Fond funciar. Decizia nr. 2777/2014. Tribunalul ARGEŞ

Respinge cererea de chemare in garantie formulata de ., impotriva numitilor D. C. V. si O. C. S.” .

Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs la Tribunalul Argeș, și prin decizia civilă nr.1228/29.11.2005 a admis apelul, a desființat sentința atacată, cauza fiind trimisă spre rejudecare la Judecătoria Pitești, împotriva acestei decizii s-a declarat recurs, de către pârâta ., recurs care a fost respins ca nefondat, de către Curtea de Apel Pitești, prin decizia civilă nr.796/R/15.05.2006.

Astfel, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Pitești, dosarul nr._/280/2006 ( Număr în format vechi_/2006) în rejudecare.

În cauză, instanța de fond a avut în vedere decizia de îndrumare a Tribunalului Argeș, respectiv instanța să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății, atât cu privire la nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate emis în virtutea Legii fondului funciar, cât și asupra revendicării, să stabilească taxa de timbru corectă, printr-o expertiză de evaluare, să administreze un probatoriu corespunzător, care să ducă la motivarea soluției pronunțate.

Instanța, în rejudecare a dispus citarea legală a tuturor părților, iar la termenul din 05.11.2007, având în vedere prevederile art.1 și 2 din Legea nr.146/1997, a stabilit obligația reclamaților de a timbra capătul de cerere privind revendicarea, cu taxă timbru de 23.611, 80 lei, conform expertizei de evaluare efectuată în cauză, cu privire la valoarea terenului în litigiu, potrivit deciziei de casare a Tribunalului Argeș.

La același termen, potrivit art.74 alin.1 C.pr.civ., coroborat cu OG nr.58/2003, și art.6 alin.1 din CEDO, reclamanții au fost scutiți de plata diferenței taxei de timbru stabilită, menționată mai sus. Mai mult, reclamanților, le-a fost admisă cererea, ca urmare a situației materiale a acestora probată cu relații de la Primăria Gura Foii, ., au beneficiat și de apărător din oficiu, din cadrul Baroului Argeș, care să le reprezinte interesele.

Reclamanții, prin cererea de la fila 310, din dosarul de rejudecare au depus note scrise, fila 310-313, care reprezintă și o precizare, prin care au arătat că solicită admiterea acțiunii privind nulitatea absolută a titlurilor de proprietate suprapuse peste titlul lor de proprietate, revendicarea terenului, dar și nulitatea absolută a actelor de vânzare-cumpărare, ca acte subsecvente.

În motivare s-a arătat că terenul în litigiu, face parte din lotul de 194 ha, conform planul cadastral al comunei Oarja din 1978, și că face parte din cele 200 de ha, localizate în satul Zeama R.- Goleasca, . lotul de 194 ha a făcut obiectul legii nr.2/1968, privind împărțirea administrativ teritoriala a țării, când lotul a fost alipit comunei B., cu proprietarii comunei Oarja, din județul Argeș.

Se susține, că terenul în litigiu le aparține, că s-au adresat și CEDO Strasbourg, fiind nemulțumiți, de modul în care CJFF Argeș, CLFF B., au desproprietărit pe cetățenii din ., de terenurile ce le-au aparținut, pentru că a fost desființată o Hotărâre a Comisiei Județene de Validare cu nr.4/1991, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, respectiv prin decizia Curții de Apel Pitești 2320/2001.

Prin cererea menționată, reclamanții au invocat nu numai abuzurile comisiilor de aplicare a legilor fondului funciar, dar și a modului în care Prefectul, Președinte al CJFF Argeș și președinte- CLFF B., au influențat reconstituirea dreptului de proprietate, prin fraudarea legii, a dreptului de proprietate, garantat de Constituția României, a modului în care împreună cu OCPI Argeș, au făcut ca un teren ce aparținea comunei Oarja, județul Argeș, să ajungă la dispoziția CLFF B..

