere, reprezintă curtea și grădina acesteia, o parte din terenul intravilan fiind atribuit în mod nelegal moștenitorilor Bandovici ( 231 mp), iar aceasta s-a făcut din culpa Comisiei Locale de Fond Funciar Budeasa, petenta evitând să-i acționeze în justiție, fiind înțeleși amiabil, încercând astfel ca suprafața de 197 mp teren curți – construcții să le fie luată în mod abuziv lor.
In plus, au arătat că petenta folosindu-se de plângerea formulată ce face obiectul prezentei cauze, că ar fi îndreptățită să i se reconstituie dreptul de proprietate integral pentru suprafețele de teren solicitate în temeiul Legii 247/2005, aceasta încearcă să-și extindă ilegal proprietatea, și în mod deosebit terenul de categorie de folosință curți-construcții, peste amplasamentul ce le-a fost retrocedat acestora, terenul livadă de 1386 mp, și peste . de 175 mp, acesta fiind de categorie intravilan.
Prin întâmpinare s-a mai invocat față de cele expuse și excepția de inadmisibilitate a plângerii formulate de către petentă, față de prevederile Legii 247/2005 art.24 din Titlul VI, ei deținând un titlu valabil de proprietate pentru suprafețele menționate, și o hotărâre judecătorească irevocabilă, care are autoritate de lucru judecat respectiv sentința civilă nr.4274 /1996 a Judecătoriei Pitești.
In susținere, intervenienții reclamanți au depus cu borderou o . înscrisuri aflate la filele 68 -78 dos.
Intervenienta forțată G. F., în contradictoriu cu petenta B. A., reprezentată de procurator, la fel ca și ceilalți 2 intervenienți în interes propriu ( forțați) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petentă, invocând la rândul său inadmisibilitatea plângerii petentei, cu cheltuieli de judecată.
S-a arătat că ea deține acte de proprietate, prin care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate, dar că ea nu se învecinează cu terenurile solicitate de petentă în baza Legii 247/2005, ci cu ulița comunală, din care în mod abuziv fiul petentei a închis cu porți în anul 2005 suprafața de 772 mp, încercând să obțină o suprafață mai mare dobândită în temeiul Legii 18/1991 pentru a o valorifica prin vânzare.
A arătat că în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1900 mp teren fânețe și 197 mp teren construcții intervenienta deține în mod legal teren arabil, conform titlului său de proprietate emis în baza Legii 18/1991, că titlul de proprietate care s-a emis anterior petentei atestă fără dubiu, că aceasta a primit suprafețele deja, potrivit Legii Fondului Funciar.
In susținerea excepției de inadmisibilitate, a depus o . înscrisuri cu borderou aflate la filele 80 – 81, arătându-se că petenta nu poate face dovada unui drept suplimentar față de actele eliberate anterior tuturor părților.
De asemenea, intervenienta G. F. în contradictoriu cu petenta B. A. a formulat cererea reconvențională aflată la fila 82, prin care a solicitat să se dispună nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/1994, și a schiței anexă privind posesiile asupra terenului de 772 mp, teren inclus în ulița comunală, precum și a celorlalte suprafețe înscrise în titlul de proprietate, să fie obligată să-și desființeze împrejmuirea ilegală a uliței, să-și ridice porțile care a închis porțiunea acaparată din ulița comunală, cu cheltuieli de judecată.
S-a arătat cu privire la cererea reconvențională, de către intervenienta – reclamantă, că motivele sunt aceleași ca și cele arătate prin întâmpinare, în plus că interesul este justificat și de faptul că li s-a îngrădit accesul direct din uliță la parcele sale de teren arabil, și respectiv neproductiv.
Petenta B. A., cu privire la cererile reconvenționale formulate a formulat întâmpinare aflată la fila 95 prin care în principal s-a solicitat respingerea tuturor cererilor, în subsidiar disjungerea acestora, invocând totodată și excepția de inadmisibilitate a celor două cereri reconvenționale, arătându-se expres că reclamanții – intervenienți aveau la îndemână acțiunea petitorie, respectiv acțiunea în revendicare.
Ulterior, aceasta la solicitarea instanței și-a precizat cererea de intervenție forțată la termenul din 18.06.2007, prin cererea aflată la fila 133,134 din dosar, arătând că solicită de fapt modificarea parțială a Hotărârii nr.64/13.06.2006 emisă de CJFF Argeș, în sensul că solicită reconstituirea dreptului de proprietate în natură pentru suprafețele de teren de 197 mp curți-construcții ce face trup comun cu suprafața de 1003 m.p. situată în intravilanul . cu vecinătățile: N- V. F., S- U., E- B. E., V- drum comunal; pentru suprafața de 1000 mp fânețe ce face trup comun cu suprafața de 2772 mp ( 1040 mp + 1732 mp) situată în aceeași .- V. F., S- G. F., E- Rest proprietate, V- B. E., iar pentru suprafața de 1832 ha acordându-i-se despăgubiri.
In motivare, petenta pârâtă ca și în cererea inițială de intervenție forțată a arătat că i se cuvin în natură suprafețele menționate, că a fost validată cu suprafața de 0,09 ha prin Hotărârea 64/2006 dar trebuie să i se acorde în natură și nu în despăgubiri pe Anexa 24 pentru că ar avea posesia terenurilor menționate.
In plus a mai arătat că trebuie să i se reconstituie în natură suprafața de teren de 197 mp, la fel și 1000 mp fânețe pentru că există vechiul amplasament care este liber și posibilitatea completării tarlalei 31 din titlul de proprietate care i-a fost deja emis cu numărul_/1994, astfel că se impune menținerea hotărârii numai în ceea ce privește suprafața de 1,832 ha pe Anexa privind acordarea de despăgubiri întrucât aceasta e afectată de Barajul de acumulare Budeasa.
S-a relevat că în prezent suprafața de curți-construcții ce o are în posesie este mărită cu 231 mp, exercitând-o împreună cu fiul său B. M., ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare nr.1203/2004 și micșorată cu 146, 5117 mp potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr.2358/2004, fiul său cumpărând în tarlaua 31 și suprafața de 1387 mp fânețe conform actului de vânzare nr.1756/2004.
