Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 295/2013. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 295/2013 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 2645/214/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 295/2013
Ședința publică de la 31 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. B.
Judecător A. D.
Grefier R. N.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, apelul declarat de pârâtul R. G. I. împotriva sentinței civile nr 361/08.03.2013 pronunțată de Judecătoria Costesti, intimată fiind reclamanta Ș. I.(R. I.), având ca obiect stabilire program vizitare minor .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul-pârât prin avocat D. N., intimata-reclamantă personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, la dosar se află depus un borderou cu acte de către apelantul-pârât.
Se depun de către apelantul-pârât, prin avocat, un borderou cu noi înscrisuri.
Tribunalul constată că, la dosar sunt depuse acte de către apelantul-pârât, între termenele de judecată, cât și la acest termen de judecată, ce au fost comunicate intimatei-reclamante personal.
Intimata-reclamantă depune la rândul său un borderou cu acte repectiv cupon de ajutor social în cuantum de 136 lei și o adeverință din care rezultă că nu realizează venituri.
Apelantul-pârât, prin avocat, arată că nu solicită termen de judecată pentru a lua cunoștință de actele depuse, nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Intimata-reclamantă arată că a luat cunoștință de acte, nu mai are cereri de formulat în cauză.
Tribunalul, retinând că nu mai sunt alte cereri de formulat în cauză, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul-pârât, prin avocat, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii, pe fond respingerea actiunii, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive: gresit s-a dispus acordarea pensiei începând cu 08.03.2012 desi actiunea a fost primită în luna noiembrie; în mod gresit instanta de fond a redus pensia la suma de 31 lei având în vedere că au fost depuse acte din care rezultă că intimata mai are si alte venituri, în total 8 milioanei de lei, fapt confirmat si de martorul audiat. Apreciază că, oricum, suma de 100 lei este foarte mică pentru cresterea copilului și că au fost formulate plângeri penale pentru că intimata nu și-a achitat obligatiile de întretinere. Instanta de fond în mod gresit a încuviințat intimatei legături personale la domiciliul acesteia având în vedere că, din depozitiile de martori si referatul de anchetă socială de la filele 30 si 38, rezultă că aceasta nu poate oferi conditiile materiale si morale pentru cresterea minorului. Instanta de fond gresit a dispus ca autoritatea părintească să fie exercitată în comun, copilul fiind încredințat tatălui. Față de aceste considerente solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Intimata-reclamantă, prin avocat, arată că nu s-au făcut dovezi în sensul că mai lucrează la o bătrână. Precizează că are conditii pentru a avea legături personale cu minorul la dumneaei. În ceea ce priveste pensia arată că nu mai realizează si alte venituri. De asemenea, arată că, înainte cu o săptămână de începerea școlii a luat legătura cu minorul la postul de politie desi instanta i-a încuviințat în domiciliul său, de obicei luând legătura cu acesta la postul de politie sau la scoală. Față de acestea solicită respingerea apelului, mentinerea hotărârii instantei de fond.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL :
Asupra apelului civil de fată deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 15.11.2012 sub nr._, reclamanta Ș. I. (R. I.) a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul R. G. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să i se încuviințeze să aibă legături personale cu minorul Raportăreasa V. I., născut la data de 21.03.2003 în primul și al treilea sfârșit de săptămână de sâmbăta ora 10:00 până duminica ora 18:00, prin luare de la domiciliu; o lună în vacanța de vară; o săptămână în vacanța de iarnă; de Paști și de C., alternativ un an la subsemnata, un an la pârât, de ziua de naștere a minorului, respectiv 21 martie, alternativ un an la subsemnata, un an la pârât; exercitarea în comun a autorității părintești ; stabilirea pensiei de întreținere în cuantum de ¼ din venitul său net în favoarea minorului, în natură, prin asigurarea celor necesare traiului, și după caz a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională. În situația în care nu se va stabili pensia de întreținere în natură, solicită reducerea cuantumului pensiei de întreținere ce a fost stabilită la suma de 100 lei prin sent. civ. nr 586/02.06.2011 pronunțată de Judecătoria Costești la suma de 31,25 lei care reprezintă o pătrime din venitul pe care-l obține (125 lei).
