Pretenţii. Decizia nr. 588/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 588/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 9996/280/2008
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 588/2013
Ședința publică de la 28 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. B.
Judecător M. D. B.
Judecător A. D.
Grefier R. N.
S-au luat în examinare, pentru solutionare, recursurile declarate de reclamanta B. E. și de pârâta . MANAGEMENT S.A., împotriva sentinței civile nr 7500/12.09.2012 pronunțată de Judecătoria P., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, dezbaterile asupra recursurilor au avut loc la data de 21.02.2013 si sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față ;
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 28.10.2008, reclamanta B. E., domiciliată în Pitești, a chemat în judecată pe pârâta S.C. NAȚIONALA S.A., cu sediul în București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să dispună obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în sumă de 2.000 lei, cu aproximație, reprezentând 30% din prima de asigurare plătită de reclamantă, actualizată (capitalizată) și majorată cu dobânda bancară de referință pe perioada 01.12.1997 și până la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, plus cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cereri.
În motivarea cererii, în esență, reclamanta a susținut că la data de 31.10.1994 a încheiat cu antecesoarea pârâtei, Casa de Ajutor Românesc București.
Contractul de asigurare de deces cu acumulare e capital în fonduri, în baza căruia s-a emis Polița nr. 50.595.
A mai precizat reclamanta că acest contract a fost încheiat cu reprezentanța din Pitești a CAR București, situată în . L6, ., . de asigurări B. M., iar suma asigurată pentru eventualul ei deces a fost de 456.621 lei.
În conformitate cu clauzele contractuale și cu prevederile din „Condițiile generale ale asigurării de deces cu acumulare de capital”, reclamanta a mai susținut că a fost obligată la plata primei de asigurare în sumă de 240.000 lei, eșalonată în rate anulare a 20.000 lei, pe durata celor 12 ani de asigurare, iar prima rată de 20.000 lei a achitat-o odată cu semnarea contractului de asigurare, condiție prealabilă fără de care cererea sa de asigurare nu ar fi fost admisă.
A mai precizat reclamanta că cererea sa și contractul încheiat cu CAR București s-au redactat într-un singur exemplar și se găsesc în dosarul său de asigurare, care a fost preluat de pârâta S.C. NAȚIONALA S.A. de la antecesoarea sa, însă, s-a mai arătat în motivarea cererii, deși reclamanta a achitat integral și anticipat suma de bani datorată către CAR București pentru cei 12 ani de asigurare, la expirarea acestei perioade pârâta i-a refuzat dreptul de a fi despăgubită, pretinzând că polița sa de asigurare ar fi fost reziliată din cauza neachitării ultimei rate de primă, aspect ce nu corespunde adevărului și care a determinat-o pe pârâtă să promoveze prezenta cerere.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 942, 962, 969, 973, 1073 și 1075 Cod civil.
Prin Sentința comercială nr. 569 pronunțată la data de 21 ianuarie 2009 în dosarul nr._, Judecătoria Pitești - secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă și și-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sector 5 București.
Recursul formulat de reclamanta B. E. împotriva acestei sentințe a fost admis prin Decizia comercială nr. 62/R-C din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul cu același număr, sentința fiind casată iar cauza fiind trimisă pentru soluționare pe fond la aceeași instanță - Judecătoria Pitești.
În rejudecare, pârâta S.C. NAȚIONALA - COMPANIE DE MANAGEMENT S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să se respingă cererea formulată de reclamantă, invocându-se pe cale de excepție lipsa procedurii prealabile a concilierii, lipsa calității sale procesuale pasive și prescripția dreptului material la acțiune al reclamantei, iar pe fond arătând că reclamanta nu a dovedit pretențiile sale prin depunerea la dosar a actului juridic ce consemnează fundamentul pretențiilor sale, dar și că creanța solicitată nu are caracter cert.
Prin Sentința comercială nr. 1335 din 10 februarie 2010 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Pitești - Secția civilă a admis excepția prematurității invocată de pârâtă și a respins acțiunea formulată de reclamanta B. E..
Prin Decizia comercială nr. 90/R-C din 14 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș în dosarul cu nr._ s-a admis recursul formulat de reclamanta B. E. împotriva acestei sentințe, sentința fiind casată iar cauza fiind trimisă pentru soluționare pe fond la aceeași instanță - Judecătoria Pitești.
Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul acestei instanțe la data de 02.07.2010.
La termenul din 06.10.2010 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâtă.
