Pretenţii. Decizia nr. 183/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 183/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 2824/828/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 183/2013
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător R. T.
Judecător G. T.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul C. N. împotriva sentinței civile nr. 634/25.06.2012 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul C. M. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și a doua strigare a cauzei, au răspuns: recurentul reclamant și intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Prima strigare a cauzei, în cadrul amânărilor care nu provoacă dezbateri., la solicitarea recurentului reclamant.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat .
Tribunalul având în vedere că nu sunt motive de amânare a cauzei apreciază că se impune lăsarea cauzei la a doua strigare, respectiv la ordinea din lista de ședință.
A doua strigare a cauzei (la ordinea din lista de ședință).
Recurentul reclamant depune la dosar chitanța nr._/2013 reprezentând dovada achitării taxei de timbru în sumă de 135,00 lei și timbru judiciar de 0,3 lei și o solicitare, formulată în scris, în sensul că dacă nu i se dă câștig de cauză să i se restituie taxa de timbru.
Părțile, având pe rând cuvântul, învederează instanței că nu mai au cereri de formulat .
Recurentul reclamant C. N. solicită admiterea recursului, iar pentru situația în care nu i se va da câștig de cauză solicită să-i fie restituită taxa de timbru .
Intimatul C. I. solicită respingerea recursului .
INSTANȚA
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanța data de 28.12.2011 sub nr._, reclamantul C. N. în contradictoriu cu pârâtul C. I., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la mutarea gardului pe vechiul amplasament precum și la plata despăgubirilor civile în cuantum de 1500 lei reprezentând contravaloarea distrugerilor generate pe perioada cât suprafața deținută de acesta a rămas neîngrădită.
La data de 05.03.2012, reclamantul a precizat acțiunea introductivă, solicitând obligarea pârâtului să edifice un gard despărțitor de aproximativ 14 m. pe linia de hotar ce delimitează proprietățile părților, astfel cum a fost stabilită prin sentința civilă nr.204/2011 a Judecătoriei Topoloveni, iar în caz contrar să fie autorizat la efectuarea acestei construcții pe cheltuiala integrală a pârâtului; obligarea pârâtului la plata sumei de 3000 lei reprezentând contravaloarea recoltei ce a fost distrusă de animalele nesupravegheate de pârât precum și a cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta procedură judiciară.
În motivarea cererii, se arată că în anul 2009 a promovat în contradictoriu cu pârâtul cererea având ca obiect grănițuire și revendicare imobiliară întrucât acesta îi ocupase ilegal o suprafață de 30 m.p. desființând și semnele de hotar dintre proprietățile părților. Așa cum se evidențiază în hotărârea invocată, pârâtul printr-o atitudine violentă a distrus gardul despărțitor edificat de reclamant și a stabilit o altă linie de hotar, situație constatată și de reprezentanții Primăriei Bogați ca fiind nelegală. Prin sentința civilă nr.204/16.03.2011 pronunțată de Judecătoria Topoloveni s-a soluționat acțiunea în revendicare și grănițuire în favoarea reclamantului, astfel încât acesta a procedat la delimitarea terenului asupra căruia s-a stabilit dreptul de proprietate prin hotărârea menționată însă, edificarea gardului dintre proprietățile părților nu s-a putut realiza datorită atitudinii violente a pârâtului, situație în care nu poate beneficia de exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate prin fixarea semnelor de hotar corespunzătoare.
Sub un ultim aspect, reclamantul arată că pârâtul manifestă un total dezinteres în ceea ce privește supravegherea animalelor din gospodăria sa, astfel încât în decursul anului 2011 acestea i-au distrus recolta de zarzavaturi, generându-i un prejudiciu material în cuantumul solicitat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art.560 și art.1357 Cod civil.
Prin încheierea de ședință din data de 05.03.2012 instanța a luat act de precizarea cererii formulate sub aspectul celor două petite privind obligarea pârâtului la edificarea gardului ce delimitează proprietățile părților – obligație de a face – și la plata despăgubirilor în cuantum de 3000 lei reprezentând contravaloarea recoltei distruse – acțiune în pretenții întemeiată pe disp.art.1357 Cod civil.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, solicitând în apărare proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În probațiune, instanța a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu, proba testimonială și s-a atașat dosarul nr.1927/2010 al Judecătoriei Topoloveni.