In sensul celor arătate a depus în copie înscrisuri, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1203/26.03.2004 întocmit la BNP M. V. aflat la fila 136 și contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub numerele 1756/4.05.2004 și 2358, din 4.05.2004 respectiv 11.06.2004, întocmite la același notar public aflate la filele 138 -139 din dosar.
La data de 21.05.2012, după efectuarea în cauză a raportului de expertiză efectuat de M. L., petenții B. M. și B. A., moștenitorii defunctei B. A., petenta decedată pe parcursul soluționării cauzei la data de 9.03.2010, cu ultimul domiciliu în localitatea Ștefănești, jud.Argeș ( fila 305 certificat deces), care au fost introduși în cauză la data de 27.02.2012 au formulat cerere de majorare a câtimii suprafețelor solicitate de către autoarea lor prin plângere, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate, respectiv că solicită reconstituirea pentru 197 mp curți – construcții, 4735 mp arabil, 7060 mp alte terenuri, precum și constatarea nulității absolute parțiale a adeverințelor de rol ale intervenienților forțați, cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafețe mai mari deci și a adeverințelor de reconstituire.
Cu privire la cererea depusă de petentă la data de 21 mai 2012, intimata – intervenientă C. E. a formulat întâmpinare aflată la fila 410-411 susținând că cererea formulată la 21 mai 2012 este o cerere modificatoare, care trebuie respinsă ca tardivă, cu cheltuieli de judecată.
S-au mai depus în susținere înscrisuri respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3140/28.08.2008 la BNP C. I. întocmit în formă autentică sub nr. 2358/11.06.2004 între B. M. și B. C. C., și contractul de vânzare-cumpărare cu nr.3140/28.08.2008 întocmit la aceeași notară, între B. T.A. și S. G.I. N., aflate la filele 412-414 precum și o schiță fotoplan (f.415).
Ulterior, intervenienta – reclamantă G. F., a renunțat la judecarea cererii reconvenționale instanța luând act în conformitate cu art.276 C.pr.civ.
Excepțiile invocate de părțile litigante de-a lungul timpului au fost analizate, respectiv excepția de inadmisibilitate lipsei calități procesuale active au fost unite cu fondul cauzei pentru că pentru soluționarea lor au fost necesare administrarea acelorași probe ca și fondul cauzei, fiind respinse, la fel și excepția de tardivitate, la ultimul termen de judecată invocându-se și prezumția autorității de lucru judecat.
Așadar, lărgindu-se cadrul procesual atât activ, cât și pasiv, instanța a suplimentat probatoriu pentru toate părțile litigante, dispunându-se în primul rând completarea raportului de expertiză cu obiectivele fixate prin încheierea de ședință din 21.08.2007, cu înscrisuri expertiza fiind completată de-a lungul timpului ca urmare a admiterii obiecțiunilor formulate.
Petenta B. A., în timpul vieții, autoarea celor doi petenți introduși în cauză în calitate de moștenitori, B. M. și B. A., a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în temeiul Legii 247/2005, înregistrată sub nr. 64/31.08.2005 la CLFF Budeasa, (f.12) prin care a solicitat retrocedarea unor diferențe de terenuri aflate pe teritoriul comunei Budeasa din jud. Argeș, respectiv suprafețele de: 4735 mp teren arabil, 1900 mp pășuni, 2000 mp livadă, 200 mp curți – construcții, 5418 mp teren neproductiv.
C. Județeană de Fond Funciar Argeș, având în vedere propunerile făcute de către C. Locală Budeasa, a validat prin Hotărârea nr. 64/2006 pe autoarea petenților B. A. prin Hotărârea nr.64/13.06.2006 a CJFF Argeș, (f.34,35 dos) care s-a soluționat cererea în temeiul Legii 247/2005, pentru următoarele suprafețe de teren: 0,90 ha ( 900 m.p. teren fânețe) validată pe Anexa 22, în natură; 0,10 ha (1000 mp teren pășune ) validat pe Anexa 24, privind acordarea de despăgubiri, în cadrul suprafeței totale de 1,33 ha ; 0,20 ha (2000 m.p.) teren livadă pentru care a fost validată tot în Anexa nr.24 prin acordarea de despăgubiri, în cadrul aceleiași suprafețe totale de 1, 33 ha .
Conform adresei CLFF Budeasa cu nr.3788/20.09.2007 aflată la fila 163 din dosar rezultă că, anterior apariției Legii 247/2005 autoarei petenților B. A. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991, dar și în baza Legii 1/2000.
Astfel, în temeiul Legii 18/1991 aceasta a fost validată prin HCJFF Argeș nr.55/07.08.1991, anexa 1 poz.129, iar potrivit Legii 1/2000 prin HCJFF Argeș nr. 1559/23.09.2004, anexa 47, poz 6, conform BAP.
Acesteia i-a fost eliberat proces verbal de punere în posesie nr.3563/9.11.2004 pentru suprafața de 2258 mp livadă de categorie intravilan, tarlaua 31, teren situat în comuna Budeasa, . punctul „P.”, precum și titlul de proprietate nr._/30.12.2004 emis de CJFF Argeș, care a fost contestat la Judecătoria Pitești în dosarul nr._ .
In dosarul menționat s-a pronunțat sentința civilă nr.2682/4 mai 2007 în care procuratorul C. S. S. al intimaților C. au obținut hotărâre judecătorească favorabilă constatându-se nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/30.12.2004.
Potrivit considerentelor sentinței menționate s-a reținut și statuat că „ în temeiul disp.art. III alin 1 lit a pct. IV din Lg. 169/1997 modificată prin Titlul V- art. unic pct.1 din Lg. 247/2005, atât titlul de proprietate nr._/30.12.2004 cât și procesul-verbal de punere în posesie nr. 3563/09.11.2004 sunt nule absolut, parțial, pentru suprafețele suprapuse, în limitele investirii instanței (respectiv cu suprafața de 784 mp în ceea ce-l privește pe reclamant și cu suprafața de 1332 mp în ceea ce o privește pe intervenientă, rezultând o suprafață totală de_ mp).
În ceea ce privește titlul de proprietate nulitatea va privi amplasamentul (vecinătățile) terenului în litigiu și nu suprafața ca atare deoarece validarea pârâtei a fost reținută ca legală. În această situație pârâta poate solicita atribuirea unui alt amplasament”.