Reclamanții au precizat din punct de vedere cronologic, cu privire la terenul în litigiu, că acesta a făcut parte din suprafața de 194 ha, care înainte de apariția Legii nr.18/1991, a aparținut proprietarilor din ., pentru că acest teren a fost asociat în IIITT Căteasca, în baza deciziei nr.456/21.12.1972, că nu a făcut parte niciodată din fostul CAP B., ci a făcut parte din CUASC Pitești.

Totodată, au arătat că suprafața de 193 ha a fost cuprinsă și în harta cadastrală a comunei Oarja, din județul Argeș, în planul cadastral din 1978, pe care l-au anexat în copie.

În cauză instanța a administrat proba cu înscrisuri dar și interogatoriu OCPI, relații de la cele două comisii CLFF Oarja și CLFF B., dar și expertiză tehnică de specialitate, la cererea reclamanților, cu obiectivele solicitate în scris prin nota de probatorii ( filele 531-543), expertiză efectuată de expert topograf, cu participarea experților consilieri, completată pe parcursul cursului procesual de mai multe ori.

Prin cererea formulată la 28.04.2010, aflată la fila 767 din dosar, reclamanții G. D., G. I., I. R., G. G., S. F., au arătat că urmare a unei hotărâri judecătorești pronunțate de CEDO Strasbourg, în dosarul nr._/2003, 31.003/2003 și 30.995/2003 privind trei din șapte moștenitori au defunctului G. T. I., au obținut de la Statul Român 79.500 Euro, pentru despăgubiri materiale și 4000 Euro, drept pagubă morală.

Totodată au arătat că patru dintre reclamanți din prezenta cauză, au întocmit dosare la CEDO, însă au abandonat continuarea susținerilor acestora, pentru continuarea judecății în țară, anexând hotărârile CEDO, aflate la filele 768-792, de care instanța să țină cont.

Urmare a celor menționate mai sus, cei trei reclamanți, ca urmare a hotărârilor CEDO, au renunțat la judecată, așa cum a arată încheierea de ședință din data de 03.08.2010.

Astfel, instanța având în vedere dispozițiile art. 246 C.pr.civ., a luat act de renunțarea reclamanților G. I., I. R. și G. D. la judecata acțiunii, având în vedere faptul că aceștia au arătat că renunță la judecată deoarece au primit despăgubire de la Statul Român ca urmare a deciziilor pronunțate de C.E.D.O. și că „nu îi mai interesează terenul”

Instanța a reținut că, urmare a deciziei pronunțată de C.E.D.O., prin care totodată s-a stabilit să se continue judecata în ceea ce privește fondul cauzei, în România, potrivit Legii Române, a dispus continuarea judecății față de reclamanții G. A., S. F., G. M., O. G. și a scos din cauză pe reclamanții G. I., I. R. și G. D..

De asemenea a admis cererea pârâtei ., ca urmare a renunțării la judecată a reclamanților G. I., I. R. și G. D., de a i se acorda cheltuieli de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 246 alin. 3 C.pr.civ., reprezentând onorarii de avocat, onorariu expert, taxe de timbru efectuate de-a lungul ciclului procesual, înainte de casare și după casare, mai ales că reclamanții au beneficiat de asistență judiciară gratuită în ceea ce privește plata taxei de timbru, dar și de avocat din oficiu, împotriva încheierii declarându-se recurs la Tribunalul Argeș, cu privire la cheltuielile de judecată.

Tribunalul Argeș, prin decizia nr.1031/24.03,2011, a modificat încheierea doar în ceea ce privește obligarea reclamaților renunțători la plata către pârâta .,respectiv la câte 767 lei cheltuieli de judecată.

Prin aceeași încheiere , instanța a dispus asupra obiecțiunilor la raportul de expertiză formulate de reclamanții G. A., G. M., S. F. și O. G., pârâta . și pârâta C. C. DE APLICARE A LEGII 18/91 B., pe care le-a admis.

