Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6647/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6647/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 12057/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 356/2013
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător G. D. N.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare apelul formulat de pârâtul N. T. V., împotriva sentinței civile nr.6647 din data de 28.08.2013 pronunțată de Judecatoria P. în dosarul nr._, intimată-reclamantă fiind N. I., având ca obiect „ordonanță președințială”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părtile.
Procedura legal îndeplinită fără citare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 20 Noiembrie 2013, susținerile părtilor fiind consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din aceea dată și care fac parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 14.06.2013, sub nr._, reclamanta N. I. a chemat în judecată pe pârâtul N. T. V., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună, pe calea ordonanței președințiale, stabilirea domiciliului minorei N. E. M., născută la data de 21.05.2009 la domiciliul mamei reclamante până la soluționarea procesului de divorț ce formează obiectul dosarului nr._/280/2013, aflat pe rolul Judecătoriei Pitești; exercitarea autorității părintești în mod exclusiv și provizoriu de către mamă și, doar în subsidiar, de către ambii părinți; obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în cuantum de 25% din venitul net lunar, cu cheltuieli de judecată.
În drept, au fost invocate disp.art. 919, 996 și urm. NCPC.
La data de 02.07.2013 pârâtul a depus la dosar cerere reconvențională, solicitând stabilirea domiciliului minorei N. E. M., născută la data de 21.05.2009 la domiciliul său din com. Albota, ., jud. Argeș până la soluționarea procesului de stabilire domiciliu minor ce formează obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Judecătoriei Pitești și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în cuantum de 25% din venitul net lunar al reclamantei, până la pronunțarea hotărârii de divorț.
În drept, au fost invocate disp.art. 8 CEDO, art. 483, 486 și urm. NCC, art. 401 NCC
Prin sentinta civila nr.6647/28.08.2013, Judecatoriea P. a admis, în parte, cererea principală, formulată de reclamanta-pârâtă N. I. în contradictoriu cu pârâtul-reclamant N. T. V., si a respins cererea reconvențională.
A stabilit locuința copilului N. E.-M., născută la data de 21.05.2009 la domiciliul mamei, respectiv în Pitești, Al.P. P., nr.1, ., ., până la soluționarea dosarului nr._/280/2013, aflat pe rolul Judecătoriei Pitești, având ca obiect divorț. De asemenea, a obligat pârâtul la plata, în favoarea minorei N. E.-M., născută la data de 21.05.2009, a unei pensii de întreținere în cuantum de 25% din venitul net lunar, până la soluționarea dosarului nr._/280/2013, aflat pe rolul Judecătoriei Pitești, având ca obiect divorț.
Instanta a respins capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut, analizând actele și lucrările dosarului, că părțile s-au căsătorit la data de 02.11.2008, iar din căsătorie a rezultat minora E. M., născută la data de 21.05.2009.
Din declarațiile martorilor și din referatele de anchetă socială a reiesit că soții au locuit împreună cu copilul în Pitești, în imobilul proprietatea reclamantei-pârâte până în luna decembrie 2012, când s-au despărțit, pârâtul-reclamant plecând la domiciliul părinților săi, din .> Din probele administrate a reiesit că după terminarea concediului pentru creșterea și educarea copilului în vârstă de până la doi ani, reclamanta-pârâtă s-a întors la serviciu, copilul locuind alternativ în . paterni, cat reclamanta era la serviciu și la Pitești, când mama sa era acasă și la sfârșit de săptămână.
Din declarația martorilor I. I. și U. E. T. rezultă că reclamanta a angajat bonă pentru a sta cu copilul cât este la serviciu, apoi a înscris copilul la grădiniță(fil.8), însă pârâtul nu a fost de acord cu aceste variante, dorind ca minora să locuiască la părinții săi, în . care minora are o legătură afectivă firească, creată atât timp cât fetița a rămas în grija acestora în timp ce mama sa era la serviciu. Din coroborarea depozițiilor celor trei martori reiese că de creșterea și educarea copilului se ocupă părinții pârâtului și reclamanta.
Din probele administrate în cauză reiese că între mamă și fiică există o puternică legătură afectivă, chiar pârâtul recunoscând acest lucru cu ocazia administrării interogatoriului, contrar celor menționate prin cererea reconvențională.
