Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 321/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 321/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 4025/205/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 321/2013
Ședința publică de la 06 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE GABRIELA DIANA NĂSTASE
Judecător V. T.
Judecător E. V.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul formulat de pârâtul F. A., împotriva sentinței civile nr.1369 din data de 10.09.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimat-reclamant fiind M. (F.) V., având ca obiect „partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: avocat D. A. pentru recurentul-pârât și intimata-reclamantă asistată de avocat D. E. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus la dosar la data de 29.01.2013 întâmpinare formulată de intimata-reclamantă.
Tribunalul comunică o copie a întâmpinării formulată de intimata-reclamantă, avocatului recurentului-pârât.
Avocatul recurentului-pârât depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare juridică, taxa de timbru in suma de 1.485 lei, taxa de timbru în suma de 54 lei, taxa de timbru în suma de 1.205 lei și timbru judiciar în valoare de 15 lei. Arată că nu solicită amânarea judecării cauzei pentru a lua la cunoștință de întâmpinare și nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
Avocatul intimatului-reclamant arată că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
Tribunalul acordă cuvântul pe probe.
Avocatul recurentului-pârât solicită proba cu înscrisurile pe care le depune la dosar cu borderou și din care arată că a comunicat un exemplar intimatei-reclamantă prin avocat.
Avocatul intimatei-reclamantă arată că nu solicită probe.
Tribunalul în temeiul dispozițiilor art.305 Cod procedură civilă încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de recurentul-pârât prin avocat și ia act că proba a fost administrată.
Avocatul recurentului-pârât arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Avocatul intimatei-reclamantă arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Tribunalul având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri de fond asupra recursului.
Avocatul recurentului-pârât solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, potrivit motivelor depuse în scris la dosar și pe care le susține. Arată că, prin probele administrate în fața instanței de fond a făcut dovada că recurentul-pârât deține 60% din valoarea apartamentului având în vedere si faptul că, în perioada 1981-1982 recurentul-pârât a muncit în Libia de unde a obținut suma de 40.000 lei folosiți pentru achiziționarea apartamentului. Solicită refacerea raportului de expertiză și stabilirea sultei. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatei-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, neîntemeiat și nedovedit. Arată că, sumele menționate de recurentul-pârât nu sunt dovedite. În calea de atac a recursului recurentul-pârât formulează cereri noi, inadmisibile. La fond recurentul-pârât a fost legal citat, nu a solicitat efectuarea raportului de expertiză și nici nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză. Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Avocatul recurentului-pârât arată în replică că, recurentul-pârât nu s-a prezentat la judecarea cauzei la fond întrucât a fost plecat în America unde are reședința.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Constată că, prin sentința civilă nr. 1369/2012, Judecătoria Câmpulung, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta M. (F.) V., în contradictoriu cu pârâtul F. A. și a constatat că părțile, în timpul căsătoriei, au dobândit un apartament situat în Câmpulung .. 21, ., parter, format din 3 camere și dependințe, la care fiecare dintre părți are un drept de 1/2.
A confirmat expertiza tehnică efectuată în cauză de expertul judiciar B. V. privind identificarea, evaluarea și lotizarea și, a atribuit apartamentul în varianta unică propusă de expertul cauzei astfel: Lotul A – se atribuie reclamantei M. (F.) V., care primește sultă de la L. B, pârât F. A., în sumă de 85.000 lei iar Lotul B – se atribuie pârâtului F. A. care primește apartamentul în valoare de 170.000 lei; plătește sultă Lotului A, reclamantei M. (F.) V., sultă în sumă de 85.000 lei.
În temeiul art. 246 Cod pr.civilă, a luat act de renunțarea reclamantei la judecata cererii privind partajarea bunurilor mobile, iar în temeiul art. 274 Cod pr.civilă, a obligat pe pârât să plătească reclamantei ½ din cheltuielile de judecată efectuate, potrivit dreptului său, respectiv suma de 895 lei.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că, prin sentința civilă 781/12.03.1999 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, s-a declarat desfăcută căsătoria părților, iar potrivit titlului de proprietate 14/6918 din 14.09.1994, în timpul căsătoriei, foștii soți, au dobândit un apartament situat în Câmpulung, .. 21, .. 3, județul Argeș.
