Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 376/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 376/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 3687/205/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 376/2013
Ședința publică de la 05 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE ANDREEA MONICA PRUNARU
Judecător R. T.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de pârâta OBȘTEA MOȘNENILOR RUCĂRENI ȘI DÂMBOVICIORENI împotriva sentinței civile nr. 1744/03.10.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimați fiind reclamanții P. I., B. V., M. I., G. N., S. D. și N. R. D., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: av. N. Cuiprian pentru apelanta pârâtă OBȘTEA MOȘNENILOR RUCĂRENI ȘI DÂMBOVICIORENI ( în baza împuternicirii avocațiale de la fila 9) și av. P. A. pentru intimații reclamanți ( în baza împuternicirii avocațiale de la fila 69) .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, solicită proba cu înscrisuri, respectiv actele depuse la dosar.
Tribunalul apreciază utilă soluționării cauzei proba cu înscrisuri solicitată de apelanta pârâtă și de intimații reclamanți, prin apărători, și o admite .
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat .
Tribunalul, în raport de această împrejurare, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul apelantei pârâte OBȘTEA MOȘNENILOR RUCĂRENI ȘI DÂMBOVICIORENI solicită admiterea apelurilor așa cum a fost formulate în scris. Învederează că primul motiv de apel vizează faptul că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată fără citarea pârâtei și în acest sens arată că potrivit art. 998 cod proc civ pârâta trebuia să fie citată și să-i fie comunicată copia acțiunii, pentru a-și putea formula apărări . În ce privește al doilea motiv de apel, arată că acesta vizează faptul că hotărârea este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond nu observă și nu analizează că în speță nu sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea ordonanței președințiale, respectiv: urgența, nerejudecarea fondului, vremelnicia și aparența dreptului. Arată că practic instanța analizează fondul cauzei și reține că din actul adițional nu rezultă că Adunarea Generală a fost sau nu legal constituită, insă aceasta nu este o condiție care să justifice urgența. Instanța reține că acest motiv ar putea aduce prejudiciile reclamanților sau altor membri, însă nu se descris în ce constau aceste prejudicii. În ce privește legalitatea constituirii Adunării Generale, din data când a fost adoptat acest act adițional, a arătat în motivele de apel că au fost îndeplinite condițiile și a atașat toate actele de la prima convocare. A arătat că la a doua convocare a fost adoptat în unanimitate actul adițional de modificare a statutului și că acest sens s-a emis și Hotărârea Adunării Generale, existentă la dosar, prin care s-a aprobat actului adițional de modificare și actualizare a statutului. A arătat că aceste modificări au fost trimise la Judecătoria Câmpulung, care prin încheierea depusă la dosar a luat act și verificat legalitatea lor și a dispus înscrierea lor în registrul special. Mai arată că reclamanții și instanța nu au arătat urgența și nici măcar nu se precizează articolele sau modificările din actul adițional care le-ar putea produce eventuale prejudicii sau vătămare în drepturile lor Învederează că urgența nu se justifică, în primul rând, față de data adoptării actului adițional 1.04.2012, iar până la data promovării acțiunii a trecut un an și 6 luni, ori în practica judiciară s-a statuat că promovarea unei acțiuni de ordonanță președințială după un timp atât de lung conduce la inadmisibilitatea ei și la neîndeplinirea condiției urgenței. Nu se poate susține că nu au avut cunoștință, întrucât reclamanții sunt membrii ai Obștii și ca orice membru se pot interesa și pot urmării activitatea Obștii. De asemenea, învederează că în ce privește modificările actului adițional, instanța întâi verifică legalitatea și apoi procedează la înscrierea în registrul special. Arată că dacă considerau că li se vatămă drepturile sau li se aduc prejudicii, reclamanții aveau posibilitatea să formuleze recurs împotriva acelei încheieri. Mai arată că încheierea se impune față de reclamanți și le este opozabilă, fiind membrii ai Obștii. Învederează că reclamanții aveau posibilitatea să atace hotărârea Adunării Generale a Obștii, prin care s-a aprobat actul adițional, ori în condițiile în care nu s-au exercitat căi de atac, prevăzute de legi speciale, împotriva acestor acte nu se mai poate susține că este o urgență deosebită. Arată că prin actul adițional s-au aprobat: denumirea Obștii, numărul total al dramurilor obștii, condițiile în care o persoană juridică poate deveni membră a obștii .