Fond funciar. Decizia nr. 1818/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1818/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 15331/280/2009*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1818/2013
Ședința publică de la 28 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE ANDREEA MONICA PRUNARU
Judecător C. D.
Judecător I. P.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimata C. L. DE FOND FUNCIAR MICESTI împotriva sentinței civile nr. 9422/08.11.2012 pronunțată de judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind petentul P. I. și C. J. DE FOND FUNCIAR ARGES.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 27.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie .
Apoi, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la această dată, când a pronunțat prezenta decizie .
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față,
Constată că prin plângerea în materie funciară înregistrată la data de 14.02.2007, petentul P. N. I. a formulat plângere împotriva hotărârii nr.121/26.10.2006 a Comisiei Județene de Fond Funciar, solicitând anularea deciziei de mai sus și obligarea comisiilor să valideze pe petent și să fie pus în posesie cu terenurile solicitate.
În motivarea plângerii petentul a arătat că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru mai multe suprafețe de teren, iar cu adresa nr.480/23.01.2007, C. de Fond Funciar Micești i-a comunicat că prin hotărârea nr.121/26.10.2006 cererea sa a fost respinsă ca urmare a faptului că actele de proprietate sunt datate anterior anului 1945, dar dânsul nu a primit hotărârea pentru a observa în detaliu motivarea, cu atât mai mult cu cât legea nr.247/2005 a permis ca probatoriu și martori, astfel că se impunea administrarea de asemenea mijloace de probă.
În drept plângerea este întemeiată pe disp.art.53 și urm din Legea nr.18/1991.
Pentru primul termen de judecată din data de 12.03.2007 petentul și-a precizat cererea solicitând anularea hotărârii nr.121/26.10.2006 a CJFF Argeș și să se constate că este îndreptățit să i se reconstituie dreptul de proprietate în natură pentru o suprafață de teren forestier situată în . Miceasca ( I.), cu lățimea de 80 de metri cu vecinii: E- apa Purcăreni, V- apa Budesii, N și S P. G..
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că autorii petentului nu dețin rol agricol în . 1951-1963 pentru suprafețele de pădure revendicate, că soluția CLFF Micești a fost de respingere a cererii petentului, iar împotriva acestei soluții reclamantul nu a formulat contestație la CJFF Argeș.
Prin sentința civilă nr.5988/2007 a Judecătoriei Pitești, plângerea petentului a fost respinsă ca tardiv formulată.
Tribunalul Argeș prin decizia civilă nr.484/R/2008 a admis recursul declarat de petent, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, reținând în esență că prima instanță în mod greșit a respins plângerea pe excepția tardivității, când în considerentele sentinței se făcea referire la faptul că petentul nu a parcurs procedura instituită de legea 18/1991, împrejurare de natură să atragă inadmisibilitatea acțiunii, aspect ce echivalează cu o nemotivare a hotărârii.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Pitești la data de 12.05.2008, iar prin sentința civilă nr.6898/2008 a fost admisă cererea precizată și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru petent pentru suprafața de 4,40 ha identificată în raportul de expertiză întocmit de ing. V. A..
Tribunalul Argeș prin decizia civilă nr.806/R/2009 a admis recursul, a casat sentința reținând că instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepția de prematuritate invocată de către intimata CLFF Micești cu indicația pentru instanța de fond să se pronunțe și cu privire la această excepție în ceea ce privește cererea petentului cu privire la terenul forestier, având în vedere că pentru terenul agricol cererea a fost analizată de către instanța de fond și de către cea de recurs prin sentința civilă nr.5988/2007 și decizia civilă nr.484/R/2008.
Prin sentința civilă nr. 8705/21.09.2011 a Judecătoriei Pitești s-a respins plângerea ca prematur formulată, reținându-se că intimata comisia locală nu a răspuns deloc cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de petent pentru terenul forestier. Câtă vreme cererea este nesoluționată și nu există o propunere de validare sau de invalidare, plângerea de față este prematur formulată.
