Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 422/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 422/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 23-12-2013 în dosarul nr. 7387/280/2008
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 422/2013
Ședința publică de la 23 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE MARIANA VÂRGĂ
Judecător M. D. B.
Grefier R. N.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de pârâtul H. V. împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 02.02.2011 și împotriva sentinței civile nr._/26.10.2011, ambele pronunțate de Judecătoria Pitești în dosarul_, intimată fiind reclamanta G. (fostă H.) E., având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părtile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, dezbaterile asupra apelului au avut loc la data de 19.12.2013 si sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față ;
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 08.08.2008, sub nr._, reclamanta H. E., în contradictoriu cu pârâtul H. V., a solicitat instanței partajarea bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că părțile s-au căsătorit în anul 1983, căsătorie ce a fost desfăcută prin sentința civilă nr.3928/20.06.2008 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ .
În timpul căsătoriei, părțile au dobândit împreună următoarele bunuri comune:
- imobilul apartament situat în Mioveni, ., achiziționat cu contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate nr.665/29.01.1992;
În hol:
- o ușă din lemn; un cuier, 2 scaune, o măsuță, un covor persan;
În dormiorul mic:
- o canapea, un șifonier, un TV Samsung, o masă de 12 persoane, un tablou, un covor persan, o lustră, o perdea, 3 traverse, o vitrină;
În bucătărie:
- o mașină spălat Wirlpool, un frigider cu ladă Wirlpool,un frigider mic, un colțar cu masă de bucătărie și 2 scaune, un aragaz, un dulap suspendat de bucătărie, un covor;
In sufragerie:
-2 fotolii,o masă sufragerie cu 6 scaune, servante de sufragerie, vitrină de sufragerie, dormeză extensibilă, TV Samsung, 20 bibelouri mari și mici, 3 tablouri, 2 mari și unul mic; un congelator, un fier de călcat, mașină de cusut, covor persan, o lustră, o perdea;
- În dormitorul mare:
- Un șifonier, un pat, 2 tablouri, pat de bucătărie, un covor persan, o perdea, o lustră;
Diverse bunuri:
- un set 6 persoane linguri, lingurițe, furculițe;7 perne, 3 plăpumi, 4 bucăți lenjerie pat, 20 buc.farfurii diverse, 6 cuțite diferite; un aspirator, 2 servicii tacâmuri de 6 persoane; 4 servicii de farfurii de 6 persoane, 5 buc. Fețe de masă din macrameu, 30 buc. mileuri macrameu; 4 pături.
Pe cale de consecință, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
În drept, sunt invocate disp.art. 36 alin.1 C.fam, art.673 ind.1-673 ind.14 C.pr.civ.
Sub aspectul probelor, s-a solicitat proba cu acte, interogatoriu, martori, expertiză fiind
depuse la dosar în copie: sentința civilă nr.3928/2008 a Judecătoriei Pitești și contractul de vz- cumpărare nr.665/29.01.1991.
Pârâtul, legal citat, a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat la rândul său partajarea bunurilor comune, dar cu reținerea în favoarea sa a unei cote de contribuție de 70 % la masa bunurilor comune.
În motivare, pârâtul arată în anul 1982, înainte de a se căsători cu reclamanta a achiziționat o
garsonieră în B., după care s-a căsătorit, iar în anul 1988 a fost vândută garsoniera cu suma de 55.000 de lei, cu banii rezultați, părțile cumpărând mobila de sufragerie arătată de reclamantă în cererea sa.
În ceea ce privește suma de 80.000 de lei, achitată drept avans la achiziționarea apartamentului din Mioveni, arată pârâtul că este bunul său propriu, căci provine din suma de 500 de dolari ( 200.000 de lei), trimisă de fratele său din S.U.A.
Prin contractul nr.665/29.01.1992 a fost cumpărat apartamentul din Mioveni, plătindu-se avansul sus menționat, iar restul de 75.100 lei urmând a fi achitați pe o perioadă de 7 ani în rate.
În acest condiții, solicită admiterea cererii reconvenționale.
În drept, sunt invocate disp.art.119 C.pr.civ.
Sub aspectul probelor, a solicitat pârâtul proba cu acte, interogatoriu, martori, expertiză.
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, arătând faptul că în perioada anterioară căsătoriei, pârâtul a plătit un avans de 15.000 lei pentru a contracta în anul 1982, garsoniera situată în B., dintr-un total de 71.062 lei, restul banilor fiind plătiți în rate lunare, până în anul 1983, după această dată, ratele fiind plătite împreună de către soți.