- cu aprobarea Adunării Generale, sancțiuni, etc., astfel că nu s-a vătămat niciun drept al reclamanților și al altor membrii obștii. În ce privește nerejudecarea fondului arată că instanța practic a analizat fondul cauzei, iar acest lucru rezultă din cuprinsul sentinței atacate. În ce privește vremelnicia, arată că prin cerere se preiau motivele din acțiunea inițială. Mai arată că s-a depus la dosar adresa nr. 1904/2012 - fila 28 emisă de primăria Dâmbovicioa, însă a arătat că aceasta nu sunt membră a Obștii. În ce privește aparența dreptului, arată că din actele de la dosar numiții S. D. și N. R. nu figurează ca membrii ai Obștii, cu dramuri deținute în cadrul Obștii. În plus, arată că prin acțiune se învederează și interesele altor persoane. Instanța dispune suspendarea unui act adițional, dar fără a nominaliza care act adițional suspendă. Învederează că la doar este un act adițional din 2006, prin care statutul a mai suferit modificări, dar și sentința 1148/2006 în care a verificat modificările respective. Ulterior, în 2012 mai vine o modificare a actului adițional și instanța dispune suspendarea actului adițional de modificare a statului Obștii, dar nu se știe care act adițional. Referitor la apărările din întâmpinare, arată că în actul adițional nu este nicio prevedere prin care membrii Obștii să fie îndreptățiți să-și înstrăineze dramurile către terțe persoane. Cu privire la convocarea nr. 562/2013 – fila 29, la care se face referire, primul punct prevede aprobarea ca . SRL să devină membră a Obștii, și nici de cum să se înstrăineze . Arată că indiferent câți membrii are obștea, intimații reclamanți rămân cu același număr de dramuri. Mai arată că dramurile se înstrăinează potrivit legii 1/2000. Solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată taxă de timbru .
Apărătorul intimaților reclamanți P. I., B. V., M. I., G. N., S. D. și N. R. D. solicită respingerea apelului, învederează că în ce privește critica de nelegalitate a sentinței, arată că potrivit art. 998 alin 2 cod proc civ, ordonanța președințială poate fi dată fără citarea părților, iar la alin 1 prevede că întâmpinarea nu este obligatorie, astfel că raportat la aceste prevederi legale rezultă că nu au fost încălcate drepturile invocate de apelanta pârâtă. De asemenea, învederează că ordonanța președințială este o procedură specială, cu dispoziții speciale, derogatorii de la dreptul comun. Solicită și respingerea criticii aduse sentinței de fond, privind neîndeplinirea condițiilor pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială, arătând că aceste condiții sunt îndeplinite, având în vedere că prin actul adițional, așa cum a fost el adoptat, se încalcă prevederile vechiului statut, cu modificările adoptate în 2006 și de asemenea se încalcă prevederile imperative ale legii 1/2000. Arată că potrivit statutului și legii 1/2000 nu poți fi membru în obște dacă nu deții dramuri în cadrul obștii. În plus, arată că prin actul adițional se urmărește să se permită terțelor persoane să pătrundă în interiorul obștii pentru a dobândii dramuri. Învederează că în adresa nr. 570/2013 se menționează că persoanele îndreptățite sau moștenitorii acestora care dețin dramuri în obște nu au fost de acord cu vânzarea către FCC a unor dramuri din interiorul Obștii. Arată că din convocarea 562/2013 rezultă încercarea de a se vinde dramuri, deși legea interzice acest lucru. Cu privire la modul de organizare a Adunării Generale, prin care a fost adoptat actul adițional, solicită să se observe, în ce privește anunțul nr. 88/14.03. 2012, că din conținutul acestuia nu rezultă că anunțul a fost afișat undeva, în acest sens arătând că nu s-a încheiat proces verbal de afișare. În ce privește anunțul din ziar, arată că nu se menționează data publicării în ziar. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a lui S. D. și N. R., arată că a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că aceștia au primit dividente, ori dacă nu erau membrii din cadrul Obștii nu puteau primi dividente. Învederează că a depus la dosar un tabel cu aproximativ 400 de membri ai Obștii, membri care încearcă să convoace o adunare generală extraordinară pentru a îndrepta încălcările prevăzute prin adoptarea actului adițional din 08.04.2013. Solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față,
Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30.09.2013, reclamanții P. I., B. V., M. I., G. N., S. D. și N. R. - D., au chemat în judecată pe pârâta Obștea Moșnenilor Rucăreni și Dâmbovicioreni, solicitând pe cale de ordonanță președințială, fără citarea părților, fără somație sau trecerea vreunui termen, suspendarea efectelor actului adițional privind modificarea și actualizarea „Statutului Obștii Moșnenilor Rucăreni și Dâmbovicioreni” autentificat sub nr. 1278 bis din 07 aprilie 2000 cu modificările și completările ulterioare, adoptat de Adunarea Generală a Obștii Moșnenilor Rucăreni și Dâmbovicioreni, din data de 08 aprilie 2012, până la soluționarea definitivă a cauzei nr._, ce are ca obiect constatarea nulității Actului adițional privind modificarea și actualizarea „Statutului Obștii Moșnenilor Rucăreni și Dâmbovicioreni” mai sus descris, dosar aflat pentru soluționare pe rolul Judecătoriei Câmpulung.