A mai reținut că, prin întâmpinarea depusă la 22.09.2011, pârâtul a precizat că în prezent are reședința în SUA și că este de acord cu partajarea apartamentului; a mai precizat pârâtul că, în cursul verii 2012, va fi prezent în țară, iar la data de 11.11.2011, pârâtul a solicitat instanței ca actele procedurale să-i fie comunicate la numita A. P., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 5; de asemenea, la termenul de judecată din data de 12.12.2011, reclamanta a precizat că renunță la judecarea cauzei în ceea ce privește partajarea bunurilor mobile, urmând ca potrivit art. 246 Cod proc. civ. să se ia act de declarația acesteia.
A constatat că, singurul bun care a rămas de împărțit, este apartamentul situat în Câmpulung, .. 21, .. 3, județul Argeș, și pârâtul fiind de acord cu această cerere, părțile având un drept de ½ fiecare, iar în vederea atribuirii imobilului, în cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru identificare, evaluare și pentru propuneri de lotizare, în acest scop, fiind desemnat expertul judiciar B. V.; expertiza tehnică a fost efectuată în cursul verii 2012 tocmai pentru a se da posibilitate pârâtului să participe la administrarea acestei probe, așa cum a solicitat, fiind citat de expertul judiciar, atât la persoana indicată de acesta, cu AR_, dar și la adresa din SUA, cu RN 5051 RO; cu toate acestea însă, pârâtul nu s-a prezentat pentru data de 15.08.2012, la fața locului fiind prezentă numai reclamanta.
A mai constatat că, în raport de această împrejurare, identificarea și evaluarea imobilului s-a efectuat de expertul cauzei în raport cu documentația prezentată de reclamantă și valoarea de piață a apartamentului față de zona în care este amplasat, stabilindu-se valoarea de 170.000 lei, iar pentru termenul din 10.09.2012 nu s-au făcut obiecțiuni la raportul de expertiză; tot în raport de aceeași împrejurare și observând că reclamanta a solicitat sultă iar pârâtul deține cheile apartamentului, așa cum a menționat acesta, fiind deci în administrarea lui a constatat că, în cauză, s-a efectuat o singură variantă de lotizare în care apartamentul a fost atribuit pârâtului, acesta urmând să achite sultă reclamantei.
A concluzionat, în raport de dispozițiile art. 6731 Cod pr.civ. și art. 36 alin. 1 din Codul familiei, că acțiunea precizată este întemeiată, potrivit celor dispuse.
Împotriva sentinței civile nr. 1369/2012 a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 Cod pr.civilă, în susținerea cărora a arătat următoarele:
- pe parcursul derulării litigiului, pârâtul a fost plecat din țară și, totodată, nu a avut cunoștință de proces.
Tocmai de aceea, existând și posibilitatea ca, la acest moment, pârâtul să nu poată achita reclamantei sulta în sumă de 85.000 lei, este necesară efectuarea unei noi expertize tehnice prin care imobilul - apartament reținut la masa de partaj să fie atribuit acesteia, urmând ca reclamanta să achite sultă, variantă echitabilă pentru ambele părți.
- pe de altă parte, imediat după desfacerea căsătoriei, respectiv în anul 2000, în imobil pârâtul a făcut îmbunătățiri constând în: termopane în valoare de 5.000 euro; racordarea imobilului la rețeaua de gaze – lucrare în sumă de 2.500 euro; montat centrală termică și calorifere în sumă de 3.000 euro; utilat apartamentul cu parchet natural în toate camerele, gresie și faianță în baie, bucătărie și hol, valoarea acestei lucrări fiind estimată la suma de 12.000 lei.
Nu în ultimul rând, în perioada 1981-1982, pârâtul a fost detașat să lucreze în Libia unde a câștigat suma de 40.000 lei, sumă ce a constituit aportul său personal la achiziționarea imobilului și care reprezintă 40% din valoarea apartamentului.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței pentru refacerea raportului de expertiză tehnică și omologarea unei variante prin care imobilul să fie atribuit reclamantei cu obligarea acesteia la plata sultei, expertiză tehnică care, totodată, să țină seama și de toate îmbunătățirile aduse de pârât la apartamentul bun comun, care se ridică la suma de 60.000 lei, urmând, în aceleași timp, să se rețină în favoarea acestuia o cotă majoritară de circa 75%, dar și pentru a i se da posibilitatea de a formula apărări de fond în ce privește cererea reconvențională.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor aduse și în raport de dispozițiile art. 3041 Cod pr.civilă, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Nu poate fi primită susținerea pârâtului în sensul că nu a avut cunoștință despre existența procesului.
