Acţiune în constatare. Decizia nr. 2306/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2306/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 16398/280/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2306/2014
Ședința publică de la 15 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE GABRIELA DIANA NĂSTASE
Judecător R. V.
Judecător A. M. P.
Grefier E. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant E. S. M. și recurenta-intervenientă M. E. A. împotriva sentinței civile nr. 2059/03.03.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. P. și intimații-pârâți M. N., M. S., M. G. C., F. G. P., F. N. I. și O. de C. și Publicitate Imobiliara Arges având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile și lucrările dosarului au fost consemnate în încheierea de ședință publică din 1 octombrie 2014, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 alin.1 Cod Procedură Civilă a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când a deliberat.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față ;
Constată că,prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.08.2010 sub nr._, reclamantul M. P. a chemat în judecată pe pârâții M. N. și M. G., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate că reclamantul este proprietarul terenului intravilan din .. Argeș în suprafață de 291 mp și având ca vecini N – Drum Național București – Pitești, S – proprietate reclamant, E – M. N., V – M. G., teren ce a constituit cale de acces pentru pârâți conform actului de donație autentificat sub nr. 2772 din 18.12.1996. Totodată, a solicitat stingerea dreptului de servitute constituit pentru pârâți asupra terenului menționat, și rectificarea cărții funciare a pârâtului M. G. cu nr. cadastral 80/20 în sensul radierii servituții de trecere și notată în cartea funciară a pârâtului pentru suprafața de 134 mp.
În fapt, a arătat că prin contractul de întreținere autentificat sub nr._ din 22.11.1990 a transmis în proprietate fiului său, pârâtul M. N. si soției acestuia, M. E., gospodăria edificata împreuna cu soția sa, M. M., pe terenul in suprafața de 1000 mp din Ștefănești, Valea M., cu vecinii N: Șoseaua București - Pitești. S - fost teren CAP, E - drum de acces si V - S. I., cu obligația pentru cei din urmă de a îi întreține pana la sfârșitul vieții lor, iar la deces sa îi înmormânteze si sa îndeplinească obiceiurile locului.
Ulterior, a donat fiilor săi, M. N. si M. Gheorge, prin Actul de Donație autentificat sub nr. 2772/18.12.1996, terenul proprietatea sa, reconstituit in baza Legii 18/1991 conform Titlului de Proprietate 1575/06.11.1992, terenul situat in fata gospodăriei, spre Șoseaua Naționala Bucuresti-P., cat si terenul din spatele acesteia, cu suprafețele descrise in actul de donație.
S-a constituit cu acel prilej intre cele doua loturi donate de la fațada gospodăriei o servitute de trecere cu piciorul si auto pe o lungime de 97 m si latime de 3 m, astfel dupa cum rezulta din schița de plan ce a stat la baza actului de donație, dandu-se posibilitatea paraților sa-si foloseaca loturile si nu in ultimul rand pentru paratul M. N. sa ajungă la terenul curți construcții ce i l-a transmis prin contractul de întreținere in anul 1990.
Dupa transmiterea terenurilor fiilor săi, aceștia si le-au împrejmuit construind pe cele de la Șoseaua Naționala Spatii Comerciale, cu acces direct de la drumul public spre interiorul proprietății. In mod asemănător si loturile din spatele gospodăriei reclamantului au fost împrejmuite de către cei doi parați, construindu-si propriile lor locuințe, cu cai de acces distincte de la drumul existent pe latura de Sud a proprietății, actuala .> A mai învederat reclamantul că la data de 07.07.2010, împreuna cu soții M. N. si M. E., de comun acord au procedat la rezilierea contractului de intretinere autentificat sub nr._ din 22.11.1990 conform Convenției autentificate sub nr 1345 din 07.07.2010, in condițiile in care paratul si soția acestuia nu au inteles sa isi mai indeplineasca obligațiile asumate prin contract.
Astfel, au efectuat demersurile pentru intocmirea documentației cadastrale si inscrierea in cartea funciara a imobilului revenit in proprietatea sa, ocazie cu care a fost informat ca paratul M. G. si-a inscris in cartea funciara terenurile ce i le-a donat in anul 1996, inclusiv cota de 1/2 drum de servitute, cu mențiunea greșita ca acest teren este proprietatea sa, asa cum rezulta din planul de amplasament si delimitarea imobilului înregistrat sub nr._/28.05.2009.
Cum servitutea de trecere astfel cum este reglementata de dispozițiile art. 616-619 Cod Civ., ca orice drept de servitute, este un drept perpetuu, se menține atâta timp cat se menține si situația care a determinat constituirea lui. In cauza de fata, schimbandu-se condițiile ce au determinat constituirea ei, va atrage si stingerea dreptului de servitute de trecere cu consecința radierii ei din cartea funciara întocmita in beneficiul paratului M. G. si a rectificării acesteia.
În drept, a invocat prevederile art. 111 C.pr.civ., art. 616 – 619 C.civ., art. 36 din Legea 7/1996.
În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâților, martori, expertiza. A depus în copie: Titlu de Proprietate 1575/06.11.1992, Contract întreținere autentificat sub nr._/22.11.1990, Convenția autentificata sub nr 1345/07.07.2010 privind rezilierea contractului de întreținere, Act de donație autentificat sub nr. 2772/1 8.12.1996 cu schița anexa, Plan de amplasament si delimitare al imobilului aparținând paratului M. G., Adeverința de rol reclamant nr 15.970 din 06.08.2010 pentru terenul curți construcții și imobilele existente pe acesta si certificat fiscal, Certificat deces M. St. M., C. B.I. Reclamant.
La data de 24.01.2011, pârâtul M. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să respingă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată. A invocat totodată excepția lipsei calității procesual active a reclamantului.
În motivare, în ceea ce privește capătul de cerere al reclamantului prin care acesta solicita instanței sa constate ca este proprietarul terenului intravilan situat in Stefanesti, .. Argeș, in suprafața de 291 m.p., cu următorii vecini: N - Drum N. București - Pitești, S - proprietatea reclamantului M. P., E -proprietate M. N., V - proprietatea pârâtului, M. G., teren ce a constituit cale de acces pentru parații din prezenta cauza, conform actului de donație autentificat sub nr. 2772/18.12.1996, a arătat că acest teren nu a ieșit niciodată din patrimoniul reclamantului si, asa cum de altfel arata si acesta, a constituit cale de acces, nu drum de servitute, intre cele doua terenuri pe care reclamantul le-a donat pârâților. Terenul identificat mai sus nu a avut niciodată o alta destinație, fiind folosit dintotdeauna, cu mult înainte ca reclamantul sa le înstrăineze prin donație cele doua terenuri pe care acesta le separa, ca drum, cale de acces, intre terenuri.
A mai subliniat că din chiar cuprinsul actului de donație, autentificat sub nr. 2772/18.12.1996, la B.N.P. «C. G.», rezulta ca: «lui M. G. ii donez (...) 1580,5 m.p., teren construcții, invecinat la R: drum de acces (servitute de trecere) si cu restul proprietății, la V: T. G., la N: drumul național si la S: restul proprietății (...), iar lui M. N. ii donez (...) suprafața de 682,35 m.p., teren construcție, invecinat la R: I. T., la A: drumul de acces si restul proprietății, la N: șoseaua naționala si la S: restul proprietății (...).»