Instanța a reținut că prin hotărârea menționată se instituie o prezumție de autoritate de lucru judecat cu privire la analizarea reconstituirii dreptului de proprietate privind pe autoarea petenților B. A., deși nu se poate reține autoritate de lucru judecat, pentru că, ea reprezintă o apărare de fond, pentru reconstituirile anterioare apariției Legii 247/2005.
Se poate concluziona astfel că autoarei petenților, anterior apariției Legii 247/2005, în temeiul Legii 18/1991 și Legii 1/2000 i-au fost retrocedate următoarele terenuri: în punctul Acasă intravilan, tarlaua 31, suprafața totală de 5285 mp pentru care deține documentații cadastrale, din care 1076 mp curți – construcții, 2770 mp fâneață, 1355 mp tufăriș, 158 mp drum de acces; în punctul „V. ., o suprafață de 8125 mp, în punctul Sudeaua extravilan tarlaua 15, teren arabil, în suprafață de 4450 mp, în punctul L. Găleșești, extravilan, tarlaua 22, suprafața de 5190 mp; în punctul „Peste Drum” tarlaua 16 extravilan, suprafața de 100 mp, dar și 900 mp ( în baza Legii 247/2005 ); suprafața de_ mp pădure în tarlaua 15, și 500 m.p. teren pădure în aceeași . suprafețe de teren au fost identificate și de către experta cauzei, care a concluzionat că în temeiul Legii 18/1991, Legii 1/2000, dar și Legii 247/2005 petenta deține teren reconstituit în natură suprafața de_ mp, dar că în BAP-ul din 1948, care este actul de care s-a prevalat autoarea petenților în susținerea cererii formulate în baza ultimei legi, figurează împreună cu soțul său B. T. cu suprafața de_ mp, și că astfel i-ar fi fost reconstituită o suprafață mai mică cu 9462 mp.
Experta cauzei, a transpus și actele de reconstituire emise intervenienților în interes propriu – reclamanți C. E. și V. T. .
In această situație, instanța trebuie să analizeze dacă plângerea petenților, în temeiul art. 53 din Legea 243/2005, dacă este întemeiată în raport cu ultima hotărâre de validare a cărei modificare o solicită, Hotărârea nr.64/13.06.2006 emisă de CJFF Argeș, în sensul de a fi modificată, iar validările pe Anexa privind despăgubirile, să fie modificată, de a se restitui în natură pe vechile amplasamente, suprafețele solicitate.
Pe de altă parte, având în vedere actele de reconstituire ale intimaților pârâți V. T. și C. E., dacă acestea, sunt legale, în ceea ce privește titlul de proprietate atacat de către moștenitorii petenți ai autoarei B. A., dacă acesta se bucură de legalitate sau nu.
Conform expertizei judiciare efectuată de M. L. dar și expertizei extrajudiciare invocată de intervenienții forțați efectuată de D. V. rezultă că pârâții reclamanți C. E. și V. T. stăpânesc suprafața totală de 6094 mp, prin reconstituirea dreptului de proprietate, fără a ocupa teren din fosta proprietate a autoarei B. A., a cărei moștenitori sunt B. M. și B. A..
Acest fapt i se opune cu succes, și prezumția autorității de lucru judecat, care pe fond, ca urmare a efectului pe care l-a avut a stabilit irevocabil că nu se stăpânesc terenuri care i-ar fi aparținut autoarei petenților pârâți, fapt menționat și în considerente mai sus.
Din înscrisurile depuse la dosar, printre care se numără și hotărâri judecătorești irevocabile, coroborat cu expertizele efectuate rezultă cu certitudine că pârâților intervenienți forțați C. E. și V. T. le-a fost eliberat titlul de proprietate nr._ /1997, care a avut la bază Legea 18/1991, dar și cererea de reconstituire formulată în 1991 pentru terenurile din titlu în suprafață totală de 4818 m.p.
S-a observat cu ușurință că ulterior autoarea petenților – pârâți a formulat cerere în baza Legii 1/2000, iar potrivit art.2 alin.2 din Legea 1/2000 „drepturile dobândite cu respectarea Legii Fondului Funciar nr.18/1991 pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate rămân valabile fără nici-o altă confirmare”.
Mai mult, potrivit hotărârilor judecătorești depuse la dosar, unele fiind chiar opozabile autoarei petenților, la baza reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 6094 mp teren în punctul „Acasă” există statuat prin două hotărâri irevocabile, de admitere a plângerilor formulate împotriva Hotărârii Comisiei Județene de Fond Funciar cu referire la terenul menționat, unele dintre suprafețe făcând obiectul plângerii inițiale, așa cum a fost modificată și completată de către petenți în calitate de moștenitori ai utoarei B. A..
Astfel, este vorba de sentința civilă nr.4274/1996 a Judecătoriei Pitești ( titlul de proprietate nr._/1997) emis pentru suprafața totală de 4818 mp și sentința civilă nr.550/2007 (titlul de proprietate nr._/2007) emis pentru suprafața de 1276 mp teren.
In acest context, instanța nu a dat eficacitate juridică celor două hotărâri menționate, pentru că s-ar încălca dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 din Convenția Europeană.
Verificând susținerile reclamanților pârâți (petenții), în raport de probele administrate a rezultat cu certitudine că pârâții în punctul „Acasă” teren de categorie intravilan situat în ., nu stăpânesc în plus terenuri față de cele incluse în titlurile de proprietate ce au fost emise anterior Legii 247/2005.
Conform expertizelor judiciară și extrajudiciară din dosarul atașat rezultă că suprafața totală stăpânită în punctul „Acasă” de pârâții reclamanți ( intervenienții) stăpânesc suprafața de 6094 mp (din care 4818 conform titlului de proprietate_/1997 emis în baza Legii 18/1991 (f.71), precum și 1276 conform titlului de proprietate_/2007 emis în baza Legii 247/2005, aflat la fila 209, suprafețele de teren intravilane nefiind în plus față de acestea, ca întindere.
Analizând, dacă petenții sunt îndreptățiți să mai primească diferențele de teren de categorie intravilan, în punctul „Acasă”, instanța a reținut că acestea nu sunt întemeiate pentru că dacă s-ar însuma suprafețele din curtea acestora, s-ar depăși cu mult totalul de 6094 m.p. al terenurilor intravilane deținute legal de pârâții reclamanți în punctul „Acasă”.
