Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 298/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 298/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 719/216/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 298/2014
Ședința publică de la 06 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. B.
Judecător A. D.
Grefier R. N.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, apelul declarat de reclamanta S.C. T. P. 2008 S.R.L. REPREZENTATĂ PRIN ADMINISTRATOR MOGOIU F. împotriva sentinței civile nr 679/27.06.2013 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, intimată fiind pârâta S.C. C. I. S.A. PRIN REPREZENTANT LEGAL, având ca obiect actiune in raspundere contractuală
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta-reclamantă prin avocat A. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Tribunalul, față de calificarea căii de atac, apreciază că dispozitiile puse în vedere la termenul anterior nu se mai impun.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, arată că nu mai are cereri de formulat si solicită acordarea cuvântului asupra apelului.
Tribunalul, față de această împrejurare, de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea apelului, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru că este vorba despre o cerere de despăgubiri, s-a solicitat o sumă de bani, părtile nu au fost la conciliere. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra apelului.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față ;
Constată că, prin cererea adresată acestei instanțe, reclamanta . SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta . pronunțarea unei hotărâri prin care aceasta din urmă să fie obligată la plata sumei de 5000 lei, evaluată provizoriu, reprezentând contravaloarea daunelor suferite de autoturismul reclamantei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că autoturismul proprietatea sa cu nr. de înmatriculare_ a fost implicat într-un eveniment rutier, suferind daune materiale care necesită reperații.
După producerea evenimentului rutier a fost format dosarul de daună AG95/2012. Cu toate acestea pârâta a refuzat și refuză în continuare a achita sumele reprezentând contravaloarea daunelor suferite de autoturismul reclamantei.
Acțiunea nu a fost întemeiată în drept.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
La solicitarea instanței, reclamanta a depus la dosar informații cu privire la identificarea pârâtei și taxa de timbru.
După comunicarea acțiunii, pârâta a depus la data de 19.04.2013, la dosarul cauzei, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca prematur introdusă.
În motivarea solicitării, pârâta a arătat că există dosarul de daună înregistrat sub nr. RCA/AG/95/2012 care, este încă deschis, deoarece reclamanta nu a înțeles a depune următoarele înscrisuri: cerere de despăgubire, actele de reparație, deviz, factură. În raport de neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de art. 26, 35 și 38 din Ordinul 14/2011 de către reclamantă, pârâta se află în imposibilitatea închiderii dosarului de daună.
La data de 07.05.2013, pârâta a depus răspuns la întâmpinare prin care arată că nu a depus nici o cerere de despăgubire, întrucât nu i s-a înmânat procesul verbal de constatare a avariilor suferite de autoturismul său, proces verbal încheiat de reprezentanții pârâtei. Mai mult, nici nu a primit aviz favorabil de la societatea pârâtă pentru repararea autoturismului.
La solicitarea instanței, pârâta a depus la dosar copia dosarului de daună.
Prin sentința civilă nr. 679/27.06.2013 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș s-a admis excepția prematurității introducerii acțiunii, invocată de pârâta ..
S-a respins ca prematur introdusă, acțiunea civilă formulată de reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâta ..
În baza art. 453 alin.1 și art. 451 alin.2C.proc.civ.,s-a admis în parte cererea pârâtei de obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, și în consecință:
A fost obligată reclamanta la plata, în valoarea pârâtei a sumei de 1000 lei reprezentând onorariu avocat.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, în data de 10.09.2012 autoturismul aparținând reclamantei a fost implicat într-un eveniment rutier, suferind cu această ocazie unele avarii la următoarele componente:oglindă stânga, ornament aripă stânga, aripă stânga față și ușă stânga față.
Din fișa dosarului de dună (f.35) a rezultat că, între conducătorii auto implicați în evenimentul rutier s-a încheiat o constatare amiabilă, terțul asigurat la societatea pârâtă recunoscând culpa sa în producerea tamponării.
În data de 13.09.2012, pârâta, în calitate de asigurator al autovehiculului implicat în tamponare, a procedat la verificarea și fixarea fotografică și scriptică a avariilor suferite de autoturismul reclamantei.
În data de 14.01.2013 reclamanta convoacă societatea pârâtă la conciliere directă, în baza art. 720 ind.1 C.proc.civ., iar în data de 15.03.2013 depune cerere de chemare în judecată a aceleiași societăți, solicitând obligarea acesteia la plata contravalorii daunelor suferite.
Potrivit art. 26 din Ordinul CSA nr. 14/2011, în forma în vigoare la data producerii evenimentului rutier:
Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat (inclusiv pentru pagube materiale), potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă.