În primul rând, la data de 22.09.2011 și la data de 29.09.2011 la dosar s-au înregistrat două cereri prin care pârâtul a învederat instanței că, de aproximativ 6 ani, locuiește în S.U.A, unde a solicitat să-i fie comunicate toate actele procedurale efectuate în cauză și, totodată că, este de acord „cu împărțirea în cote egale a bunurilor solicitate la partaj, precum și cu plata sultelor.”
A mai învederat pârâtul prin aceleași cereri (f. 14 – 22 dosar fond) că în lipsa sa, este imposibilă expertizarea și evaluarea imobilului, motiv pentru care a solicitat ca, data efectuării lucrării, să fie stabilită în vara anului 2012.
În al doilea rând, pentru respectarea principiului disponibilității și tocmai pentru a da posibilitate pârâtului să - și formuleze toate apărările și să discute în contradictoriu toate elementele cauzei, luând în considerare cererile anterior analizate, prima instanță a dispus citarea acestuia în condițiile art. 1141 alin.4 Cod pr.civilă, măsură procedurală urmare căreia, ulterior, prin cererea înregistrată la data de 11.11.2011 (f. 28 – dosar fond) pârâtul a informat instanța despre alegerea domiciliului în România în București, . ., ., sector 5, la P. A., unde, potrivit dovezilor existente la dosar (f.104 și f.120 dosar fond) acesta a fost citat, atât în vederea efectuării raportului de expertiză, cât și la dezbaterea fondului.
Mai mult, în vederea efectuării raportului de expertiză, potrivit acelorași dovezi (f. 122 - dosar fond) expertul cauzei l-a citat pe pârât chiar și la domiciliul său din S.U.A.
Prin urmare, câtă vreme, au fost respectate dispozițiile art. 1141 Cod pr.civilă, nu se poate reține că prin îndeplinirea actelor de procedură, în chiar modul reglementat de textul de lege menționat, a fost încălcat dreptul de apărare al pârâtului sau un alt drept constituțional al acestuia.
Prin aceste dispoziții legale s-au instituit norme de procedură prin care se urmărește a se asigura echitatea procesului și soluționarea acestuia într-un termen rezonabil, în ipoteza în care pârâtul locuiește în străinătate, iar exigența unui proces echitabil implică, între altele, efectuarea actelor de procedură într-un mod care să facă posibilă desfășurarea normală a procesului, fără întreruperi și amânări de natură să întârzie în mod păgubitor stabilirea pe cale judiciară a situației drepturilor subiective disputate de părți.
Întrucât, pârâtul a fost citat în mod legal, dar nu s-a prezentat la judecarea procesului pentru a-și formula apărările, hotărârea instanței de fond nu poate fi criticată pe motiv că aceasta nu a fost în țară pe parcursul litigiului, deoarece, chiar adevărată această împrejurare, este nerelevantă, și deci nu poate fi considerată de natură să atragă nulitatea hotărârii pentru nerespectarea dreptului de apărare.
Și celelalte critici sunt nefondate.
Astfel, pe parcursul soluționării cauzei în fața primei instanțe, pârâtul nu a solicitat niciodată constatarea în favoarea sa a unei cote mai mari de contribuție la dobândirea bunurilor comune, astfel că, în lipsa unei astfel de cereri și nu în ultimul rând, în baza acordului acestuia materializat în cererile înregistrate la dosar la data de 22.09.2011 și la data de 29.09.2011, în mod corect instanța de fond s-a pronunțat în limitele învestirii și a dat eficiență principiului disponibilității părților în procesul civil.
În aceste condiții, cererea de constatare a unei cote de contribuție a pârâtului la dobândirea bunurilor comune de 75%, formulată prima dată în recurs, constituie o cerere nouă, inadmisibilă în calea de atac în conformitate cu prevederile art. 294 raportat la art. 316 Cod pr.civilă.