Prin sentința civilă nr. 634/25.06.2012 pronunțată de Judecătoria Topoloveni, a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamantul C. N., domiciliat în comuna Bogați, . în contradictoriu cu pârâtul C. I., domiciliat în comuna Bogați, ..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.204/16.03.2011 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamantul C. N. în contradictoriu cu pârâtul C. I.,dispunându-se obligarea pârâtului să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului suprafața de 6,98 m.p. teren curți construcții, situată în comuna Bogați,., stabilindu-se linia de hotar între de hotar între terenurile curți-construcții proprietatea părților pe aliniamentul BC” din schița anexă nr.1 a raportului de expertiză.
Conform precizării cererii dedusă judecății (fila 19) și a aspectelor învederate prin răspunsurile la interogatoriu administrat din oficiu, reclamantul solicită obligarea pârâtului la edificarea gardului pe aliniamentul de pe latura de sud stabilit prin hotărâre judecătorească, invocând faptul că după soluționarea acestei cauze pârâtul a desființat gardul, iar la inițiativa reclamantului de a delimita proprietatea acesta nu a fost de acord.
Sub un prim aspect, instanța a reținut că prin sentința civilă menționată s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile limitrofe ale părților, fără a se face dovada de către reclamant a executării hotărârii de grănițuire pentru materializarea liniei de hotar pe teren de către executorul judecătoresc, conform raportului de expertiză întocmit în cauză și a schiței anexe, parte integrantă a hotărârii, procedură de urmat după rămânerea irevocabilă a hotărârii.
În ceea ce privește obligația de grănițuire, disp. art.560 cod civil pe care reclamantul își întemeiază cererea, stabilesc că proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
În speță însă reclamantul solicită obligarea pârâtului la edificarea gardului sau la autorizarea să efectueze construcția acestuia pe cheltuiala integrală a pârâtului, invocând activitatea culpabilă a acestuia concretizată prin opoziția violentă și de schimbarea abuzivă a hotarului.
Audiați în cauză pe această teză probatorie martorii O. A. și J. A. nu au evidențiat aspecte de natură a atesta susținerile reclamantului referitoare la schimbarea abuzivă a hotarului de către pârât, după pronunțarea și punerea în executare a hotărârii judecătorești, cum se invocă, menționând că proprietatea reclamantului este îngrădită pe toate laturile, fără a furniza informații în legătură cu modalitatea în care s-a realizat împrejmuirea terenului, infirmând însă situația de fapt expusă în acțiunea promovată.
Aceleași aspecte sunt menționate și în nota de constatare încheiată la data de 18.06.2012 de reprezentanții autorităților locale - Primăria Bogați (fila 41), înscris din conținutul căruia rezultă că proprietatea reclamantului este îngrădită pe toate laturile.
Singurul martor care relatează date privind mutarea gardului de către pârât - B. I. fila 51- arată că aceste aspecte nu le-a perceput personal, fiindu-i expuse de reclamant, fără a prezenta astfel relevanță pe teza probatorie invocată.
De altfel cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să mute gardul pe aliniamentul inițial,aspect contradictoriu față de solicitarea inițială privind obligarea la edificarea gardului. În acest context, în lipsa unor elemente probatorii certe care să ateste punerea în executare a hotărârii prin care s-a statuat cu putere de lucru judecat asupra limitelor de hotar dintre proprietățile părților, a modului în care s-a edificat gardul dintre proprietăți pentru a se da eficiență juridică disp. art.560 Cod civil privind cheltuielile hotărnicie și a unei activități culpabile ulterioară a pârâtului concretizată în strămutarea semnelor de hotar stabilite, instanța apreciază ca neîntemeiată acțiunea formulată.
Potrivit disp. art.1357 Cod civil „cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție,este obligat să îl repare”.