In aceste condiții, terenul in suprafața de 291 m.p. pentru care reclamantul solicita sa se constate ca este proprietar nu a ieșit niciodată din patrimoniul sau, netrecand in proprietatea pârâților, prin niciun act juridic, de vanzare-cumparare, intretinere, donație sau de orice alta natura. A considerat că acțiunea reclamantului in constatare, intemeiata pe disp. art. 111 Cod proc.civ., este inadmisibila. Daca reclamantul pretinde ca pârâții i-au ocupat fara drept acest teren, in speța pârâtul M. G., acesta are la dispoziție acțiunea in realizarea dreptului, respectiv acțiunea in revendicare, acest teren nefiind practic niciodată înstrăinat pârâților de către reclamant.
A mai arătat pârâtul M. G. că tot din contractul de donație rezulta si faptul ca, «terenurile (donate) se transmit libere de sarcini si servituti.». Ori, pentru constituirea unui drept de servitute, trebuie sa fim in prezenta unui teren aservit, ce are acces la calea publica, si a unui fond dominant, in favoarea căruia se constituie drept de servitute, teren fara cale de acces la drumul public.
Niciunul dintre cele doua terenuri donate pârâților, nu are calitate nici de fond dominant, dar nici de fond aservit, ambele având acces la drumul public, terenul ce le separa si pentru care reclamantul dorește sa se constate ca este proprietar, nefiind altceva decât un drum de acces, o «ulița» in limbaj popular, ce se termina in dreptul proprietății lui M. N., proprietate pe care reclamantul susține ca ii aparține, in urma rezilierii contractului de intretinere cu fam. M. N., «ulița» care a existat intre cele doua loturi anterior incheierii contractului de donație. Deci, in cauza, nu poate fi vorba despre un drept de servitute, asa cum reclamantul pretinde.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere al reclamantului, referitor la stingerea asa-zisului drept de servitute constituit pentru parați, intre cele doua terenuri pe care reclamantul le-a donat, pârâtul a apreciat că aceasta cerere este neîntemeiata, având in vedere ca nu sunt in prezenta unei servituti, ci a unei cai de acces către un alt lot, simplul fapt ca intre reclamant si paratul M. N. a fost reziliat contractul de intretinere pe care aceștia il incheiasera nu poate duce la concluzia, asa cum arata reclamantul, că «situația ce a determinat constituirea acestei servituti a incetat».
Pârâtul a mai precizat că și anterior rezilierii contractului de intretinere dintre reclamant si paratul M. N., autentificat sub nr._ din 22.11.1990, prin care reclamantul i-a transmis acestuia gospodăria edificata de reclamant împreuna cu soția sa, M. M., pe terenul in suprafața de 1000 m.p., din Stefanesti, Valea M., cu vecinii: N - Șoseaua București - Pitești. S - fost teren C.A.P., E - drum de acces si V - S. I., aceasta proprietate nu era teren infundat, fara acces la calea publica, asa cum pretinde reclamantul, ca s-ar fi constituit o «servitute», respectiv terenul de 291 m.p., iar acum, ca a fost reziliat contractul de intretinere, «servitutea» nu isi mai demonstrează ființa. Accesul la terenul de 1000 m.p. se putea face pe oricare dintre cele doua terenuri pe care reclamantul i le-a donat paratului M. N., atat cel de la nord, cat si cel de la sud de aceasta proprietate, ambele terenuri având acces la cate un drum public.
Dreptul de acces este un dezmambramant al dreptului de proprietate, care se inscrie in cartea funciara a imobilului.
Întrucât drumul de acces, in prezent, nu mai aparține reclamantului, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
In drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 115-118 Cod proc.civ.
In probațiune, a solicitat proba cu inscrisuri, interogatoriul reclamantului, proba testimoniala cu doi martori, expertiza de specialitate.
La data de 21.02.2011, reclamantul a formulat cerere de introducere în cauză a numiților M. E. A., E. S. M. și M. G. C., primii cu calitatea de reclamanți și ultimul cu calitatea de pârât.
În motivarea cererii, a arătat că a transmis in proprietate nepoatei sale M. E.-A., gospodăria din Stefanesti, ., . din suprafața de 1000 mp din acte (845 din măsurători), cu vecinii: N-M. G.,M. P. si M. N., E-D. I., S-M. N. si V-T. G., impreuna cu imobilele construcții casa de locuit si 2 anexe gospodărești, situate pe terenul anterior descris, asfel dupa cum rezulta din contractul de intretinere autentificat subnr. 2123/29.09.2010.
Reclamantul și-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilelor transmise si inscrise in cartea funciara a localității.
De asemenea, a transmis soțului nepoatei sale - E. S.-M., dreptul litigios asupra suprafatei de 291 mp, situat in orașul Stefanesti, . vecinii: N-drum național Bucuresti-P., S-prop. M. P., E-M. N. si V-M. G., teren ce a constituit cale de acces pentru parații M. N. si M. G., conform actului de donație autentificat sub nr. 2772/18.12.1996.
In acest sens a incheiat contractul de cesiune a drepturilor litigioase autentificat sub nr. 2211/11.10.2010.
A învederat că numiții M. E.-A. si E. S.-M. pretind aceleași drepturi ca si reclamantul de la paratul M. G., dar si de la fiul acestuia-M. G.-C. care a dobândit in proprietate suprafața transmisa de reclamant fiului său M. G. prin actul notarial 425 din 03.09.2010 emis de BNP A., dar si suprafața de 134 mp drum( conform planului de amplasament al proprietății sale cu nr cadastral_ depus la dosar), aceasta facand parte din terenul in litigiu.
A anexat următoarele înscrisuri: contract întreținere autentificat sub nr. 2123/29.09.2010, contract de cesiune a drepturilor litigioase autentificat sub nr. 2211/11.10.2010, extras de carte funciara pentru informare a proprietății paratului M. G.-C., incheierea nr._/23.09.2010 a OCPI Argeș pentru înscrierea in cartea funciara a imobilului proprietatea reclamantului cu nr. cadastral_, acte de stare civila pentru persoanele introduce in cauza in calitate de reclamanți.
La termenul din data de 28.02.2011 instanța a dispus conceptarea și citarea în calitate de intervenient forțat a numitei M. E. A., în calitate de reclamant a numitulului E. S. M., și în calitate de pârât M. G. C..
La data de 04.04.2011, pârâtul M. G. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, invocând totodată lipsa calității procesual active a reclamantului.
În motivarea întâmpinării, a învederat aceleași aspecte ca și pârâtul M. G..
La data de 29.04.2011, intervenienta M. E. A. și reclamantul E. S. M. a depus note de ședință (filele 90-92) prin care au aratat ca isi insusesc actiunea formulata de reclamant.
De asemenea au solicitat respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, aratând ca acesta a instrainat nuda proprietate asupra terenului de 1000 mp si a constructiilor, insa si-a pastrat uzufructul.
Prin incheierea din data de 02.05.2011, instanta a unit cu fondul exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului si a incuviitat proba cu inscrisuri, interogatoriu, martori si expertiza tehnica.
A incuviintat si cererea pârâților de a participa la efectuarea expertizei un expert numit de acestia.
La data de 30.05.2011, reclamanții M. P. și E. S. M., și intervenienta M. E. A. au depus precizare și cerere completatoare prin care au solicitat:
1.Sa se constate ca reclamantul E. S. M. ce a preluat dreptul litigios de la reclamantul M. P., este proprietarul terenului intravilan din Stefanesti, .. Argeș, in suprafața de 291mp cu vecinătățile: N - Drum N. București Pitești, la S - M. E. A., E- M. N., V-M. G. Cosmln si F. G. P.(casatorita).