Din cuprinsul acestui text de lege a rezultat următoare obligații ce revin părților implicate în această procedură:
a) Partea prejudiciată are obligația de a formula o cerere de despăgubire, în care să arate ce pretenții are față de societatea de asigurare. Tot partea prejudiciată are obligația de a proba pretențiile formulate, cu orice mijloc de probă.
b) Societatea de asigurări are obligația de despăgubire a părții prejudiciate potrivit pretențiilor formulate și probate, în condițiile legii. Plata acestor despăgubire se face, în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător (art. 36 alin.5).
Necesitatea formulării unei cereri de despăgubire este reținută și în cuprinsul art. 38 alin.1și 2 din același ordin unde, se arată că:
Pentru acoperirea prejudiciilor suferite în urma producerii unor accidente de vehicule, persoanele prejudiciate depun o cerere de despăgubire la asigurătorul RCA cerere care reprezintă avizare de daună și obligă asigurătorul RCA răspunzător să deschidă dosarul de daună, să efectueze constatarea pagubelor, să comunice în scris părții prejudiciate cu privire la documentele ce trebuie depuse pentru soluționarea cererii de despăgubire și să soluționeze cererea de despăgubire în termenul legal.
În speța de față, instanța a reținut că reclamanta nu a depus nici o cerere scrisă din care să rezulte că dorește a fi despăgubită.
Legislația în domeniul asigurărilor recunoaște dreptul reclamantei la despăgubiri, însă acest drept trebuie exercitat, în condițiile legii. Astfel, reclamanta avea o primă obligație de a solicita aceste despăgubiri, anunțând pe această cale societatea de asigurări cu privire la intenția sa de a-și exercita dreptul recunoscut de lege.
Fiind un drept și nicidecum o obligație, reclamanta este îndreptățită fie să solicite aceste despăgubiri, fie să renunțe la ele. Ca atare, în lipsa unei solicitări exprese și neechivoce, asiguratorului nu poate avea cunoștință de opțiunea părții prejudiciate.
Este adevărat că asiguratorul a deschis dosarul de daună și a efectuat acte materiale de constatare a pagubelor, proceduri care potrivit legii sunt ulterioare formulării cererii de despăgubire, însă aceste fapte nu conduc în mod obligatoriu la concluzia că cererea de despăgubire există.
Societatea de asigurări, pentru evitarea cauzelor de fraudare, este direct interesată a constata în timp util pagubele suferite în evenimentul rutier, evitând astfel situațiile în care i se impută și alte avarii preexistente acestui eveniment. Prin diligențe depuse cu privire la fixarea fotografică și scriptică a avariilor, pârâta nu a urmărit a recunoaște existența unui dosar de daună deschis în condițiile legii, respectiv odată cu depunerea cererii de despăgubire ci doar ocrotirea intereselor patrimoniale proprii.
Pe de altă parte, legea instituie în sarcina prejudiciatului obligația de a formula cererea de despăgubire, astfel că tot în sarcina acestuia este și obligația de aproba existența acestei cereri. Ori, reclamanta a arătat în mod expres că nu a formulat o asemenea cerere.
Apărările reclamantei precum că a refuzat să formuleze cererea, întrucât nu i s-a înmânat un proces verbal de constatare a avariilor sunt neîntemeiate. Obligațiile asiguratorului de a efectua constatarea pagubelor, de a comunica în scris părții prejudiciate cu privire la documentele ce trebuie depuse pentru soluționarea cererii de despăgubire și de a soluționa cererea de despăgubire în termenul legal se nasc odată cu depunerea cererii de despăgubire. Ca atare, cât timp cererea nu a fost depusă, pârâta nu este ținută de îndeplinirea acestor obligații.
Cu privire la plata despăgubirilor, s-a reținut că potrivit art. 36 alin.1 din ordin, în termen de cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată, asigurătorul este obligat fie să răspundă cererii părții solicitante, formulând o ofertă de despăgubire justificată, fie să notifice părții prejudiciate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile de despăgubire.
Ca atare, asiguratorul are la dispoziție un termen de maxim 3 luni de soluționare a dosarului de daună, termen care curge din momentul depunerii cererii de despăgubire.
Nerespectarea acestui termen de 3 luni este sancționată de lege cu obligarea asigurătorului RCA este obligat la plata despăgubirii. Ca atare, dreptul reclamantei de a solicita instanței să oblige pârâta să-i plătească despăgubiri pentru avariile suferite de autoturismul său, se naște după trecerea unui termen de 3 luni care curge din momentul depunerii cererii de despăgubire și este afectat de o condiție, respectiv asiguratorul nu a răspuns cererii de despăgubire.
În speța de față, în raport de lipsa cererii de despăgubire, nu se poate reține împlinirea termenului de 3 luni care, de altfel nici nu a început să curgă.
Văzând că termenul prevăzut delege nu este împlinit, instanța reține că dreptul reclamantului de a solicita obligarea pârâtei la plata de despăgubiri, nu este născut.