S-a dispus completarea raportului de expertiză de către expertul C. P. cu următoarele obiective:

1.Identificarea terenului în litigiu, revendicat de reclamanții rămași în judecată (G. A., G. M., S. F. și O. G.), transpunerea într-o schiță de plan cu indicarea vecinătăților pe cote, atât pe baza titlului de proprietate emis reclamanților, cât și a proceselor verbale de punere în posesie care au stat la baza acestora, pe baza actelor de proprietate deținute de către pârâți, avându-se în vedere documentațiile cadastrale care au stat la baza contractelor de vânzare –cumpărare, dar și pe baza planurilor parcelare existente cu privire la terenul în litigiu, la nivelul Comisiei Locale de Fond Funciar Oarja, Comisiei Locale de Fond Funciar B. și Comisiei Locale de Fond Funciar Pitești.

2.Să transpună și să individualizeze separat suprafețele de teren vândute către . și A. Prodănel într-o schiță de plan separată cu indicarea vecinătăților în funcție de actele de vânzare-cumpărare care au fost întocmite și în funcție de documentația cadastrală care a stat la baza întabulării în Cartea Funciară, avându-se în vedere și actele de reconstituire, proprietate ale vânzătorilor către aceștia.

3.Să se stabilească dacă există vreo suprapunere de teren între terenurile cumpărate de . și A. Prodănel cu terenurile proprietatea reclamanților ce au rămas în judecată.

4.Să aibă în vedere toată documentația cadastrală inclusiv actele ce au stat la baza vânzării terenurilor către F. I. SA și A. Prodănel, ținându-se seama și de schițele din contractele de vânzare-cumpărare, dacă acestea există și în primul rând de documentația cadastrală.

5.Să stabilească dacă pe terenul revendicat de reclamanți sunt edificate construcții, cui aparțin, dacă există detalii de sistematizare, de investiții, dacă este ocupată de persoane fizice sau juridice și care sunt acelea.

6.Să se stabilească dacă pârâții ocupă din terenul revendicat de reclamanți.

7.Să se indice cert în schița de plan, cu indicarea vecinătăților, terenul separat într-o altă achiță de plan, terenul pentru care există suprapunere, să se stabilească natura juridică a acestuia

8.Să se stabilească regimul juridic al terenului la data de 01.01.1990, dar și la data actuală, respectiv să se stabilească cert la dispoziția cărei comisii se afla la 01.01.1990, categoria de folosință, iar la data actuală să se stabilească, din punct de vedere teritorial, cui aparține, dacă aparține unor societăți comerciale sau unor persoane fizice, ce categorie de folosință are în prezent.

9.Să aibă în vedere și împărțirea administrativ teritorială la data de 01.01.1990, dar și la data actuală, respectiv Planul Urbanistic General al Municipiului Pitești, dar și al comunei B. precum și planul cadastral și urbanistic al comunei Oarja, având în vedere că terenul în litigiu este din punct de vedere geografic la limita acestor unități administrativ teritoriale.

10.Să se stabilească cu certitudine lipsa de folosință a terenului pe ultimii trei ani.

11.Să se aibă în vedere toate schițele cadastrale existente după apariția Legii Fondului Funciar la nivelul celor două Comisii Oarja și B.

12.Să se stabilească dacă terenul în litigiu revendicat de reclamanți face parte din suprafața de 194 ha ce a aparținut fostului CAP B., așa cum s-a stabilit prin decizia civilă nr. 2320/R/19.09.2001 a Curții de Apel Pitești, respectiv din tarlalele și parcelele stabilite prin considerentele aceleiași decizii, având în vedere raportul de expertiză care a fost efectuat în cauză de expert.

13.Să se aibă în vedere raportul de expertiză ce a stat la baza stabilirii parcelelor ce aparțin Comisiei Locale de Fond Funciar B. ce însumează suprafața de 194 ha și care a stat la baza deciziei civile nr. 2320/R/19.09.2001 a Curții de Apel Pitești.