Prin urmare, pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite săvârșită cu vinovăție de pârât și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Prin fapta ilicită ca element al răspunderii civile delictuale se înțelege orice acțiune sau inacțiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului unei persoane.
În ceea ce privește existența faptei ilicite, reclamantul își întemeiază pretențiile decurgând din acțiunea culpabilă a pârâtului care a desființat gardul dintre proprietățile părților și lăsarea nesupravegheată a animalelor aflate în paza sa.
Raportat la considerentele expuse în analiza primului petit al cererii, instanța a evaluat probatoriul administrat fără a se reține săvârșirea vreunei fapte de natura celei sesizate, constând în strămutarea sau desființarea hotarului.
Sub aspectul neîndeplinirii obligației de supraveghere a animalelor aflate sub paza sa - ceea ce ar atrage răspunderea pârâtului prin prisma disp. art.1375 Cod civil - martorii audiați pe această teză probatorie nu au precizat aspecte de natură a dovedi vreo faptă imputabilă acestuia, sarcina probei revenind reclamantului în contextul art.1169 Cod civil.
În același sens, s-a reținut că reclamantul nu a făcut dovada existenței vreunui prejudiciu de natura celui menționat în expunerea de motive, simplele susțineri ale acestuia necoroborate cu probe apte să evidențieze consecința negativă generată prin acțiunea ilicită nu poate da naștere dreptului la reparație și nu justifică angajarea răspunderii pârâtului astfel cum se solicită, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de normele legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. N., care susține:
Instanța nu a ținut cont la studierea dosarului de referatul întocmit de Poliția din . rezultă că pârâtul a recunoscut că a distrus gardul reclamantului și a construit altul, fără a respecta linia de hotar.
Prin distrugerea gardului, păsările pârâtului au intrat în grădină, distrugând zarzavaturile și legumele reclamantului.
Procedând astfel, pârâtul a tulburat posesia reclamantului (art.217 și art.220 cod penal).
Recurentul reclamant se plânge și de faptul că la judecata în primă instanță, a fost pus să achite o taxă judiciară de 255 lei, însă acțiunea i-a fost respinsă.
Tribunalul încadrează motivele de recurs în prev.art.3041 (netemeinicia sentinței prin prisma interpretării probatoriului) și art.304 pct.9 Cod pr.civilă (nelegalitate, în raport de aplicarea greșită a legii).
Examinând actele dosarului și sentința recurată, tribunalul va reține:
Prin sentința civilă nr.250/02.03.2010, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, intimatul C. M I. a fost obligat să respecte proprietatea recurentului asupra unui teren curți construcții în suprafață de 6,98 mp, instanța stabilind totodată linia de hotar dintre terenurile părților (f.26.-27).
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.1536/R/04.10.2010, a casat sentința mai sus menționată, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, Judecătoria Topoloveni a pronunțat sentința civilă nr.204/16.03.2011, prin care a stabilit linia de hotar între terenurile proprietatea părților pe aliniamentul B-C, și l-a obligat pe intimat să respecte proprietatea recurentului pentru suprafața de 6,98 mp, astfel cum a fost identificată în anexa 1 la expertiza întocmită de Serafimescu I. (f.4-7).
Din motivarea acestei sentințe nu rezultă că intimatul a demolat gardul ce delimita proprietățile părților, ci doar că vechiul gard a fost edificat de intimat cu nerespectarea aliniamentului vechi.
Recurentul C. M N. – în cererea precizatoare (f.19) și în răspunsurile la interogatoriu administrat de instanță din oficiu (f.32) - a arătat că solicită ca intimatul să fie obligat să edifice gardul conform liniei de hotar stabilită prin sentința civilă nr.204/16.03.2011 a Judecătoriei Topoloveni, iar în caz contrar, să fie autorizat recurentul să efectueze această lucrare, pe cheltuiala intimatului.
Recurentul și-a motivat cererea, susținând că a pus în executare sentința civilă nr.204/2011, încercând să edifice gardul, însă intimatul s-a opus. În momentul în care recurentul a încercat să edifice gardul, de față nu a fost nicio persoană. Ulterior, intimatul a luat gardul.
