Anulare act. Decizia nr. 1735/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1735/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 3190/205/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1735/2014
Ședința publică de la 19 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător S. I. Ț.
Judecător M. D. B.
Grefier O. - M. Ș.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul N. C. împotriva Sentinței civile nr. 1363/20.06.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, intimați fiind pârâții C. L. DE FOND FUNCIAR DÂRMĂNEȘTI și P. C., având ca obiect anulare act.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 12 iunie 2014 și s-au consemnat în încheierea din acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi și când, în aceeași componență, deliberând, a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06 iulie 2012, sub numărul_, reclamantul N. C., domiciliat în ., județul Argeș, a chemat în judecată pe pârâții C. locală de Fond Funciar Dârmănești, cu sediul în . și P. C., domiciliat în ., județul Argeș, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/27.05.2003, emis pe numele pârâtului P. C..
Reclamantului i s-a pus în vedere să-și precizeze acțiunea, dar cu același scris ilizibil, prin înșiruiri de fraze fără conținut, colorat, subliniat și neexplicit reclamantul a înaintat instanței mai multe înscrisuri de acest fel.
Instanța reține că reclamantul nu a îndeplinit în totalitate dispozițiile prevăzute de art. 111-114 Cod procedură civilă.
Reclamantul a depus la dosar, în copie, titlul de proprietate nr._ din data de 27 mai 2003 (fila 5), decizia civilă nr.119 din 17 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr._ (număr în format vechi 574/Cv/ /2006), sentința civilă nr. 851 pronunțată la data de 17 mai 2011 de Judecătoria Câmpulung, județul Argeș, în dosarul nr._ (număr în format vechi 3890/2009) și dovada achitării taxei de timbru.
La data de 6 august 2012, pârâtul P. C., a formulat și depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neîntemeiată și nefondată.
A precizat că s-au pronunțat de instanțe mai multe hotărâri judecătorești, care sunt rămase definitive și irevocabile, prin care cererile reclamantului s-au respins. Pârâtul consideră legal și temeinic titlul său de proprietate a cărui anulare o solicită reclamantul, menționând că prin toate aceste acțiuni promovate pe rolul instanței nu face decât să-l hărțuiască, el fiind în vârstă are 77 ani și bolnav.
Pârâtul a solicitat să fie obligat reclamantul la plata daunelor materiale și daune morale în sumă de 3.500 lei.
Prin sentința civilă nr. 1682 din data de 18 octombrie 2012, ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat invocate de instanță din oficiu, s-a respins acțiunea reclamantului.
Reclamantul în termen legal, la data de 13 noiembrie 2012 a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1682 din data de 18 octombrie 2012, iar prin decizia civilă nr. 712 pronunțată la data de 14 martie 2013 de Tribunalul Argeș, în dosarul civil nr._, s-a admis recursul declarat de reclamantul N. C., s-a casat sentința și cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
În considerentele deciziei s-a reținut că în sentințele civile nr. 228/2008 și nr. 851/2011 este vorba de alte părți și obiectul este altul.
Cauza a fost reînregistrată sub același număr_ la data de 14 mai 2013.
Verificând din oficiu pe site-ul Ecris, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 1601 din data de 08 octombrie 2012 Judecătoria Câmpulung, a respins acțiunea reclamantului prin care se ceruse anularea aceluiași titlu de proprietate nr._/2003 emis pe numele pârâtului P. C. și în contradictoriu cu aceeași pârâți.
Acțiunea a fost respinsă deoarece s-a reținut autoritatea de lucru judecat prin sentința civilă nr. 998 din 08 iunie 2011 rămasă definitivă prin decizia nr. 3866 din data de 20 decembrie 2011.
Sentința civilă nr. 1601 pronunțată din data de 08 octombrie 2012 Judecătoria Câmpulung, județul Argeș, a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 971 din data de 11 aprilie 2013 a Tribunalului Argeș, în care s-a respins recursul declarat de N. C..
Instanța la rejudecare a ținut cont de cele reținute în decizia de casare și a intrat în cercetarea fondului.
Prin sentința civilă nr. 1363/20.06.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, s-a respins acțiunea formulată de reclamant reținând în considerente că, reclamantul și pârâtul au un autor comun și anume pe Pârîianu G., fiind rude colaterale de gradul IV. În anul 1946, după decesul autorului comun, E. P. soția defunctului și bunica părților, cât și ceilalți descendenți printre care și A. N., mama reclamantului și G. Pârîianu, tatăl pârâtului s-au partajat.
Cu acea ocazie, terenurile situate în punctul „L.” și „Ograda M.”s-au împărțit în loturi învecinate, între moștenitori.
După aceea, terenurile au fost cuprinse la C.A.P. unde au rămas în folosință până la apariția Legii nr. 18/1991.