Astfel, experta cauzei M. L. a identificat o suprafață totală de_ mp, din care 197 mp curți-construcții, 1000 mp fânețe, 4735 mp arabil, și 7060 m.p. alte terenuri.
Experta însă nu a ținut cont de regimul juridic actual al terenurilor în punctul în litigiu, cele statuate anterior prin hotărâri judecătorești, respectiv că terenurile din punctul Acasă au făcut obiectul articolului 23 din Legea 18/1991, potrivit căruia terenurile de categorie curți – construcții pe care se află și imobile casă, devin opes legis, în proprietatea deținătorilor.
Raportând identificările făcute de experta M. L., a terenului de_ mp, considerat ca vechi amplasament solicitat în intravilan, se poate constata că față de actul primar de care se prevalează reclamanții pârâți ( BAP-ul in 1948 eliberat de Arhivele Naționale aflat la fila 11, care este un act de evidență), aceasta nu putea să determine vecinătățile, pentru că acest înscris nu le cuprinde.
Mai mult, nu s-au depus niciun fel de alte înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate pretins în plus, terenurile la data actuală fiind intrate în circuitul civil, făcându-se de-a lungul timpului mai multe acte de vânzare-cumpărare și de înstrăinare.
Intimata CLFF Budeasa conform adeverinței nr.3788/2007 aflată la fila 163 arată expres că terenurile ce au fost solicitate de autoarea petenților B. A. nu se mai află la dispoziția acesteia, ele fiind deja proprietatea altor persoane.
In concluzie, nici autoarea, nici moștenitorii acesteia nu au făcut dovada cu alte înscrisuri în afară de BAP-ul din 1948, sau cu martori că ar fi deținut terenuri mult mai mari ca întindere, pe amplasamentele solicitate, iar aceștia din toate probele administrate a rezultat că deja și-au valorificat cu prisosință dreptul de proprietate la care erau îndreptățiți, respectiv pentru terenul de 2000 mp pășune încă de la apariția Legii 18/1991, când le-a fost eliberat titlul de proprietate nr._/1994, ce cuprinde 2872 m.p. pășune și fânețe (din care 100 m.p. pășune, 1040 mp fânețe, 1732 mp fânețe), deci cu 872 mp pășune și fânețe în plus față de suprafața trecută în actul lor primar (BAP-ul din 1948).
In acest context, în ceea ce privește validarea autoarei petenților în baza Legii 247/2005, făcută prin Hotărârea nr.64/2006 a CJFF Argeș pe Anexa 24 cu încă 0,10 ha pășune (f.177) și pe Anexa 22 cu încă 0,09 ha fânețe (f.180), în contul aceleiași suprafețe de 2200 mp pășune, din actul primar susmenționat respectiv BAP-ul, instanța a reținut că hotărârea nu poate fi modificată, în sensul restituirii în natură, mai ales că CLFF Budeasa și C. Județeană au avut în vedere constituirile anterioare, dar și regimul juridic al terenurilor.
Mai mult, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.3140/2008 depus de către pârâți la dosar la termenul din 3.09.2012 autoarea petenților și aceștia au vândut deja înstrăinat terenul fânețe de 1038 mp, validat, pe care în prezent încearcă să-l mai obțină o dată prin plângerea formulată, pe motiv că ar fi ocupat abuziv de către pârâții reclamanți ( intervenienții forțați). Or, aceste susțineri nu puteau fi verificate decât pe calea unei acțiuni în revendicare, acțiune petitorie pe calea dreptului comun, cu legitimarea calităților procesuale active.
Conform înscrisurilor depuse la dosar, mai rezultă circuitul juridic al terenurilor reconstituite anterior Legii 247/2005, întărind încă o dată ideea că petenții nu mai pot beneficia de o nouă reconstituire, în afară de validare făcută prin hotărârea atacată.
Acest fapt este motivat de faptul că terenul de 1200 mp curți construcții este menționat în actul primar al petentei (BAP ) ca fiind format dintr-o singură parcelă aflată în mod firesc în punctul „Acasă” al petentei. Or, reclamanții susțin că terenul respectiv ar fi format din două parcele de curți, cu suprafețele de 1003 mp și respectiv 197 mp curți, ceea ce este greșit.
Atribuirea eronată de către CLFF Budeasa a terenului de 231 mp curți în favoarea moștenitorilor S. ( S. A. și S. P. V. prin titlul de proprietate 5337/1993 – fila 69), pe o porțiune din vechiul amplasament al curții petentei B. A. ( evidențiată în schița de punere în posesie de la fila 68 aferentă titlului de proprietate nr._/1994 – fila 10) a fost recunoscută explicit de CLFF Budeasa prin procesul verbal nr.131/1992 – fila 70: „ Autorul S. Constntin nu a stăpânit teren în intravilan pe amplasamentul terenului de 231 mp susmenționat, iar nici pe amplasamentul unui alt teren de 841 mp, motiv pentru care CLFF Budeasa a anulate aceste puneri în posesie ale moștenitorilor S.”.
Cu toate acestea, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1203/2004 ( fila 137) reclamantul B. M. a preferat să cumpere terenul de 231 mp curți construcții mai sus menționat, atribuit moștenitorilor S., mai precis cumpărat de la S. A., fiul moștenitoarei S., în prezent decedată S. A. și nepotul fratelui acesteia S. P. V., decedat fără moștenitor, aceștia dețin diferența de 231 mp care aparținea de drept petentei, respectiv autoarei reclamanților pârâți B..
S-a concluzionat văzând contractul de vânzare-cumpărare nr.2358/2004 aflat la fila 139 că B. M., petentul reclamant a vândut 146 ,5 mp teren curți – construcții din totalul de 1003 m.p. astfel că diferența de teren de 197 mp curți – construcții este practic terenul cumpărat de acesta în 2004 de la moștenitorul S. ( S. A.), înstrăinat tot în anul 2004 cumpărătorului B. C. C., prin contractul nr.2358/2004.
