Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1047/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1047/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 2231/205/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1047/2014
Ședința publică de la 17 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. I. Ț.
Judecător M. D. B.
Judecător A. D.
Grefier O. - M. Ș.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, recursul declarat de revizuentul S.C. T. .. împotriva Sentinței civile nr. 1993/2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung intimați fiind S. D., S. I. C., S. E., C. L. DE FOND FUNCIAR DÂRMĂNEȘTI și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ, având ca obiect revendicare imobiliară – revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentă, avocat T. M., iar pentru intimații S. D., S. I. și S. E., avocat F. A. V., intimatele C. L. de Fond Funciar Dârmănești și C. Județeană de Fond Funciar Argeș lipsind.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta a depus la dosarul cauzei la data de 27.03.2014, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei.
Reprezentanții părților depun la dosarul cauzei împuterniciri avocațiale pentru recurentă și pentru intimații S. D., S. I. și S. E. și arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Tribunalul, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentantul recurentei, având cuvântul, solicită amânarea pronunțării. Formulează concluzii de admitere a recursului așa cum acesta a fost formulat, solicitând instanței să aibă în vedere faptul că actul găsit ulterior dovedește dreptul de proprietate al primului proprietar. Apreciază că motivarea instanței de fond este neîntemeiată, având în vedere că recurenta nu a cunoscut și nu a avut posibilitatea de a cunoaște existența acestui certificat de atestare a dreptului de proprietate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimaților, având cuvântul, formulează concluzii de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire. Arată că prezenta cerere este întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C.pr.civ, deși înscrisul nou invocat s-a aflat în permanență în posesia Consiliului Județean Argeș și a . de Argeș, în favoarea căreia s-a emis. De altfel, certificatul de atestare a dreptului de proprietate nu poate fi considerat determinant pentru a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată în cauză, deoarece nu este un fapt suficient pentru a demonstra că terenul în litigiu a fost înstrăinat revizuentei. . Arată că la fila 39 dosar fond se află contractul de vânzare cumpărare din data de 15.11.2000, unde la rubrica 2 se arată clar obiectul contractului, iar la rubrica 3 este specificat prețul vânzării, respectiv 100 milioane lei vechi plus TVA. La fila 37 dosar se află factura fiscală din data de 15.11.200, unde sunt indicate bunurile ce au făcut obiectul vânzării, în valoare de 119 milioane și nu se specifică nicăieri că s-ar fi vândut vreo suprafață de teren. De asemenea, nu există niciun act care să ateste transferul dreptului de proprietate pentru teren. Solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față ;
Constată că, prin cererea înregistrată la această instanță la data de 21.05.2013, sub nr._, revizuienta . în contradictoriu cu intimații S. D., S. I. C., S. E., C. L. de Fond Funciar Dârmănești și C. Județeană de Fond Funciar Argeș a formulat cerere de revizuire a hotărârii nr. 1370/05.07.2005 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr. 643/2005, rămasă definitivă prin decizia nr. 449/R pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. 607/2006, solicitând instanței admiterea cererii de revizuire și să se dispună schimbarea în tot a hotărârii atacate.
În motivarea cererii revizuienta a arătat că instanța de judecată a admis în parte acțiunea cât și cererea reconvențională a intimaților prin care au solicitat nulitatea parțială a titlului de proprietate cât și un drept de superficie asupra terenului.
A mai arătat revizuienta că instanța a reținut în esență faptul că autorul intimaților a deținut teren în acel punct în suprafață de 1800 mp, suprafață cu care a fost validat prin titlul de proprietate și că suprafața de 761 mp pe care este amplasată și moara face parte din aceasta, dar și faptul că revizuienta utilizează acest teren datorită faptului că pe acest teren se află o moară cumpărată prin licitație publică.
Totodată, instanța a concluzionat că intimații nu au putut prezenta un titlu valabil și nici societatea de la care au cumpărat activul moară nu este proprietar, întrucât nu s-a probat, iar capătul de cerere privind nulitatea titlului de proprietate al intimaților a fost respins ca lipsit de interes.
A apreciat revizuienta că, cererea de revizuire este admisibilă, având în vedere că la momentul judecării cauzei, nu a putut prezenta certificatul de atestare a dreptului de proprietate al S.C.Silcom S.A., obținut în anul 1994, în baza Legii 15/1990 cât și a HG 834/1991.
S-a mai menționat în cerere că la licitația publică prin care revizuienta a cumpărat activul moara, a cumpărat și terenul aferent acestui activ, teren care era în proprietatea . Argeș SA, aceasta deținând încă din anul 1994, titlul de proprietate obținut în baza legilor speciale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C.pr.civ.
