Pensie întreţinere. Decizia nr. 1244/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1244/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 5142/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1244/2013
Ședința publică de la 09 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. B.
Judecător A. D.
Judecător C. B.
Grefier R. N.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, recursul declarat de pârâtul C. F. B. împotriva sentinței civile nr_/29.11.2012 pronunțată de Judecătoria P., intimată fiind reclamanta O. O. M., având ca obiect pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a răspuns intimata-reclamantă prin avocat V. S., la a doua strigare recurentul-pârât prin avocat C. V., intimata-reclamantă prin avocat V. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, la dosar se află depuse acte de către recurentul-pârât.
La prima strigare a cauzei se depune la dosar împuternicire avocatială pentru intimata-reclamantă.
Intimata-reclamantă, prin avocat, invocă excepția de nulitate a recursului pentru că nu se încadrează în dispozitiile art 304 c.pr.civ.
Tribunalul pune în discutie disp art 304/1 c.pr.civ.
Intimata-reclamantă, prin avocat, arată că motive de nelegalitate nu sunt astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat, mentinerea hotărârii ca legală și temeinică deoarece instanta trebuia să stabilească pensia în functie de venitul de pensie din anul 2009, starea de nevoie din anul 2007 până în prezent schimbându-se, să aibă în vedere că dreptul minorului la pensie este de necontestat. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Se prezintă dna avocat C. V. pentru recurentul-pârât și depune acte medicale din care rezultă că recurentul suferă de schizofrenie și epilepsie.
Intimata-reclamantă, prin avocat, arată că nu contestă actele.
Tribunalul dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a fi studiate actele și a se depune cu borderou.
La a doua strigare recurentul-pârât depune la dosar borderou cu acte.
Tribunalul învederează că, la prima strigare a cauzei, s-a invocat excepția de nulitate a recursului. Acordă cuvântul asupra excepției de nulitate.
Intimata-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea excepției deoarece, raportat la dispozitiile art 304 c.pr.civ., nu s-au indicat motivele de recurs.
Recurentul-pârât, prin avocat, arată că au fost invocate și dispozitiile art 304/1 c.pr.civ cu privire la analizarea hotărârii sub toate aspectele. Solicită astfel respingerea excepției.
Părtile, prin avocatii alesi, arată că nu mai au alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Recurentul-pârât, prin avocat, solicită admiterea recursului în principal, în subsidiar obligarea pârâtului la plata pensiei de întretinere raportat la venitul de 234 lei/lună pe care acesta l-a realizat în ultimii 2 ani. Precizează că acesta a fost singurul venit realizat, respectiv pensia de handicap, desi s-a făcut mentiunea că este încadrat ca fotograf. Mai arată că recurentul este într-un caz special de boală, suferind de epilepsie si schizofrenie, ajutorul dat a fost compensat cu ajutorul tatălui. Apreciază că, obligarea pârâtului la plata pensiei raportat la venitul minim ar însemna plata unor venituri mai mari decât cele pe care le primeste, fără a fi de rea-credință. Arată că, în fata primei instante nu s-a prezentat întrucât a stiut care este situatie si nu a spus nici părintilor. Solicită față de aceste considerente fie respingerea acțiunii, fie obligarea pârâtului la plata unui procent de 33% din suma de 234 lei.
Intimata-reclamantă, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. Arată că starea de nevoie a minorului primează, solicită a se avea în vedere că în anul 2010 pârâtul a realizat venituri suplimentare din activități independente, starea din anul 2007 s-a schimbat.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL :
Asupra cauzei civile de față, deliberând constată următoarele:
La 22.03.2012 la Judecătoria Pitești s-a înregistrat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta O. O. M. în numele și ca reprezentant legal al minorilor C. C. A. și C. I. D. în contradictoriu cu pârâtul C. F. B. prin care s-a solicitat ca pârâtul să fie obligat la plata pensiei de întreținere în cuantum de 1/3 din venitul său net lunar de la data la care pârâtul a înregistrat venituri și până la majoratul beneficiarilor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea actiunii s-a arătat că prin sentința civilă nr. 2152/17.04.2007 a Judecătoriei Pitești definitivă prin neapelare s-a dispus desfacerea căsătoriei părților și încredințarea spre creștere și educare către reclamantă a celor doi copii minori rezultați din căsătoriei, născuți la 18.05._, respectiv 01.03.2004.