Reanalizând, toate motivele invocate atât de petenții B. ( și reclamanți-pârâți) în susținerea acțiunii lor cât și cererea reconvențională formulată de intervenienții forțați V. Trian și C. E. (pârâți – reclamanți), cu privire la legalitatea reconstituirilor făcute de-a lungul timpului părților litigante instanța în situația celor expuse, nu a concluzionat ca actele de reconstituire emise anterior, titlurile de proprietate care au făcut de-a lungul timpului uneori și analiza instanțelor de judecată, sunt lovite de nelegalitate.
Totodată, nu se pot ignora, raporturile juridice create de-a lungul timpului, ele bucurându-se de stabilitate, producându-și deja efecte, pentru că ar fi încălcate prevederile art.27 alin.22 din Legea 18/1991 așa cum a fost modificată și completată prin Legea 247/2005, titlurile de proprietate emise părților litigante nefiind emise cu încălcarea legii, fără a se încălca dispozițiile art.III .
Față de cele expuse, instanța a reținut că cele două intimate, comisiile, și-au îndeplinit obligațiile de reconstituire a dreptului de proprietate, în ceea ce o privește pe autoarea petenților B. A..
Reclamanții – pârâți ( petenții) și pârâții reclamanți ( intervenienții forțați), nu au dovedit că, la momentul reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenurile în litigiu, actele de proprietate sunt emise nelegal, că s-ar suprapune, fapt care rezultă și din litigiile anterioare existente între părți.
De asemenea, CJFF a confirmate existența dreptului pretins prin hotărârea de validare, iar prin hotărâri irevocabile, pârâții reclamanți au obținut hotărâri favorabile pe amplasament e determinate, iar modificarea situațiilor juridice deja create nu mai pot fi modificate, deoarece nu s-a dovedit că există motive de nulitate absolută a acestora.
Dacă s-ar proceda altfel, s-ar ajunge la o încălcare a dreptului de proprietate și la încălcări ale acestuia, care ar crea noi prejudicii disproporționate, iar erorile pretinse comisiilor nu au fost dovedite, ca atare nu trebuiesc suportate exclusiv de către particularii în cauză.
Prin sentința civilă nr. 503/21.01.2013, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă excepția de tardivitate invocată de către intimații B. M. și B. A., cu privire la cererea precizată de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 7589/17.09.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr_, iar pe fond a fost respinsă cererea precizată formulată de petenta C. E., în contradictoriu cu intimații B. M. și B. A., C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ și C. COMUNALĂ DE FOND FUNCIAR BUDEASA, și pe intimatul - intervenient V. T., G. F., reprezentați prin procurator C. Ș. S..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că petenta C. E. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună completarea dispozitivului sentinței civile nr. 7589/17.09.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ (număr în format vechi 9359/2006), în sensul să-i fie acordate cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, petenta arată că prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului mai sus menționat se pretinde că ar fi ocupat cu prilejul reconstituirii dreptului de proprietate, o suprafață de teren, care ar fi aparținut autoarei petenților, anterior cooperativizării, conform BAP-ului din anul 1948.
Mai arată petenta că, o parte din terenurile prevăzute în acțiune și în cererea modificatoare a acțiunii sunt menționate și în titlul de proprietate nr._/1997 emis de CJFF Argeș, în baza Lg. 18/1991 în favoarea sa, iar la data când a formulat cerere de reconstituire pentru aceste terenuri, în suprafață totală de 4818 mp, respectiv în anul 1991, autoarea reclamantei, B. A., în timpul vieții, nu formulase cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Susține că, în pct. „Acasă”, pârâții nu stăpânesc niciun mp de teren în plus peste suprafața din titlurile lor de proprietate.
Relevă petenta că, din probele administrate în cauză, instanța a reținut că intimatele comisiile și-au îndeplinit obligațiile de reconstituire a drepturilor de proprietate în ceea ce o privește pe autoarea petenților, iar aceștia nu au dovedit că la momentul reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenurile în litigiu, actele de proprietate sunt emise nelegal.
De asemenea, susține că instanța a apreciat situațiile juridice deja create, că acestea, nu mai pot fi modificate, în caz contrar s-ar ajunge la o încălcare a dreptului său, de proprietate și ar crea noi prejudicii disproporționate, sens în care a respins acțiunea principală precizată, însușită de moștenitorii acesteia, B. A. și B. M., a respins cererea reconvențională formulată de pârâții (intervenienții) Vlăsceau T. și C. F..
Arată petenta că, deși a solicitat obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecat, instanța respingând acțiunea principală, aceasta nu i-a acordat cheltuieli de judecată, motiv pentru care solicită completarea sentinței civile nr. 7589/2012.
Ulterior, petenta și-a precizat cererea, în sensul că, solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată pe care le-a suportat în dosarul nr._, ce constau în achitarea onorariului de avocat în cuantum de 2.480 lei, dar și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cereri.
La termenul de judecată din data de 14.01.2013, intimații B. M. și B. A. au invocat excepția tardivității formulării cererii completatoare.
Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr. 7589/17.09.2012 pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect plângere în materie funciară, a analizat în esență, acțiunea formulată de petenta B. D. A., decedată pe parcursul soluționării cauzei cu moștenitori, petenții intimați B. M. și B. A., în contradictoriu cu intimatele CJFF Argeș și CJFF Budeasa, acțiune prin care s-a solicitat să se constate nulitatea absolută a Hot. nr. 64/13.06.2006 emisă de CJFF Argeș și reconstituirea dreptului de proprietate.
Ca urmare a cererii de intervenție forțată formulată de petenta menționată la data de 13.01.2006, au fost introduși în cauză, în calitate de intervenienți forțați, căpătând calitatea de intervenienți în interes propriu, V. T., C. E. și G. F..
Totodată, în calitate de procurator, intervenientul V. T., al celor doi intervenienți V. T. și C. E. a formulat cerere reconvențională, depusă la data de 15.01.2007, iar G. F. a formulat cerere reconvențională aflată la fila 82 din dosar, cu cheltuieli de judecată.
Ulterior, intervenienta – reclamantă G. F., a renunțat la judecarea cererii reconvenționale, în conformitate cu art. 276 C.pr.civ.
Potrivit celor arătate în considerente, instanța, prin sentința menționată mai sus, a dispus respingerea acțiunii principale precizată și însușită de petenții B. M. și B. A., intimatele C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ, și C. COMUNALĂ DE FOND FUNCIAR BUDEASA, și pe intervenienții în interes propriu V. T., C. E., și G. F., reprezentați prin procurator C. Ș. S., și a respins cererea reconvențională formulată de reclamanții pârâți (intervenienții) V. T. și C. F..