În susținerea cererii revizuienta a depus la dosar, în copie, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 0037/13.10.1994 emis de Consiliul Județean Argeș.
La data de 19.08.2013 intimații S. D., S. I.-C. și S. E. au formulat și depus la dosar întâmpinare solicitând instanței respingerea cererii ca tardiv formulată, iar în subsidiar, respingerea acesteia ca inadmisibilă și în consecință menținerea ca legală și temeinică a Deciziei nr. 449/R/15.03.2006 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. 607/2006, cât și sentința civilă nr. 1370/05.07.2007 pronunțată de Judecătoria Câmpulung ca legală și temeinică.
În considerente intimații au arătat că revizuienta a cumpărat la licitație publică de la . de Argeș construcția moară și anexa, nu și suprafața de teren pe care sunt amplasate aceste construcții, că aceștia la rândul lor au făcut dovada că atât autorul lor, cât și autorul autorului lor au precedat și au în proprietate cu un titlu valabil, emis conform legii fondului funciar pentru terenul în litigiu, că instanța în mod corect a reținut prin prisma probatoriului administrat că revizuienta este doar posesor neproprietar, iar intimații proprietarii neposesori ai terenului în litigiu, motiv pentru care a fost admisă acțiunea formulată de aceștia și obligată revizuienta să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 761 mp, așa cum a fost identificată de ing. exp. D. V., fiindu-i creat un drept de superficie, iar pe durata utilizării construcțiilor amplasate pe terenul proprietatea intimaților situat în punctul „M.” din . revizuienta a fost obligată la plata unei chirii anuale de 80,1 lei, chirie ce nu a fost plătită de revizuientă pe perioada 2005-2012, însă la finele anului 2012 a achitat suma de 720 lei, iar utilajele din interiorul morii au fost ridicate în urmă cu 3 ani.
Totodată, intimații au solicitat instanței să respingă cererea de revizuire ca tardiv formulată.
În susținerea întâmpinării intimații au depus la dosar, în copie, extras din registrul agricol 1959-1953 fila 93, sentința civilă nr. 147/11.01.2000 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr. 4046/1999, titlul de proprietate nr._/04.03.1998 emis de C. Județeană Argeș, sentința civilă nr. 1370/05.07.2005 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr. 643/2005, schițe cadastrale, adeverința nr. 1019/25.10.1999 emisă de Primăria Comunei Dârmănești și procesul verbal nr. 1293/24.08.2001 de punere în aplicare a Legii nr. 18/1991 Dârmănești.
La data de 08.10.2013 revizuienta a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de intimați.
Cu privire la excepția tardivității invocată de intimați revizuienta a solicitat instanței a fi respinsă, întrucât din actele dosarului rezultă că cererea de revizuire a fost formulată în termen legal, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului a fost obținut de la Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș la data de 26.04.2013, iar cererea de revizuire a fost introdusă pe rolul instanței mult mai devreme de o lună.
În susținerea răspunsului la întâmpinare revizuienta a depus la dosar, în copie dosarul de prezentare a activului Moara Dârmănești.
Potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ. „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”.
În ceea ce privește excepția tardivității cererii de revizuire, instanța a constatat că cererea de revizuire a fost formulată în termenul legal, întrucât certificatul de atestare a fost obținut de la Registrul Comerțului la data de 26.04.2013, iar cererea de revizuire a fost înregistrată la data de 21.05.2013.
Potrivit art. 322 punctul 5 coroborat cu art. 324 (1) punctul 4 ind. 4, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă.
Calculând termenul conform textului de lege, instanța a constatat că, la data de 20.05.2013, când revizuientul a depus la poștă cererea, se afla înăuntrul termenului de o lună, împrejurare în raport de care a respins excepția tardivității cererii de revizuire ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr 1993/2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung s-a respins excepția tardivității cererii de revizuire invocată de intimați.
S-a respins cererea de revizuire formulată de ., în contradictoriu cu intimații S. D., S. I. C., S. E., C. L. de Fond Funciar Dârmănești, C. Județeană de Fond Funciar Argeș, ca inadmisibilă.
A fost obligată revizuienta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, examinând admisibilitatea cererii din prisma dispozițiilor art.322 pct.5, teza Ia Cod procedură civilă, care prevăd că, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Sintetizând elementele de admisibilitate a cererii de revizuire, pentru motivul arătat, rezultă că:înscrisul trebuie să fi existat în momentul judecării procesului terminat prin hotărârea atacată; înscrisul să fi fost necunoscut pentru instanță și revizuient; partea să fi fost împiedicată a-l prezenta din motive ce se pot asimila cu forța majoră; înscrisul să fie doveditor, adică determinant pentru soluția în litigiu; înscrisul trebuie prezentat instanței, odată cu cererea de revizuire, în cel mult o lună de la descoperirea lui.
