Pretenţii. Decizia nr. 374/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 374/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 5004/280/2009*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 374/2013
Ședința publică de la 12 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător E. M. C.
Judecător E. A.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, recursul formulat de pârâtul T. M., împotriva sentinței civile nr.5722/2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul B. L. E., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul-pârât asistat de avocat C. P. și avocat P. M. pentru intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Apărătorul recurentului-pârât arată că nu mai are cereri prealabile de formulat și nici probe de solicitat.
Avocat P. M. pentru intimatul-reclamant depune la dosar împuternicire avocațială și delegație de substituire și arată că nu mai are cereri prealabile de formulat și nici probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente asupra acestuia.
Apărătorul recurentului-pârât, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru refacerea raportului de expertiză, care să răspundă la obiectivele stabilite de instanță și pentru audierea martorului propus de către pârât la termenul din 10.12.2010. În subsidiar, solicită admiterea recursului, iar pe fond respingerea acțiunii formulată de către reclamant, cheltuielile de judecată urmând să fie solicitate pe cale separată.
Avocat P. M. pentru intimatul-reclamant, având cuvântul, solciită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise, pe care le susține în ședință.
Instanța, conform disp.art.150 c.p.c. declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra recursului
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față,deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 27.04.2009 reclamantul B. L. E. a chemat în judecată pe pârât T. M., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat la plata sumei de 3500 lei reprezentând diferența manopera reparații autoturism, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în cursul anului curent prin intermediul unei cunoștințe, paratul a luat legătura cu acesta solicitându-i să-i repare autoturismul.
Reparația totală se ridica la suma de 5500 lei din care a achitat ca avans 2000 lei.
Reclamantul a efectuat lucrarea iar paratul a ridicat autoturismul pe data de 27.03.2009 fără să achite diferența.
S-au depus la dosar copie de pe actul de stare civilă.
Instanța prin sentința civilă nr. 7120/2009 a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Pitești și a declinat competența teritorială a soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște având în vedere faptul că domiciliul pârâtului este localitatea Fieni, ., jud. Dâmbovița.
Împotriva sentinței mai sus amintite, reclamantul B. L. E. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și arătând că normele juridice ce reglementează competența teritorială, cu excepție celor prevăzute de art.13-16 C.pr.cov. ori prin legi speciale, sunt norme dispozitive a căror încălcare nu poate atrage decât nulitatea relativă, iar acest tip de nulitate, pe calea excepției, nu poate fi invocată decât de către partea interesată și numai cel târziu până la prima zi de înfățișare, iar nu după acest moment cum s-a întâmplat în cauză.
În rejudecare au fost depuse la dosar înscrisuri ,s-au administrat interogatorii ,au fost audiați martorii propuși și s-a efectuat un raport de expertiză.
Prin sentința civilă nr. 5722/07.06.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești s-a admis în parte cererea formulată de reclamant și a fost obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 1500 lei, reprezentând diferență manoperă autoturism .
A fost obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată, reținându-se în considerente că pârâtul datorează reclamantului suma de 1500 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de remediere a autoturismului proprietatea pârâtului .
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâtul criticând-o sub următoarele aspecte:
Prin raportul de expertiză și prin completarea acestuia nu s-a răspuns la obiectivele fixate de către instanță cu privire la prețul pieselor folosite la reparație în situația în care acestea ar fi second - hand, împrejurare față de care se impune casarea sentinței recurate pentru întocmirea unei noi expertize tehnice auto.
De asemenea, tot cu privire la cererea de casare cu trimitere, recurentul susține că la termenul din 10.12.2010, termen la care cauza a fost repusă pe rol în vederea administrării de noi probatorii a solicitat să-i încuviințeze proba testimonială cu un martor, cerere asupra căreia instanța nu s-a pronunțat astfel că se impune casarea sentinței cu rejudecare.