În situația menționată, s-a formulat cerere de completare a dispozitivului de către petenta C. E., reprezentată convențional de avocat C. E., în contradictoriu cu intimații B. M. și B. A., fiind citate în cauză și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ și C. COMUNALĂ DE FOND FUNCIAR BUDEASA.
Potrivit art.281 2 (1) C.pr.civ.: “ Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.(…); (2) cererea se soluționează de urgență, cu citarea părților prin hotărâre separată, prev. art. 281 ind. 1 alin. 3 C.pr. civ, se aplică corespunzător (3) dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul când instanța a omis să se pronunțe asupra cererilor martorilor, experților, traducătorilor, interpreților sau apărătorilor, cu privire la drepturile lor”.
Analizând cu prioritate excepția de tardivitate invocată de către intimații B. M. și B. A., cu privire la tardivitatea formulări cererii completatoare, a cererii inițiale, instanța urmează să o respingă, pentru că cererea de completare formulată de petenta C. E., este formulată în termenul legal de 15 zile, care curge de la data comunicării hotărârii, care potrivit dovezilor aflate la dosar, este termenul de 19.10.2012, cererea fiind formulată la data de 26.10.2012.
Potrivit textelor arătate mai sus, a rezultat că legea determină un regim juridic unitar pentru toate încheierile privitoare la îndreptarea hotărârilor judecătorești, același regim juridic fiind stabilit și pentru hotărârile pronunțate asupra cererilor de completare a hotărârilor.
Instanța, a constatat încă că nu sunt întrunite normele legale invocate de către petentă, cu privire la completarea hotărârii privind acordarea cheltuielilor de judecată, având în vedere soluția înfățișată mai sus, pentru că potrivit legii, cheltuielile de judecată vor fi suportat în final de partea din vina căreia s-a promovat acțiunea, adică tocmai de partea care a pierdut procesul.
Principiul enunțat este consacrat în mod expres în art. 274 C.pr.civ, text care arată: „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”. Or, de asemenea, dispozițiile art. 275-276 C.pr.civ, fac o aplicare particulară a principiului potrivit căruia acordarea cheltuielilor de judecată, se bazează pe culpa procesuală a părții, ce a pierdut litigiul, în acest sens fiind și Decizia Fostului Tribunal Suprem, de îndrumare nr. 11/1959, ce a statuat că „la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată, stă culpa procesuală. Partea căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute justificat de partea câștigătoare”.
Din punctul de vedere menționat, este irelevantă eventuala bună-credință a părții care a pierdut procesul, în cazul de față fiind respinsă atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională.
În situația dată, nu pot fi acordate cheltuielile de judecată, care nu se limitează numai la finalitatea de a constitui o sancțiune procedurală, pentru că ele întotdeauna au rolul de a despăgubi numai partea care a câștigat procesul și care nu este vinovată de declanșarea activității judiciare.
Acesta este și cazul de față, atât cererea principală, cât și cererea reconvențională au fost respinse, astfel încât cheltuielile de judecată nu pot fi acordate petentei, pentru că ea nu poate fi utilizată, în cazul de față ca rezultat al procesivității excesive a intimaților B..
Împotriva acestor sentințe au declarat recurs petenții B. M. și B. A. și intervenienta C. E..
I. În recursul lor, petenții B. M. și B. A. susțin că sentința este netemeinică și nelegală (art.3041 și art.304 pct.7, 8, 9 Cod pr.civilă), întrucât instanța a reținut în mod eronat că suprafața de 2.258 mp livadă din pct.”P.” tarlaua 35, ar face obiectul litigiului de față. În realitate, recurenții au solicitat reconstituirea terenului din pct.”Acasă”.
În contradicție cu cele reținute de expertul M. L., în sensul că intimații C. E. și V. T. ocupă din terenul recurenților, prima instanță a reținut că cei doi intimați stăpânesc doar terenul proprietatea lor.
Recurenții sunt îndreptățiți la diferența de teren care a fost atribuită intimaților cu încălcarea legislației în vigoare. Recurenții au terenul pretins înscris în BAP-ul din 1948, iar expertul M. L. a precizat care sunt suprafețele ce le lipsesc.
Intimații C. E., G. F. și V. T. dețin în baza legilor nr.18/1991 și 247/2005 suprafețe care depășesc terenul menționat în BAP și în registrele agricole, beneficiind astfel de reconstituiri ilegale.
Recurenții sunt îndreptățiți conform BAP-ului să obțină reconstituirea pentru o suprafață totală de 53.440 mp, din care li s-a reconstituit doar 43.938 mp.
C. Locală de Fond Funciar Budeasa, prin adresa nr.3788/2007 (f.163), arată că terenurile recurenților nu mai sunt la dispoziția sa, fiind trecute abuziv în proprietatea intimaților.
Terenurile de 1040 mp și 1732 mp au fost în anul 1948 arabile, dar în prezent sunt pășune.
Recurenții au de recuperat, conform expertizei, 4.735 mp teren arabil din totalul de 9.462 mp.
Din suprafața de 43.938 mp reconstituiți, recurenții puteau vinde, fără ca suprafața vândută să fie însumată la reconstituire.
Terenul din pct.”Acasă – curți construcții” are 1.200 mp, însă recurenții au primit doar 1.003 mp, diferența de 197 mp fiind ocupată de C. E..
Cererea de abținere a judecătorului a fost respinsă abuziv.
Instanța a concluzionat greșit că terenurile părților nu se suprapun, dar în realitate moștenitorii lui V. F. nu au respectat vechiul amplasament, mutând gardul din sârmă și acaparând din proprietatea recurenților 281,6 mp.
II. În recursul său, întemeiat pe disp.art.304 pct.6 și 9, coroborate cu art.274 Cod pr.civilă, intervenienta C. E. a arătat că cererea completatoare i-a fost greșit respinsă de instanță, cu încălcarea prevederilor art.2812 Cod pr.civilă, deoarece s-a acordat ce nu s-a cerut, în condițiile în care instanța în mod indirect a compensat cheltuielile de judecată ale reclamantei și intervenientei forțate, deși reclamanta nu a cerut compensarea.