Înscrisul nou invocat de revizuientă, respectiv, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seia Ag, nr.0037 din 13.10.1994, s-a aflat permanență în posesia Consiliului Județean Argeș - organul emitent, dar și în posesia . de Argeș, în favoarea căreia s-a emis, iar acesta nu a făcut dovada că s-ar fi adresat anterior demarării, dar și pe parcursul procesului în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1370 din 05.07.2005 a Judecătoriei Câmpulung, irevocabilă prin decizia civilă nr. 449/R/15.03.2006 a Curții de Apel Pitești, acestor instituții.
Simpla necunoaștere a existenței certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor ., nr.0037 din 13.10.1994, de către pârâta – revizuientă, nu reprezintă pentru revizuientă o împrejurare mai presus de voința sa, asimilabilă forței majore, de natură a face admisibilă cererea de revizuire, ci, mai degrabă, o deficiență de apărare sau de pregătire a apărării în cauza respectivă.
De altfel, certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor ., nr.0037 din 13.10.1994, nu întrunește condiția de „înscris doveditor” pentru a fi considerat determinant, hotărâtor și de natură a fi condus la o altă soluție decât aceea pronunțată de instanță, deoarece, nu este un fapt suficient și hotărâtor pentru a demonstra că terenul în litigiu a fost înstrăinat revizuientei, atâta timp cât, în contractul de vânzare cumpărare din data de 15.11.2000 (fila 39 dosar fond) la rubrica 2 se arată clar obiectul contractului - moară, iar la rubrica 3 este specificat prețul vânzării, respectiv 100 milioane lei vechi plus TVA, la fila 37 dosar se află factura fiscală din data de 15.11.2000, unde sunt indicate bunurile ce au făcut obiectul vânzării, în valoare de 119 milioane și nu se specifică nicăieri că s-ar fi vândut vreo suprafață de teren. Nu există nici un act care să ateste transferul dreptului de proprietate pentru teren.
Trebuie avut în vedere și faptul că înscrisul trebuie să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie a fi confirmat prin alte mijloace de probă. Ori, în contextul arătat, înscrisul invocat nu are forță probantă, chiar dacă ar fi fost depus la judecarea în fond a cauzei.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 274 C.pr.civ. care prevăd că partea care cade în pretenții au fost obligați, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanța a obligat revizuienta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Împotriva sentinței a declarat recurs revizuentul S.C. T. .>L care a considerat-o nelegală și netemeinică după cum urmează:
Instanța de fond în nod greșit sa interpretat disp.art. 322 pct.5 Cpr.civ. fiind incident motivul de recurs prev. de art. 34 pc.8 și 9 C.pr.cicv.
În acest sens se arată că instanța de fond nu a ținut cont de celelalte înscrisuri depuse la dosar, și anume caietul de sarcini prin care a fost scos la licitație activul M. Dârmănești din care rezultă că vânzătorul recurentei nu deținea titlu de proprietate pentru teren, iar potrivit dispozițiilor legale aplicabile în speță cumpărătorul se obliga să obțină titlul de proprietate și acest înscris exista încă din anul 1994, prin urmare recurenta se afla într-o împrejurare mai presus de voința sa de a cunoaște despre acest act, fiind indusă în eroare cu privire la existența titlului în condițiile în care era îndrumată să facă demersuri pentru a obține un titlu de proprietate ,deși potrivit Legii 15/1990 . fost înființată ,iar prin HG 834/1991 această societate era obligată să obțină pentru toate imobilele sale certificat de atestare a dreptului de proprietate pe care l-a obținut în anul 1994 teren pe care îl putea vinde prin licitație ca activ în baza OG 88/1997 ,art. 3 lit. d
Se mai invocă faptul că certificatul de atestare a dreptului de proprietate este un act determinant de natură să conducă la o altă soluție în condițiile ., în care s-a reținut că nu există un act care să ateste transferul dreptului de proprietate în condițiile în care în cauză a fost vorba despre vânzarea activului care se referă și la teren, iar caietul de sarcini se referă la întregul activ moară ,ceea ce conduce la concluzia că recurenta a cumpărat atât clădirea ,cât și terenul pe care se află aceasta amplasată .
Se mai invocă faptul că în dosarul de fond recurenta a formulat și o cerere reconvențională prin care a solicitat anularea parțială a titlului de proprietate arătându-se că terenul pe care au fost puși în posesie nu se mai afla la dispoziția CLFF Dărmănești.