Ca atare, acțiunea a fost prematur formulată și pe cale de consecință, excepția formulată de pârâtă urmează a fi admisă.
Reclamanta, ca parte căzută în pretenții, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de pârâtă.
S-a reținut că pârâta a solicitat suma de 2600 lei reprezentând onorariu avocat.
Potrivit art. 451 alin.2 C.proc.civ. instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
În cazul de față, cauza a fost soluționată, pe cale de excepție, într-un termen foarte scurt, iar apărările pârâtei nu au fost unele foarte complexe, vizând de altfel în mod exclusiv excepția invocată.
Reținând o disproporție vădită între onorariu solicitat la plată pe de o parte și complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de avocat, pe de altă parte, instanța a redus cuantumul pretențiilor pârâtei la suma de 1000 lei.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta S.C. T. P. 2008 S.R.L. REPREZENTATĂ PRIN ADMINISTRATOR MOGOIU F. care a considerat-o nelegală și netemeinică după cum urmează:
Instanța de fond nu a avut în vedere probatoriul administrat în cauză respectiv înscrisurile depuse din care rezultă că intimata pârâtă a fost convocată la conciliere, ocazie cu care s-a solicitat și plata contravalorii reparației autoturismului urmând a se avea în vedere și faptul că apelanta s-a deplasat prin reprezentanții săi la solicitarea societății pârâte la sediul acesteia din Pitești, unde șoferii implicați în accident au dat declarații cu evenimentul rutier ,ocazie cu care s-a formulat și o cerere de despăgubire aspecte carte au fost avute în vedere și la dosarul de daună întocmit de asigurator .
De asemenea ,din adresa de conciliere rezultă că s-a solicitat asiguratorului să se plătească daunele provocate în evenimentul rutier produs ceea ce echivalează cu o cerere de despăgubire fiind deschis dosarul de daună avizat la 13.09.2013, iar cererea de chemare în judecată reprezintă tot o cerere de despăgubire potrivit art.23 pct. c din Ordinul CSA nr. 14/2011 .
Se invocă de asemenea și art. 36 alin.2 ș i4 din Ordinul menționat, potrivit cu care asiguratorul era obligat în cel mult 3 luni de la avizarea producerii evenimentului să notifice respingerea pretențiilor de despăgubire ,aspecte pe care instanța trebuia să le examineze pe fondul cauzei ,astfel că se impune admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Intimata legal citată nu a formulat întâmpinare potrivit art 115 C.pr.civ.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate ,precum și analizând cauza sub toate aspectele, tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză se constată că instanța de fond în mod corect a interpretat disp.art. 26 și art. 36 alin.1 și 5, art. 38 alin.1 și 2 din Ordinul CSA nr. 14/2011 în vigoare la data producerii evenimentului rutier în legătură cu formularea unei cereri de despăgubire în care să se arate ce pretenții are față de intimata – pârâtă – societatea de asigurare, obligație în care constată în evaluarea pagubelor și comunicare în scris cu privire la despăgubire reținându-se în mod corect că atâta timp cât cererea formulată în acest sens cu privire la obligația de despăgubire nu a fost depusă, intimata pârâtă nu este ținută de îndeplinirea acestor obligații .
De asemenea, în mod corect s-a apreciat în raport de disp.art. 36 alin.1 din ordin că termenul de 3 luni în care asiguratorul trebuie să soluționeze dosarul de daune curge de la momentul depunerii cererii de despăgubire și care în cauză nu a fost realizat în mod expres așa cum cer dispozițiile legale menționate, fără a se putea considera că cererea de conciliere și eventualele declarații date de șoferii implicați în accident ,ar echivala cu formularea unei asemenea cereri din partea persoanei păgubite.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a apreciat că acțiunea este prematur formulată întrucât în cauză nu s-a făcut dovada că apelanta reclamantă ar fi formulat în mod expres o cerere înscris pentru acordarea despăgubirilor chiar și evaluate provizoriu ,astfel că tribunalul în temeiul art. 480 C.pr.civ. va respinge apelul reclamantei ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. T. P. 2008 S.R.L. REPREZENTATĂ PRIN ADMINISTRATOR MOGOIU F. cu sediul în comuna Corbi, ., jud. Argeș împotriva sentinței civile nr 679/27.06.2013 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, intimată fiind pârâta S.C. C. I. S.A. PRIN REPREZENTANT LEGAL cu sediul în mun. București, ..5-7, sector 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Februarie 2014
Președinte, M. D. B. | Judecător, A. D. | |
Grefier, R. N. |
Red M.D.B.
Tehn D.T./ 2 ex
24.02.2014
| ← Cereri. Decizia nr. 351/2014. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2716/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
