Obligaţie de a face. Decizia nr. 744/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 744/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 1901/205/2009*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 744/2013
Ședința publică de la 19 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE ELENA ANTON
Judecător A. D.
Judecător E. M. C.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, recursul formulat de reclamanții C. I. I., C. M. și C. I., împotriva sentinței civile nr.140/2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimați fiind pârâții B. P. I., P. C., P. E.-D., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, constată că dezbaterile în fond asupra cauzei sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 12.03.2013, susținerile părților fiind consemnate în acea încheiere, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față, deliberând constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ (număr în format vechi 1899/10.06.2009), reclamanții C. I. I., C. M. și C. I. - au chemat în judecată pe pârâții B. P. I., P. C. și P. E. - pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța aceștia să fie obligați să demoleze și să ridice parte din construcția edificată pe servitutea de trecere creată prin sentința civilă nr. 3618/1993, care este afectată de această construcție ori să se dispună autorizarea acestora de a o demola, pe cheltuiala pârâților și să fie obligați aceștia la readucerea terenului în starea anterioară construirii de către pârâți – în vederea asigurării servituții de trecere de la calea publică la terenurile reclamanților; obligarea pârâților de a lăsa în deplină proprietate și posesie reclamanților C. I. I. și C. M. suprafața de 143 mp și 1.400 mp pentru care aceștia dețin acte de proprietate și care este parțial ocupată și folosită de către pârâți; obligarea pârâților de a-și ridica gardul edificat în interiorul proprietății reclamanților, cotețele de câini, culmea de rufe și lemnele depozitate pe aceste terenuri; obligarea pârâților de a nu mai depozita pe cele două suprafețe de teren de mai sus - cotețele de câini, culmea de rufe, lemnele și alte materiale; obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință pe ultimii 3 ani pentru terenul proprietatea reclamanților, pe care l-au acaparat și îl folosesc; obligarea pârâților de a nu mai trece prin proprietatea reclamanților și de a nu mai folosi terenul pentru accesul la proprietatea pârâtului B. I., fiindu-le respectată proprietatea și posesia terenului ce le aparține; obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință pe ultimii 3 ani pentru terenul folosit fără drept ca acces prin proprietatea reclamanților; obligarea pârâților față de reclamantul C. I. de a-i lăsa în deplină proprietate și posesie suprafața ocupată parțial din trupul de 1.400 mp teren și să respecte dreptul de proprietate pentru acest teren pentru care există T.P. nr._/1993 și sentința civilă nr. 4118/1995; obligarea pârâților de a-și ridica gardul edificat pe proprietatea reclamantului C. I. și restabilirea situației anterioare, prin refacerea vechiului gard care să asigura întreaga proprietate de 1.400 mp, stabilită prin sentința civilă nr. 4118/1996 sau autorizarea reclamantului de a-l edifica pe cheltuiala pârâților; obligarea pârâților la contravaloarea prejudiciului creat ca urmare a creării unui drum oblic prin proprietatea reclamanților și readucerea terenurilor în forma inițială ori autorizarea acestora de a efectua această operațiune pe cheltuiala pârâților.
În motivarea acțiunii, reclamanții C. I. I. și C. M. au arătat că sunt proprietarii unui teren în suprafață de 143 mp, situat pe raza comunei Lerești, dobândit prin testamentul autentificat sub nr. 77/2000 de la Mușunoiu E., care a dobândit terenul prin S.C. nr. 392/1978. Au mai arătat că reclamanta C. M., căsătorită cu C. I. I., este și proprietara terenului în suprafață de 1.400 mp, situat tot în intravilanul comunei Lerești, cumpărat de la Mușunoiu E., potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 78/2000, teren ce se află în continuarea trupului de 143 mp. Potrivit T.P. nr._/1993 și sentinței civile nr. 4118/1995, pronunțată împotriva pârâtului B. I., se mai arată că reclamantul C. I. I. este proprietarul unui teren în suprafață de 1.400 mp teren fânețe. Tot reclamanții au arătat că, prin sentința civilă nr. 3618/1993, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, s-a constituit un drept de servitute de trecere numitei C. P., autoarea reclamantului C. I..