Conform doctrinei și jurisprudenței, sintagma „cereri noi” din cuprinsul art. 294 Cod pr.civilă vizează printre altele și cererile care diferă de cele formulate în fața primei instanțe prin obiectul lor, prin întinderea pretențiilor formulate.
Așadar, conceptul de „cerere nouă” folosit în art. 294 alin1 Cod pr.civilă, se raportează la introducerea unor noi pretenții în faza judecății în calea de atac, iar în conformitate cu dispozițiile art. 316 Cod pr.civilă, aceste dispoziții legale, se aplică și la judecata recursului.
Soluția decurge din funcția fundamentală a instanței de recurs, anume de a examina regularitatea hotărârii primei instanțe cu privire la pretențiile care au fost deduse în fața acesteia, iar formularea unei noi pretenții direct în recurs, prin invocarea unei cote mai mari de contribuție direct în recurs, ar conduce și la privarea reclamantei de beneficiul unui grad de jurisdicție.
Referitor la apartamentul reținut la masa partajabilă, se va observa de tribunal că, pe parcursul judecății în fond, pârâtul nu a făcut nici un demers pentru a asigura posibilitatea expertului cauzei de a examina amănunțit imobilul obiect al litigiului, iar la termenul de judecată din data de 10.09.2012, când în conformitate cu prevederile art. 212 alin.2 Cod pr.civilă avea această posibilitate, pârâtul nu a formulat nicio obiecțiune în legătură cu raportul de expertiză tehnică specialitate construcții.
Sub acest aspect, în speță, sunt incidente și prevederile art. 108 alin.3 Cod pr.civilă, potrivit cărora, neinvocarea nulității raportului de expertiză în prima zi de înfățișare după depunere și înainte de a se fi pus concluzii în fond, atrage sancțiunea decăderii.
Și în ce privește modalitatea de partajare a imobilului în litigiu, soluția instanței de fond este corectă.
Astfel, prima instanță a ținut seama de limitele fixate prin cererea de chemare în judecată prin care reclamanta a solicitat acordarea unei sulte, iar în cuprinsul sentinței recurate judecătorul fondului a prezentat argumentele pentru care a considerat că se impune ca imobilul să fie atribuit pârâtului, examinare care, în mod evident a respectat principiul prevăzut de art. 129 alin.6 Cod pr..civilă și prevederile dispozițiile art. 6739 Cod pr.civilă, fiind învederat în plus, prin motivele de recurs că, în imobil, pârâtul a făcut mai multe îmbunătățiri.
Faptul că, pe moment, pârâtul invocă impedimente pentru achitarea sultei, nu poate constitui, prin raportare la elementele reținute de instanța de fond și învederate prin recurs, un motiv suficient pentru a fi atribuit reclamantei imobilul, iar în această privință, dincolo de acest aspect, sunt valabile și considerentele anterior menționate, privind inadmisibilitatea formulării unei cereri noi și cu acest obiect direct în recurs, prin prisma dispozițiilor art. 294 alin.1 raportat la art. 316 Cod pr.civilă.
În adoptarea soluției tribunalul va avea în vedere și dispozițiile art. 129 alin.1 Cod pr.civilă, care înscrie obligația activă a părților de a asigura, în condițiile legii, desfășurarea și finalizarea procesului, obligație ce îi revenea și pârâtului din prezentul proces, care trebuia să îndeplinească cu diligență actele procesuale ce îi reveneau, nefiindu-i permis, pe motivul că locuiește în S.U.A., să uzeze de manevre dilatorii și nici să nu se folosească de toate posibilitățile oferite de normele interne pentru reducerea timpului în care se derulează procedura de judecată.
De aceea, pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod pr.civilă, urmează să fie respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul F. A., împotriva sentinței civile nr.1369 din data de 10.09.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimată - reclamantă fiind M. (F.) V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 06 Februarie 2013.
Președinte, G. D. N. | Judecător, V. T. | Judecător, E. V. |
Grefier, G. G. |
red.E.V.
dact.C.E.C./2 exp.
12.03.2013.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 1489/2013. Tribunalul ARGEŞ | Reintegrare în familie. Sentința nr. 397/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