După apariția Legii Fondului Funciar, atât reclamantul cât și pârâtul au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.
Datorită unor condiții obiective, reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a mai făcut în totalitate pe același amplasament.
În prezent, reclamantul deține titlul de proprietate nr._ din data de 14 aprilie 1998 pentru suprafața de 10 ha teren din care 8,8 ha teren extravilan, situate în pct.„L.” și „Ograda M.”, amplasament care a mai fost denumit și „La Plopi” sau „Puțul Sec”, denumiri luate după ce terenul a trecut la C.A.P.
Pârâtul deține titlul de proprietate nr._ din data de 27 mai 2003 pentru suprafața de 5 ha teren extravilan, situat tot în punctul „L.”, „Puțul Sec”, „La Plopi”.
Prin actul de partaj încheiat în anul 1946, atât A. N. autoarea reclamantului cât și autorul pârâtului P. G., au primit teren în pct.„L.” și „Ograda M.”.
Coroborând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța a constatat că în mod legal s-a emis titlu de proprietate nr._ din data de 27 mai 2003 pe numele pârâtului P. C., motiv pentru care în baza art. III din Legea nr.167/1997, se va respinge acțiunea.
Pe lângă cele mai sus arătate, instanța nu a putut trece cu vederea faptul că așa cum s-a arătat, părțile s-au mai judecat pe același obiect, fiind pronunțate sentințele civile nr. 998 din data de 08 iunie 2011 rămasă definitivă prin Decizia Civilă nr. 3866 din data de 20 decembrie 2011 și nr. 1601 din data de 08 octombrie 2012 rămasă definitivă prin Decizia civilă nr.971 din data de 11 aprilie 2013 și ca atare aceste hotărâri a intrat în puterea lucrului judecat.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul N. C. care a considerat-o nelegală și netemeinică după cum urmează:
Instanța de fond în mod greșit a reținut în cauză autoritatea de lucru judecat întrucât, prin decizia civilă pronunțată de Tribunalul Argeș la data de 03 04 2013 s-a stabilit în mod irevocabil că obiectul litigiului îl constituie terenul ce provine de la autoarea P. E., în timp ce prin sentința civilă nr. 998/2011 a fost admisă excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește soluția pronunțată cu privire la terenul ce provine de la autorul P. G..
De asemenea, se mai arată că, prin decizia civilă nr. 887/03 04 2013 a Tribunalului Argeș s-a reținut că nu există autoritate de lucru judecat față de sentința civilă cu nr. 998/2011, iar prin decizia civilă nr. 119/17 04 2007 a tribunalului Argeș s-a statuat irevocabil că terenul din titlul de proprietate al pârâtului se suprapune cu cel din titlul reclamantului ce provine de la autoarea sa P. E., dobândit de aceasta prin sentința civilă nr. 224/1947 a fostului Tribunal Muscel, în urma partajului de la sotul său decedat P. C., ambele titluri referindu-se la același teren din pct. ,,Ograda mare,, denumit și ,,Putul sec,,
Se mai invocă faptul că, prin decizia de casare s-a statuat irevocabil că terenul din prezenta cauză este cel menționat în sent. civ. nr. 851/17 05 2011 a Judecatoriei Câmpulung care reține că i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe vechile amplasamente de la autoarea P. E., aceleași aspecte fiind reținute și prin set. Civ. nr. 675/16 04 2010 a Judecătoriei Câmpulung, teren reconstituit prin sent. civ. nr. 445/1996 a Judecătoriei Câmpulung, iar prin sent. civ. nr. 773/03 05 2011 a Judecătoriei Câmpulung s-a stabilit că întreg terenul reconstituit reclamantului provine de la aceeași autoare, iar alte persoane nu sunt îndreptățite în acest sens, respectiv pârâtul care a solicitat terenul de la tatăl său P. G., nefiind îndreptățit să i se reconstituie dreptul de proprietate de la P. E..
Prin urmare, se arată că instanța de fond nu a respectat decizia de casare, prin care s-a stabilit că terenul provine de la P. E. și nu de la P. G., fiind încălcate astfel și celelalte hotărâri anterioare.
De asemenea, instanța a dat dovada de lipsă de rol activ atunci cănd a refuzat să constate că există autoritate de lucru judecat cu privire la cele statuate anterior prin hotărârile judecătorești care au stabilit că terenul provine de la autoarea sa, reținându-se în mod greșit că reclamantul nu a solicitat prin cerere terenul din litigiu, fiind validat prin sentința civilă nr. 443/1996.
Intimatul-pârât legal citat nu a formulat întâmpinare potrivit art. 115 C. proc. civ.