Neprocedând în această manieră recurentul – pârât a fost prejudiciat pentru că expertul auto a avut la dispoziție doar declarațiile martorilor reclamantului .
În mod greșit instanța de fond a admis acțiunea întemeindu-și soluția pe declarațiile martorilor care sunt subiective ,întrucât au fost propuși de reclamant cât și pe concluziile expertizei tehnice care nu corespund realității .
Mai susține recurentul că în temeiul art. 983 C.civ., instanța trebuia să interpreteze toate neclaritățile convenției în favoarea sa .
Pentru aceste motive ,se solicită admiterea recursului .
Prin concluziile scrise, intimatul – reclamant solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și în raport de probatoriul administrat în cauză,tribunalul va constata următoarele .
Primul motiv de recurs nu este întemeiat .
Astfel, din practicaua sentinței recurate tribunalul va reține că instanța de fond a pus în discuția părților completarea la raportul de expertiză, iar recurentul - pârât asistat de apărătorul ales nu avut obiecțiuni la raportul de expertiză .
În aceste condiții tribunalul va constata că recurentul – pârât a formulat obiecțiuni pentru prima dată în recurs .
În privința probei testimoniale, tribunalul va reține că instanța de fond prin încheierea din 18.06.2010 a încuviințat ambelor părți proba cu martori pe lângă alte categorii de probe.
Prin aceeași încheiere instanța a pus în vedere pârâtului ,prin avocat să înfățișeze martorii la termenul de judecată acordat .
La termenul din 29.10.2010, recurentul – pârât care a fost asistat de apărătorul său a arătat instanței că înțelege să renunțe la proba testimonială .
Este adevărat că după repunerea cauzei pe rol, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu un martor, însă așa cum rezultă din practicaua sentinței recurate acesta nu a mai insistat în audierea acestuia solicitând cuvântul asupra fondului cauzei.
Așadar, pasivitatea recurentului – pârât nu poate fi imputată instanței .
Și motivul doi de recurs este nefondat ,deoarece expertul a stabilit valoarea prejudiciului având în vedere lucrările recunoscute efectiv de către pârât .
De asemenea, tribunalul va constata că instanța nu și-a întemeiat soluția pe depozițiile martorilor, ci chiar pe recunoașterea pârâtului prin răspunsurile date la interogatoriu, unde la întrebarea nr. 6 recunoaște implicit că datorează reclamantului suma de 3500 lei, ce reprezintă diferența dintre suma de 5500 lei, sumă la care au fost evaluate reparațiile și suma de 2000 lei achitată reclamantului .
În plus, la întrebarea n. 3 recurentul – pârât recunoaște că au fost defecțiunile remediate de către reclamant.
Așadar, instanța de fond și-a întemeiat soluția pe recunoașterile părților la interogatoriu și concluziile raportului de expertiză, astfel cum a fost completat ,coroborate cu depozițiile martorilor audiați în cauză.
Ultima critică prin care se susține că instanța nu a acordat suma exactă menționată de expert în cuprinsul lucrării,respectiv 1485,84 lei și nu 1500 lei cât a reținut instanța este întemeiată, însă nu este de natură să conducă la schimbare soluției deoarece reprezintă o eroare materială care poate fi îndreptată printr-o altă procedură.
Pentru aceste considerente,tribunalul va constata că recursul nu este fondat, urmând a fi respins ca atare în baza art. 312 C.pr.civ.
În baza art. 274 C.pr.civ. va obliga recurentul la 700 lei cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat. recursul formulat de pârâtul T. M., împotriva sentinței civile nr.5722/2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul B. L. E.
Obligă recurentul la 700 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2013, la Tribunalul Argeș, secția civilă.
Președinte, A. D. | Judecător, E. M. C. | Judecător, E. A. |
Grefier, E. R. |
Red.A.D.
Tehn D.T./ 2 ex.
01.03.2013
| ← Sechestru asigurător. Decizia nr. 175/2013. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 826/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