C. E. are calitatea de intervenient și nu pe cea de pârât și pentru că nu a intervenit voluntar în cadrul procesului, este îndreptățită la restituirea cheltuielilor de judecată în condițiile în care acțiunea reclamantului a fost respinsă.
Motivarea primei instanțe nu poate fi reținută întrucât deși s-a respins cererea reconvențională formulată de C. E., reclamanta nu este exonerată de vinovăție și pentru că a căzut în pretenții trebuie să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând actele dosarului și sentințele recurate, tribunalul va reține:
Prin plângerea înregistrată la data de 08.08.2006, reclamanta B. D A. a chemat în judecată pe pârâtele C. Locală de Fond Funciar Budeasa și C. Județeană Argeș de Fond Funciar, solicitând modificarea hotărârii nr.64/13.06.2006 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș, în sensul de a i se reconstitui în natură dreptul de proprietate pentru două suprafețe: 1900 mp teren fânețe în pct.”Acasă”, în completarea tarlalei nr.31 din titlul de proprietate_/20.12.1994 și 197 mp situați tot în pct.”Acasă”, în completarea tarlalei 31, având categoria de curți construcții.
În motivarea plângerii, reclamanta a susținut că față de legile fondului funciar și de probele pe care le va administra, aceste două terenuri i se cuvin, întrucât nu i-au fost restituite la emiterea titlului de proprietate inițial nr._/20.12.1994.
La data de 13.11.2006, reclamanta a formulat o cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a lui V. T., C. E. și G. F., pe motiv că aceste persoane ocupă terenurile solicitate de reclamantă la reconstituirea în natură.
La data de 11.12.2006, reclamanta și-a precizat plângerea, susținând că este îndreptățită la reconstituirea în natură pentru suprafața de 1900 mp fânețe și suprafața de 197 mp curți construcții, care au fost omise de la reconstituire. De asemenea, reclamanta a arătat că plângerea este întemeiată pe prev.art.53 – 55 din Legea 18/1991, așa cum a fost completată și modificată ulterior.
La data de 18.06.2007, reclamanta și-a precizat plângerea, solicitând modificarea parțială a hotărârii nr.64/13.06.2006 a Comisiei Județene de Fond Funciar Argeș, în sensul de a i se da în natură: 1. suprafața de 197 mp curți construcții, ce face trup comun cu suprafața de 1003 mp din intravilanul . de 1000 mp fânețe ce face trup comun cu suprafața de 2.772 mp situată în intravilanul . diferența de 1,832 ha este de acord să primească despăgubiri.
În motivarea plângerii precizate, reclamanta a susținut că prin titlurile de proprietate nr._/1994 și_/2004, a obținut reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafețele de 2,3650 ha și respectiv 0,2258 ha, rămânând o diferență nereconstituită de 3,37 ha.
Reclamanta a arătat că a fost validată și cu suprafața de 0,09 ha fânețe pe care o are în posesie, dar pentru care nu are încă emise acte, precum și cu suprafața de 1,33 ha, sub formă de despăgubiri.
Reclamanta susține că i se cuvine diferența de 1,9517 ha (3,3717 ha – 1,42 ha), respectiv 2 suprafețe de 197 mp și 1.000 mp, urmând ca pentru restul să primească despăgubiri.
În urma decesului reclamantei, moștenitorii acesteia, B. M. și B. A. au formulat la data de 21.05.2012 o cerere de majorare a câtimii pretențiilor, în sensul că solicită: 1. reconstituirea în natură a dreptului de proprietate pentru suprafețele de 197 mp - curți construcții, 4.735 mp - arabil și 7.060 mp – alte terenuri; 2. constatarea nulității absolute parțiale a titlurilor de proprietate emise intervenienților.
La data de 15.01.2007, intervenienții C. E. și V. T., prin procurator C. S. S. au formulat o cerere reconvențională, prin care au solicitat constatarea nulității absolute a hotărârii nr.64/2006 emisă de C. Județeană de Fond Funciar Argeș, cu privire la validarea ilegală a reclamantei pentru terenurile de 900 mp fânețe, 1.000 mp pășune, 2.000 mp livadă.
În motivarea cererii reconvenționale, cei doi intervenienți au susținut că petenta nu este îndreptățită să obțină reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceste suprafețe, pentru că, prin reconstituirile anterioare a beneficiat de întreaga suprafață cuvenită.
La data de 08.01.2007, intervenienta G. F. a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/1994 emis reclamantei, pentru suprafața de 772 mp reprezentând ulița comunală și obligarea reclamantei la desființarea împrejmuirii ilegale a terenului cu destinația de uliță comunală.
În motivarea acestei cereri reconvenționale, s-a susținut că în . mp „alte terenuri” din titlul de proprietate al reclamantei, s-a trecut ilegal suprafața de 772 mp care este uliță comunală și pe care, reclamanta a împrejmuit-o.
La data de 17.04.2012, intervenienta G. F. a înțeles să renunțe la judecarea cererii reconvenționale formulate (f.378).
Tribunalul reține că prin hotărârea nr.64/13.06.2006 autoarea recurenților a fost validată cu suprafața de 1,33 ha despăgubiri, pe motiv că acest teren este afectat de baraj (f.5-9).
Autoarea recurenților, prin plângerea adresată instanței, așa cum a fost precizată și modificată în repetate rânduri, a solicitat în final reconstituirea în natură pentru 2 suprafețe: 197 mp curți construcții în intravilanul . trup comun cu suprafața de 1003 mp și 1000 mp fânețe, ce face trup comun cu suprafața de 1.772 mp fânețe, din intravilanul .> În dovedirea proprietății pentru cele 2 suprafețe pretinse spre restituire în natură, autoarea recurenților a invocat mențiunile din Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole (BAP) din 1948.
Potrivit acestui înscris (f.11), autorul primar al recurenților figura înscris cu o suprafață totală de 53.400 mp, în hotarul satului Budeasa M., ..
În cuprinsul acestei suprafețe, se regăsesc 1.200 mp curți construcții, din care autoarea recurenților pretinde că a obținut reconstituirea pentru 1.003 mp și vrea diferența de 197 mp și 2.000 mp livezi cu pomi, din care autoarea recurenților pretinde că a obținut 1.000 mp și vrea diferența de 1.000 mp.