În motivarea cererii lor, reclamanții au arătat că în data de 08 aprilie 2012, Adunarea Generală a Obștii Moșnenilor Rucăreni și Dâmbovicioreni, a adoptat Actul adițional privind modificarea și actualizarea „Statutului Obștii Moșnenilor Rucăreni și Dâmbovicioreni” autentificat sub nr. 1278 bis din data de 07 aprilie 2000 cu modificările și completările ulterioare. Adoptarea actului s-a făcut cu încălcarea prevederilor statutului: Adunarea Generală Ordinară nu a fost convocată cu cel puțin 15 zile înainte de data întrunirii acesteia, iar pe ordinea de zi menționată în convocare nu s-a prevăzut și modificarea Statutului, încălcându-se în acest fel dispozițiile art.24 din Statut. În aceste condiții, consideră reclamanții că Actul adițional din data de 08 aprilie 2012 este lovit de nulitate și nu poate produce efecte, având în vedere că nu a fost supus procedurii de vot în Adunarea Generală.
Totodată, reclamanții mai arată că au fost încălcate și prevederile art. 22 din Statut, întrucât la data de 08 aprilie 2012 nu au fost prezenți asociații reprezentând cel puțin jumătate plus unul din totalul membrilor asociaților. În aceste condiții, potrivit Statutului Obștii Moșnenilor Rucăreni și Dâmbovicioreni o nouă Adunare Generală trebuia să aibă loc de drept, fără altă convocare, în a opta zi.
De asemenea, reclamanții menționează că în data de 30 septembrie 2013 pe rolul Judecătoriei Câmpulung a fost înregistrat dosarul civil nr._ având ca obiect constatarea nulității Actului adițional privind modificarea și actualizarea „Statutului Obștii Moșnenilor Rucăreni și Dâmbovicioreni” autentificat sub nr. 1278 bis din data de 07 aprilie 2000 cu modificările și completările ulterioare, adoptat în Adunarea Generală a Obștii Moșnenilor Rucăreni și Dâmbovicioreni, din data de 08 aprilie 2012.
În opinia reclamanților sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 996 din Codul de procedură civilă. Condiția urgenței este îndeplinită, deoarece prin admiterea ordonanței, reclamanții apreciază că li s-ar păstra dreptul de proprietate al lor și al celorlalți membrii ai Obștei, astfel că s-ar preveni o pagubă iminentă, ce ar putea fi produsă în orice moment de efectele actului adițional emis la data de 08 aprilie 2012. De asemenea, reclamanții arată că este îndeplinită și cerința ca măsura luată să aibă caracter vremelnic, întrucât prin admiterea prezentei cereri de ordonanță președințială, instanța ar menține o situație de fapt până la rezolvarea în fond a litigiului, respectiv soluționarea definitivă a dosarului civil înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ . Condiția de a nu prejudicia fondul decurge din cea anterioară și este îndeplinită, întrucât măsura luată de instanță prin admiterea cererii reclamanților, nu are caracter definitiv, fiind limitată în timp până la soluționarea definitivă a dosarului înregistrat sub nr._ .