În anul 1988, garsoniera s-a predat cu preluare de contract unei persoane care a plătit suma de 55.000 de lei, rămânând soților drept profit din vânzare suma de 15.000 de lei.
Cu banii obținuți din vânzare, soții au cumpărat bunurile pentru sufragerie, cu care au mobilat apartamentul situat în Mioveni, pe care soții l-au cumpărat în anul 1992.
În ceea ce privește avansul în sumă de 80.000 de lei, plătit pentru achiziționarea apartamentului, arată reclamanta că este adevărat că fratele pârâtului a trimis suma de 500 de dolari pe care aceștia i-au schimbat, dar această sumă a fost făcută cadou ambilor soți, iar diferența de 75.100 lei a fost achitată de soți în rate lunare pe o perioadă de 7 ani.
Prin precizarea aflată la fila 37 din dosar, pârâtul a arătat că bunurile menționate de reclamantă în cererea sa sunt bunuri comune, însă are o contribuție de 70 % la achiziționarea acestora.
Sub aspectul probelor, instanța a admis pentru reclamantă proba cu acte, interogatoriu, proba testimonială cu doi martori și proba cu expertiză, iar pentru pârât proba cu înscrisuri, interogatoriu și proba testimonială cu doi martori, precum și expertiză de specialitate.
Ambele părți au depus la dosar înscrisuri în susținerea cererilor formulate, au fost administrate interogatorii părților și au fost audiați martorii B. V. și N. N. pentru reclamantă și B. D. pentru pârât, acesta renunțând la audierea martorului C. I., încuviințat de instanță.
În cauză a fost efectuată și expertiză tehnică specialitatea construcții, pentru a se stabili valoarea de circulație a apartamentului situat în Mioveni, motiv pentru care în raport de valoarea de 140.000 de lei stabilită de expert, instanța a dispus completarea taxei de timbru de către pârât cu suma de 1441 lei, aferentă valorii de contribuție pe care o reclamă, însă pârâtul nu a înțeles să o plătească.
Prin sentința civilă nr._/26.10.2011, pronunțată de Judecătoria Pitești s-a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta G. ( fostă H.) E., Pitești în contradictoriu cu pârâtul H. V..
S-a admis în parte cererea reconvențională.
S-a dispus partajarea bunurilor și ieșirea din indiviziune a părților, după cum urmează:
S-a atribuit în deplină proprietate și posesie pârâtului reclamant lotul nr.1 format din: apartamentul nr.7, situat în Mioveni, ., .,jud.Argeș, achiziționat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.665/29.01.1992 precum și toate bunurile mobile reținute în încheierea de admitere în principiu și evaluate de expertul Ș. A..
Valoare lot:146.980 lei.
A obligat pârâtul reclamant la plata sumei de 69.080 lei, către reclamanta pârâtă (lotul nr.2), cu titlu de sultă.
A obligat pârâtul reclamant la plata sumei de 1930,17 lei cheltuieli de judecată către reclamanta pârâtă.
Pentru a dispune astfel sa reținut de prima instanță că, prin sentința civilă nr.3928/20.06.2008,pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, a fost desfăcută căsătoria părților prin acord, sentința fiind irevocabilă de la momentul pronunțării.
Perioada de referință privind regimul matrimonial al comunității de bunuri este de 30.07.1983- 20 iunie 2008.
Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei și în conformitate cu răspunsurile la interogatoriu și depozițiile martorilor audiați, instanța a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei următoarele bunuri:
- imobilul apartament situat în Mioveni, ., ., ., achiziționat cu contractul de vânzare cumpărare cu plata în rate nr.665/29.01.1992;
În hol:
-o ușă din lemn; un cuier, 2 scaune, o măsuță, un covor persan;
În dormiorul mic:
-o canapea, un șifonier, un TV Samsung, o masă de 12 persoane, un tablou, un covor persan, o lustră, o perdea, 3 traverse, o vitrină;
În bucătărie:
-o mașină spălat Wirlpool, un frigider cu ladă Wirlpool,un frigider mic, un colțar cu masă de bucătărie și 2 scaune, un aragaz, un dulap suspendat de bucătărie, un covor;
In sufragerie:
-2 fotolii,o masă sufragerie cu 6 scaune, servante de sufragerie, vitrină de sufragerie, dormeză extensibilă, TV Samsung, 20 bibelouri mari și mici, 3 tablouri, 2 mari și unul mic; un congelator, un fier de călcat, mașină de cusut, covor persan, o lustră, o perdea;
-În dormitorul mare:
-Un șifonier, un pat, 2 tablouri, pat de bucătărie, un covor persan, o perdea, o lustră;
Diverse bunuri:
- un set 6 persoane linguri, lingurițe, furculițe;7 perne, 3 plăpumi, 4 bucăți lenjerie pat, 20 buc.farfurii diverse, 6 cuțite diferite; un aspirator, 2 servicii tacâmuri de 6 persoane; 4 servicii de farfurii de 6 persoane, 5 buc. Fețe de masă din macrameu, 30 buc. mileuri macrameu; 4 pături.