2.Stingerea dreptului de servitute constituit pentru parații M. G. si M. N. in baza actului de donație autentificat sub nr. 2772/18.12.1996 deoarece nu mai subzista cauzele ce au determinat constituirea acestei servituti:
3.Rectificarea documentației cadastrale nr. 1558 si a Cârtii Finciare nr._, a paratului M. G. in sensul radierii servitutii de trecere notata in cartea funciara a paratului pentru suprafața de 134 mp ca fiind proprietatea acestuia.
4.Constatarea nulității absolute si parțiale a actului de donație autentificat sub nr. 425/03.09.2010 in beneficiul paratului M. G. C. si radierea servitutii de trecere din documentatia-cadastrala si Cartea Funciara nr._ ce il insoteste, pentru suprafata de 134 mp, din litigiu, cu vecinătățile menționate la punctul 1 din cererea precizatoare, suprafața ce a fost transmisa in mod nelegal in proprietatea donatarului.
5.Constatarea nulității absolute si parțiale a actului de dezmembrare autentificat sub nr. 365/13.04.2011 si de asemenea radierea servitutii de trecere din documentațiile cadastrale si cărțile funciare ce s-au format prin dezmembrare, respectiv Cartea Funciara_(Lotul I) si Cartea Funciara_(Lotul II).
6. Constatarea nulității absolute si parțiale a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 366/13.04.2011 intervenit intre paratul M. G. C. si numiții F. G. P., căsătorita cu F. N. lonut, precum si a documentației cadastrale si a Cărtii Funciare nr._ ce il insoteste, pentru suprafața nelegal transmisa dobanditorilor, precum si pentru menționarea eronata a vecinătăților din act.
A solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a numiților F. G. P. si F. N. lonut.
În motivare, au arătat următoarele:
Reclamantul M. P. a promovat pe rolul instanței cererea ce face obiectul prezentului litigiu la data de 19.08.2010, primul termen de judecata fiind stabilit pentru data de 13.12.2010. Paratul M. G. a fost instiintat despre existenta acestei cauze pe rol prin citația ce i-a fost transmisa la data de 26.08.2010 (f.24). La aproximativ o săptămâna, paratul M. G., respectiv in data de 03.09.2010 procedează la instrainarea terenului in litigiu impreuna cu restul proprietății sale, către paratul M. G. C., fiul acestuia, prin actul de donație 425/03.09.2011 si astfel se intabulează acest drept de proprietate in beneficiul paratului M. G. C. la OCPI Argeș, in Cartea Funciara cu nr._, incluzandu-i-se acestuia si cota de 1/2 (134 mp) servitute de trecere.
La 28.02.2011 este introdus in cauza si paratul M. G. C., fiul lui M. G. care, la rândul sau, desi cunoștea despre existenta prezentului litigiu, acesta isi dezmembrează proprietatea in doua (2) loturi, prin actul de dezmembrare nr. 365/13.04.2011, Lotul I aparținând acum Cărtii Funciare nr._ si Lotul II aparținând Cărtii Funciare nr._, urmând ca apoi, in aceeași zi, paratul sa-si instraineze unul din loturi.
Au mai învederat că paratul M. G. C., care recunoaște prin intampinare ca reclamantul a fost și este proprietarul servitutii de trecere si niciodată acest teren nu a fost transmis paraților din prezenta cauza, cu rea credința reface documentația cadastrala, reface măsurătorile de riguare pentru dezmembrare, dar nu uita sa-si includă in corpul sau de proprietate si cei 134 mp (34 din servitutea de trecere). Astfel ca, in Lotul I in suprafața totala de 1389mp, regăsim si cei 134 mp servitute de trecere iar la Lotul II In suprafața totala de 129mp, găsim aceasta servitute ca vecinătate a lotului I si ca fiind tot proprietatea paratului.
In aceeași zi, paratul M. G. C. procedează la instrainarea Lotului nr. II, in suprafața de 129 mp, din actul de dezmembrare menționat anterior către parații F. G. P., căsătorita cu F. N. lonut, in baza Contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 366/13.04.2011, dobanditorii fiind finii paratului, iar actul fiind încheiat tocmai in fraudarea intereselor reclamanților. Interesul acestei instainari a fost acela ca dobanditorul, neavand cale de acces la proprietatea sa, sa poată cere acest drept de la reclamanți dupa soluționarea prezentului litigiu.
In data de 17.05.2011 le-a notificat paraților F. G. P. si F. N. lonut prin intermediul Executorului Judecătoresc F. E. ca aceștia nu pot folosi ca si cale de acces drumul de servitute deoarece vânzătorul lor nu este proprietarul acestui drum si de asemenea nu pot proceda la orice alte acte de dispoziție in legătura cu acest teren.
De asemenea, au mai menționat că parații dobanditori M. G. C. si F. G. P. căsătorita cu F. N. lonut, si-au asumat riscul in momentul incheierii contractelor ca acestea sa fie anulate cunoscând la momentul încheierii acestora ca pe rolul instanței de judecata exista prezentul litigiu pentru stabilirea calității de proprietar in suprafața de 291 mp, neputandu-se prevala de prezumția bunei lor credințe.
Au anexat cererii precizatoare înscrisur: cererile adresate OCPI Argeș, instiintare de la OCPI Argeș cu privire la dezmembrare, Act de Donație autentificat sub nr. 425/03.09.2010, Act de Dezmembrare 365/13.04.2011, Act de Vânzare - Cumpărare 366/13.04.2011, Extras de Informare pentru Cartea Funciara_, Extras de Informare pentru Cartea Funciara_, încheierea nr._/05.05.2011 a OCPI Argeș prin care s-a dispus admiterea cererii cu privire la notarea litigiului, Notificarea nr. 22 din 17.05.2011 transmisa paraților Florice! N. lonut si F. G. P..
La data de 12.09.2011, pârâții M. G. și M. G. C. au formulat întâmpinare la cererea completată, prin care au învederat următoarele:
In ceea ce privește primul capăt de cerere, respectiv acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 111 Cod proc. civ., au precizat că, prin actul de donație nr. 2772/18.12.1996, suprafața de 291 mp teren, cu vecinătățile indicate, a fost transmisă în proprietatea donatarilor M. G. și M. N., de la acel moment reclamantul M. P. pierzând dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 291 mp.
Raportat la dispozițiile art. 111 Cod proc. civ., au apreciat că în cauză este inadmisibilă promovarea acțiunii în constatare, tocmai datorită faptului că M. P. a pierdut dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren și nu poate solicita ca instanța de judecată să constate că este proprietar pe o suprafață de teren ce a ieșit din patrimoniul său.
Pe de altă parte, doctrina de specialitate a instituit principiul irevocabilității donațiilor, iar situațiile de excepție prevăzute nu-și găsesc aplicabilitate în cauză.
În speța dedusă judecății, atât reclamantul inițial, cât și persoana căreia i-a cesionat dreptul litigios, nu numai că nu dețin posesia terenului de 291 mp, dar nici dreptul de proprietate asupra acestuia, în aceste condiții, având posibilitatea să formuleze o acțiune în realizare de drepturi, prin care să solicite redobândirea dreptul de proprietate asupra terenului aflat în litigiu.
În ceea ce privește contractele de donație, spre deosebire de contractele de vânzare - cumpărare, au mai arătat că în principiu donatorul nu datorează garanție pentru evicțiune și nici pentru vicii ascunse, deoarece contractul este cu titlu gratuit. Prin excepție, donatorul datorează garanție în situația în care a promis expres garanția pentru evicțiune, potrivit dispozițiilor art. 828 alin. 2 Cod civ.
Astfel, pârâții au înțeles să opună reclamantului garanția pentru evicțiune, ca mijloc de apărare.