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr.586/02.06.2011 pronunțată de Judecătoria Costești s-a dispus desfacerea acestei căsătorii și încredințarea minorului tatălui lor iar reclamanta în calitate de mamă are dreptul de a avea legături personale cu acesta si de asemenea autoritatea părintească trebuie să revină în comun ambilor părinți.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art 401 Cod civil, art 397 Cod civil, art 401 Cod civil, art 487, art 488 și art 503, art 530, art 402, art 529, art 531 Cod civil, art 14 și 16 din Legea nr 272/2004.
În dovedirea cererii, reclamanta a propus proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori, anchetă psihosocială și orice alte probe necesare în soluționarea cauzei.
La termenul de judecată din data de 15 februarie 2013 s-a prezentat pentru pârât, procurator Reportăreasa R. V., care a arătat că nu dorește să depună întâmpinare, dar că pârâtul este de acord cu stabilirea unui program de legături personale cu minorul la domiciliul tatălui, motivat de faptul că minorul nu vrea să meargă în domiciliul mamei, însă motivele pentru care minorul nu vrea să meargă în domiciliul mamei nu au legătură cu aceasta, nu țin de comportamentul ei sau condițiile pe care aceasta i le oferă. A mai arătat că pârâtul o primește pe reclamantă oricând dorește să stabilească legături personale cu minorul, fără a limita orele, însă nu este de acord cu programul solicitat de reclamantă. Nu este de acord cu reducerea cuantumului pensiei, pe care și în cuantumul existent a plătit-o integral o singură dată și într-o altă dată parțial. Arată că este de acord cu exercitarea în comun a autorității părintești.
În dovedirea susținerilor sale, pârâtul nu a propus probe.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză, la propunerea reclamantei, proba cu înscrisuri și proba testimonială, în cadrul căreia a fost audiată martora Ș. M. și anchetă psihosocială la domiciliul reclamantei, precum și ascultarea minorului în camera de consiliu, potrivit art 264 C.pr.civ.
În urma probatoriului administrat în cauză Judecătoria Costesti prin sentinta civilă nr. 361/08 martie 2013 a admis în parte, cererea reclamantei, Ș. I. (R. I.), a redus pensia de întreținere datorată de reclamantă în favoarea minorului Raportăreasa V. I., la suma de 31 lei, începând cu data de 08.03.2012, a încuviintat cererea reclamantei de stabilire de legături personale cu minorul, inclusiv la locuința reclamantei, astfel:- primul și al treilea week-end din lună de sâmbăta ora 10:00 până duminică ora 18,00;- prima lună din vacanța de vară, prima săptămână din vacanța de iarnă;- cu ocazia sărbătorilor Paștelui și Crăciunului alternativ un an la tată și un an la mamă sau prima zi la tată și a doua zi la mamă;- de ziua aniversară a minorului un an la tată și un an la mamă. A fost conferit exercițiul autorității părintești asupra minorului ambilor părinți si s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta această solutie prima instantă a retinut că reclamanta este mama minorului Raportăreasa V. I., născut la data de 21.03.2003.
Prin sentința civilă nr.586/02.06.2011pronunțată de Judecătoria Costești prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei părților, minorul a fost încredințat spre creștere și educare tatălui, pârât în cauza de față, iar reclamanta a fost obligată la plata unei pensii de întreținere lunară în cuantum de 100 lei. Instanța a reținut că art.496 alin. 5 cod civil consacră dreptul părintelui la care nu locuiește copilul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia.
Articolul 401 din Codul Civil și alin 5 teza a doua al art.496 Cod Civil punctează faptul că exercitarea drepturilor părintești trebuie să se realizeze exclusiv în interesul copilului, consacrând astfel principiul interesului superior al copilului căruia trebuie să i se supună toate măsurile dispuse cu privire la persoana sau bunurile acestuia, inclusiv modalitatea de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu minorul.