Nu poate fi reținută susținerea pârâtului în sensul că reclamanta-pârâtă ar fi părăsit domiciliul conjugal, atât timp cât acesta a fost în Pitești, astfel cum s-a arătat mai sus, unde reclamanta-pârâtă locuiește și în prezent. Mai mult, chiar martorul propus de pârâtul-reclamant a declarat că nu a văzut-o pe aceasta în locuința din Albota.
De asemenea, nu au fost probate susținerile pârâtului-reclamant în sensul unui comportament violent al reclamantei-pârâte, atât timp cât chiar martorul propus de pârâtul-reclamant a declarat că l-a văzut pe tatăl pârâtului cu mâna în ghips în primăvara acestui an, iar acesta i-a spus că a căzut pe gheață.
În drept, potrivit disp.art. 919 NCPC, instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.
Legat de stabilirea locuinței copilului, instanța a reținut că potrivit disp.art. 496 NCC copilul minor locuiește la părinții săi, în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște. Instanța a apreciat că este în interesul fetiței să locuiască la domiciliul mamei din Pitești, având în vedere puternica legătură afectivă între acestea, faptul că se apropie începerea unui nou an școlar, iar copilul este înscris la o grădiniță din Pitești, în apropierea locuinței mamei, care se ocupă în mod corespunzător de creșterea și educarea copilului. Faptul că reclamanta lucrează sau că nu este ajutată de familia ei nu constituie un impediment în luarea unei asemenea decizii.
Nu se poate reține apărarea pârâtului în sensul că fetița a locuit numai la Albota, iar locuința de la Pitești îi este străină, atât timp cât, astfel cum s-a arătat mai sus, copilul a locuit alternativ atât la Albota cât și la Pitești, fără a avea un domiciliu stabil. Instanța a apreciat că perpetuarea unei asemenea situații nu este în interesul superior al copilului, chiar dacă s-a dovedit o puternică legătură afectivă între bunicii paterni și fetiță, întrucât un asemenea mod de viață, de a fi plimbat zilnic, dăunează dezvoltării fizice și stabilității emoționale, dar și creșterii și educării.
În temeiul art. 402 NCC rap. la art. 499 NCC și art. 919 NCPC, instanța a obligat pe tatăl pârât la plata în favoarea copilului, cu titlu de pensie de întreținere, a cotei procentuale lunare de 25 % din venitul net lunar, până la soluționarea dosarului nr._/280/2013, aflat pe rolul Judecătoriei Pitești, având ca obiect divorț.
Cu privire la exercitarea autorității părintești, instanța a reținut că, potrivit disp.art. 503 alin.1 NCC, părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească, aceasta fiind regula.
Potrivit disp.art. 507 NCC, dacă unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească.
În prezenta cauză, nici una dintre părți nu a făcut dovada existenței unei situații de excepție, dintre cele prevăzute de disp.art. 507 NCC, pentru a se lua în discuție exercitarea autorității părintești în mod exclusiv.
Mai mult, disp.art. 919 NCPC nu prevad printre măsurile vremelnice ce se pot dispune până la soluționarea divorțului luarea unei asemenea măsuri, întrucât aceasta presupune discutarea fondului cauzei, respectiv a divorțului părților.
Ca urmare, instanța a respins capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești, atât din cererea principală, cât și din cererea reconvențională.
Impotriva sentintei civile nr.6647/2013 a declarat apel paratul-reclamant N. T. V., criticand-o ca nelegala si netemeinica:
S-a sustinut ca nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate ale ordonantei presedintiale in sensul ca nu este indeplinita conditia urgentei. Martorul audiat a aratat ca mama nu a vizitat minora de la momentul mutarii minorei in domiciliul tatalui, copilul fiind dus in vizita la reclamanta de catre parat. In aceste conditii nu este in interesul minorei sa ii fie stabilit domiciliul in alta parte, atata timp cat este foarte apropaiata de bunicii paterni, carora li se adrseaza cu “mama” si “tata”, si beneficiind de cele mai bune conditii. Minora locuieste in actualul domiciliu de la varsta de 2ani, iar imprejurarea ca reclamanta are o locuinta personala nu poate constitui un motiv determinant pentru stabilirea domiciliului.