La data de 12.10.2010 reclamantul și-a precizat cererea, în sensul că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000 lei reprezentând daune morale, motivat în esență de șocul psihologic și emoțional la primirea răspunsurilor ce au fost comunicate reclamantei, conform cărora, polița fusese reziliată ca urmare a neachitării ultimei rate de primă și totodată, amplificate de scrisoarea de răspuns nr. 46/23.01.2007, prin care pârâta i-a precizat reclamantei că are dreptul la despăgubire de 6,60 lei fără dobândă bancară.
Daunele morale se datorează și relei credințe a pârâtei, care tergiversează și refuză să-și îndeplinească obligațiile asumate.
Anexat acesteia a depus înscrisuri aflate la filele 14-17.
La termenul din 17.11.2010, instanța a dispus emiterea unei adrese către pârâtă pentru a depune înscrisurile din dosarul în care se găsește polița nr._, cererea, condițiile generale de asigurare și toate înscrisurile existente.
Față de cererea completatoare, pârâta a depus, la termenul din 18.01.2011 o întâmpinare prin care a arătat în esență că solicită respingerea daunelor morale solicitate, acestea pot fi admise doar în măsura în care se va face dovada celor susținute (f. 21-24).
Pârâta a susținut prin întâmpinare că nu se află în posesia poliței nr._ și a înscrisurilor aferente, întrucât la data de 14.12.2006, aceasta nu mai deținea autorizație de funcționare, iar portofoliul de clienți a fost predat către societatea de asigurări Asiban SA.
Pârâta a depus totuși condițiile generale referitoare la poliția invocată în cauză și alte înscrisuri, toate acestea aflate la filele 25-42.
La termenul din data de 18.02.2011, pârâta a depus un duplicat al poliței nr._/31.10.1994.
Ca urmare a adresei instanței, la data de 11.04.2011, Comisia de supraveghere a asigurărilor, a comunicat că polița nr._ încheiat la data de 31.10.1994 de reclamantă se află în portofoliul de clienți asigurați la . ASIGURĂRI REASIGURĂRI SA (fosta Casă de Ajutor Românesc SA), societatea care are denumirea actuală de . SA BUCUREȘTI (f. 73-74).
Instanța a încuviințat la termenul din 20.04.2011, proba cu înscrisuri, expertiză contabilă și proba testimonială cu un martor, precum și proba cu interogatoriul pârâtei.
Prin sentința civilă nr. 7500/12.09.2012 pronunțată de Judecătoria P., s-a admis în parte cererea precizată și completată formulată de reclamanta B. E., în contradictoriu cu pârâta . MANAGEMENT SRL, A obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 274 lei cu titlul de pretenții.
A obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 916 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-au respins celelalte pretenții.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, la data de 31.10.1994 reclamanta B. E. a încheiat polița de asigurare de deces cu acumulare de capital în fonduri cu nr._ cu Casa de Ajutor Românesc SA, reprezentată prin agentul de asigurări B. M. (f. 50).
Ca urmare a desființării Casei de Ajutor Românesc SA -în prezent -polița nr._ încheiată la data de 31.10.1994 de reclamantă se află în portofoliul de clienți asigurați la . SRL BUCUREȘTI
Suma asigurată garantată în caz de deces a fost de 45,66 lei, iar perioada asigurării a fost cuprinsă între 01.12._06.
În ceea ce privește modalităților de plată a primelor de asigurare, s-a stabilit că acestea se pot face prin numerar la agentul de asigurare.
Reclamanta a depus chitanțele aflate în dosarul inițial la filele 5-13, iar din examinarea acestora se constată că au fost achitate toate ratele poliței de asigurare, după cum urmează: rata I la încheierea poliței în data de 31.10.1994, rata II cu chitanța . nr._/15.11.1995 emisă de Casa de Ajutor Românesc SA, rata III cu chitanța nr._/10.09.1996 emisă de Romasig Intermed SRL Pitești, rata IV cu chitanța nr._/19.08.1997 emisă de . V- XII cu chitanța nr._/12.11.1997 emisă de .>
În acest sens sunt și concluziile raportului de expertiză întocmită de expert T. S. (f. 133-151).
Susținerile pârâtei în acest sens, sunt astfel neîntemeiate, astfel că instanța va constata că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în convenția părților.
Conform condițiilor generale ale poliței, părțile au stabilit de comun acord că în cazul în care, la expirarea contractului de asigurare „pe perioada asigurării nu intervine decesul persoanei asigurate, asiguratul plătește suma capitalizată și dobânzile aferente acestei sume asiguratului, fie persoanelor indicate în cererea de asigurare din care se scad cheltuielile generate de gestionarea banilor”.