În recurs recurentul a depus la dosra înscrisuri potrivit art. 305 C. proc. civ.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și care se încadrează în motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. precum și analizând cauza sub toate aspectele potrivit art. 304 ind. 1 Cpr.civ. ,tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la prima critică din recurs ce vizează încălcarea disp. art. 315 C. proc. civ., tribunalul va reține că, prin decizia de casare, respectiv dec. Civ. nr. 712/14 03 2013 pron. de Tribunalul Argeș s-a reținut că, în raport de sent. civ. nr. 228/2008, sent. civ. nr. 851/2011 și decizia civ. nr. 119/2007 a Tribunalului Argeș nu se poate reține autoritatea de lucru judecat întrucât prezenta cauză vizează constatatrea nulitatii titlului de proprietate cu nr._/2003, iar prin hotărârile judecătorești menționate au fost soluționate cauze ce vizează alte părți și avănd alt obiect, astfel că nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză juridică în raport de art. 1201 C. civ.
Prin urmare, prin decizia de casare nu s-a reținut că terenul provine de la P. E. și nu de la P. G., așa cum a susținut recurentul, ci doar s-a constatat că, în raport de sent. civ. nr. 228/2008, sent. civ. nr. 851/2011 și decizia civ. nr. 119/2007 a Tribunalului Argeș nu se poate reține autoritatea de lucru judecat, fiind necesar a se examina fondul cauzei, respectiv existența unui motiv de nulitate absolută a titlului de proprietate cu nr._/2003 emis pe numele pârâtului P. C..
Referitor la critica ce vizezază greșita reținere a excepției autorității de lucru judecat în rejudecare, tribunalul va reține că, instanța de fond a făcut distincție între această excepție procesuală și puterea de lucru judecat în raport de cele statuate prin sentința civilă nr. 998/2011 rămasă irevocabilă prin dec. Civ. nr. 3866/2011 și sent. civ. nr. 1601/2012 rămasă irevocabilă prin dec. Civ. nr. 971/2013.
Astfel, trebuie avut în vedere că, autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C.civ. și art. 166 C.proc.civ.) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.).Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) C.civ., în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior. Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii (în același sens: I.C.C.J., s.civ. și de prop.int., dec.nr.995/2009).
Prin urmare, și această critică este neîntemeiată întrucât instanța de fond nu a reținut în rejudecare excepția autorității de lucru judecat, ci doar a apreciat că, în raport de considerentele sent. civ. nr. 998/08 06 2011 pron. de Judecătoria Câmpulung ramasă irevocabilă prin dec. Civ. nr. 3866/20 12 2011 pron. de Tribunalul Argeș și de faptul că reclamantul nu a înțeles să administreze alte probe care să ateste identitatea dintre terenul menționat în actul de partaj al autoarei acestuia și actele de reconstituire emise în favoarea pârâtului, în prezenta cauză nu s-a făcut dovada existențeu unui motiv de nulitate absolută a titlului de proprietate emis pârâtului, potrivit art. III din Legea 169/1997 pentru suprafața de teren de 5 ha extravilan menționat în cele două titluri emise părților și care astfel se suprapun.
În legătură cu acest aspect, prin hotărârile judecătorești sus-menționate s-a reținut astfel că în cauză nu s-a făcut dovada suprapunerii titlurilor de proprietate emise în favoarea părților pentru suprafața de 5 ha, deși instanța a manifestat rol activ în administrarea probei cu expertiză tehnică pentru identificarea suprafeței de teren de 5 ha în raport de cele două titluri de proprietate, și pentru a se stabili că terenul din litigiu reprezintă vechiul amplasament al terenului menționat în actul de partaj al autoarei acestuia, P. E., reclamantul refuzând administrarea acestei probe.
Și critica ce vizează faptul că, în cauză instanța de fond în rejudecare nu a reținut că există autoritate de lucru judecat cu privire la cele statuate anterior prin hotărârile judecătorești care au stabilit că terenul provine de la autoarea sa, întrucât acesta are emis titlu de proprietate, însă nu s-a făcut dovada că același teren este înscris în titlul a cărui nulitate a solicitat-o, emis pentru pârâtul P. C., iar aceta nu are calitatea de persoană îndreptățită în acest sens,iar titlul său este eliberat cu încălcarea dispozițiilor legilor fondului funciar.
Pentru aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 304 ind. 1 și art. 304 pct. 9 rap. la art. 312 c. proc. civ. va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul N. C. împotriva Sentinței civile nr. 1363/20.06.2013 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, intimați fiind pârâții C. L. DE FOND FUNCIAR DÂRMĂNEȘTI și P. C., .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.06.2014.
Președinte, A. D. | Judecător, S. I. Ț. | Judecător, M. D. B. |
Grefier, O. - M. Ș. |
Red. M.D.B. 2 ex
03.07.2014
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1345/2014.... | Legea 10/2001. Sentința nr. 115/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