Art.30 alin.1 din C.fam., instituie regimul matrimonial al comunității de bunuri, dispunând că bunurile dobândite în timpul căsătoriei de către oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor bunuri comune ale soților.
În speță, s-a reținut că bunurile mai sus menționate au fost dobândite în timpul căsătoriei și nu fac parte dintre categoriile de bunuri, expuse limitativ în disp.art.31 din C. Fam., astfel încât vor urma regimul matrimonial al comunității de bunuri.
Asupra bunului comun operează prezumția de comunitate, în conformitate cu art.30 alin.3 din Codul familiei.
În ceea ce privește apartamentul în discuție situat în Mioveni, ..2, ., s-a reținut că acesta a fost dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate nr.605/29.01.1992, așadar în timpul căsătoriei părților, ce a avut loc în 1983.
În ce privește celelalte bunuri mobile, instanța a constatat că acestea au fost recunoscute la interogatoriu de către pârât ca fiind bunuri comune, dar cu contribuția sa mai mare la dobândirea acestora.
În ceea ce privește cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, instanța a reținut o contribuție superioară a pârâtului-reclamant la dobândirea acestora respectiv o contribuție de 53%, având în vedere timbrajul plătit de acesta, iar în privința reclamantei-pârâte o contribuție de 47 %.
Astfel, din probele administrate în cauză, instanța a reținut că înainte de a se căsători cu reclamanta, pârâtul a dobândit o garsonieră în B., pentru care acesta a plătit un avans în sumă de 15.000 de lei, astfel cum a recunoscut și reclamanta la interogatoriu, acesta plătind rate din salariu, până la data căsătoriei sale, după care cei doi soți au continuat să plătească împreună ratele la această garsonieră.
În anul 1998, soții au predat cu preluare de contract unei terțe persoane garsoniera pentru suma de 55.000 de lei, obținând un profit în sumă de 15.000 lei.
Cu banii obținuți din vânzarea acestei garsoniere, soții au cumpărat mobilă de sufragerie.
În privința apartamentului situat în Mioveni, instanța a reținut că acesta a fost achitat prin plata unui avans în sumă de 80.000 de lei la data de 08.11.1991, acest avans rezultând din banii pe care un frate al pârâtului i-a trimis soților, în legătură cu care pârâtul a încercat să dovedească că au reprezentat un dar manual, în considerarea persoanei sale, fără însă a proba că banii au fost dați exclusiv pentru pârât, motiv pentru care se consideră că au reprezentat un cadou făcut ambilor soți, pe care aceștia nu i-au mai restituit.
Diferența de 75.100 lei a fost plătită de către soți în șapte rate lunare, astfel cum s-a recunoscut la interogatoriu.
Dreptul de proprietate comună în devălmășie asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei se caracterizează prin aceea că aparține nefracționat titularilor codevălmășiei, iar la încetarea stării de comunitate, împărțeala se face tot prin unicitate de cote, stabilită pentru fiecare soț, în raport de contribuția reală a fiecăruia la dobândirea bunurilor, și nu prin stabilirea mai multor cote în raport cu fiecare bun în parte.
La reținerea în favoarea pârâtului-reclamant a unei cote superioare de contribuție la dobândirea bunurilor comune, instanța a avut în vedere faptul că reclamanta pârâtă a recunoscut în cadrul răspunsului său la interogatoriu faptul că suma de 15.000 de lei plus ratele plătite de pârât până la data încheierii căsătoriei, au fost bani proprii ai acestuia, garsoniera fiind așadar dobândită în parte cu fonduri proprii și în parte cu fonduri comune, bunul intrând în comunitatea de bunuri, dar avându-se în vedere și valoarea incorporată de pârâtul-reclamant la achiziționarea bunului.