În ceea ce privește solicitarea de stingere a dreptului de servitute, au apreciat că și acest capăt de cerere trebuie respins ca nefondat.
Astfel, dreptul de servitute a fost constituit în mod legal, prin contractul de donație autentificat sub nr. 2772/18.12.1996. Pe de altă parte, legiuitorul a înțeles să enumere în mod limitativ cauzele de stingere a servitutilor, care sunt în număr de 5, însă niciunul dintre acestea nu-și găsește aplicabilitatea în cauza de față. Mai mult decât atât, servitutea s-a constituit prin act autentic, ce nu a fost desființat și își produce în continuare efectele juridice.
Referitor la capetele de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de donație, contractului de vânzare - cumpărare etc, au apreciat că aceste contracte au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor art. 948 Cod civ., consimțământul fiind valabil exprimat, înstrăinătorul era titularul dreptului și a avut intenția de a dona/vinde, obiectul contractului a fost licit și a existat în circuitul civil, iar donatorul a avut intenția de a dona (animus donandi), după cum rezultă din cuprinsul actului de donație.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M. P., invocată în cadrul precedentelor întâmpinări, au apreciat că este admisibilă, deoarece acesta și-a cesionat drepturile litigioase în favoarea reclamantului E. S. M..
La termenul din data de 12.09.2011 au fost introduși în cauză în calitate de pârâți numiții F. G. P. și F. N. I. și OCPI Argeș.
La data de 14.11.2011, reclamantii au achitat taxa de timbru in cuantum de 500 lei, iar pârâții M. G., M. G. C., F. G. P. și F. N. I. au formulat întâmpinare prin care au arătat următoarele:
Având în vedere că reclamanții au indicat faptul că motivul nulității contractelor este reprezentat de lipsa calității de proprietar a înstrăinătorului, au subliniat că în situația în care părțile sau cel puțin cumpărătorul a fost în eroare, socotind că lucrul vândut aparține vânzătorului, se admite că vânzarea este anulabilă pentru eroare (viciu de consimțământ) asupra calității esențiale a vânzătorului care a fost socotit de cumpărător proprietar al lucrului - error in personam . În aceste condiții, temeiul de drept al unei asemenea cereri în anularea contractului de vânzare - cumpărare nu poate fi reprezentat decât de dispozițiile art. 954 din vechiul Cod civ., respectiv art. 1207 alin. 2 din noul Cod civ. Au arătat că această nulitate relativă a contractului poate fi invocată pe cale de acțiune (când prețul s-a plătit) sau pe cale de excepție (când prețul nu s-a plătit), dar numai de către cumpărător și succesorii lui. Vânzătorul nu poate cere anularea, chiar dacă a fost de bună -credință (s-a crezut proprietar), căci eroarea comisă de un contractant asupra propriei sale persoane nu poate vicia contractul.
Au menționat faptul că adevăratul proprietar nu poate cere anularea contractului, fiind terț față de acesta. În speța dedusă judecății, reclamanții au solicitat, printre altele, ca prin hotărâre judecătorească să se constate că sunt proprietarii unui teren în suprafață de 291 mp aflat în litigiu și, totodată, constatarea nulității absolute parțiale a unor contracte de vânzare - cumpărare și, respectiv, donație.
Având în vedere motivul de nulitate indicat de reclamanți, au apreciat că aceștia nu puteau solicita constatarea nulității absolute parțiale a respectivelor contracte, ci doar anularea acestora.
Au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, cu privire la capetele de cerere privind nulitatea relativă, motivat de aceea că aceștia nu au calitatea de parte în cadrul respectivelor acte juridice, fiind terți față de aceștia.
In preambulul incheierii din 05.12.2011, instanta a mentionat ca admite exceptia invocata de reclamanti referitoare la lipsa calitatii pârâților de a solicita anularea actelor de instrainare a terenului de 134 mp ce constiuie obiectul partial al cererii de chemare in judecata.
La termenul din data de 10.06.2013, instanța a unit excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului cu fondul cauzei, apreciind ca nu s-a pronuntat asupra acestei exceptii prin incheierea anterior mentionata.
La 20.01.2012, s-a depus la dosar copie de pe certificatul de deces al pârâtului M. G. si s-au indicat mostenitorii, respectiv pârâtul M. G. C. si M. S., aceasta din urma fiind conceptata ca pârâtă.
Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri, cu interogatorii, testimonială și expertiza tehnică, specialitatea topografie.
Expertiza a fost efectuata de expertul T. I., raportul fiind depus la 13.03.2012, iar la 20.04.2012, a depus un punct de vedere si expertul asistent D. I., incuviintat pârâtului M. G. C., iar la 18.04.2012 a depus un coraport de expertiza si expertul V. C. incuviintat reclamantilor.
La raportul de expertiza partile au formulat obiectiuni, incuviintate de instanta la termenul din 23.04.2012, la care expertul T. I. a raspuns la 21.09.2012.
Prin incheierea din 05.11.2012, instanta a constatat nul raportul de expertiza intocmit de expertul T. I. si a dispus refacerea acestuia.
La 04.01.2013, expertul desemnat de instanta a depus o completare la raportul de expertiza, iar la 01.03.2013 s-a depus si punctul de vedere al expertului asistent D. I..
La termenul din 07.10.2013, instanta a incuviintat obiectiunile formulate de pârâții M. G. C. si M. L. .
La 05.11.2013, s-a depus la dosar copie de pe certificatul de deces al reclamantului M. P., iar la 24.01.2014 expertul a depus o completarea la raportul de expertiza la care pârâții au formulat obiectiuni respinse de instanta.
Prin sentința civilă nr. 2059/03.03.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului E. S. M. invocată de pârâți.
S-a respins acțiunea precizată, formulată de numitul M. P., decedat în prezent, și însușită de reclamantul E. S. M., în contradictoriu cu parații F. G. P. și F. N. I., O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARA ARGES, M. N., M. S., și M. G. C., s-a respins cererea de intervenție formulată de intervenienta în interes propriu, M. E. A..
A obligat pe reclamantul E. M. S. să plătească pârâților F. G. P. și F. N. I., suma de 1000 lei, și pârâtei M. S., suma de 100 lei, ambele cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că prin contractul de întreținere autentificat sub nr._ din 22.11.1990 de notariatul de STAT Judetean Arges, reclamantul initial M. P. si sotia sa M. M. au transmis în proprietate fiului lor, pârâtul M. N. si soției acestuia, M. E., gospodăria constituita din terenul in suprafața de 1000 mp din Ștefănești, Valea M., cu vecinii N: Șoseaua București - Pitești. S - fost teren CAP, E - drum de acces si V - S. I., cu obligația pentru cei din urmă de a îi întreține pana la sfârșitul vieții lor, iar la deces sa îi înmormânteze si sa îndeplinească obiceiurile locului.
La data de 18.12.1996, M. P. a donat fiilor săi, M. N. si M. Gheorge, pârâții initiali in cauza, prin Actul de Donație autentificat sub nr. 2772/18.12.1996 de BNP C. G. terenul proprietatea sa, reconstituit in baza Legii 18/1991 conform Titlului de Proprietate 1575/06.11.1992, respectiv suprafata de_,35 mp lui M. G. si suprafata de_,45 mp lui M. N., fiecare din suprafetele mentionate fiind compuse din câte doua loturi.
Potrivit aceluiasi act, donatorul a constituit intre cele doua loturi donate de la fațada gospodăriei o servitute de trecere cu piciorul si auto pe o lungime de 97 m si latime de 3 m, aceasta suprafata constituind obiectul cauzei de fata.