Ulterior, au mai arătat reclamanții, pârâții, fără nici un drept, în luna mai 2009 au început să edifice chiar pe servitutea de trecere, în suprafață de 75,6 mp – o construcție din temelie de bolțari și cu planșeu, iar pentru a delimita suprafețele de 143 mp și 1.400 mp – pentru care aceștia din urmă dețin acte de proprietate, au edificat un gard. Pârâții, fără nici un drept, au demolat gardul edificat de reclamanți, construind un altul, în interiorul proprietății reclamanților, cu 8 – 10 m față de cel vechi, iar pe suprafața de teren rezultată – pârâții au montat o culme de rufe, au construit un coteț pentru câine și au făcut un depozit de lemne și alte materiale.
Este adevărat, au arătat reclamanții, că pârâtul B. I. este proprietarul unei suprafețe de 800 mp, învecinat cu terenul reclamantului C. I., iar pentru a ajunge la proprietate - pârâții trec zilnic prin proprietatea reclamanților, aspect reținut și prin raportul de expertiză al inginerului expert P. I..
Pentru suprafața de teren pe care pârâții o folosesc în mod abuziv și identificată în raportul de expertiză al ing. P. I., aceștia, au arătat reclamanții, trebuie să fie obligați la plata contravalorii lipsei de folosință.
Au mai arătat reclamanții că pârâtul B. I. a fost obligat să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 1.400 mp din pct. „Valea lui P.”, astfel cum a fost omologată, potrivit schiței raportului de expertiză al ing. Dragoteanu N..
Tot reclamanții au mai arătat că ulterior aceștia au edificat un gard la . pe care pârâții l-au distrus, edificând un altul din panouri volante – în interiorul proprietății reclamanților, ocazie cu care pârâții au acaparat o parte din proprietatea reclamanților. Prin fapta lor, pârâții au încălcat și punerea în posesie făcută de către executorul judecătoresc prin procesul verbal nr. 357/1997.
Tot pârâții, au mai arătat reclamanții, sunt cei care fără nici un drept au creat prin proprietatea reclamanților – un drum ce-l folosesc cu scopul de a intra cu mijloacele de transport să care lemne de foc, fânul – la gospodăria lor, drum ce străbate proprietatea reclamanților pe o distanță de 30 mp – pe care îl folosesc pârâții ocazional. De mai bine de 3 ani, în mod abuziv, pârâții prejudiciază pe reclamanți în exercitarea acestora de a folosi dreptul lor de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 1310/13.11.2010 Judecătoria Câmpulung a admis în parte acțiunea completată, a obligat pe pârâți să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 20 mp, identificată pe schița de plan anexă la raportul de expertiză completare întocmit de ing. expert D. I., între reperele 151 -11-17-151.
A obligat pe pârâți să plătească reclamanților suma de 60 Euro - echivalent în lei la data executării sentinței, sumă ce reprezintă contravaloarea lipsei de folosință pentru ultimii 3 ani a terenului acaparat, a obligat pe pârâți să ridice porțile construite pe amplasamentul 15-17, identificat pe schița de plan anexă la raportul de expertiză inițial întocmit de ing. expert D. I., a admis cererea reconvențională și a dispus instituirea unei servituți de trecere pe terenul proprietatea reclamanților, în favoarea terenului pârâtului B. P I., pe o suprafață de 65 mp, identificată pe schița de plan anexă la raportul de expertiză completare întocmit de ing expert D. I., între reperele 11-17-42-43-44-45-16-141 -11 .
A obligat pe pârâtul B. P I. să plătească reclamanților o despăgubire anuală 65 Euro - echivalent în lei pentru lipsa de folosință a terenului afectat de servitute, a respins toate celelalte capete de cerere și a compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței civile mai sus arătate au formulat recurs pârâții-reclamanți.