După vânzarea garsonierei soții au cumpărat mobila de sufragerie și având în vedere principiul mai sus menționat privind unicitatea cotelor, instanța reține o cotă unică la dobândirea tuturor bunurilor comune în favoarea pârâtului de 53% .
În aceste condiții în baza art.36 alin.1 din C.fam., coroborat cu art.673 ind.5 și art.673 ind.6 C.pr.civ., instanța a admis în parte în principiu cererea principală și cererea reconvențională și a dispus partajarea bunurilor sus menționate, reținându-se o contribuție de 53 % în favoarea pârâtului-reclamant și 47 % în favoarea reclamantei-pârâte la dobândirea bunurilor comune.
S-au efectuat în cauză expertize tehnice în specialitatea construcții de către expertul C. C., înainte de pronunțarea IAP și expertiză bunuri mobile de către expertul Ș. A., lucrările fiind atașate la dosar.
Art.673 indice 9 din codul de proc. Civilă, așa cum a fost modificat prin Legea nr.219/2005, conține o . criterii în baza cărora instanța poate proceda la formarea și atribuirea loturilor printre care acordul părților, mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Ținând cont de dispozițiile enumerate mai sus, din codul de procedură civilă, care prevăd criteriile de care instanța trebuie să țină seama la formarea și atribuirea loturilor, se apreciază că se impune ca apartamentul să fie atribuit în integralitate în natură către pârâtul reclamant la fel ca și toate bunurile mobile, ținând cont de faptul că reclamanta pârâtă locuiește în străinătate dar și de faptul că acestuia i s-a stabilit o cotă de contribuție superioara la dobândirea bunurilor comune și nu în ultimul rând având în vedere și acordul părților în acest sens.
În ce privește pe reclamanta pârâtă, se va dispune obligarea pârâtului reclamant la plata unei sulte corespunzătoare în sumă de 69.080 lei, având în vedere cota sa de contribuție la dobândirea bunurilor comune de 47%, și de valoarea bunului imobil, stabilită de expertul C. I., respectiv de valoarea bunurilor mobile, stabilită de expertul Ș. A..
Pentru toate considerentele mai sus expuse, instanța a admis în parte cererea principală și în parte cererea reconvențională, a dispus partajarea bunurilor și a dispus ieșirea din indiviziune a părților, atribuind în deplină proprietate și posesie pârâtului reclamant lotul nr.1 format din apartamentul nr.7, situat în Mioveni, ., .,jud.Argeș, achiziționat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.665/29.01.1992 precum și toate bunurile mobile reținute în încheierea de admitere în principiu și evaluate de expertul Ș. A., valoare lotului fiind de 146.980 lei.
S-a dispus obligarea pârâtului reclamant la plata sumei de 69.080 lei, către reclamanta pârâtă (lotul nr.2), cu titlu de sultă.
În baza art.274 Cod procedură civilă, având în vedere modalitatea în care au fost admise pretențiile părților, cotele părți reținute în favoarea fiecăreia, precum și cheltuielile efectuate în cadrul prezentului dosar, atât de către reclamantă cât și de către pârât, făcând calculele corespunzătoare, a dispus obligarea pârâtului reclamant la plata sumei de 1930,17 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanta pârâtă reprezentând onorarii experți, taxe timbru și onorarii avocat.
Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței a declarat apel reclamantul H. V. care le-a considerat nelegale și netemeinice după cum urmează:
Instanța de fond în mod greșit a reținut a contribuție de numai 53 % în favoarea apelantului la dobândirea bunurilor comune, deși în realitate contribuția acestuia a fost mai mare .
În aceste sens se arată că instanța a reținut în mod greșit plata unui avans de numai 15.000 lei la dobândirea garsonierei achiziționată de apelant înainte de căsătorie, în realitate fiind plătit un avans de 30.000c lei precum și ratele până la momentul căsătoriei, din fondurile proprii ale acestuia, din suma rezultată în urma vânzării garsonierei s-a cumpărat mobila tip Luxor și covorul persan ce au fost reținute în mod eronat la partaj,
Cu privire la dobândirea apartamentului situat în Mioveni se menționează că a primit suma de 500 USD în 1991 de la fratele său ,iar cu suma obținută în urma schimbului valutar, respectiv 200.000 lei, 80.000 lei au fost depuși ca avans la apartament ,s-a achiziționat TV color Samsung cu 80.000 lei, iar diferența de 40.000 lei a fost folosită pentru efectuarea unor îmbunătățiri la apartament .