Tribunalul Argeș prin decizia de casare nr.806/R/2009, a admis recursul declarat de petent, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, apreciind că instanța de fond trebuia să analizeze plângerea petentului privind terenul cu vegetație forestieră, neputându-se reține prematuritatea. S-a apreciat că refuzul nejustificat al comisiei locale de soluționare a cererii de reconstituire îndreptățește petentul să conteste această măsură și să solicite instanței de judecată competente să oblige comisia nu doar să răspundă cererii, dar și să analizeze dacă solicitarea este întemeiată.
În rejudecare, Judecătoria Pitești prin sentința civilă nr. 9422/8.11.2012 a admis plângerea, a constatat că petentul este îndreptățit la reconstituirea în natură a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,50 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei Micești, așa cum a fost identificat în raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. exp.V. A. și a obligat CLFF Micești să înainteze către CJFF Argeș actele necesare eliberării titlului de proprietate pentru reclamant.
În adoptarea soluției, s-au reținut următoarele:
Din actul de vânzare și procesul verbal nr.655/1920, filele 22-23 din dosarul primului ciclu procesual, reiese că autorul petentului N. E. I. P. a cumpărat o bucată de pădure în . Miceasca numită I..
Terenul descris în actul primar se regăsește în rolul agricol al autorului reclamantului în perioada 1948-1951, cu pădure în suprafață de 5,12 ha în alte localități.
Expertul din primul ciclu procesual a transpus în teren actul de proprietate al autorului petentului și a constatat că acesta este liber, la dispoziția comisiei sau în administrarea Ocolului Silvic Pitești, iar petentul poate fi validat cu 4,50 ha pădure pe vechiul amplasament.
Potrivit art.1 din legea 247/2005 cu modificările ulterioare persoanelor fizice și persoanelor juridice care au formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și pentru terenurile forestiere, în termen legal, li se reconstituie dreptul de proprietate în condițiile prevăzute de prezenta lege, iar art.2 stabilește că în aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.
Cum la momentul efectuării raportului de expertiză expertul a constatat că suprafața de 4,50 ha este liberă instanța de fond a admis cererea petentului așa cum a precizat-o și a constatat că este îndreptățit la reconstituirea în natură a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,50 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei Micești, teren așa cum a fost identificat în raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. exp.V. A..
În baza art.22 din actul normativ mai sus amintit a fost obligată CLFF Micești să înainteze către CJFF Argeș actele necesare eliberării titlului de proprietate pentru reclamant.
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat recurs intimata C. L. DE FOND FUNCIAR MICESTI, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie după cum urmează:
1) Sentința este nemotivată întrucât nu cuprinde argumentele care au formulat convingerea instanței în adoptarea soluției, încălcându-se astfel dispozițiile imperative ale art. 261 alin.1 pct.5 C.pr.civilă.
2) Petentul nu are calitatea de moștenitor al numitului P. N. E. I., această calitate nefiind probată cu acte de stare civilă. În speță, există dovezi doar cu privire la calitatea de succesor pentru P. N., care a fost înscris în rolul agricol al comunei Dârmănești cu suprafața de 5,12 ha teren forestier pe raza altor comune.
3) Sentința este nulă, deoarece încalcă formele de procedură prevăzute de art. 105 alin.2 C.pr.civilă. A fost pronunțată de același judecător care a pronunțat și sentința civilă nr. 8705/2011 a Judecătoriei Pitești, casată cu trimitere spre rejudecare.
4) Instanța de fond nu a avut în vedere excepția tardivității plângerii funciare și nici faptul că propunerea de respingere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pe care a formulat-o petentul, a fost dată de comisia locală doar pentru suprafața de 0,.30 ha teren agricol, nu și pentru terenul cu vegetație forestieră. În aceste condiții nu există procedura prealabilă, iar plângerea trebuia respinsă ca prematură sau ca inadmisibilă.
5) Prima instanță nu a ținut cont de reconstituirile formulate în temeiul legilor de retrocedare anterioare legii 247/2005. S-a reconstituit dreptul de proprietate după autorul P. N. pentru întreaga suprafață deținută de 5,12 ha prin: HCJ 116/1994 – 1 ha teren ( reconstituire în favoarea petentului); HCJ nr.116/1994 – 1 ha teren ( reconstituire în favoarea numitei F. A., moștenitoare a aceluiași autor); HCJ nr. 533/2002 – 3,12 ha pădure ( reconstituire favoarea numitei F. A., moștenitoare a aceluiași autor). Petentul nu a făcut dovada continuității terenului în patrimoniul autorilor, deși a depus un act de proprietate din anul 1920.