În cazul în care părintele la care se află minorul împiedică pe celălalt părinte în exercitarea drepturilor părintești, instanța poate lua măsuri pentru ca acel părinte să aibă posibilitatea de a avea legături personale cu copilul minor.
Poziția exprimată de pârât, prin procurator, a fost, în esență, de admitere parțială a acțiunii reclamantului, în sensul ca este de acord cu stabilirea pe cale judiciară a unui program de legături personale între reclamantă și minor, dar nu este de acord cu modalitatea solicitată de reclamantă, la domiciliul acesteia, după cum nu este de acord nici cu reducerea cuantumului pensiei .
Instanța a apreciat că programul de vizită ce trebuie acordat părintelui cu care nu locuiește în mod statornic minorul trebuie să fie apt să permită crearea acelor relații firești dintre părinte și copil.
În contextul actual al dezinteresului manifestat de părinți față de creșterea și educarea copiilor lor, acțiunea promovată de reclamantă pentru a i se recunoaște posibilitatea de a avea legături personale cu minorul în condițiile unui program de vizită mai extins astfel cum a solicitat reprezintă un beneficiu în primul rând pentru minor, dar și pentru celălalt părinte al acestuia care poate beneficia de sprijinul reclamantei în a lua cele mai bune decizii legate de evoluția fizică și intelectuală a acestora.
Pârâtul nu a demonstrat prin niciun mijloc de probă că mama nu ar putea îndeplini cu responsabilitate sarcinile creșterii unui copil de vârsta minorului în cauză pe perioadele de timp menționate de acesta în cerere .
Legislația familiei consacră egalitatea părinților în ceea ce privește drepturile și îndatoririle față de copiii lor minori dar prioritar este interesul superior al minorului pe care instanța de judecată are obligația să-l urmărească .
Evoluția relației de cuplu a părților din cauza de față nu permite minorilor să se bucure de deplina comuniune mamă-copil-tată. Fiind încredințat tatălui său nu se poate bucura de prezența zilnică a mamei în viața lui. Însă copilul are nevoie de prezența acesteia cât mai mult timp posibil pentru a-i resimți cât mai puțin lipsa.
Reclamanta și-a manifestat disponibilitatea și dorința de a se implica în viața copilului său prin aceea că a solicitat să i se încuviințeze legături personale cu aceștia.
Din declarația martorei Ș. M. ( fila 24), coroborată cu cele arătate de minorul Raportăreasa V. I., cu ocazia ascultării sale în camera de consiliu ( fila 21), instanța reține că anterior desfacerii căsătoriei dintre părinții săi, minorul avea relații corespunzătoare, de afecțiune cu mama sa, cu care se înțelegea bine și care se ocupa de îngrijirea sa. După desfacerea căsătoriei, s-a mai întâlnit de câteva ori cu mama sa dar, în timp, relațiile s-au răcit iar el s-a obișnuit să fie efectiv îngrijit de mătușa și bunica paterne.
Cu toate acestea, instanța, în raport de dispozițiile legale mai sus arătate, constată că nu există motive întemeiate pentru care reclamanta să nu desfășoare relațiile personale cu minorul, la care este îndreptățită, atât în locuința pârâtului, unde se află în mod statornic minorul, cât și în locuința reclamantei, la care minorul, chiar la o vârstă inferioară celei prezente, a fost dus în vizită de către tatăl său.
Pentru toate aceste aspecte, instanța, în temeiul art. 496 Cod Civil, a admis cererea reclamantei și a încuviințat acesteia să desfășoare legături personale cu minorul, într-o modalitate care să permită stabilirea unei comunicări afective între mamă și copil, fără a fi afectat programul școlar și de învățătură al minorului, atât în locuința pârâtului cât și în locuința reclamantei, considerând că numai astfel este asigurată respectarea interesului superior al minorului .