V. de 6 luni, reclamanta nu a facut niciun demers pentru ca minora sa revina acasa, dovedind lipsa urgentei masurii solicitate si inoportunitatea scoaterii minorei din domiciliul pe care il cunoaste de la varsta de 2 ani. In plus, reclamanta are un comportament instabil, de natura psihica, minora fiind in pericol in prezenta acesteia.
In drept, au fost invocate disp. art.919, 996, 479 C. civ., art.998-1001 C.pr.civ.
In sustinerea apelului si, respectiv, in aparare, tribunalul a incuviintat ambelor parti administrarea probelor cu inscrisuri, interogatoriu si martori.
Analizand ansamblul probelor administrate in cauze, tribunalul considera apelul nefondat.
Astfel, in ceea ce priveste indeplinirea conditiilor de admisibilitate a ordonantei presedintiale, se constata ca cererea reclamantei, prin care s-a solicitat, pe calea ordonantei presedintiale, stabilirea povizorie a locuintei copiilor minori, a modului de executare a obligatiei de intretinere si a altor masuri privind viata de familie, isi are temeiul in dispozitiile art.919 C.pr.civ., inclus in capitolul referitor la procedura desfacerii casatoriei prin divort. In aceasta situatie, ca si in altele prevazute de Codul civil sau de Codul de procedura civila si in care se face trimitere la dispozitiile ordonantei presedintiale, legiuitorul prezuma aparenta dreptului, caracterul provizoriu, urgenta si neprejudecarea fondului, dispensand persoana interesata de obligatia dovedirii lor. Prin urmare, prevalandu-se de dispozitiile art.919 C.pr.civ., reclamanta nu mai este obligata sa faca dovada conditiilor de admisibilitate prevazute de art.996 C.pr.civ. Caracterul specific al relatiilor de familie si situatia creata in cazul introducerii unei actiuni de divort justifica prezumtia de urgenta si celelalte conditii care permit luarea anumitor masuri provizorii pentru protectia copiilor minori.
In aceste conditii, critica apelantului referitoare la inexistenta urgentei pentru luarea masurilor solicitate, nu poate fi primita.
De altfel, tribunalul apreciaza ca presupusa pasivitate de care a dat dovada reclamanta nu poate constitui o piedica pentru emiterea ordonantei presedintiale. Indatoririle parintilor fata de copii impun si solutionarea tuturor diferendelor referitoare la cresterea, educatia si ingrijirea copiilor de comun acord, prin buna intelegere, primordial fiind interesul minorilor de a creste ., care sa ofere protectie, chiar si ulterior despartirii parintilor. Evitarea de catre reclamanta a introducerea unei actiuni in justitie, tocmai in ideea de a rezolva amiabil situatia, nu conduce la concluzia inexistentei urgentei in a lua, in ceea ce o priveste pe fetita, masurile care sa asigure cele mai bune conditii de crestere si educare.
Or, in cazul de fata, tribunalul considera, ca si prima instanta, ca este in interesul minorei sa creasca alaturi de mama sa, cel putin pana la solutionarea divortului.
Se retine, atat din declaratiile martorilor, cat si din raspunsurile la interogatoriu, ca minora a fost crescuta de reclamanta si parat pana la implinirea varstei de 2 ani, iar ulterior, intrucat reclamanta a inceput serviciul, partile au fost ajutate si de parintii apelantului, care locuiesc la Albota. Probele demostreaza ca minora a crescut atat la P., in locuinta . acel moment, cat si la Albota, sustinerile martorului N. G., tatal apelantului, cum ca reclamanta nu ar fi avut nicio contributie la cresterea copilului in aceasta perioada fiind in mod evident nereale. Minora a locuit in P., cu mama sa, fiind inscrisa la gradinita in anul scolar 2012-2013, aceasta incercand si sa angajeze bone care sa supravegheze copilul in absenta sa. Aceste demersuri ale reclamantei nu au fost insa pe placul paratului, fiind un element de tensiune si neintelegeri intre soti.