Recursul a fost întemeiat pe disp.art.304 ind.1 C.pr.civilă.
Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare, solicitând în ședință publică ca recursul să fie respins, deoarece se judecă de 7 ani.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și a disp.art. 304 ind.1 C.pr.civilă, tribunalul reține următoarele:
Petentul P. M.I. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 247/2005 ( nr. 131/2005 – fila 16 dosar fond primul ciclu procesual), pentru întreaga suprafață de pădure ce s-a aflat în patrimoniul autorilor săi și pentru o suprafață de 3.000 m.p teren arabil.
Actul invocat ca act de proprietate este cel cu nr. 1660/26.03.1920, redactat în prezenta unui avocat și transcris (f.18,19 dosar fond primul ciclu procesual).
C. locală de fond funciar Micești a formulat propunere de respingere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de petent, iar comisia județeană a validat această propunere prin HCJ nr. 121/2006 ( f.15,70-72 dosar fond).
Împotriva acestei hotărâri a comisiei județene, petentul a formulat plângerea funciară de față în temeiul art.53 din Legea nr. 18/1991, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren forestier ce s-a aflat în patrimoniul autorilor săi, din punctul Valea I., cu lățimea de 80 m.
Motivul pentru care a fost respinsă cererea petentului a fost acela că actul invocat pentru dovedirea dreptului de proprietate este anterior anului 1945, adică nu motivul pe care recurenta îl invocă în prezentul dosar și anume, că s-ar fi realizat reconstituirea dreptului de proprietate integral după autorul invocat.
Tribunalul constată că obiectul cauzei este reprezentat de solicitarea privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul forestier, sens în care sunt precizarea acțiunii formulată de petent în 12.03.2007, precum și considerentele deciziei civile nr. 484/R/11.03.2008 a Tribunalului Argeș. Prin aceeași decizie de recurs se statuează că plângerea funciară nu este tardivă și se mai reține că nu rezultă cu claritate modul de soluționare a cererii din partea comisiei locale.
Prin decizia civilă nr. 1345/2.05.2012 a Tribunalului Argeș se statuează irevocabil că plângerea funciară nu este prematură și nici inadmisibilă și că se impune analiza cauzei pe fond. Se statuează prin această decizie că într-adevăr propunerea de respingere a cererii de reconstituire formulată de petent, vizează doar terenul agricol de 0,3 ha și că în această formă a fost validată, fără a se avea în vedere și terenul cu vegetație forestieră. Culpa organelor competente nu poate fi opusă petentului, care a așteptat mai bine de 6 ani să primească un răspuns, astfel că este pe deplin nejustificat să i se impună acestuia să mai aștepte în continuare alți ani, pentru a primi un răspuns de la comisia locală, pe care ulterior să îl conteste în instanță.
În consecință, excepțiile de tardivitate a plângerii, de inadmisibilitate sau de prematuritate pe considerentul că nu există un răspuns al comisiei locale, iar petentul nu are o hotărâre a acestei comisii pe care să o conteste, au fost deja analizate de o instanță de recurs, care a statuat irevocabil că sunt nefondate, considerentele fiind expuse pe larg. Aceasta înseamnă că dezlegările în drept au intrat în puterea lucrului judecat, că au caracter irevocabil și că ele nu mai pot fi supuse analizei pentru a doua oară în recursul de față.
Din acest punct de vedere critica cu nr.4 formulată de recurentă este nefondată și nu va fi primită.
În motivul nr.1 de recurs, recurenta a arătat că hotărârea este nemotivată. Tribunalul apreciază că sentința recurată cuprinde argumentele în fapt și în drept, care au format convingerea judecătorului în adoptarea soluției, că acesta și-a exprimat punctul de vedere, a făcut raportare la probele administrate în cauză și a indicat textele de lege aplicabile în speță. În consecință au fost respectate disp.art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civilă, criticat fiind nefondată.
Se invocă prin recurs că hotărârea este nulă pentru că a fost pronunțată de același judecător care a pronunțat și sentința civilă nr. 8705/2011, casată cu trimitere spre rejudecare.