De mentionat este si fapul ca pe parcursul judecatii prezentei cauze, părtile au mai incheiat si alte acte juridice, cu referire la suprafata de teren in litigiu, aspect care a avut drept consecinta modificarea cadrului procesual initial cu referire la parti.
Astfel, prin actul de donație autentificat sub nr. 425/03.09.2010 de BNP Teodox, pârâtul M. G., impreuna cu sotia sa M. S. au donat fiului lor, pârâtul M. G.-C. suprafata de 1518 mp, incluzind si suprafata de 134 mp din suprafata de 291 mp, ce constituie terenul asupra caruia s-a instituit servitutea amintita.
La rândul sau, pârâtul M. G.-C. a dezmembrat suprafata dobândita prin contractul de donatie de la parintii sai, prin actul autentificat sub nr. 365/13.04.2011 BNP Teodox, si a vândut prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 366/13.04.2011 de acelasi birou notarial, suprafata de 129 mp catre numiții F. G. P., căsătorita cu F. N. lonut, deveniti pârâți in cauza.
Pe de alta parte, reclamantul initial M. P. a transmis in proprietate intervenientei M. E.-A., prin contractul de intretinere autentificat sub nr. 2123/29.09.2010, gospodăria din Stefanesti, ., . din suprafața de 1000 mp din acte (845 din măsurători), cu vecinii: N-M. G.,M. P. si M. N., E-D. I., S-M. N. si V-T. G., impreuna cu imobilele construcții casa de locuit si 2 anexe gospodărești, situate pe terenul anterior descris, asfel dupa cum rezulta din contractul de intretinere autentificat sub nr. 2123/29.09.2010.
Reclamantul și-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilelor transmise si inscrise in cartea funciara a localității.
De asemenea, a transmis reclamantului E. S.-M., prin contractul de cesiune autentificat sub nr.221/11.10.2010 BNP Caunei –F. M., dreptul litigios asupra suprafatei de 291 mp, situat in orașul Stefanesti, . vecinii: N-drum național Bucuresti-P., S-prop. M. P., E-M. N. si V-M. G., teren ce constituie in fapt obiectul actiunii de fata, in act facându-se mentiune expresa despre aspectul ca se instraineaza toate drepturile litigioase pe care le detine reclamantul in dosarul de fata.
In acest context, prin incheierea din 17.02.2014, instanta a dispus rectificarea citativului in sensul scoaterii din cauza a numitului M. P., care intre timp decedase, intrucât acesta isi cedase toate drepturile litigioase prin actul de cesiune amintit in favoarea numitului E. S. –M., care a dobândit astfel calitatea de reclamant, prin substituirea in locul reclamantului initial.
Inainte de analiza fondului cauzei, instanta are a se pronunta asupra exceptiilor invocate pe parcursul judecarii cauzei, exceptii pe care instanta le-a unit cu fondul.
Astfel, pârâții au invocat o pretinsa exceptie de inadmisibilitate a actiunii promovate de reclamantul M. P. si continuata de cesionarul drepturilor litigioase E. S. –M., motivându-se in esenta ca reclamantul pierduse proprietatea asupra suprafetei de 291 mp inca din anul 1996 cind a donat terenul fiilor sai si, ca o consecinta, nu mai poate promova o actiune prin care sa se constate ca este proprietarul acelei suprafete de teren.
Se poate constata ca aceasta motivare nu constituie un motiv care sa justifice inadmisibilitatea formularii unei actiuni, in realitate ea reprezentând un mijloc de aparare pe fondul cauzei, când instanta a analizat cine este titularul dreptului de proprietate asupra terenului respectiv, in functie de intreg probatoriul administrat.
Pârâții au formulat prin întâmpinarile depuse si exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, argumentele aduse in sprijinul admiterii acestei exceptii schimbându-se pe parcursul derularii judecații cauzei.
Initial, pârâtul M. G., intre timp decedat, dar si pârâtul M. G. –C. au considerat ca reclamantul nu are calitate procesuala activa intrucât terenul in suprafata de 291 mp nu a iesit niciodata din patrimoniul sau si, ca o consecinta, el nu poate sa ceara constatarea unui drept pe care il are si nu este contestat.
Ulterior, pârâții si-au schimbat aceasta aparare si chiar pozitia procesuala, apreciind prin intâmpinarea depusa la data de 12.09.2011, ca reclamantul a pierdut dreptul de proprietate asupra suprafetei amintite, situatie fata de care au invocat asa-numita exceptie de inadmisibilitate mentionata anterior, si in atare conditii motivul initial pentru care au invocat exceptia menționată, in mod evident nu mai subzista.
Pârâții au invocat insa din nou aceeasi exceptie prin intâmpinarea suplimentara din 14.11.2011, insa numai cu privire la capetele de cerere care vizeaza anularea actelor de instrainare efectuate de pârâți cu privire la o parte din suprafata de 291 mp.
In esenta, exceptia a fost motivata de aspectul ca reclamantii sunt terti fata de actele in legatura cu care se solicita constatarea nulitatii, iar dobânditorii sunt de buna credinta, ceea ce conduce la concluzia ca actele nu pot fi anulate in virtutea exceptiei de la principiul resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, care il priveste pe dobânditorul de buna credinta cu titlu oneros.
In acest context, instanta a retinut ca, prin precizarea la actiune din 30.05.2011, reclamantul initial M. P., cesionarul devenit reclamant E. S. M. si intervenienta M. E. A. au solicitat, in plus fata de cele trei capete de cerere cu care a fost investita initial instanta, si constatarea nulității absolute si parțiale a actului de donație autentificat sub nr. 425/03.09.2010, constatarea nulității absolute si parțiale a actului de dezmembrare autentificat sub nr. 365/13.04.2011 si constatarea nulității absolute si parțiale a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 366/13.04.2011 intervenit intre paratul M. G. C. si numiții F. G. P., căsătorita cu F. N. lonut.
Au motivat aceste cereri in sensul ca, urmare a constatarii dreptului de proprietate al reclamantului asupra suprafetei de 291 mp, actele de instrainare mentionate sunt nule cu privire la partea de 134 mp instrainata de pârâți, intrucât acestia nu puteau instraina ceea ce nu le apartinea.
Instanta a retinut ca exceptia invocata este neintemeiata, intrucât motivul de nulitate invocat de reclamant vizeaza lipsa partiala a obiectului instrainarii, sens in care s-a solicitat constatarea nulitatii partiale, pretinzând ca pârâții au instrainat un bun care ii apartine, neputându-se aprecia ca, fata de aceasta motivare, el nu are dreptul sa ceara desfiintarea unui act care priveste un bun asupra caruia se pretinde proprietar.
Buna credinta invocata de pârâți este o chestiune ce priveste fondul cauzei, iar simpla afirmare a aspectului ca subdobânditorii sunt de buna credinta, nu anihileaza de plano posibilitatea tertului ce se pretinde proprietar asupra bunului instrainat, de a solicita desfiintarea actului ce are ca obiect un bun despre care considera ca ii apartine.
F. de aceste considerente exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului apare ca fiind neintemeiat, fiind respinsa.
In ce priveste fondul cauzei, având in vedere situatia de fapt retinuta de instanta si expusa anterior, urmeaza a se constata ca problema prioritara ce trebuie dezlegata este aceea a titularului dreptului de proprietate asupra suprafetei de 291 mp, de aceasta dezlegare depinzând si solutia ce se va da celorlalte capete de cerere.