În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 996 și urm. Cod de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 1744/3.10.2013 a Judecătoriei Câmpulung a fost admisă cererea și s-a dispus suspendarea actului adițional privind modificarea și actualizarea Statutului Obștii Moșnenilor Rucăreni și Dâmbovicioreni autentificat sub nr. 1278 bis din 07 aprilie 2000 cu modificările și completările ulterioare, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ .
În adoptarea soluției prima instanță a reținut următoarele:
Pe rolul Judecătoriei Câmpulung a fost înregistrat dosarul civil nr._, prin care aceeași reclamanți au chemat în judecată pe pârâta din dosarul de față, prin care au solicitat anularea Actului adițional privind modificarea și actualizarea „Statutului Obștii Moșnenilor Rucăreni și Dâmbovicioreni” autentificat sub nr. 1278 bis din data de 07 aprilie 2000 cu modificările și completările ulterioare, adoptat de Adunarea Generală a Obștii Moșnenilor Rucăreni și Dâmbovicioreni, din data de 08 aprilie 2012.
Din Statutul Obștii reiese că Adunarea Generală este organul suprem de conducere al asociației. În art. 22 din Capitolul IX al Statutului se arată că „Adunările Generale sunt valabil constituite dacă la prima convocare sunt prezenți asociații reprezentând cel puțin jumătate plus unul din totalul membrilor asociației (majoritatea simplă)”.Din actul adițional a cărei nulitate se cere nu rezultă că Adunarea Generală a Obștii a fost constituită legal, ca număr de participanți.
Prima instanță a apreciat că prin modificările aduse statutului există posibilitatea să se aducă prejudicii importante unor membri, respectiv reclamanților, astfel că pentru păstrarea drepturilor lor, în baza art. 998 rap. la art. 996 Cod de procedură civilă, a fost admisă cererea de suspendare a actului adițional.
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat apel pârâta Obștea Moșnenilor Rucăreni și Dâmbovicioreni ( cu două categorii de motive) susținând în esență următoarele:
Hotărârea este nelegală pentru că a fost soluționată cauza fără citarea pârâtei. Potrivit art.998 C.pr.civilă, prima instanță trebuia să dispună citarea părților și să comunice o copie a acțiunii și a actelor atașate, pentru ca pârâta să își poată formula apărări, respectiv să depună întâmpinare. Procedând la judecata cauzei fără citare, s-a încălcat dreptul la apărare și principiul contradictorialității.
Hotărârea este nelegală și netemeinică, deoarece s-a admis cererea pe cale de ordonanță președințială, fără a fi îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.996 C.pr.civilă. Instanța de fond nu motivează urgența măsurii și analizează practic fondul cauzei, reținând aspecte legate de valabilitatea adunării generale și de modul în care aceasta este constituită prin întrunirea cvorumului, deși acest lucru nu este permis în procedura ordonanței președințiale. Față de acest considerent apelanta a arătat în calea de atac că adunarea generală a fost legal constituită în raport de disp.art.22 din statut, de existența convocării anterioare, a anunțului publicat în ziar și a reluării celei de-a doua adunări, în 08.04.2012, când în unanimitate s-a votat actul adițional.
Instanța de fond nu arată în motivare care este urgența pentru a justifica admiterea cererii și nici nu motivează care este prejudicierea membrilor Obștei, respectiv în ce sens au fost vătămate drepturile pe care aceștia le dețin. Nu este îndeplinită nici condiția vremelniciei iar aparența dreptului nu a fost analizată, pentru a se observa că doi dintre reclamanți – S. D. și N. R. D. nu sunt membri ai asociației.
Pe de altă parte instanța de fond suspendă actul adițional în integralitate, de natură a afecta organizarea Obștei.
Apelul a fost întemeiat pe disp.art.999, 466, 470, 476 C.pr.civilăî.
Reclamanții intimați au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat, sens în care au arătat că soluția primei instanțe este legală și temeinică, fiind îndeplinite toate condițiile pentru ca cererea să fie admisă pe cale de ordonanță președințială și că această procedură se poate realiza fără citarea părților, în raport de disp.art. 998 alin.2 C.pr.civilă.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate și a înscrisurilor de la dosar tribunalul apreciază că este fondat strict pentru următoarele considerente:
Prima critică invocată de apelantă vizează încălcarea dreptului la apărare, susținându-se că în mod greșit s-a procedat la judecata cauzei fără a fi citată pârâta și fără a i se permite să își formuleze apărări.