Așadar, conform acestei înțelegeri, expertul a calculat suma ce i se cuvenea reclamantei stabilind că suma de bani depusă de reclamantă în contul pârâtei în perioada 1994-1997, se ridică la 24 lei, iar actualizarea acestei sume pe perioada decembrie 1997 – decembrie 2011, cu indicele prețurilor de consum, este de 211,63 lei.
Expertul a calculat totodată dobânda penalizatoare datorată de pârâtă pentru suma de 24 lei pentru perioada decembrie 1997 decembrie 2011, aceasta ridicându-se la suma de 62,97 lei.
Suma astfel datorată de pârâtă reclamantei, este în cuantum de 274 ,80 lei fiind formată din suma de 211,63 lei și suma de 62,97 lei.
Deși conform convenției părților din această sumă trebuiau scăzute cheltuielile legate de gestionarea banilor în lipsa colaborării și depunerii acestor înscrisuri de către pârâtă, nu au putut fi identificate și calculate de către expert, astfel că instanța nu poate să le aibă în vedere.
Astfel, raportat la dispozițiile art. 969, 970, 1073 din C. civ., instanța vaobliga pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 274,80 lei cu titlul de pretenții.
Cu privire la daunele morale solicitate de reclamantă instanța prin raportare strictă la motivele invocate și în funcție de înscrisurile depuse la dosar, declarația martorului apreciază că acest petit de cerere este neîntemeiat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Din declarația martorei I. C. L. reiese faptul că „ în săptămâna în care reclamanta a primit vestea de la pârâtă că va primi suma de 6 lei pentru polița de asigurare aceasta a fost foarte afectată...reclamanta nu suferea de nicio boală înainte această știre ... știu că reclamanta a intrat într-o depresie..”.
Daunele morale constau în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, la sănătatea și integritatea corporală, la cinste, la demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.
Reclamanta nu a făcut dovada faptului că faptele prezentate au avut consecințe grave asupra sa, vătămându-i sănătatea, onoarea, creditul moral, poziția socială și prestigiul profesional, aspecte care definesc persoana umană și care analizate și evaluate obiectiv, ar fi constituit criterii importante de stabilire a daunelor morale.
Orice litigiu sau neînțelegere între două părți presupune o anumită încărcătură emoțională ce poate afecta starea de sănănate în sens negativ în funcție de felul fiecăreia de a privi lucrurile.
Comportamentul imoral al uneia dintre părți nu poate atrage în toate cazurile acordarea de despăgubiri morale decât în măsura în care se face dovada unui astfel de prejudiciu.
Reclamanta deși susține că starea sa de sănătate a fost grav afectată de modul de comportare al pârâtei nu a reușit să facă dovada în acest sens.
Declarația martorei și înscrisurile medicale depuse în acest sens vor fi considerate ca fiind insuficiente în lipsa administrării și a altor probe ( expertiză medicală).
Nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între bolile de care suferă reclamanta și modul de comportare al pârâtei și nici data când s-au declanșat acestea.
Articolul 998 Cod civ., enunță principiul răspunderii civile delictuale: ,,orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara”.
Instanța a apreciat că nu există faptă ilicită atâta timp cât nu s-a dovedit că prin comportamentul pârâtei a fost afectată starea de sănătate a reclamantei.
Prejudiciul este elementul care determină obligația de reparațiune, altfel spus, nu se poate concepe despăgubire fără daună preexistentă.
Nici condiția raportului de cauzalitate între fapte ilicită și prejudiciu nu poate fi reținută atâta timp cât nu poate fi antrenată răspunderea civilă.
Cum reclamanta nu a făcut dovada consecințelor negative suferite, în plan fizic și psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, instanța apreciază că motivele invocate sunt neîntemeiate.
În baza dispozițiilor art. 274 din C. proc. civ., observându-se modalitatea în care a fost admisă acțiunea, a fost obligată pârâta și la plata, către reclamantă, a cheltuielilor de judecată în sumă de 916 lei, reprezentând onorariu expert, timbru judiciar și taxă judiciară de timbru.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanta B. E. și de pârâta . MANAGEMENT S.A., care a considerat-o nelegală și netemeinică ,după cum urmează:
În recursul reclamantei se critică hotărârea primei instanțe cu motivarea că aceasta a ignorat fără motiv completarea la raportul de expertiză contabilă care concluzionează că suma de bani care i se cuvine acesteia este de 688 lei și nu 274 lei cât s-a stabilit în mod inițial înainte de admiterea obiecțiunilor .
