Cereri. Decizia nr. 911/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 911/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 3675/205/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 911/2014
Ședința publică de la 02 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător A. M. P.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de pârâta C. E. împotriva sentinței civile nr. 599/17.12.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta ..
La apelul nominal făcut în ședința publică av. C. G. pentru intimata reclamantă, lipsă fiind apelanta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus, prin fax, o cerere din partea apărătorului intimatei reclamante, respectiv av. C. G., prin care solicită lăsarea cauzei la o nouă strigare .
Tribunalul constată lipsită fără obiect cererea de lăsare a cauzei la o nouă strigare formulată de apărătorul intimatei reclamante, respectiv av. C. G., dată fiind prezența acestuia în sala de ședință la prima strigare a cauzei .
Apărătorul intimatei reclamante învederează instanței că nu mai are cereri de formulat și nici excepții de invocat.
Tribunalul, din oficiu, pune în discuție nulitatea motivelor de apel în raport de art. 470 al.3 și art. 178,185 cpc .
Apărătorul intimatei reclamante . invocă art. 478 cpc și solicită admiterea excepției invocată de instanță. Pe apel, arată că reclamanta a așteptat ca pârâta să plătească, iar văzând că nu plătește a apelat la un executor judecătoresc . Arată că legiuitorul a dorit să transpună în practică principiul procesului predictibil, adică întreaga procedură să fie circumscrisă din punct de vedere procedural legii în vigoare. În plus, invocă prevederile art. 478 cpc și arată că nu solicită cheltuieli de judecată, apelul urmând să fie respins.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față,
Constată că prin cererea înregistrată la data de 27.09.2013, reclamanta .. a chemat în judecată pe pârâta C. E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 9.674,67 lei, reprezentând prețul materialelor de construcție livrate și facturate, precum și la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 200 lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în baza contractului de vânzare – cumpărare nr. 41/10.05.2010 încheiat cu pârâta, reclamanta s-a obligat să furnizeze serviciile specificate în contract, iar pârâta urma să achite contravaloarea facturilor, în rate, pe data de 14 a fiecărei luni, așa cu s-a specificat în contract. Neachitarea facturilor în termen de 30 de zile, atrage penalități de întârziere de 8%/zi întârziere, calculate la data de 1 a lunii următoare, la valoarea ratei restante.
Pentru serviciile prestate, reclamanta a facturat și a transmis facturi către pârâtă, în calitate de consumator, facturi ce trebuiau să fie achitate, potrivit clauzelor contractuale, obligație nerespectată de pârâtă.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1028-art. 1030 din Noul Cod de procedură civilă.
Pârâta, prin întâmpinare a arătat că a achiziționat materiale de la reclamantă însă acestea au fost achitate, fiind în imposibilitate de a dovedi aceste plăți..
La data de 21.11.2013, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită obligarea pârâtei și la plata sumei de 24,854 lei, cu titlu de penalități de întârziere, calculate la factura AG RTG DF_/14.10.2010. Aceste penalități au fost calculate până la data de 01.01.2013.
Prin sentința civilă nr. 599/17.12.2013 a Judecătoriei Câmpulung a fost admisă în parte cererea și s-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 9.674,67 lei, reprezentând contravaloarea materiale construcții achiziționate de la reclamantă.
S-a respins cererea de obligare la penalități pe zi întârziere.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
În adoptarea soluției prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare – cumpărare cu plata în rate, nr. 41, încheiat cu pârâta la data de 10.05.2010, reclamanta s-a obligat să furnizeze servicii de livrare materiale de construcții . În urma acestor prestări de servicii, pârâta avea obligația să achite contravaloarea conform facturilor emise de reclamantă, în rate și la termenul prevăzut în contract.
Potrivit art. 102 din Legea de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil: „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”. Văzând faptul că între părți a fost încheiată o convenție care are putere de lege între părțile contractante, așa cum prevedeau dispozițiile art. 969 din vechiul Cod civil, legea care guverna raporturile juridice la momentul semnării contractului (și prevăd în continuare dispozițiile art. 1270 din Codul civil), că reclamanta a emis facturile AG RTG DF_/4 09 2010 în valoare de 5 311,99 lei ȘI AG RTG DF_/14 10 2010 în valoare de 4 362, 68 lei și reținând faptul că pârâta înregistrează debitul sus menționat, recunoscut și necontestat.
Debitul urma să fie achitat în rate, la fiecare 14 ale lunii următoare, datei la care s-a livrat și facturat.