Instanța care a pronunțat respectiva hotărâre a avut în vedere că pârâtul beneficia de o indemnizație de handicap acordată potrivit OUG nr.102/1999 probată prin Legea nr. 519/2002 și a dispus să nu oblige pe pârât la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor, indemnizația având destinație specială.
S-a mai arătat că pârâtul nu a manifestat un minim interes privind starea de nevoie a minorilor și nu a participat în niciun mod la cheltuielile legate de creșterea și educarea acestora, în condițiile în care aceste cheltuieli au crescut în mod constant.
Invocat fiind și interesul superior al minorilor a solicitat reclamanta obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în modul descris în preambulul acțiunii.
Au fost invocate în drept prevederi ale Codului familiei precum și disp. art. 529 C.civ. și art. 274 C.pr.civ.
Înscrisurile ce au însoțit cererea sunt reprezentate de: sentința civilă nr. 2152/2007 a Judecătoriei Pitești, copia CI a reclamantei și copiile certificatelor de naștere ale minorilor.
Pârâtul nu s-a prezentat la judecată și nu a formulat întâmpinare în cauză.
S-a administrat proba cu înscrisuri, instanța încuviințând și proba cu interogatoriul pârâtului, căruia pârâtul nu a înțeles să răspundă.
În cadrul probei cu înscrisuri s-a emis adresă către presupusul loc de muncă al pârâtului dar și către ITM Argeș și DGFP Argeș.
Ulterior reclamanta a formulat și o cerere subsidiară în sensul ca pârâtul să fie obligat la plata pensiei de întreținere în cuantum de 1/3 din venitul realizat și declarat la AFP Pitești în anul 2011 până la data împlinirii vârstei majoratului de către cei doi beneficiari.
În urma probatoriului administrat în cauză Judecătoria P. prin sentinta civilă nr._/29.11.2012 a admis în parte cererea precizată, formulată de reclamantă a dispus obligarea pârâtului să plătească în favoarea minorilor C. C. A., născut la 18.05.2002, și C. I. D., născută la 01.03.2004, cu titlu de pensie de întreținere, cota procentuală de 33% din venitul minim pe economie, câte 16,5% pentru fiecare minor, începând cu data introducerii cererii, 22.03.2012, până la majoratul fiecărui beneficiar si a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta această solutie prima instantă a retinut că la 17.04.2007 Judecătoria Pitești a pronunțat prin sentința civilă nr. 2152 desfacerea căsătoriei încheiate între C. F. B. și C. O. M., dispunând totodată încredințarea minorilor C. A., născut la 18.05.2002, și I. D., născută la 01.03.2004, spre creștere și educare, mamei.
A reținut instanța că reclamantul din respectiva cauză (pârâtul din prezenta cauză) este încadrat în gardul II de handicap și că nu există dovada cum că acesta ar mai obține și alte venituri, și a apreciat că indemnizația de handicap are o destinație specială constituită să asigure dreptul la ocrotirea sănătății reclamantului și la instruire, astfel că nu l-a obligat pe acesta la plata vreunei pensii de întreținere în favoarea copiilor săi minori.
În acest mod reclamanta a fost ținută să suporte singură de la momentul pronunțării hotărârii de divorț până în prezent toate cheltuielile presupuse de tot ceea ce reprezintă creșterea și educarea a doi copii minori.