Susținerile recurentului nu au fundament în probele administrate.
Martorii audiați (f.33-34, 50-51), nu cunosc că recurentul ar fi refăcut gardul după pronunțarea sentinței civile nr.204/2011, dimpotrivă martorul B. I. afirmă că recurentul i-a spus că intimatul a ridicat gardul vechi.
Conform notei de constatare din 18.05.2012 a Comisiei din cadrul .), terenul recurentului este împrejmuit pe toate laturile .
Din referatul Postului de Poliție al . dosar nr.425/P/2011 (f.42), rezultă că în anul 2007, intimatul a distrus gardul, edificând unul nou, pe un alt aliniament, ocupând 6,98 mp, așa cum a reținut Judecătoria Topoloveni prin sentința nr.204/2011.
Acest referat este irelevant în cauză, deoarece situația de fapt relatată este anterioară pronunțării sentinței civile nr.204/2011 și a fost avută în vedere la pronunțarea acestei hotărâri.
Potrivit art.560 Noul Cod civil, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstruirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
Ca principiu, intimatul trebuia să recunoască proprietatea recurentului pentru 6,98 mp și să-și retragă gardul edificat în 2007 pe aliniamentul stabilit prin sentința civilă nr.204/16.03.2011 a Judecătoriei Topoloveni.
Însă, relațiile dintre părți sunt tensionate, dovadă fiind plângerile penale, sesizările la Primăria locală și judecata finalizată prin sentința civilă nr.204/2011.
În aceste condiții, recurentul trebuia să recurgă la executarea silită a dispozițiilor sentinței civile nr.204/2011 a Judecătoriei Topoloveni.
Numai după delimitarea aliniamentului de către executorul judecătoresc, conform sentinței nr-204/2011, se poate pune problema edificării gardului, cheltuielile urmând să fie suportate de părți în mod egal și nicidecum așa cum susține recurentul, exclusiv de către intimat.
Cererea recurentului privind obligarea intimatului la plata de despăgubiri pentru distrugerea recoltelor de zarzavat și de legume, este nefondată, deoarece din nicio probă administrată în cauză nu rezultă susținerile recurentului.
Invocarea prevederilor Codului penal excede limitelor învestirii prezentei instanțe civile, motiv pentru care nu pot fi examinate, recurentul putându-se adresa organelor penale.
Recurentul critică sentința primei instanțe și pentru faptul că în mod nelegal a fost obligat la plata taxei judiciare, în condițiile în care cererea lui a fost respinsă.
Potrivit art.23 alin.1 și 2 din Legea 146/1997, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, în următoarele cazuri:
a) când taxa plătită nu era datorată;
b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal;
c) când acțiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziții legale;
d) când, în procesul de divorț, părțile au renunțat la judecată ori s-au împăcat;
e) când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă;
f) în cazul în care instanța de judecată se declară necompetentă, trimițând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicțională.
(2) În cazul prevăzut la lit. d), se restituie jumătate din taxa plătită, iar în cazul prevăzut la lit. e), taxa se restituie proporțional cu admiterea contestației.
Tribunalul reține că această critică este nefondată, în condițiile în care Judecătoria Topoloveni a respins cererea recurentului ca neîntemeiată, iar această situație nu se circumscrie prev.art.23 alin.1 și 2 din Legea 146/1997, care reglementează cazurile de restituire a taxelor judiciare de timbru.
Pentru aceleași argumente, va fi respinsă și cererea formulată de recurent în recurs, cu privire la restituirea taxelor de timbru judiciar.
Ca urmare, în baza art.312 rap.la art.3041 și art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. N. împotriva sentinței civile nr. 634/25.06.2012 pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul C. M. I..
Respinge cererea recurentului privind restituirea taxelor de timbru.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24.01.2013.
Președinte, C. D. | Judecător, R. T. | Judecător, G. T. |
Grefier, M. L. |
red.C.D.
dact.C.E.C./2 exp.
05.02.2013.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 331/2013. Tribunalul ARGEŞ | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