Potrivit art.998 alin.2 C.pr.civilă ordonanța poate fi dată și fără citarea părților, în situații de urgență când instanța se pronunță în aceeași zi asupra măsurii solicitate pe baza actelor depuse la dosar. Disp.art.998 alin.1 prevăd că în această procedură specială, ce are caracter urgent, întâmpinarea nu este obligatorie.
Regula generală este aceea că se impune citarea părților, pentru ca ele să-și poată formula apărări, ceea ce presupune și comunicarea acțiunii către pârâtă, chiar dacă depunerea întâmpinării nu este obligatorie în procedura specială a ordonanței președințiale. Este adevărat că este preferabil să se dispună citarea părților, tocmai pentru a respecta dreptul la apărare consacrat de disp.art.13 din C.pr.civilă, însă legiuitorul a instituit și posibilitatea ca judecata să se facă fără citare.
Astfel, legiuitorul a lăsat la aprecierea judecătorului dacă se impune citarea părților, permițând ca soluționarea cauzei să se realizeze și fără citare atunci când există urgență. Instanța de fond a apreciat urgența și a făcut aplicarea disp.art.998 alin.2 C.pr.civilă, iar tribunalul a permis administrarea probelor în apel, pentru a respecta dreptul la apărare al părților, situație față de care se constata că nu sunt motive pentru anularea sentinței.
Cea de a doua critică din apel, prin care se invocă greșita interpretare a dispozițiilor art.996 alin.1 C.pr.civilă, este întemeiată.
Potrivit art.996 C.pr.civilă, pentru a fi admisibilă o cerere de ordonanță președințială, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice/ urgența și neprejudecarea fondului.
În speță, instanța de fond nu motivează în ce constă urgența măsurii și nici care ar fi prejudicierea reclamanților, de natură a se lua măsura solicitată pe cale de ordonanță, invocându-se doar posibila încălcare a unor articole din statut, respectiv deficiența procedurii privind cvorumul necesar pentru desfășurarea adunării generale și existența unui dosar de fond cu nr._ al Judecătoriei Câmpulung. Dealtfel, reclamanții nu explică nici în cererea de chemare în judecată condiția urgenței și nici paguba iminentă ce s-ar putea produce în raport de conținutul actului adițional din 08.04.2012, încercând să aducă argumente în calea de atac, unde nu mai pot fi formulate motive noi, în raport de disp.art.478 alin.2 C.pr.civilă.
Caracterul urgent al măsurii trebuie stabilit prin raportare la scopul urmărit și anume păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Pe de altă parte, aspectele invocate privind modul în care s-a derulat procedura ( convocarea adunării generale, cvorumul), sunt aspecte de fond și nu pot fi cercetate în această procedură, pentru că sunt necesare verificări, ceea ce ar însemna prejudecata fondului. Deși se face vorbire despre acestea în sentință cât și în apel ( pe larg), tribunalul nu va face aceste verificări, nefiind permise în condițiile ordonanței președințiale, ci pe calea dreptului comun.
În mod corect se invocă de către apelantă că reclamanții solicită pe calea ordonanței suspendarea efectelor unui act adițional din data de 08.04.2012, la un interval de aproximativ un an și 5 luni după acest moment, acesta fiind un alt aspect pentru care urgența măsurii nu se justifică.
Reținând că nu sunt îndeplinite două din condițiile ordonanței președințiale, respectiv urgenta si neprejudecata fondului, ca nu s-a dovedit in ce consta prejudicierea reclamantilor, așa cum am arătat mai sus, tribunalul apreciază că în mod greșit a fost admisă cererea, dispunând în consecință în baza art. 480 alin.2 C.pr.civilă admiterea apelului, schimbarea sentinței și respingerea cererii, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 20 lei către apelantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta OBȘTEA MOȘNENILOR RUCĂRENI ȘI DÂMBOVICIORENI împotriva sentinței civile nr. 1744/03.10.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimați fiind reclamanții P. I., B. V., M. I., G. N., S. D. și N. R. D..
Schimbă sentința în sensul că respinge cererea.
Obligă intimații la 20 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 5.12.2013.
Președinte, A. M. P. | Judecător, R. T. | |
Grefier, M. L. |
Red. A.M.P/NE/ 4 ex/06.12.2013
Jud.fond. T. A.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 141/2013. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 786/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