Expertul cauzei, ing.M. L., în urma verificării reconstituirilor anterioare ale lui B. A., a concluzionat că această parte a obținut anterior Legii 247/2005 reconstituirea pentru suprafața totală de 43.938 mp, deținută fizic, din suprafața de 53.400 mp înscrisă în BAP. Prin urmare, diferența rămasă nereconstituită autoarei recurenților este de 9.462 mp.
Cu privire la suprafața de 197 mp din pct.”Acasă” – curți construcții, expertul a precizat că din cei 1.200 mp înscriși în BAP, trebuie scăzută suprafața de 1.076 mp cât deține în prezent autoarea recurenților reclamanți, potrivit documentației cadastrale, rămânând o diferență de 124 mp (f.260).
Expertul a identificat suprafața de 197 mp pretinsă de autoarea recurenților reclamanți în pct.”Acasă”, în raport de susținerile lui B. A., deoarece în BAP, nu sunt redate vecinătățile.
În aceste împrejurări, tribunalul reține că expertul nu a identificat în mod științific suprafața de 197 mp, în raport de acte de proprietate care să permită acest lucru, ci în mod subiectiv, în raport de susținerile autoarei recurenților reclamanți.
Expertul susține că o parte din suprafața de 197 mp a fost reconstituită moștenitorilor S., iar o diferență de 17,47 mp s-ar afla în posesia intervenienților C. E. și V. T. și nu ar fi cuprinsă în documentația lor cadastrală.
Tribunalul reține că în raport de expertiza întocmită în cauză se impune a fi analizată îndreptățirea recurenților reclamanți numai pentru suprafața de 17,47 mp în condițiile în care, pentru diferența de teren solicitată în pct.”Acasă” curți construcții, reconstituirea s-a făcut pe numele S. C., și până la constatarea nulității absolute a titlului de proprietate emis moștenitorilor lui S., acest teren nu este la dispoziția comisiei locale, pentru a fi reconstituit în natură recurenților reclamanți.
În privința suprafeței de 17,47 mp tribunalul reține că recurenții reclamanți și autoarea acestora, nu au probat amplasamentul cu BAP-ul de care se prevalează, iar această diferență minimă este rezultatul unor erori de măsurătoare la reconstituirea dreptului de proprietate către intervenienții C. și V., rezultată din mijloacele de măsurare (ruletă), folosite de C. Locală de Fond Funciar la nivelul anului 1991.
Cu privire la suprafața de 1.000 mp înscrisă în BAP cu categoria livezi cu pomi, expertul M. L. a precizat că în lipsa unui act de proprietate care să indice vecinătățile suprafeței respective, nu se poate realiza identificarea.
Concluzionând, tribunalul reține că pentru cele 2 suprafețe de 197 și 1.000 mp, pretinse de recurenții reclamanți spre reconstituire în natură, pe vechiul amplasament, nu s-a probat îndreptățirea acestor părți, în condițiile în care în BAP nu sunt trecute vecinătăți care să permită identificarea amplasamentului.
Cât privește cererea de majorare a câtimii obiectului, realizată de recurenții reclamanți la data de 21.05.2012, tribunalul reține că nu este vorba de o majorare, ci de o modificare a cererii de chemare în judecată, întrucât suprafețele de 4.735 mp - arabil și 7.060 mp – alte terenuri, nu au făcut obiectul cererilor inițiale .
În realitate, această „majorare a câtimii” este o plângere nouă, care nu mai este formulată în termenul prev.de art.53 alin.2 din Legea 18/1991, modificată și completată, în condițiile în care HCFF nr.64/2006 a fost comunicată autoarei recurenților reclamanți în 2006 (f.4).
Prin cererea de „majorare a câtimii”, recurenții reclamanți au formulat un capăt de cerere vizând constatarea nulității absolute parțiale a titlurilor de proprietate eliberate intimaților persoane fizice.
O astfel de cerere este nulă, pentru lipsa obiectului, conform art.133 Cod pr.civilă, întrucât nu sunt arătate titlurile a căror nulitate parțială se invocă, suprafețele pentru care se cere nulitatea parțială și motivele de fapt și de drept pentru care se invocă această nulitate.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de G. F., tribunalul reține că prima instanță a luat act de renunțarea acestei părți la judecata cererii sale, iar această soluție nu a fost recurată, intrând în puterea lucrului judecat.
Cererea reconvențională formulată de C. E. și V. T., de constatare a nulității absolute a HCJ 64/2006, pentru suprafețele de 900 mp fânețe, 1000 mp pășune și 2000 mp livadă, este lipsită de interes, întrucât recurenții reclamanți au beneficiat prin hotărârea comisiei județene atacate de o reconstituire generică, sub formă de despăgubiri, și nicidecum de o reconstituire în natură, pe anumite amplasamente individualizate.
Pentru aceste argumente, care vor substitui motivarea primei instanțe, tribunalul reține că în mod temeinic și legal, au fost respinse cererile formulate de autoarea recurenților reclamanți și de V. T. și C. E..
În condițiile în care, atât cererea formulată de recurenții reclamanți cât și cererea reconvențională formulată de intervenienții V. T. și C. E. au fost respinse, în mod legal, prima instanță a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată către V. T. și C. E..
Acordarea cheltuielilor de judecată, potrivit art.274 Cod pr.civilă, are la bază ideea de culpă procesuală, ori prin respingerea cererilor formulate de aceste părți, ele sunt în culpă procesuală și nu sunt îndreptățite să primească cheltuielile de judecată.
Pentru considerentele expuse, în baza art.312 rap.la art.3041 și art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de petenții B. M. și B. A. împotriva sentinței civile nr. 7589/17.09.2012, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, și de intervenienta C. E. împotriva sentinței civile nr. 503/21.01.2013, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind C. J. DE FOND FUNCIAR ARGES și C. C. DE FOND FUNCIAR BUDEASA și intervenienții V. T. și G. F..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.11.2013.
Președinte, C. D. | Judecător, M. V. | Judecător, A. M. P. |
Grefier, M. L. |
red.C.D.
dact.C.E.C./2 exp.
03.12.2013.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 588/2013. Tribunalul ARGEŞ | Validare poprire. Decizia nr. 2679/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