La 22.03.2012 reclamanta l-a chemat în judecată pe pârât pentru a se dispune obligarea acestuia la plata pensiei de întreținere, determinată de împrejurarea că pârâtul s-ar fi angajat în cadrul Primăriei Municipiului Pitești și Centrul Cultural.
Cu înscrisurile administrate în cauză s-a dovedit însă, pe de o parte, că pârâtul nu mai este angajatul respectivei instituții din 13.09.2010 și că în evidențele ITM Argeș acesta nu figurează ca angajat în baza unui contract individual de muncă pe raza jud. Argeș. În schimb din administrarea aceleiași probe a rezultat pe de altă parte, că în anul 2011 pârâtul a realizat venituri din drepturi de proprietate intelectuală în sună de 4138 lei, obținute de la Filarmonica Pitești.
Potrivit art. 516 din Codul civil obligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, între frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege.
Dispozițiile alin. (1) privind obligația de întreținere între rudele în linie dreaptă, precum și între frați și surori sunt aplicabile și în cazul adopției.
Obligația de întreținere există între foștii soți, în condițiile prevăzute de lege iar potrivit art. 522 Cod civil, Obligația subsidiară - În cazul în care cel obligat în primul rând la întreținere nu are mijloace îndestulătoare pentru a acoperi nevoile celui care o cere, instanța de tutelă le poate obliga pe celelalte persoane îndatorate la întreținere să o completeze, în ordinea stabilită la art. 519.
De asemenea, potrivit art. 524 și art. 525 Cod civil, are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale.
Dreptul la întreținere al minorului
Minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
Cu toate acestea, în cazul în care părinții n-ar putea presta întreținerea fără a-și primejdui propria lor existență, instanța de tutelă poate încuviința ca întreținerea să se asigure prin valorificarea bunurilor pe care acesta le are, cu excepția celor de strictă necesitate.
Totodată, potrivit art. 528 și art. 529 Cod civil, starea de nevoie a persoanei îndreptățite la întreținere, precum și mijloacele celui care datorează întreținere pot fi dovedite prin orice mijloc de probă.
Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat.
Instanța reține că în cauză este vorba despre creșterea și educarea a doi copii minori în vârstă de 10 ani, respectiv, 8 ani, care timp de 5 ani s-au aflat în grija exclusivă a și în responsabilitatea mamei, aceasta ocupându-se singură, nesprijinită de celălalt părinte al copiilor, de ceea ce înseamnă nu numai obligația elementară de întreținere, adică alimentație, haine și locuință, dar și celelalte sarcini presupuse de creșterea unui copil, adică cheltuieli care să acopere necesitatea educării și instruirii.
A apreciat instanța că este învestită în cauză cu o cerere privind modificarea pensiei de întreținere, întemeiată pe prevederile art. 531 cod civil potrivit cu care: Modificarea și încetarea pensiei de întreținere - Dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
Pensia de întreținere stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației.
Conform art. 51 din Legea nr. 71/2011 dispozițiile art. 531 din Codul civil privind modificarea și încetarea pensiei de întreținere sunt aplicabile și în cazul pensiilor de întreținere stabilite prin hotărâre judecătorească anterior intrării în vigoare a Codului civil.
Instanța trebuie să facă aplicarea principiului interesului superior al copilului cu privire la stabilirea dreptului la pensie, din moment ce minorilor nu li se acordă pensie de întreținere. Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului este normă specială și se aplică cu prioritate față de prevederile vechiului cod al familiei privind pensia de întreținere și față de prevederile actualului Cod civil, care constituie norma generală în această situație.
Apreciază instanța că și în situația în care pârâtul, debitor al obligației de întreținere către minori, nu obține venituri, instanța trebuie să stabilească pensie de întreținere în favoarea minorilor având în vedere nevoile de creștere și educare ale acestora, raportate la venitul minim pe economie.
Starea de nevoie a copilului are prioritate în fața stării de nevoie a unui alt beneficiar al pensiei de întreținere și chiar în fața stări de nevoie a pârâtului însuși, dreptul minorilor la întreținere fiind de necontestat.