De altfel, raportul de expertiză ulterior a suferit și alte completări, cu obiectivele fixate prin încheierile de ședință.

Ca urmare probelor administrate, s-a dispus de către Judecătoria Pitești, prin Sentința civilă nr. 9451/2013,respingerea acțiunii principale completată, cu precizările ulterioare, și restrânsă, formulată de reclamanți, și i-a obligat pe aceștia să plătească pârâtei . suma de_ lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv numai plata taxei de timbru achitată pentru cererea de chemare în garanție, precum și suma totală de 1667 lei către stat, fiecare cate 414, 6 lei reprezentând ajutor public judiciar de care au beneficiat, reprezentând taxă timbru și onorariu avocat din oficiu.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut, de către instanța de fond, că:

Reclamanțiii G. A., S. F., G. M., O. G., sunt moștenitorii acceptanți ai defuncților G. T. I., a cărui succesiune s-a deschis la data de 06.04.1961, și G. C., a cărei succesiune s-a deschis la 31.01.1983, ambii cu ultimul domiciliu în ., așa cum sunt și reclamanții renunțători la acțiune, G. I., I. R. și G. D..

Acest fapt a rezultat din certificatul de moștenitor nr.3/24.11.1999 eliberat de BNP I. G., aflat la fila 275 din dosarul inițial, în masa succesorală fiind cuprinsă suprafața de teren reconstituită în temeiul Legii nr.18/1991, respectiv terenurile dobândite de def. G. T. I., în temeiul legii menționate, pe numele căruia s-a eliberat Titlul de proprietate nr._/04.08.1994, de către CJFF Argeș.

Titlul de proprietate, aflat la fila 99 din dosarul inițial, privește o suprafata totală de teren de 5, ha și 7472 mp, teren situat în comuna Oarja, ., din care în extravilan, tarlaua 3, . 5,4 ha, cu următorii vecini: N.- Autostrada, E.- C. G., S. - Petrochimie, V.-R. I., iar intravilan o suprafață de 3472 mp.

Acest titlu de proprietate, a avut la bază reconstituirea dreptului de proprietate, în temeiul legii nr.18/1991, fapt care rezultă din adeverința de reconstituire aflată la fila 244/13.04.1992 (fila 101 dos. inițial), și validarea generică s-a făcut prin Hotărârea CJFF Argeș nr. 4/05.06.1991, pentru 5,75 ha, prevăzută în tabelul anexă nr. 3 la poziția 99.

Așadar, reclamanții, beneficiază, în calitate de moștenitori, de reconstituirea dreptului de proprietate, ce s-a făcut după autorul, G. T. I., de către pârâta CLFF Oarja, care a emis documentatia pentru emiterea titlului de proprietate iar, aceștia, din suprafața totală, au arendat terenul de 5,40 ha arabil, din extravilan, conform contractului de arendă nr.101/13.11.2002, aflat la fila 102.

Pârâții D. C. V. și O. C. S., au calitatea de moștenitori legali, ai autorului D. D. M., iar aceștia au fost validați, prin hotărârea CJFF Argeș, nr.90/1991, unde figurează autorul, și ei la poziția nr.64, în anexa nr.19, cu suprafața de 7,10 ha, înscrisuri care se află la fila 91-95 din dosar, fapt care rezultă și adresa nr.6969/29.11.2006, aflată la fila 88 din dosarul inițial.

Conform aceleiași adrese, rezultă că autorul D. D. M., al celor doi pârâți moștenitori a figurat în perioada anilor 1959-1962, la Registrul agricol, dar și faptul că în anul 1959 autorul a fost expropriat în baza Decretului nr.115, și ulterior a fost deportat, în Regiunea Autonomă Maghiară, Raionul Reghin, .> Urmării a validării menționate, a rezultat așadar, că, pârâții D. C. V. și O. C. S. beneficiază de reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legii nr.18/1991, eliberându-se și Titlul de proprietate.