Sub acest aspect, se impune a se retine ca prin actul de donație autentificat sub nr. 2772/18.12.1996 de BNP C. G., reclamantul a donat suprafata de_,35 mp lui M. G. si suprafata de_,45 mp pârâtului M. N., fiecare din suprafetele mentionate fiind compuse din câte doua loturi.
In acelasi act s-a prevazut expres ca ,,loturile donate fiind alaturate si impartite pe jumatate, cum rezulta si din schita de plan anexa, constitui intre ele servitute de trecere, cu piciorul si auto, de la drumul national pe o latime de 3 metri si o lungime de 97 metri, la primele doua loturi...”.
Desi exprimarea este deficitara, se retine ca servitutea nu a fost constituita doar de donator, respectiv de numitul M. P., intrucât, pe de o parte servitutea nu se poate constitui prin act juridic unilateral, cu exceptia testamentului, iar pe de alta parte actul de constituire este un contract de donatie, este adevarat cu titlu gratuit, insa acesta ramâne un juridic bilateral, ceea ce presupune si acordul donatarilor, respectiv al pârâților M. G. si M. N..
De altfel, asa cum a rezultat din insasi contractul de donatie, aceasta servitute a fost constituita in favoarea fondurilor dominante detinute de acesti pârâți, respectiv celelalte doua loturi donate acelorasi pârâți, dar asa cum partile admit, iar probele administrate confirma, si in favoarea fondului dominant reprezentat de gospodaria reclamantului, a carui nuda proprietate a fost instrainata de acesta mai intâi in favoarea pârâtului M. N., iar ulterior, dupa desfiintarea actului de instrainare, intervenientei M. E. A..
Pornind de la reglementarea servitutilor in codul civil de la 1865, instanta a retinut că servitutea reprezinta, potrivit art. 576, o sarcina impusa unui fond pentru uzul si utilitatea unui alt imobil având un alt stapân.
Ca atare, servitutea, ca dezmembramânt al dreptului de proprietate, permite titularului fondului dominant sa exercite anumite prerogative din continutul dreptului de proprietate al fondului aservit, aspect valabil si in cazul servitutii de trecere reglementate de dispozitiile art. 616 si urm.din acelasi cod.
In speta urmeaza a se retine ca singura interpretare rationala a clauzei referitoare la constituirea dreptului de servitute de trecere este aceea ca donatarul a instrainat celor doi fii ai sai cele doua loturi de teren, iar prin acordul tuturor partilor s-a constituit o sevitute de trecere pe hotarul despartitor dintre loturi, schita anexa la contract venind in sprijinul acestei interpretari.
Sustinerile reclamantului initial si ulterior al cesionarului si intervenientei nu sunt sustinute nici de probe, nici de regulile de interpretare a clauzelor contractuale, intrucât formularea clauzei prin care s-a constituit dreptul de servitute nu poate fi interpretata in sensul ca donatorul ar fi donat fiilor sai loturile de teren, insa si-ar fi rezervat un drept de proprietate asupra drumului de acces, intrucât nu exista niciun element in cuprinsul ansamblului actului amintit care sa poata conduce la o asemenea interpretare.
Cum contractul se interpreteaza in ansamblul clauzelor sale, sustinerea reclamantului apare in acest context nefondata, ea nefiind sustinuta nici de probatoriul administrat in cauza.
Este adevarat ca expertul T. I. concluzioneaza ca suprafata de 291 mp ce constiutie ,,drum de servitute”, apartine reclamantului, insa pe lânga faptul ca aceasta concluzie este sustinuta de asa-zise argumente juridice, aspect cu privire la care expertul isi depaseste atributiile, aceste asertiuni sunt sustinute de aspecte ce tin de istorie, respectiv ca a avut aceasta destinatie din anul 1950 si a servit cale de acces pentru gospodaria numitului M. P..
Sub acest aspect, este de luat in considerare punctul de vedere al expertului asistent D. I., care desi isi depaseste si ea atributiile, emițând argumente ce tin de interpretarea jurica a actului, la fel ca si celalat expert, cel putin isi argumenteaza punctul de vedere ., prin analizarea situatiei faptice, identificarea suprafetelor donate, masurarea acestora si transpunerea veridica in plan a suprafetelor identificate.
Considerentele expuse indreptatesc instanta a retinut ca petitul prin care se solicita sa se constate dreptul de proprietate al reclamantului asupra suprafetei de 291 mp teren, apare ca neintemeiat,urmând a fi respins.
Potrivit celui de-al doilea capat de cerere, reclamantul initial, si ulteriror cesionarul drepturilor litigioase devenit reclamant, si intervenienta, au solicitat sa se constate stingerea servitutii constituita prin actul de donație autentificat sub nr. 2772/18.12.1996,BNP C. G., motivul invocat fiind acela ca s-a schimbat situatia care a determinat constituirea ei.
Din cuprinsul actiunii si a precizarilor ulterioare a rezultat ca reclamantul a inteles prin schimbarea situatiei, faptul ca s-a reziliat contractul de întreținere autentificat sub nr._ din 22.11.1990, iar pârâții au imprejmuit loturile pentru care se constituise drept de servitute, iar aceste loturi au acces la calea publica in partea de sud a proprietatii.
Din aceasta motivare se desprinde ideea ca in speta nu se invoca niciuna din cauzele generale de stingere a dreptului de servitute, cum ar fi revocarea, rezolutiunea, anularea actului de constituire si nici cauzele speciale prevazute in dispozitiile art. 636-643 cod civil de la 1865, insa, de principiu, se poate admite si ideea stingerii dreptului de servitute prin schimbarea situatiei avute in vedere la constituirea acesteia, schimbare care trebuie însă sa fie in mod univoc de natura a trage concluzia ca dreptul de servitute s-a stins.
In cauza, niciunul din motivele invocate nu are aceasta aptitudine, faptul ca loturile pârâților pentru care s-a constituit cale de acces de la drumul national mai au un drum de acces pe latura de sud, nefiind o situatie schimbata fata de data constituirii servitutii, intrucât din schita anexa la contractul de donatie rezulta ca acel drum public de pe latura de sud exista si la acel moment.
Pe de alta parte, nici aspectul ca a fost rezolutionat contractul de intretinere cu privire la gospodaria numitului M. P., nu reprezinta o situatie ce determina stingerea servitutii, intrucât acea servitute nu a fost constituita in virtutea calitatii persoanei care are nuda proprietate asupra gospodariei respective, ci a calitatii de loc infundat pe care il are amplasamentul imobilului respectiv.
In conditiile in care si acest capat de cerere apare ca fiind neintemeiat, consecinta nu poate fi decât respingerea si celui de-al treilea capat de cerere din actiunea initiala, intrucât cererea de rectificare a cartii funciare cu numar cadastral_, in sensul radierii servitutii de trecere pentru suprafata de 134 mp avea ca premisa admiterea capatului de cerere principal, referitor la constatarea dreptului de proprietate al reclamantului asupra acestei suprafete.
O situatie similara o regasim si in cazul celorlalte capete de cerere, formulate prin precizarea ulterioara a actiunii, solicitarea de constatare a nulitatii partiale a actelor de instrainare si a celor de dezmembrare fiind motivata tot de aspectul ca prin aceste acte s-ar fi instrainat un bun ce nu apartinea vânzatorului, ci reclamantului.
Cu alte cuvinte, admiterea acestor cereri depindea de solutia de admitere a primului capat de cerere si cum acesta a fost respins, au fost respinse si capetele de cerere ce vizeaza constatarea nulitatii absolute a unor acte de instrainare.