Tribunalul Argeș prin decizia civilă nr. 2389/07.07.2011 a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Dosarul a fost înregistrat spre rejudecare la data de 14.09.2011 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 140/26.01.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung s-a admis în parte acțiunea așa cum a fost completată, formulată de reclamanții - pârâți; au fost obligați pârâți să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 2 m.p. așa cum a fost identificată de ing. expert D. I. în raportul de expertiză tehnică planșa a III cuprins între punctele 15-15"-15"; au fost obligați pârâți să ridice gardul cuprins între punctele 14-15"-15"-15 arătat în planșa nr.3 din raportul de expertiză ing. D. I..
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâții B. P. I., P. E. și P. C..
S-a dispus instituirea unei servituți de trecere în favoarea pârâților prin terenul reclamanților potrivit raportului de expertiză tehnică ing. D. I., planșa a 3-a .
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată.
Au fost obligați în solidar pârâți să plătească reclamanților suma de 400 lei.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Potrivit actelor deținute de părți, terenurile lor nu se suprapun pe nicio suprafață, iar prin efectuarea unui gard între punctele 151-1511-15 din schița (planșa) numărul III din raportul de expertiză întocmit de ing. exp. D. I., pârâții-reclamanții au ocupat de la reclamanții-pârâți o suprafață de 2 mp. Pentru aceste motive, instanța în baza art. 480 C.civ. i-a obligat pe pârâții-reclamanți să lase această suprafață în deplină proprietate și posesie reclamanților-pârâți.
A mai reținut instanța că pârâții-reclamanți nu au respectat dimensiunile servituții de trecere stabilită în favoarea reclamanților-pârâți prin sentința civilă nr. 3618/1993 și au construit un gard, astfel că instanța în baza art. 1073 și 1075 C.civ. i-a obligat pe pârâții-reclamanți să ridice gardul identificat de ing. exp. D. I. între punctele 14-151-1511-15 din planșa a 3-a a raportului de expertiză tehnică.
Instanța a constatat că pârâții-reclamanți nu au construit pe terenul precizat în sentința civilă nr. 3618/1993, care are ca destinație servitute de trecere în favoarea reclamanților-pârâți și că se păstrează același aliniament nefiind modificat traseul.
Pentru că și pârâții-reclamanți au în proprietate un teren care nu are ieșire la calea publică, instanța a admis cererea reconvențională și în baza art. 616 C.civ. a creat în favoarea acestora prin proprietatea reclamanților-pârâți un drept de trecere pe traseul cuprins între punctele 11-1511-15-431-4311-221-17-11, în planșa nr. 3 a raportului de expertiză tehnică, întocmit de ing. exp. D. I..
Pentru cele arătate, instanța a respins cererea reclamanților-pârâți cu privire la trecerea pârâților-reclamanți prin proprietatea lor.
De asemenea, instanța a respins capătul de acțiune al reclamanților-pârâți prin care cer ca pârâții-reclamanți să le plătească contravaloarea lipsei de folosință a terenului pe ultimii 3 ani, teren folosit de aceștia drept cale de acces, deoarece nu au făcut nicio dovadă că pârâții-reclamanți au folosit acest teren și ar fi produs vreun prejudiciu.
Potrivit dispozițiilor art. 1169 C.civ. „cel ce face o propunere înaintea instanței trebuie să o dovedească”.
Expertul a constatat că ambele servituți de trecere create în favoarea reclamanților-pârâți prin terenul pârâților-reclamanți, dar și cea în favoarea pârâților-reclamanți creată prin proprietatea reclamanților-pârâți ocupă suprafețe egale de aprox. 80 mp fiecare și contravaloarea lipsei de folosință a terenurilor este aproximativ egală motiv pentru care a propus o compensare a lipsei de folosință a terenurilor.
Instanța a considerat echitabilă această propunere, motiv pentru care nu va obligat niciuna dintre părți să plătească contravaloarea lipsei de folosință anuală a terenurilor aservite cu destinația de servitute de trecere.