Asupra cererii de exercitare în comun a autorității părintești, date fiind dispozițiile art.397 Cod Civil, potrivit cărora după divorț autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, precum și acordul exprimat de pârât în acest sens, instanța a admis cererea acordând eficiență juridică cuvenită regulii legale instituită în această materie.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la pensia de întreținere, instanța a constatat că art. 530 Cod Civil, când se referă la executarea în natură a obligației de întreținere, vizează părintele în îngrijirea căruia se află efectiv minorul, nu și părintele cu care acesta nu locuiește, în cazul acestuia modalitatea de executare fiind prin plata unei pensii de întreținere stabilită în bani.
Cum reclamanta a făcut dovada unui venit net constant în sumă de 125 lei, cu titlu de ajutor social, iar potrivit art. 529 alin.2 Cod Civil, întreținerea datorată de părinte se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net, instanța constatând că, în prezent, reclamanta beneficiază de un venit net lunar, inferior salariului minim net pe economie, avut în vedere la stabilirea pensiei cu ocazia pronunțării divorțului în lipsa altui criteriu de referință, a admis, în parte, cererea reclamantei și a redus cuantumul pensiei de întreținere, raportând procentul legal admisibil la venitul net realizat de reclamantă în prezent.
Împotriva sentintei civile sus mentionate a declarat apel pârâtul Raportăreasa G. I. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie .
A arătat apelantul că instanta de fond nu a avut rol activ în solutionarea cauzei si nu a tinut seama de faptul că intimata nu a plătit minorului decât 476 lei din cele 27 milioane lei, în doi ani, nu i-a cumpărat alimente, hăinute fiind dezinteresată fată de propriul copil astfel că reducerea pensiei de întretinere de la 100 lei la 31 lei s-a făcut în mod gresit si de asemenea s-a arătat că gresit s-a retinut că reducerea începe cu data de 08.03.2012 în realitate fiind 08.03.2013 . Reclamanta nu a depus nici-o dovadă în sensul că are un venit de 125 lei lunar iar exercitarea autoritătii părintesti de către ambii soti este inadmisibilă devreme ce prin sentinta de divort s-a statuat că minorul să fie încredintat spre crestere si educare tatălui..Cât priveste legătura cu minorul apelantul a arătat că acesta nu doreste să îsi vadă mama, reclamanta nu are conditii pentru copil iar instanta nu a verificat în nici un fel unde va duce reclamanta copilul si nu a verificat printr-o anchetă socială locuinta acesteia.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentintei si respingerea actiunii, cu cheltuieli de judecată.
Verificând actele si lucrările dosarului precum si sentinta civilă apelată prin prisma criticilor formulate de apelant tribunalul constată că apelul este fondat.
Astfel, prin sentința civilă nr.586/02.06.2011pronunțată de Judecătoria Costești s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamantul Raportăreasa G. I. si pârâta Raportăreasa Ionana, a fost încredintat minorul Raportăreasa V. I. spre creștere și educare tatălui, pârât în cauza de față, iar mama reclamantă a fost obligată la plata unei pensii de întreținere lunară în cuantum de 100 lei.
Dreptul părintelui la care nu locuiește copilul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia este reglementat de art.496 alin. 5 Cod Civil .
Sentinta civilă apelată a fost pronuntată la 08.03.2013, aceasta fiind data de la care se reduce pensia de întretinere pe care reclamanta a fost obligată să o plătească lunar minorului si nu 08.03.2012 cum eronat s-a trecut în sentintă, în raport de lipsa unei cereri în care să se mentioneze în concret o astfel de solicitare si în raport de data înregistrării cererii.