Este adevărat că același judecător a pronunțat sentința indicată mai sus, însă la acel moment a respins plângerea pe excepție, ca prematur formulată, iar tribunalul prin decizia de casare nr. 1345/2012 a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare pentru a se analiza fondul. Cauza a fost înregistrată corect la același complet de judecată, în conformitate cu disp.art. 99 alin.6 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor aprobat prin Hot. CSM nr. 387/2005 . Recurenta nu a formulat nici o cerere de recuzare, astfel că invocă o posibilă incompatibilitate a judecătorului direct în calea de atac. Nulitatea este relativă, astfel că nu poate fi invocată pentru prima dată în calea de atac, pentru că neregularitatea sa acoperă dacă nu a fost invocată la prima zi de înfățișare ce a urmat acest indiciu ( art.108 alin.3 C.pr.civilă).
Recurenta, în motivul nr.2 de recurs arată că petentul nu are calitatea de succesor al autorului invocat, P. N. E. I., ce apare nominalizat pe actul de proprietate din anul 1990. Din analiza actelor de stare civilă aflate la dosar rezultă că petentul este fiul numitului P. N. decedat la 16.11.1946 și că acesta este fiul autorului invocat ( a se vedea certificatul de deces de la fila 10 dosar fond primul ciclu procesual). Rezultă că petentul are calitatea de nepot al autorului invocat și că în această calitate a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, după bunicul său, prin cererea cu nr. 131/2005.
În ceea ce privește existența altor reconstituiri:
Reconstituirea dreptului de proprietate prin sentință, s-a realizat după autorul P. N. E. I., titular al dreptului de proprietate în actul din vechime, și nu după P. N. așa cum se susține în recurs. Terenul a făcut obiectul identificării prin expertiza administrată în primă instanță, primul ciclu procesual și a fost transpus într-o schiță de plan arătându-se că amplasamentul este liber în administrarea Ocolului Silvic Pitești sau la dispoziția comisiei locale.
Petentul a probat existența dreptului de proprietate în patrimoniul autorului său prin actul depus la dosar, a dovedit calitatea de succesor, iar terenul a fost identificat în expertiză, lucrare la care recurenta de față nu a formulat obiecții, aceasta însemnând că solicitarea din recurs prin care se solicită administrarea unei alte expertize de identificare, este nefondată.
Petentul nu trebuie să probeze continuitatea dreptului de proprietate în patrimoniul autorilor, pentru că el a probat existența dreptului, iar partea adversă ar trebui să facă dovada contrară, în măsura în care susține că terenul a ieșit din patrimoniul autorilor prin vânzare.
Pentru reconstituirile făcute în favoarea numitei F. A. nu s-a probat că au avut la bază același act primar pe care petentul îl invocă în speța de față, iar din conținutul cererilor de reconstituire ( df.18 recurs) rezultă că aceasta a solicitat teren după defunctul P. N., reprezentând procent dintr-o suprafață totala de 12 ha. Cu toate acestea, expertul în lucrarea pe care a depus-o la dosar, a scăzut reconstituirile anterioare, adică și cele în favoarea petentului precum și în favoarea numitei P. F., arătând că petentul este îndreptățit la reconstituire pentru o diferență de 4,50 ha, ce rezultă din suprafața totală de 9,62 ha pădure, din care s-a scăzut suprafața de 5,12 ha reprezentând reconstituiri în baza unor legi anterioare de retrocedare.
În consecință, nici această critică din recurs nu poate fi primită, tribunalul urmând ca în baza art.312 alin.1 și 304 ind.1 C.pr.civilă să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata C. L. DE FOND FUNCIAR MICESTI împotriva sentinței civile nr. 9422/08.11.2012 pronunțată de judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimați fiind petentul P. I. și C. J. DE FOND FUNCIAR ARGES.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 28.06.2013.
Președinte, A. M. P. | Judecător, C. D. | Judecător, I. P. |
Grefier, M. L. |
Red. A.M.P
Dact. NE/ 2 ex
05.07.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 12/2013. Tribunalul ARGEŞ | Pretenţii. Decizia nr. 588/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