În conformitate cu dispozițiile art. 276 C.pr.civ. instanța a compensat în parte cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs reclamanții C. C.I. C. I. și C. M. criticând-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
Hotărârea se bazează pe o expertiză falsă, iar instanța nu a ținut cont de obiecțiunile recurenților formulate la raportul de expertiză efectuat în cauză.
În mod greșit instanța a respins capătul de cerere prin care recurenții reclamanți au solicitat obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului afectat de servitutea de trecere stabilită în favoarea pârâților, deoarece compensarea reținută de instanță fusese tranșată în primul ciclu procesual.
Mai susțin recurenții să expertul nu a avut în vedere sentința civilă nr. 2442/2008 mușamalizându-se faptul că servitute de trecere este afectată de o nouă construcție.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, prin decizia nr. 1818/12.06.2012 tribunalul a admis recursul și a casat în parte sentința, în ceea ce privește soluționarea capătului de cerere în ceea ce privește obligarea pârâților la contravaloarea prejudiciului reprezentând lipsa de folosință a terenului reprezentând drept de servitute și privind lipsa de folosință a terenului pentru care s-a constituit dreptul de servitute.
S-a reținut astfel că, prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat printre altele și obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință pentru terenul acaparat din proprietatea lor, dar și despăgubiri pentru drumul de acces pe care pârâții îl folosesc prin proprietatea lor.
Prin cererea reconvențională (fila 62 dosar inițial) pârâții au solicitat să se constate existența unui drept de servitute pe o lățime de 3 m.l. ce traversează proprietatea reclamanților și, în subsidiar, constituirea unui drept de servitute prin proprietatea reclamanților fără să solicite despăgubiri pentru drumul de acces creat în favoarea reclamanților prin sentința civilă nr. 3618/1993 pe terenul proprietatea lor.
În acest context în mod greșit instanța de fond a apreciat că operează compensarea privind contravaloarea lipsei de folosință a terenului proprietatea reclamanților pe care s-a constituit servitute de trecere în favoarea pârâților, câtă vreme aceștia din urmă nu au solicitat despăgubiri pentru terenul afectat de servitute.
De asemenea, tribunalul a constatat că instanța, în mod greșit, a respins ca nedovedit capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri constând în contravaloarea lipsei de folosință a terenului acaparat de pârâți din proprietatea reclamanților câtă vreme chiar pârâții în motivarea cererii reconvenționale arată că folosesc de 30 de ani terenul reclamanților ca drum de acces.
Pentru soluționarea acestui capăt de cerere, prin încheierea de ședință din data de 18.09.2012, s-a dispus completarea raportului de expertiză.
Astfel, s-a stabilit o valoare a despăgubirilor în cuantum de 420 lei pe ultimii trei ani introducerii acțiunii (f. 52, dosar), precum și câte 140 lei pe fiecare an ce urmează a fi achitați începând cu data de 26.01.2012, data pronunțării sentinței civile nr. 140/2012 (data instituirii servituții de trecere), până la încetarea servituții.
S-a avut în vedere valoarea despăgubirii astfel cum este definită în art. 616 Cciv, conform căruia proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Față de aceste considerente, având în vedere texul de lege anterior menționat, tribunalul va obliga pârâții să plătească reclamanților – recurenți suma de bani sus arătată.
În baza art. 274 C., fiind în culpă procesuală, pârâții vor fi obligați și la plata sumei de 62 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru (f. 18).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Obligă pârâții B. P. I., P. C. ȘI P. E. D. să plătească reclamanților-recurenți C. I. ȘI C. M. suma de 420 lei, reprezentând lipsa de folosință a terenului - drept de servitute pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii, precum și câte 140 lei pe fiecare an, începând de la data de 26.01.2012, data pronunțării sentinței civile nr.140/2012, până la încetarea servituții.
Obligă aceeași pârâți să plătească reclamanților suma de 62 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2013.
Președinte, E. A. | Judecător, A. D. | Judecător, E. M. C. |
Grefier, E. R. |
E.A. 22 aprilie 2013/2 ex
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 237/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