Raportat la această situație de fapt precum și la principiului interesului superior al copilului, a cărui prevalență este recunoscută invariabil, instanța va stabili această obligație a pârâtului. Va avea însă, în vedere instanța, prevederile art. 532 Cod civil potrivit cu care pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată.
Cu toate acestea, pensia poate fi acordată și pentru o perioadă anterioară, dacă introducerea cererii de chemare în judecată a fost întârziată din culpa debitorului.
La acest moment se va raportat instanța când va dispune pensie de întreținere în sarcina pârâtului, reținând că s-a ivit o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care trebuie să presteze întreținere dar și o creștere a nevoilor minorilor, ambii urmând cursuri școlare și necesitând diverse obiecte și activități specifice vârstei.
Este adevărat că în cauză s-a făcut dovada împrejurării că pârâtul a obținut în anul 2011 venituri din prestarea de activități însă acest fapt este apreciat ca dovadă că pârâtul are posibilitatea de a obține venituri; este evident că starea de fapt avută în vedere de instanță la pronunțarea sentinței civile nr. 2152/2007 s-a schimbat întrucât pârâtul, deși are o situație medicală specială, este capabil să presteze activități aducătoare de venituri.
Făcând aplicarea prevederilor art. 532 alin. 1 din Codul civil, anterior citate, instanța a admis numai în parte cererea formulată de reclamantă și a dispus obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea copiilor săi minori în cuantumul prevăzut de art. 529 alin. 2 Cod civil, anume câte 16,5% pentru fiecare minor, începând cu data introducerii cererii, 22.03.2012, până la majoratul fiecărui beneficiar.
Văzând și prevederile art. 274 alin. 1 C. pr.civ., reținând culpa procesuală a pârâtului și cererea expresă a reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, instanța a dispus obligarea pârâtului la plata onorariului pentru avocat rezultat din chitanța depusă la dosar, anume 600 lei.
Împotriva sentintei civile sus mentionate a declarat recurs pârâtul C. F. B. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie în sensul motivului prev. de art. 304 pct.9 C. pr. civ.
A arătat recurentul după reluarea situatiei de fapt că hotărârea este nelegală pentru că nu tine seama de faptul că nu s-au schimbat conditiile avute în vedere la pronuntarea hotărârii cu nr. 2152/17.04.2007 a Judecătoriei P. în dosarul civil nr._ având ca obiect divort cu copii . Nici în prezent conditiile nu s-au schimbat în sensul că nu realizează alte venituri în afara pensiei care are o destinatie specială neputând fi supusă executării silite si nici starea de sănătate nu îi permite angajarea la un loc de muncă întrucât suferă de boli neurologice cu episoade de epilepsie fiind în continuare sub tratament .
A mai arătat recurentul că obligarea la plata unei pensii de întretinere presupune ca debitorul obligatiei să aibă venituri permanente . Din anul 2007 si până în prezent reclamanta nu a cerut pensie de întretinere pentru cei doi minori iar situatia în prezent nu s-a schimbat în plus reclamanta nu a făcut dovada că este în stare de nevoie.
S-a solicitat în principal respingerea actiunii reclamantei iar în subsidiar obligarea la plata pensiei de întretinere în raport de venitul pe care recurentul îl obtine astfel cum rezultă din extrasul bancar atasat respectiv suma de 234 lei lunar ce reprezintă indemnizatia acordată potrivit OUG nr. 102/1999 aprobată prin Legea nr. 519/2002.
Verificând actele si lucrările dosarului precum si sentinta civilă recurată prin prisma criticilor formulate de recurent tribunalul constată că recursul este fondat.