Astfel, in anul 2002, s-a emis Titlul de proprietate nr._/21.03.2002 de către CJFF Argeș, după autorul D. D. M., cu moștenitori O. C. S., D. C. V., care a avut la bază reconstituirea dreptului de proprietate, de către CLFF B., ce cuprinde suprafața totală de 5 ha teren situat pe teritoriul satului B. de Sus, . Argeș, teren de categorie arabil extravilan, înscris și în CF, sub nr.9238/23.09.2002 a loc. B..

A rezultat cu certitudine, că operațiunea de punere în posesie în ceea ce privește terenul ce a aparținut celor doi pârâți, a aparținut CLFF B., fiind aflat la fila 90 din dosarul inițial, că acesta are nr.1431 și că individualizează vecinătățile suprafețelor din titlul de proprietate eliberat pârâților.

Cei doi pârâți, după ce obțin titlul de proprietate menționat, a cărui nulitate absolută parțială o solicită reclamanții, și o revendică este înstrăinată la 24.04.2003 și 07.04.2003, prin acte de vânzare-cumpărare autentice, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1676/07.04.2003, întocmit la BNP A. S.- fila 48, suprafața de 14.504 mp teren arabil, către cumpărătorul Prodănel M. A., și, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.929- fila 49-50, întocmit la BNP I. G., o suprafață de 35.505 mp, către pârâta ..

La baza vânzărilor, a stat titlul de proprietate de care au beneficiat vânzătorii, conform extrasului de carte funciară, documentației cadastrale, rezultând că terenurile înstrăinate nu aveau sarcini.

Toate expertizele efectuate în cauză, au identificat terenul în litigiu, prin transpunerea actelor de proprietate, atât ale reclamanților rămași în judecată, cât și a celor doi pârâți, cumpărători, . și Prodănel A. M., actul de proprietate al vânzătorilor, stabilindu-se că terenul în litigiu are o suprafață de 5,4 ha.

De asemenea, toți experții au stabilit că terenul în litigiu face parte din suprafața de 194 ha, ce a aparținut fostului CAP B., așa cum s-a stabilit prin decizia civilă nr.2320/R/19.09.2001 a Curții de Apel Pitești.

Instanța a reținut că, potrivit rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, duc la concluzia că titlu de proprietate de care se prevalează reclamanții, nu a avut la bază un proces verbal de punere în posesie, fapt care a rezultat și din adresa nr.1859/11.04.2013, emisă de CLFF Oarja, care a înaintat doar o schiță de amplasare a terenului.

A mai rezultat, cu certitudine, care este situația juridică a terenului în prezent, respectiv faptul că a intrat în circuitul civil, că este în posesia pârâtei ., respectiv o suprafață de_ mp, și pârâtului Prodănel A. M., în suprafață de 19.551 mp, conform schiței de la fila 297.

Totodată, a rezultat cert că din punct de vedere teritorial, terenul în litigiu, de 5,4 ha se află din punct de vedere teritorial, la ., că la data de 01.01.1990 el aparținea fostului CAP B..

În speță, s-a pus problema analizării legalității titlului de proprietate emis în baza Legii nr.18/1991, dar și a legalității actelor subsecvente întocmite pe baza acestora, de asemenea analizarea legitimității reconstituirii părților cu privire la terenul în litigiu, prin prisma revendicării acestuia de către reclamanți.

Experții desemnați în cauză, au concluzionat, că terenul se află de fapt în litigiu în pct. Autostradă, dar că o parte din planul parcelar întocmit de . pe raza Mun. Pitești, și probabil pârâta CLFF B. a făcut puneri în posesie pe toată tarlaua de lângă Autostradă, aflată la limita dintre B. și Pitești, ce reprezintă de fapt tarlaua nr.3.

Toate relațiile de la OCPI Argeș, denotă că terenul autorilor pârâților vânzători a fost recepționat și a primit număr cadastral, iar ca urmare a celor două acte de vânzare-cumpărare autentice, de asemenea terenurile au fost înscrise în cartea funciară.