În ceea ce priveste legăturile personale ale mamei reclamante cu minorul, tribunalul va avea în vedere pe de o parte rezultatul anchetei sociale efectuate la domiciliul acesteia din cuprinsul căreia rezultă că locuinta este situată în .. 1 judetul Arges, este compusă din două camere, hol si bucătărie si nu este mobilată, reclamanta locuieste împreună cu mama sa si ceilalti frati ai săi nefiind conditii bune din punct de vedere material si moral pentru ca minorul să poată locui împreună cu mama - fila 20 dosar fond – iar pe de altă parte se va avea în vedere si dorinta copilului exprimată la data de 15.02.2013 când s-a încheiat procesul verbal cu ocazia audierii acestuia în camera de consiliu - fila 21 dosar fond – în sensul că nu simte nevoia să meargă la mamă dar se întelege bine cu aceasta, cu toate acestea tribunalul va avea în vedere interesul superior al copilului si va retine că la această vârstă minorul are nevoie de prezenta mamei în viata sa ca un factor psihologic pentru o bună dezvoltare intelectuală, morală si fizică a acestuia, are nevoie de afectiunea si prezenta mamei pentru dezvoltare armonioasă si sănătoasă asa încât pentru aceste considerente va aprecia ca legăturile personale dintre minor si reclamantă să se realizeze în prima si a treia sâmbătă din lună de la orele 10,00 la 18,00 în domiciliul intimatei si o săptămână în vacanta de vară, respectiv în prima săptămână a lunii august în domiciliul intimatei si trei zile în vacanta de iarnă.
Având în vedere data pronuntării divortului dintre reclamant si pârâta intimată, respectiv sentinta civilă nr. 586/02.06.2011 a Judecătoriei Costesti precum si considerentele si dispozitivul acestei sentinte referitoare la încredintarea minorului V. – I. născut la data de 21.02.2003 spre crestere si educare tatălui reclamant, tribunalul, în raport de prevederile legale în vigoare la acea dată, va înlătura dispozitia referitoare la exercitarea în comun a autoritătii părintesti dispusă în mod gresit de instanta de fond în dispozitivul sentintei apelate.
În ceea ce priveste critica apelantului potrivit cu care instanta de fond a redus pensia de întretinere la care a fost obligată reclamanta în lipsă de dovezi din care să rezulte că are venituri mici tribunalul o va privi ca neîntemeiată întrucât la dosar au fost depuse dovezi constând în cuponul de pensie privind pe S. I. – fila 8 fond - din care rezultă că aceasta primeste 125 lei ajutor social si de asemenea au fost depuse adeverintele nr. 827/09.01.2013 a Directiei Judetene de Ocupare a Fortei de Muncă si nr. 17/07.01.2013 a Primăriei Comunei Popesti din care rezultă că aceasta nu are alte venituri.
De aceea tribunalul, în raport de considerentele arătate si văzând prevederile art. 496 Cod Civil si art. 529 C. Civil, în temeiul art. 296 C. pr. civ. va admite apelul pârâtului, va schimba în parte sentinta în sensul că va reduce pensia de întretinere începând cu data de 08.03.2013 si va mentine în rest sentinta.
Va stabili ca intimata să aibă legături personale cu minorul în prima si a treia sâmbătă din lună de la oerele 10,00 la 18,00 în domiciliul intimatei si o săptămână în vacanta de vară, respectiv prima săptămână a lunii august în domiciliul intimatei si trei zile în vacanta de iarnă.
Va fi înlăturată dispozitia privind exercitarea în comun a autoritătii părintesti.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul R. G. I. domiciliat în . de Sus judetul Arges împotriva sentintei civile nr. 361/08.03.2013 pronuntată de Judecătoria Costesti în dosarul civil nr._ intimată fiind reclamanta S. I. ( fosta Reportareasa ) domiciliată în comuna Popesti, . judetul Arges.
Schimba în parte sentinta în sensul că reduce pensia de întretinere începând cu data de 08.03.2013 si mentine în rest sentinta.
Stabileste ca intimata să aibă legături personale cu minorul în prima si a treia sâmbătă din lună de la orele 10,00 la 18,00 în domiciliul intimatei si o săptămână în vacanta de vară, respectiv prima săptămână a lunii august în domiciliul intimatei si trei zile în vacanta de iarnă.
Înlăturată dispozitia privind exercitarea în comun a autoritătii părintesti.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 31 Octombrie 2013 la Tribunalul Arges – Sectia Civilă.
Președinte, M. D. B. | Judecător, A. D. | |
Grefier, R. N. |
Red AD/4 ex/13.12.2013
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 206/2013. Tribunalul ARGEŞ | Pensie întreţinere. Decizia nr. 357/2013. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