În ceea ce priveste exceptia de nulitate a recursului invocată de reclamanta intimată prin apărător si motivată prin aceea că motivele de recurs nu se încadrează în prevederile art. 304 C. pr. civ. si de asemenea că nu sunt motive de nelegalitate a sentintei tribunalul o va aprecia ca neîntemeiată si o va respinge ca atare retinând pe de o parte criticile aduse sentintei de pârât si temeiurile legale invocate de acesta iar pe de altă parte prevederile art. 304 ind.1 C. pr. civ. potrivit cu care recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanta putând să examineze cauza sub toate aspectele .
Pe fondul cauzei tribunalul retine că, prin sentința civilă nr. 2152/17.04.2007 pronuntată de Judecătoria P. în dosarul civil nr._ s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între C. F. B. și C. O. M., dispunându-se totodată încredințarea minorilor C. A., născut la 18.05.2002, și I. D., născută la 01.03.2004, spre creștere și educare, mamei. S-a retinut în considerentele sentintei că reclamantul din acea cauză C. F. B. (pârât recurent în cauza de fată) este încadrat în gardul II de handicap și nu există dovada cum că acesta ar mai obține și alte venituri, apreciindu-se că indemnizația de handicap are o destinație specială constituită să asigure dreptul la ocrotirea sănătății reclamantului și la instruire, astfel că acesta nu a fost obligat la plata vreunei pensii de întreținere în favoarea copiilor săi minori.
Cu înscrisurile administrate în cauză s-a dovedit că pârâtul nu este angajatul vreunei instituții din 13.09.2010 iar în evidențele ITM Argeș acesta nu figurează ca angajat în baza unui contract individual de muncă pe raza jud. Argeș.
Potrivit art. 528 și art. 529 Cod civil, starea de nevoie a persoanei îndreptățite la întreținere, precum și mijloacele celui care datorează întreținere pot fi dovedite prin orice mijloc de probă. Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti. Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
Tot astfel, potrivit prevederilor art. 531 alin.1 Cod civil referitoare la modificarea și încetarea pensiei de întreținere - dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
Este real că pârâtul a obținut în anul 2011 venituri din prestarea de activități însă aceste venituri nu sunt permanente pentru a putea fi avute în vedere la stabilirea obligatiei de întretinere a pârâtului recurent, în plus se constată că starea materială a pârâtului avută în vedere de instanță la pronunțarea sentinței civile nr. 2152/2007 nu s-a schimbat întrucât acesta are o situație medicală specială si nu prestează si alte activități aducătoare de venituri.
Prin urmare tribunalul, în raport de considerentele arătate si temeiurile legale invocate, retinând si prevederile art. 527 alin.1 si 2 C. civil – potrivit cu care poate fi obligat la întretinere numai cel ce are mijloace pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace. La stabilirea mijloacelor celui care datorează întretinerea se tine seama de veniturile si bunurile acestuia, precum si de posibilitătile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligatii ale sale – si tinând seama de veniturile dovedite ale recurentului, în temeiul art. 304 pct.9 si 312 C. pr. civ. va respinge exceptia de nulitate a recursului, va admite recursul, va modifica sentinta si va obliga pe pârât să plătească pensie de întretinere în contă procentuală de 33% din venitul net realizat în sumă de 234 lei, respectiv câte 39 lei pentru fiecare dintre minori.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge exceptia de nulitate a recursului .
Admite recursul declarat de C. F. B. împotriva sentintei civile nr._/29.11.2012 pronuntată de Judecătoria P. în dosarul civil nr._ intimată fiind O. O. M..
Modifică sentinta în sensul că obligă pârâtul să plătească pensie de întretinere în cotă procentuală de 33% din venitul net realizat în sumă de 234 lei, respectiv câte 39 lei pentru fiecare dintre minori.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 09 Mai 2013 la Tribunalul Arges – Sectia Civilă.
Președinte, M. D. B. | Judecător, A. D. | Judecător, C. B. |
Grefier, R. N. |
Red. AD
Dact. DT/2 ex/05.06.2013
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