Prima instanță a apreciat că pârâta nu a produs nicio dovadă din care să rezulte că a achitat vreo sumă de bani din cei datorați pentru plata materialelor de construcție cumpărate de la reclamantă.
În acest context, instanța de fond a constatat că pârâta datorează suma de 9.674,67 lei reprezentând contravaloarea materiale construcții către reclamantă.
Față de situația de fapt reținută și văzând disp. art. 969 și art. 1073 din vechiul Cod civil, s-a reținut culpa pârâtei, în sensul că acesta nu a înțeles să achite contravaloarea serviciilor la termenele stipulate, motiv pentru care a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 9.674,67 lei, reprezentând contravaloarea materiale construcții achiziționate de la aceasta.
Cu privire la penalitățile de întârziere s-a apreciat că pârâta le datorează numai de la data introducerii prezentei cereri, dată de la care a fost pusă în întârziere.
Pentru toate aceste considerente, a fost admisă acțiunea în cond.art. 1030 NCPC.
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat apel pârâta în data de 07.01.2013, depunând motivele la data de 10.03.2014 (f.8 apel).
În motivarea apelului, pârâta a arătat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile noului cod de procedură civilă, cu referire la incidența art. 1025-1032 NCPC, ci este aplicabil vechiul cod de procedură civilă de la 1865, astfel că pentru valorificarea pretențiilor, reclamanta avea la îndemână doar calea dreptului comun și nu procedura specială de care a înțeles să uzeze.
Între părți a existat o înțelegere verbală cu privire la data achitării obligației, iar această sarcină va fi respectată; înțelegerea existentă cu privire la termenele stabilite nu a putut să fie probată din motive obiective.
Apelul nu a fost încadrat în drept.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și a disp.art. 466 și urm. NCPC tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 470 alin.1 lit.c NCPC cererea de apel trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază. Potrivit art. 470 alin. 3 NCPC cerința este prevăzută sub sancțiunea decăderii.
Dispozițiile art. 476 și 477 NCPC statuează că în situația în care apelul nu este motivat, instanța din calea de atac va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite de acesta, pronunțându-se în fond, numai pe baza aspectelor invocate în primă instanță.
În speță, sentința a fost comunicată pârâtei la data de 31.12.2013. Apelul a fost declarat în 07.01.2014, adică în termenul legal de 30 de zile de la comunicare, însă motivarea s-a realizat abia în data de 10.03.2014, ceea ce înseamnă că termenul imperativ prevăzut pentru motivare a fost depășit și că aceste critici sunt nule. În atare situație, ne aflăm în cazul exemplificat mai sus, prevăzut de art.476 alin.2 NCPC, când apelul se analizează pe baza criticilor formulate în primă instanță.
Tribunalul apreciază că legea aplicabilă din punct de vedere procedural este noul cod de procedură civilă, deoarece acțiunea a fost introdusă la data de 27.09.2013, iar codul a intrat în vigoare la 15.02.2013. Disp.art.24 NCPC statuează că legea nouă de procedură se aplică proceselor începute după ., adică și speței de față.
Dreptul material aplicabil este codul civil din vechea reglementare, deoarece contractul este supus legii în vigoare de la data la care a fost încheiat, atât în ce privește interpretarea cât și efectele și executarea sa, sens în care sunt disp.art.102 din Legea de punere în aplicare a Codului civil.
Astfel, creanța a fost recunoscută, probată de reclamant iar în cauză nu s-a dovedit că a fost și achitată până în momentul de față. Aceasta înseamnă că prima instanță în mod corect, raportat la art. 969 cod civil și art.1030 NCPC, a admis cererea, obligând pârâta la plata sumei ce reprezintă contravaloarea materialelor de construcție.
Pentru toate cele ce preced, tribunalul în baza art. 476 și 480 NCPC va respinge apelul ca nefondat, luând act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nule motivele de apel formulate de pârâta C. E..
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta C. E., domiciliată în comuna Schitu - Golești, . împotriva sentinței civile nr. 599/17.12.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta ., cu sediul în Câmpulung, Calea Brașovului nr.30, județul Argeș.
Ia act că intimata nu solicita cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțata în ședința publica, azi, 2.10.2014.
Președinte, C. D. | Judecător, A. M. P. | |
Grefier, M. L. |
Red. A.M.P
Dact. NE/4 ex
3.11.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 539/2014. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 435/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