Referitor la situatia intervenientei M. E. A., s-a constatat ca aceasta a dobândit calitatea de intervenient in cauza, fiind introdusa la solicitarea reclamantului initial, iar aceasta nu a formulat propriu-zis o cerere, ci si-a insusit actiunea reclamantului, pe care, alaturi de acesta, a precizat-o ulterior, astfel ca se poate considera ca cererea sa este identica cu actiunea, urmând in consecinta soarta acesteia.
Constatând ca reclamantul a cazut in pretentii, pe baza dovezilor existente, instanta l-a obligat la plata cheltuielilor de judecata catre pârâți astfel: către pârâții F. G. P. și F. N. I., suma de 1000 lei, și pârâtei M. S., suma de 100 lei.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs reclamantul E. S. M. și intervenienta M. E. A. recurs înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 27.05.2014 sub nr._ .
În motivarea recursului se arata urmatoarele:- greșit instanța de fond a respins acțiunea formulată și precizată de reclamant însă nu a analizat și nu s-a pronunțat pe toate cele 6 capete de cerere.
-În mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere prin care a solicitat să se constate că reclamantul E. S. M. ce a preluat dreptul litigios de la reclamantul M. P., în prezent decedat este proprietarul terenului intravilan din localitatea Ștefănești,. suprafață de 291 mp, iar acest teren apare pentru prima dată în contractul de întreținere autentificat sub nr._/22.11.1990, iar probatoriul confirma temeinicia acestui capat de cerere.
-În mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere prin care se solicita stingerea dreptului de servitute constituit pentru pârâții M. G. și M. N. în baza actului de donație autentificat sub nr. 2772/18.12.196 deoarece nu mai subzistă cauzele ce au determinat constituirea acestei servituți .
-Instanța de fond nu a analizat capătul de cerere prin care solicită rectificarea documentației cadastrale nr. 1558 și a cărții funciare nr._ a pârâtului M. G. în sensul radierii servituții de trecere notate în cartea funciară a pârâtului pentru suprafața de 134 mp ca fiind proprietatea acestuia.
-În mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută și parțială a actului de donație autentificat sub nr. 425/03.09.2010 în beneficiul lui M. G. C. și radierea servituții de trecere din documentația cadastrală și cartea funciară nr._ ce îl însoțește pentru suprafața de 134 mp din litigiu, suprafață ce a fost transmisă în mod nelegal în proprietatea donatarului .
-În mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută și parțială a actului de dezmembrare autentificat sub nr. 365/2011 și de asemenea radierea servituții de trecere din documentațiile cadastrale și cărțile funciare ce s-au format prin dezmembrare ,respectiv cartea funciară nr._(lotul 1 ) și cartea funciară_(lotul 2).
-În mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută și parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 366/2011 intervenit între M. G. C. și numiții F. G. P. căsătorită cu F. N. I. precum și a documentației cadastrale și a cărții funciare nr._ ce îl însoțește pentru suprafața nelegal transmisă dobânditorilor precum și menționarea eronată a vecinătăților din act.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate,văzând și disp.art.304 ind. 1 C.pr.civ. în raport de actele și lucrările dosarului,tribunalul constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Tribunalul constată că pentru a se răspunde la motivele de recurs formulate în cauză trebuie mai întâi să se pornească de la stabilirea noțiunii dreptului de servitute de trecere și să se stabilească modalitatea de constituire a acestui drept .
Dreptul de servitute de trecere este un dezmembrământ al dreptului de proprietate, iar spre deosebire de celelalte dezmembrăminte al dreptului de proprietate care presupun desprinderea unor atribute ale proprietății și exercitarea lor de către alte persoane, servitutea apare ca o simplă sarcină, o limitare în exercițiul atributelor dreptului de proprietate, ce rămân mai departe proprietarului care nu pierde total pe nici una dintre ele.
Legea reglementează ca mod de constituire a servituților titlul, uzucapiunea și destinația proprietarului, iar titlul trebuie înțeles în sens de „negoțium” și nu de „instrumentum”, iar noțiunea de titlu are în vedere atât actele cu titlu oneros cât și actele cu titlu gratuit .
Instanța de fond a interpretat în mod corect convenția între părți reprezentată de actul de donație, iar raportat la această interpretare juridică tribunalul constată următoarele:
Astfel, în ce priveste fondul cauzei, având in vedere situatia de fapt retinuta de instanta si expusa anterior, urmeaza a se constata titularului dreptului de proprietate asupra suprafetei de 291 mp, iar de aceasta stabilire depinzând si solutia ce se va da celorlalte capete de cerere.
Sub acest aspect, se impune a se retine ca prin actul de donație autentificat sub nr. 2772/18.12.1996 de BNP C. G., reclamantul a donat suprafata de_,35 mp lui M. G. si suprafata de_,45 mp pârâtului M. N., fiecare din suprafetele mentionate fiind compuse din câte doua loturi.
In acelasi act s-a prevazut expres ca ,,loturile donate fiind alaturate si impartite pe jumatate, cum rezulta si din schita de plan anexa, constitui intre ele servitute de trecere, cu piciorul si auto, de la drumul national pe o latime de 3 metri si o lungime de 97 metri, la primele doua loturi...”.
Analizând convenția părților de la acel moment și reținând că servitutea nu se poate constitui prin act juridic unilateral, cu excepția testamentului,însă față de natura juridică a contractului de donație, într-adevăr contractl cu titlu gratuit ,însă în același timp un contract bilateral pentru că presupune drepturi și obligații atât din partea donatarului ,cât și din partea donatorului, tribunalul constată că servitutea a fost constituită în favoarea chiar a lotului donatorului, respectiv a reclamantului si față de împrejurarea că așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză fără constituirea în favoarea sa a acestui drum de trecere, lotul său rămânea fără ieșire la calea publică ,iar potrivit actelor de înstrăinare ulterioare nuda proprietate a fost înstrăinată mai întâi în favoarea pârâtului M. N., iar ulterior după desființarea acestui act de înstrăinare către intervenienta M. E. A..
Așa cum s-a motivat și anterior servitutea reprezintă o sarcină impusă unui fond pentru uzul și utilitatea altui imobil ce are un alt proprietar, însă convenția părților ce rezultă din actul de donație prin care s-a donat celor doi fii cele două loturi de teren care la momentul respectiv aveau într-adevăr ieșire la calea publică ,însă prin acordul tuturor părților s-a constituit o servitute de trecere pe un drum de trecere ce despărțea cele două loturi înstrăinate, iar pe acest drum de trecere se realiza și accesul la terenul și locuința ce a rămas în proprietatea donatorului.
Se susține de către recurenți, ca primul capăt de cerere prin care se solicită constarea dreptului de proprietate pentru această suprafață de teren apare ca fiind fondat, față de obiectul contractului de întreținere in care apare suprafața de 291 mp ,precum si fata de faptul ca reclamantul a transmis prin contractul de cesiune catre E. S. M. dreptul litigios asupra suprafeței de 291 mp, iar totodata în contractul de întreținere apare ca vecinătate nordică - Soseaua București – Pitești iar în planșa nr. 1 a raportului de expertiză întocmit de expertul T. I. apare ca fiind identificat terenul de 1000 mp, iar acest teren are în componența sa și fâșia lungă care reprezintă drumul de acces la Soseaua Națională București – Pitești .