Intimații legal citați au formula întâmpinare la ]18.02.2014 potrivit art. 205 NCPC prin care au solicitat respingerea recursului cu motivarea că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cond.prev. de art. 322 C.pr.civ., în cauză certificatul de atestare a dreptului de proprietate neîntrunind condiția de înscris doveditor pentru a fi considerat determinant, hotărâtor și de natură să conducă la o altă soluție decât cea pronunțată de instanță avându-se în vedere că prin contractul de vânzare cumpărare din 15.11.2000 se arată clar obiectul contractului moară ,iar prin factură sunt indicate bunurile ce au făcut obiectul vânzării, fără a se face mențiune cu privire la vreo suprafață de teren.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și care se încadrează în motivul de recurs prev. de art. 304 pct.8 și 9 C.pr.civ. precum și analizând cauza sub toate aspectele potrivit art. 304 ind. 1 Cpr.civ. ,tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză se constată că nu este incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct.8 C.pr.civ. întrucât în cauză nu s-a făcut dovada că instanța de fond interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia .
În acest sens trebuie avut în vedere că acest text de lege reglementează situația în care judecătorii fondului procedează la interpretarea unui act juridic dedus judecății cu toate că nu aveau dreptul să o facă, clauzele stipulate fiind clare și precise, iar potrivit art. 969 C.civ. convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, judecătorii fiind și ei obligați să le aplice ,astfel cum au fost concepute și redactate de părțile convenției
În cauză se constată că nu s-a procedat la interpretarea actului de înstrăinare a activului M. Dârmănești, ,ci s-a invocat motivul de revizuire prev. de art. 322 pct.5 C.pr.civ., în raport de care s-a examinat îndeplinirea cumulativă a condițiilor cerută de acest text de lege, prin examinarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Referitor la motivul de recurs prev. de art. 304 pct.9 rap la .art. 322 pct.5 C.pr.civ. tribunalul va reține că instanța de fond a analizat în mod corect elementele de admisibilitate a cererii de revizuire în raport de înscrisul nou invocat de revizuientă ,apreciindu-se în mod legal că pe de o parte simpla necunoaștere a existenței certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu reprezintă pentru reviuzientă o împrejurare mai presus de voința sa asimilabilă forței majore, iar pe de altă parte ,acest înscris nu întrunește condiția de înscris doveditor pentru a fi considerat determinant, hotărâtor și de natură a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată de instanță ,apreciindu-se că din celelalte înscrisuri depuse la dosar,respectiv contactul de vânzare cumpărare și factura fiscală din 15.11.2000 ,nu rezultă că s-ar fio înstrăinat vreo suprafață de teren, iar certificatul de atestare în sine nu poate avea o forță probantă chiar dacă ar fi fost depus la judecarea în fond a cauzei.
În cauză, se constată că prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate ca înscris doveditor invocat nu se poate face dovada că în realitate s-ar fi înstrăinat și suprafața de teren aferentă activului M. Dârmănești, nici prin el însuși și nici prin confirmarea acestuia prin alte mijloace de probă .
De altfel, disp.art. 322 pct.5 C.pr.civ. se referă la condiția ca înscrisul invocat să fi fost determinant pentru soluționarea litigiului adică să conducă el însuși fără să fie nevoie a fi fost confirmat prin alte mijloace de probă la schimbarea soluției instanței de fond .
În cauză, certificatul care atestă un drept de proprietate al vânzătoarei nu poate determina și dovedi amplasamentul și transmiterea în proprietatea revizuientei a suprafeței de 761 mp cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare a activului M. Dârmănești ,ci dimpotrivă din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă mențiuni cu privire la înstrăinarea terenului ,întrucât în cuprinsul contractului de vânzare și a facturii aferente, se face referire numai la mijlocul fix moară cu utilajele aferente .
În plus, trebuie avut în vedere că prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate se face dovada că la nivelul anului 1994 vânzătoarea revizuientei respectiv . de Argeș deținea în proprietate o anumită suprafață de teren însă ca acesta să fie identificat prin amplasament și fără a se face dovada transferului dreptului de proprietate către recurentă.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a făcut interpretarea și aplicarea disp.art. 322 pct.5 C.pr.civ cu consecința respingerii recursului potrivit art. 304 cpt.9 rap la art. 312 C.pr.civ ca nefondat pentru considerentele arătate.
Potrivit art. 274 C.pr.civ. va obliga recurenta la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimați ,reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanței depusă la dosar ( fila 31) .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul S.C. T. .. împotriva Sentinței civile nr. 1993/2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung intimați fiind S. D., S. I. C., S. E., C. L. DE FOND FUNCIAR DÂRMĂNEȘTI și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ,.
Obligă recurenta la 1500 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2014.
Președinte, S. I. Ț. | Judecător, M. D. B. | Judecător, A. D. |
Grefier, O. - M. Ș. |
Red.M.D.B.
Tehn D.R./ 2 ex.
05.05.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 363/2014. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2336/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