O altă critică vizează respingerea cererii privind acordarea despăgubirilor morale în cuantum de 5000 lei, fără a fi motivată în cauză fiind incidente disp.art. 26 ,58-61 NCC și care consacră apărarea valorilor esențiale ale persoanei ,respectiv sănătatea, starea psihică ,demnitatea și onoarea umană reținându-se de instanța de fond că nu s-a făcut dovada unor suferințe și umilințe la care a fost supusă din partea intimatei .
Sub acest aspect se arată că reclamanta a avut parte de un tratament inuman și umilitor din partea intimatei începând cu decembrie 2006 când a expirat valabilitatea poliției de asigurare, ocazie cu care i s-a adus la cunoștință că a fost reziliată convenția pentru neachitarea ultimei rate având dreptul la o despăgubire de 6,6 lei ,ceea ce constituie un comportament aberant și stresant la care se adaugă refuzul sistematic de a-i comunica reclamantei copii din dosarul de asigurare ,toate aceste conducând la alterarea stării sale de sănătate conform înscrisurilor medicale depuse la dosar care atestă înrăutățirea stării fizice și psihice a reclamantei după 2006.
În recursul pârâtei se critică hotărârea primei instanțe invocându-se faptul că nu s-a ținut cont la calcularea daunelor, de clauzele din condițiile generale de asigurare ale poliței semnată de reclamantă pct. 1 alin.4 care prevăd că numai 30 % din suma asigurări era destinată capitalizării ,restul acoperind riscul de deces pe perioada de valabilitate a poliței ,astfel că daunele acordate au fost calculate greșit la întreaga sumă a poliței și nu la suma capitalizată.
În cauză, se invocă faptul că nu s-a ținut cont de conflictul de interese în care se găsește procuratorul reclamantei și care a fost și agent de asigurări reprezentând pârâta ,acesta având cunoștință de faptul că ratele poliței nu s-au plătit integral ,aceasta fiind reziliată ,iar pe această cale intenționează să obțină mijloace bănești în mod abuziv.
Ultima critică vizează aplicarea disp art. 273 alin3 C.pr.civ. în sensul că cheltuielile de judecată sunt mult prea mare raportat la daunele rezultate ,acestea putând fi micșorate ținându-se cont de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat .
Prin urmare, se solicită acordarea reclamantei a sumei de 54,62 lei și reducerea corespunzătoare a cheltuielilor de judecată.
La data de 21.02.2013 recurenta pârâtă a formulat precizări ale motivelor de recurs invocându-se faptul că societatea de asigurări și-a încetat activitatea în august 2006 când s-a făcut predarea portofoliului de clienți Societății de Asigurare reasigurare ASIBAN SA, iar din septembrie 2006 aceasta devenită societate națională are alt obiect de activitate ș i de organizare menționându-se că potrivit normele metodologice din 2008 durata de păstrare a documentelor operaționale este de 5 ani, iar a documentelor contabile de 10 ani, iar asigurata nu mai deține poliță originală ,astfel că nici o societate de asigurări nu poate plăti despăgubiri în aceste condiții.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate și care se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum și analizând cauza sub toate aspectele potrivit art. 304 ind. 1 C. proc. civ. în raport de actele și lucrările dosarului tribunalul constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Cu privire la recursul reclamantei tribunalul va reține că în legătură cu prima critică aceasta nu a contestat suma asigurată garantată în caz de deces precum și perioada asigurării așa cum rezultă din poliția de asigurare de deces cu acumulare de capital, iar din probatoriul administrat în cază a rezultat că au fost achitate toate ratele poliței de asigurare potrivit înscrisurilor depuse la dosar,aspecte evidențiate și de raportul de expertiză întocmit de expert T. S. .
Instanța de fond a avut în vedere în mod corect raportul de expertiză întocmit în cauză și care a avut în vedere condițiile generale ale asigurării de deces cu acumulare de capital, menționate în convenția încheiată între părți ,raport din care rezultă că suma de bani depusă de reclamantă în perioada 1994-1997 se ridică la 24 de lei reactualizată în perioada decembrie 1997 - decembrie 2011 la suma de 211,63 lei la care se adaugă dobânda legală pe care aceasta ar fi putut să o încaseze de 62,97 lei .