S-a reținut în mod greșit că suma a reprezentat un cadou făcut ambilor soți, fiind inclusă în IAP întreaga valoare a apartamentului ca și bun comun și nu numai valoarea corespunzătoare sumei de 75.100 lei ce a fost plătită în 7 rate lunare de către foștii soți .
O altă critică vizează faptul că apartamentul a fost supraevaluat de către expert C. C. la suma de 140.000 lei în raport de valoarea de circulație ,deși pe piața imobiliară se practică prețuri cu mult mai mici pentru apartamentele care nu au îmbunătățiri cum este și cazul de față ,astfel că se impune refacerea raportului de expertiză pentru o justă evaluare a apartamentului .
De asemenea, la dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri în limba italiană ,care însă nu au fost și traduse de o persoană autorizată, astfel că urmează a fi înlăturate din probatoriu .
Se solicită desființarea încheierii de admitere în principiu și a sentinței criticate, urmând se reține că mobila de sufragerie și covorul sunt bunuri proprii dobândite cu sume ce provin din vânzarea garsonierei ,iar contribuția sa la dobândirea apartamentului este mult mai mare în raport de avansul plătit din fonduri proprii de 80.000 lei .
La data de 11.01.2012 intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, întrucât în cauză nu s-a făcut dovada unei contribuții superioare a pârâtului la dobândirea bunurilor comune ,iar cu privire la bunurile mobile acesta a recunoscut prin cererea precizatoare de la fila 37 dosar fond că acestea sunt bunuri comune, însă a solicitat o contribuție majoră de 70 % asupra întregii comunități de bunuri care însă n u a fost dovedită în cauză .
În apel, părțile au depus la dosarul cauzei înscrisuri, s-a administrat proba cu interogatoriu ( fila 75) și s-a administrat proba cu martorii S. I., I. I. ,fiind dispusă și o expertiză de reevaluare a imobilului apartament situat în Mioveni, lucrare întocmită după mai multe refaceri ale raportului de expertiză de către expert G. M. .
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate ,precum și analizând cauza sub toate aspectele, tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la critica ce vizează reținerea bunurilor mobile reprezentate de mobila de sufragerie tip Luxor și covorul persan din sufragerie ca fiind bunuri proprii și nu bunuri comune așa cum s-a reținut prin încheierea de admitere în principiu ,tribunalul va reține că această susținere a fost formulată pentru prim,a dată în apel întrucât în fața primei instanțe s-a susținut că acestea sunt bunuri comune, însă dobândite de pârât cu o contribuție mai mare potrivit cererii precizatoare de la fila 37 dosar fond,precum și răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului potrivit cu care bunurile sunt comune, însă acesta are o contribuție mai mare la dobândirea lor.
Prin urmare, în cauză se va reține că susținerile potrivit cu care bunurile mobile sunt bunuri proprii întrucât au fost dobândite cu sume de bani din fondurile proprii rezultate în urma vânzării garsonierei, deținute anterior căsătoriei reprezintă o apărare nouă și care nu poate fi formulată pentru prima oară în apel potrivit disp.art.294 alin 1 C.pr.civ.
Referitor la susținerea apelantului potrivit cu care acesta ar fi plătit un avans de 30.000 lei dobândirea garsonierei și nu de 15.000 lei așa cum a reținut instanța, tribunalul va reține că în cauză nu s-a făcut nici o dovadă care să confirme aceste susțineri, din probatoriul administrat în cauză rezultând că avansul plătit de apelantul pârât a fost de 15.000 lei, acesta plătind în continuare rate până la data căsătoriei, iar după căsătorie ratele au fost suportate de ambii soți, garsoniera fiind predată cu preluare de contract în 1998 unei terțe persoane pentru suma de 55.000 lei, obținând un profit de 15.000 lei ,sumă pe care au folosit-o la cumpărarea mobilei de sufragerie, aspecte care au fost reținute în mod corect și de prima instanță .