Situatia de fapt contrazice asadar sustinerile apelantului, cum ca, prin stabilirea locuintei minorei la mama, aceasta ar fi rupota din domiciliul pe care il cunoaste si in care a crescut in ultimii doi ani. Intre minora si mama sa exista o puternica legatura de afectiune, cum a recunoscut chiar apelantul la interogatoriu, acesta aratand ca reclamanta este perfect capabila sa se ocupe de cresterea si educarea copilului. Presupusele iesiri nervoase ale reclamantei nu au fost dovedite, nereiesind ca mama ar reprezenta un pericol pentru fiica sa, de natura a impiedica locuirea impreuna. Tribunalul constata ca reclamanta s-a preocupat de fiica sa chiar si in aceasta perioada, de cateva luni, de cand minora locuieste statornic la Albota, petrecand cateva zile impreuna si la mare, in vacanta de vara. Incidentul relatat de martorul N., referitor la faptul ca minora ar fi fost bagata cu capul in apa marii de catre reclamanta, trebuie interpretat raportat la varsta minorei si la modul in care copii de varsta ei interpreteaza anumite situatii. Dincolo de faptul ca obiectivitatea martorului este departe de a fi lipsita de indoiala, date fiind raporturile tensionate cu nora sa, tribunalul considera aceste afirmatii ca fiind in mod evident exagerate. Plansele foto depuse la dosar demonstreaza ca minora a petrecut la mare, impreuna cu mama sa, momente fericite, nicidecum ca aceasta nu ar fi fost incantata de vacanta.
De asemenea, tribunalul considera ca, in conditiile in care reclamanta nu mai are o relatie normala nici cu sotul sau, nici cu parintii sai, stabilirea locuintei minorei la tata, in Albota, ar conduce treptat la deterioarea relatiei mama-fiica, intrucat chiar apelantul a aratat in cererea de apel ca minora ii numeste pe bunicii paterni „mama” si „tata”. Este de aplaudat interesul si grija manifestate de bunici pentru nepoata lor, insa in nici un caz relatia bunici-nepoata nu trebuie sa primeze relatiei parinte-fiica. In acest sens se constata ca bunicii nu sustin desfasurarea unor relatii normale intre mama si fiica, apreciind ca reclamanta nu este o mama buna. Insa faptul ca reclamanta, ca si parinte, impune anumite limite copilului, „nefacandu-i poftele”, cum a declarat martorul N. si atragandu-i atentia atunci cand greseste, nu dovedeste decat ca reclamanta este un parinte responsabil, preocupat ca fetita sa dobandeasca anumite valori si sa faca diferente intre nevoile esentiale, pe care parintele trebuie sa le asigure, si simplele dorinte, de multe ori, la varsta minorei, nejustificate.
Este real ca reclamanta lucreaza si nu se bucura de sprijinul familiei sale pentru a o ajuta cu fetita in timpul programului de serviciu. Acest aspect nu este insa esential in situatia de fata, existand diverse solutii pentru rezolvarea acestei probe, solutii la care partile trebuie sa ajunga de comun acord, dat fiind faptul ca exercita in comun autoritatea parinteasca, si urmarind ceea ce este mai bine pentru copil. Faptul ca bunicii paterni sunt cei care cresc, ingrijesc si supravegheaza fetita in absenta tatalui, care lipseste si el 10-12 ore pe zi, nu justifica stabilirea loucintei minorei la Albota, unde locuieste si tatal sau, tribunalul considerand ca in acest fel obligatiile parintesti care revin tatalui s-ar transfera bunicilor, tatal avand o prezenta simbolica, cum reiese din apelativele cu care minora se adreseaza bunicilor.
Pentru aceste considere, retinand ca varsta minorei si afectiunea existenta intre mama si copil impun ca locuinta acestuia sa fie la reclamanta, tribunalul considera ca solutia data de prima instanta cererilor partilor este legala si temeinica, in temeiul art.480 C.pr.civ., urmand a fi respins apelul, ca nefondat.
Potrivit disp.art. 453 alin.1 C.pr.civ., tribunalul il va obliga pe apelant la plata către intimata a sumei de 600 lei cheltuieli de judecată in apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de pârâtul N. T. V., domiciliat în com. Albota, ., jud. Argeș, împotriva sentinței civile nr.6647 din data de 28.08.2013 pronunțată de Judecatoria P. în dosarul nr._, intimată-reclamantă fiind N. I., domiciliată în Pitești, Al.P. P., nr.1, ., ., ca nefondat.
Obliga apelantul la plata catre intimata a sumei de 600 lei, cheltuieli de judecata.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Noiembrie 2013.
Președinte, A. M. | Judecător, G. D. N. | |
Grefier, G. G. |
Red., tehnored. AM
25 Noiembrie 2013/4 ex.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Stare civila. Decizia nr. 1057/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