Este adevărat că raportul de expertiză a fost refăcut de către expertul contabil la data de 30.08.2012 fiind depusă lucrarea fără însă a se modifica cuantumul sumei actualizată de 24 lei pe perioada decembrie 1997- iulie 2012 ,ci doar efectuându-se modificări în ceea ce privește dobânda legală care a fost capitalizată și actualizată în raport de inflație cu indicele prețurilor de consum aferente serviciilor, completare care însă nu poate fi avută în vedere întrucât nu precizează în mod concret modul în care s-a stabilit această valoare, motiv pentru care în mod corect prima instanță a avut în vedere concluziile primului raport de expertiză întocmit în cauză și în care se precizează în mod concret în anexele de la filele 139 – 150 modul în care –sa determinat actualizarea sumei în raport de indicele prețurilor de consum publicat de Institutul Național de S. care comunică valoarea indicelui prețului de consum pe perioada decembrie_- decembrie 2011 precum și dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești potrivit OG nr. 13/2011 fiind menționat în mod expres modul de clacul al sumei de 274,8 lei.
Și cea de a doua critică din recursul reclamantei este neîntemeiată tribunalul va reține că în mod corect p că prima instanță că în cauză nu s-a făcut dovada unei vătămări care să-i aducă atingere drepturilor și libertăților personale ale acesteia, fiind dovedită o anumită stare necorespunzătoare legată de derularea acestui litigiu în fața instanțelor judecătorești ,dar care nu depășește o limită rezonabilă și care se regăsește ca impact și consecințe într-un grad mai ridicat în ceea ce privește pe reclamantă și care să se reflecte într-un prejudiciu adus sănătății acesteia .
De altfel, orice litigiu presupune existența unei fapte ilicite cauzatoare de prejudiciu, iar în ceea ce privește existența unor cauză ce vizează restituirea unor sume de bani, legiuitorul a prevăzut modalități distincte de reparare a daunelor mai ales în cuantumul daunelor compensatorii și moratorii .
Prin urm,are, în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada cond. prev. de art. 998.-999 C.civ., motiv pentru care a respins cererea privind acordarea daunelor morale de către reclamantă în cuantum de 5000 lei .
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, prima instanță a făcut o legală aplicare a disp.art. 276 C.pr.civ. pretenții reclamantei fiind încuviințate numai în parte,astfel că în mod corect prima instanță a acordat acesteia cheltuieli de judecată proporțional cu pretențiile admise și în raport de cuantumul acestora ce rezult din dovezile depuse la dosar.
Pentru aceste considerente,tribunalul în temeiul art. 304 ind. 1 și art. 304 pct.9 rap la art. 312 C.pr.civ .va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
Și recursul pârâtei este neîntemeiat, întrucât în cauză prima instanță a ținut cont de clauzele condițiilor generale de asigurare ale poliței semnată de reclamantă ,iar daunele au fost calculate în mod corect avându-se în vedere toate ratele din polița de asigurare care au fost achitate de către reclamantă potrivit prevederilor cuprinse în convenție, pârâta datorând suma de bani conform contractului de asigurare în sumă de 240.000 lei ROL la data de 01.12.2006, întrucât pârâta nu a făcut dovada că polița ar fi fost reziliată î perioada 01.12._ - 01.12.2006 .
În legătură cu așa zisul conflict de interese în care se găsește procuratorul reclamantei și reclamanta primul fiind și agentul de asigurări reprezentând societatea CAR ,tribunalul va aprecia că acest aspect nu are relevanță în prezenta cauză atâta vreme cât expertul desemnat a calculat suma datorată de pârâtă conform convenției încheiată între reclamantă și aceasta, procuratorul fiind doar un simplu intermediar în încheierea contractului de asigurare .
Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată, instanța a apreciat în mod corect cuantumul acestora avându-se în vedere pretențiile reclamantei care au fost admise în parte neputând fi aplicate în cauză disp.art. 273 alin.3 C.pr.civ. întrucât aceasta reprezintă o apărare nouă formulată de pârâtă direct în recurs și care nu poate fi analizată avându-se în vedere disp.art. 316 rap la art.294 alin.1 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente,tribunalul va respinge și recursul pârâtei, ca neîntemeiat în raport de disp.art. 304 ind.1 și art. 304 pct.9 rap la art. 312 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta B. E. și de pârâta . MANAGEMENT S.A., împotriva sentinței civile nr 7500/12.09.2012 pronunțată de Judecătoria P. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.02.2013 la Tribunalul Argeș-Sectia Civilă
Președinte, C. B. | Judecător, M. D. B. | Judecător, A. D. |
Grefier, R. N. |
Red.M.D.B.
Tehn D.T./ 2 ex
01.04.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1818/2013. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 2736/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