De altfel, trebuie avut în vedere că deși apelantul pârât a invocat o cotă superioară în dobândirea bunurilor comune, acesta nu a înțeles să achite taxa de timbru aferentă cotei de 70 % motiv pentru care instanța de fond având în vedere timbrajul plătit a reținut o contribuție de 53 % în favoarea apelantului ș ide 47 % în favoarea intimatei, fără ca în apel, apelantul să formuleze critici în legătură cu modul în care s-a reținut această contribuție raportată la taxa de timbru aferentă pretențiilor formulate în acest sens .
Prin urmare, în mod corect prima instanță a apreciat cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune .
De asemenea, trebuie avut în vedere că din declarația martorului S. I. rezultă că acesta a avut cunoștință despre existența unor sume de bani ce au fost trimise de către fratele apelantului ,însă aceste aspecte i-au fost relatate de către apelant, fără ca martorul să aibă cunoștință în mod direct dacă sumele provenite din vânzarea garsonierei și trimise din străinătate acestuia au fost folosite pentru achiziționarea apartamentului .
De altfel, atât susținerile martorului S. I. și ale martorului I. I. nu prezintă relevanță în condițiile în care apelantul – pârât nu a înțeles să achite taxa judiciară de timbru aferentă cererii reconvenționale pentru a se putea reține o cotă superioară a acestuia la dobândirea bunurilor comune ,aspecte care nu au fost contestate în calea de atac a apelului de către apelant, astfel că și susținerile privind participarea acestuia la dobândirea apartamentului cu un avans de 80.000 lei ce reprezintă o donație proprie de la fratele său apare ca nefondată.
Cu privire la critica ce vizează supraevaluarea apartamentului din Mioveni ,tribunalul va reține că după efectuarea mai multor rapoarte de expertiză și depunerea unor înscrisuri în legătură cu valoarea de circulație pe piață a unor apartamente cu îmbunătățiri aproximativ similare, în cauză prin raportul de expertiză întocmit de expert inginer G. M. a stabilit o valoare a imobilului având în vedere atât prețul tehnic actualizate,cât și prețul de circulație la suma de 135.120 lei la momentul efectuării raportului de expertiză și care se încadrează având în vedere și caracteristicile tehnice ale apartamentului și îmbunătățirile în prețul zonei așa cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 310 – 313 dosar apel, motiv pentru care tribunalul va reține ca valoare a acestui bun comun suma menționată în raportul de expertiză .
Pentru aceste considerente, tribunalul va reține că în cauză se impune menținerea încheierii de admitere în principiu urmând a fi admis apelul pârâtului reclamant potrivit art. 296 C.pr.civ. și a fi schimbată în parte sentința în sensul dispunerii partajării bunurilor comune și ieșirea din indiviziune a părților în varianta I a ret expert G. M. refăcut la data de 10.12.2013.
Potrivit art. 274 și art. 276 C.pr.civ. va obliga pe reclamant la 1700 lei cheltuieli de judecată către reclamanta-pârâtă la fond și pe intimata-reclamantă-pârâtă la 1000 lei cheltuieli de judecată în apel către apelantul pârât-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul pârâtului-reclamant H. V. domiciliat în Mioveni, ., ., . împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 02.02.2011 și împotriva sentinței civile nr._/26.10.2011, ambele pronunțate de Judecătoria Pitești în dosarul_, intimată fiind reclamanta G. (fostă H.) E. cu domiciliul ales în Pitești, ., județul Argeș- la av.Iunker C.
Schimbă în parte sentința în sensul că dispune partajarea bunurilor comune și ieșirea din indiviziunea a părtilor în varianta 1 a ret expert G. M. refăcut după cum urmează:
L. nr 1 ce revine apelantului se comune din apartamentul situat în Mioveni și toate bunurile mobile, în val totatlă de_ lei.
Lotul nr 2 ce revine intimatei se compune din sulta ce va fi plătită de apelant acesteia în sumă de_ lei.
Mentine încheierea de admitere în principiu.
Obligă pe pârâtul-reclamant la 1700 lei cheltuieli de judecată către reclamanta-pârâtă la fond și pe intimata-reclamantă-pârâtă la 1000 lei cheltuieli de judecată în apel către apelantul pârât-reclamant.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședința publică de la 23 Decembrie 2013
Președinte, M. V. | Judecător, M. D. B. | |
Grefier, R. N. |
Red.M.D.B.
Tehn D.T. 6 ex.
03.02.2014
| ← Pretentii. Decizia nr. 2756/2013. Tribunalul ARGEŞ | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6647/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