Aceste argumente de fapt susținute de recurenți nu justifică admiterea primului capăt de cerere și o altă interpretare a convenției părților din contractul de donație, tocmai față de împrejurarea că, pe de o parte așa cum s-a motivat și anterior, convenția părților trebuie interpretata în sensul că prin contractul de donație s-a constituit o servitute de trecere pe acel drum de trecere ce desparte cele două loturi donate celor doi fii in favoarea reclamantului, iar pe de altă parte servitutea de trecere este confirmată în favoarea gospodăriei reclamantului ca fond dominant, iar pe de altă parte accesul la acea gospodărie se realiza pe acel drum de trecere. Acțiunea în constatarea dreptului de proprietate doar în favoarea reclamantului ( ulterior cu aceasta s-au încheiat acte juridice pe parcursul procesului) presupune recunoașterea calității de proprietar exclusiv a reclamantului, ori interpretarea contractului de donație si a celorlalte probe nu permite acest lucru .
Așa cum s-a arătat și anterior dreptul de servitute de trecere nu se poate constitui prin actul juridic unilateral al înstrăinătorului respectiv al donatorului însă acest drept de servitute de trecere s-a constituit în acord cu ceilalți doi donatari atât în favoarea gospodăriei rămase în proprietatea donatorului ,dar și în favoarea celor două loturi donate celor doi descendenți care au folosit acest drum de trecere..Totodată, nu se poate reține că respectiva convenție ar fi într-un alt sens pentru că însăși reclamantul a învestit instanța de judecată cu un capăt de cerere având ca obiect stingerea dreptului de servitute constituit pentru pârâți asupra terenului de 291 mp, deoarece ar fi încetat situația care ar fi determinat constituirea dreptului de servitute .
Tribunalul reține totodată că în mod corect instanța de fond a înlăturat concluziile expertului T. I., tocmai față de împrejurarea că acest expert nu are abilitarea legală să realizeze interpretarea convenției părților, atribuția acestuia este doar una de a identifica proprietățile părților în raport de actele de proprietate ,iar caracterul de fond dominant al proprietății reclamantului rezultă și prin prisma faptului că la momentul donării celor două loturi fiecare dintre cele două loturi ale donatarilor piriti aveau și posibilitatea de acces dinspre Soseaua națională, ori gospodăria rămasă în proprietatea reclamantului avea drept cale de acces acest drum de trecere dintre cele două terenuri donate, iar instanța a soluționat cererea în limitele investirii sale, iar reclamantul potrivit cererii completatoare a formulat un prim capăt de cerere prin care se solicită a se constata că această suprafață de teren de 291 mp ce reprezintă drum de trecere reprezintă proprietatea exclusivă a reclamantului, ceea ce judecatoria nu a gasit fondat.
Pe de altă parte reclamanții nu pot schimba noțiunile juridice înserate în cuprinsul unui act autentic care a produs efecte juridice între părți și așa cum s-a arătat anterior chiar aceștia au admis existența dreptului de servitute pentru că prin petitul doi al cererii solicită stingerea acestui drept de servitute.
Potrivit schiței anexe la contactul de donație M. G. a primit suprafața de 1580 ,50 mp teren care se compune din suprafața de 1379 ,25 mp teren și 145 ,50 mp teren ce reprezintă ½ din drumul de trecere de 291 mp,iar schița anexă la contractul de donație este vizată și de OCOT Argeș si face parte integranta din contract, iar ½ din drumul de trecere a dobindit si celalalt donatar, ceea ce inseamna ca titularii dreptului de proprietate asupra drumului de trecere sunt donatarii piriti.
Important de arătat este și faptul că terenurile ce au făcut obiectul contractului de donație din anul 1996 au fost dobândite de către donator în urma reconstituirii dreptului de proprietate potrivit Legii nr.18/1991 și eliberării titlului de proprietate nr. 1575/06.1.1992, or la momentul încheierii contractului de întreținere nu era emis titlul de proprietate, ori vânzătorul nu putea dovedi dreptul de proprietate decât printr-un act valabil de proprietate, iar acest act de proprietate s-a emis ulterior și este reprezentat de titlul de proprietate .
De reținut este și faptul că atunci când s-a încheiat cel de-al doilea contract de întreținere ,respectiv 2123/29.09.2010 în favoarea dobânditorului M. E. A. suprafața rezultată din măsurători este de 845 mp, ori nu se putea înstrăina decât această suprafață și nu suprafața de 1000 mp cât apărea în primul contract de întreținere din anul 1990, iar la vecinătățile proprietății de 845 mp nu este menționată nicicum drumul național în partea de nord ,fiind menționați ca vecini cei doi donatari ,respectiv pârâtii chemați în judecată, ori nu se poate concluziona decât că la momentul în care s-a întocmit acest contract de întreținere s-au înțeles clauzele contractului de donație și că imobilul proprietatea vânzătorului are caracter de fond dominant și că dreptul de proprietate asupra celor 291 mp nu îi mai aparține donatorului.
Critica ce vizează greșita respingere a capătului de cerere privind stingerea dreptului de servitute constituită în baza contractului de donație este nefondată.
Potrivit motivele de fapt ale cererii completatoare și precizatoare se menționează drept motive de fapt ale acestui capăt de cerere care susțin cauza juridică a acestei cereri faptul că contractul de întreținere din 1990 nu mai produce efecte juridice, și faptul că dobânditorul neavând drept de acces la proprietatea sa să poată cere acest drept de la reclamanți .
În mod corect instanța de fond a considerat că situația de fapt de la momentul încheierii contactului de donație nu s-a schimbat, iar rezoluționarea contractului de întreținere nu reprezintă o situație ce determină stingerea servituții ,iar aceasta nu s-a constituit în virtutea calității persoanei care are nuda proprietate asupra gospodăriei respective ,ci a calității de loc înfundat pe care îl are amplasamentul imobilului respectiv .
Ceea ce s-a invocat în recurs ca motiv pentru stingerea dreptului de servitute respectiv neuzul și dispariția utilității nu pot fi considerate decât cauze juridice noi, arătate pentru prima dată în fața instanței de recurs, ori în fața instanței de recurs nu se pot formula cereri noi și nu se poate schimba nici cauza juridică a acțiunii și deci este inadmisibil a se invoca pentru prima dată în fața instanței de recurs o astfel de cerere.
Referitor la celelalte critici formulate de recurenți arătăm că acesta sunt nefondate, deoarece atât vreme cât instanța a respins primele două capete de cerere este neîntemeiat capătul de cerere privind rectificarea documentației cadastrale cum neîntemeiate apar și celelalte capete de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a actului de donație autentificat sub nr. 425/03.09.2010 radierea servituții de trecere din documentația cadastrală, constatarea nulității absolute parțiale a actului de dezmembrare autentificat sub nr. 365/2011 ,radierea servituții de trecere din documentațiile cadastrale și a cărților funciare formate prin dezmembrare ,constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 366/2011, precum și a documentației cadastrale și a cărții funciare ce însoțesc acest act .
Față de cele reținute și în raport de disp.art. 312 C.pr.civ. tribunalul urmează să respingă recursurile ca nefondate .
În raport de disp.art. 274 C.pr.civ. va obliga recurenții la plata către intimatul M. G. C. a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
PETNRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-reclamant E. S. M. și recurenta-intervenientă M. E. A. împotriva sentinței civile nr. 2059/03.03.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. P. și intimații-pârâți M. N., M. S., M. G. C., F. G. P., F. N. I. ȘI O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARA ARGES.
Obligă recurenții la plata către intimatul M. G. C. a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.10.2014
Președinte, G. D. N. | Judecător, R. V. | Judecător, A. M. P. |
Grefier, E. N. |
Red. G.D.N
Tehn DT./GDN/ 2 ex
20.11.2014
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 2759/2014. Tribunalul ARGEŞ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 2160/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