Având în vedere poziția părților, suprapunerea faptică și de documentație cadastrală, așa cum au reliefat experții desemnați în cauză, nu s-a putut reține, că reclamanții rămași în proces nu justifică interesul promovării acțiunii, pentru că aceștia invocă legitimitatea titlului lor, față de cel al pârâților.

Pornind de la împrejurarea, că în viziunea formei inițiale a Legii nr.18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate nu se făcea în mod obligatoriu pe vechiul amplasament, conform art.13, s-a reținut, potrivit actelor depuse la dosar, că în mod legal pârâții-vânzători au fost validați în calitate de moștenitori, ai autorului lor D. D. M., cu suprafața de teren în litigiu, și că în mod legal i s-a eliberat titlul de proprietate.

În ceea ce-i privește pe reclamanți, este cert că titlul de proprietate de care beneficiază, avut la bază Hotărârea nr.4/05.06.1991 emisă de CJFF Argeș, care a fost constatată nul absolut prin hotărâre judecătorească irevocabilă, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în dosarul nr._/2000. Conform acestei hotărâri irevocabile a fost admisă acțiunea precizată formulată de către reclamantele Primarul comunei B. și președintele CLFF B. și s-a constatat nulitatea absolută parțială a Hot nr.4/05.06.1991, emisă de CJFF Argeș, pentru suprafața de 194 ha teren, prevăzute la pct.2, și pct. care a validat propunerile în art.3, situat în .. Autostradă, format din tarlalele 2 și 3, astfel cum sunt evidențiate pe harta cadastrală a comunei B..

Hotărârea judecătorească, menționată a generat o suprapunere de teren din titlurile de proprietate ale cetățenilor, din ., aspect ce a rezultat și din adresa nr. RS/124/16.10.2006 emisă de Instituția Prefectului Județului Argeș.

S-a reținut că decizia civilă nr.2320/R/19.09.2001, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, nu este de drept opozabilă reclamanților, astfel încât anularea Hotărârii de validare, în care nu au fost beneficiari, nu atrage de drept anularea titlului de proprietate al acestora. Cu toate acestea instanța, a analizat în cadrul nulității invocate, cauzele care au dus la suprapunerile de teren, dar și la analizarea comparativă a titlurilor, de care se prevalează părțile litigante, inclusiv la verificarea legitimității dreptului, mergând până la origini.

În speță, atât reclamanții cât și cei doi pârâți vânzători le-a fost reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legii nr.18/1991, și cele două comisii CLFF Oarja și CLFF B. au făcut validări, și în baza Hotărârilor de validare au emis titlurile de proprietate, care face dovada calității de proprietar a fiecăruia.

Instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile art. III din Lg. nr. 247/2005, care să ducă la concluzia că titlul de proprietate al pârâților vânzători este nelegal emis.

S-a reținut aceasta, deoarece la data emiterii lui, acesta a avut la bază un proces verbal de punere în posesie, fiind respectate pe prevederile HG-ului nr.131/1991, text legal în vigoare la momentul emiterii acestuia. În schimb titlul de proprietate emis reclamanților nu a avut la bază un proces verbal de punere în posesie, în conformitate cu art.36 și urm din HG nr.131/1991.

Reclamanții nu au făcut dovada că au deținut anterior cooperativizării suprafața de teren în litigiu, pentru care s-a eliberat titlul de proprietate acestora, nu au făcut dovada că au fost înscriși cu acest teren în registrul agricol, nici anterior colectivizării și nici ulterior.

Terenul în litigiu, așadar la 01.01.1990 nu se afla la dispoziția CLFF Oarja, ci la dispoziția CLFF B., dar datorită modului de individualizare a terenurilor, și modului defectuos în care și-au îndeplinit atribuțiile, deși existau hotărâri ale Comisiilor Județene Argeș, au ajuns la suprapuneri, ca urmare a actelor eliberate în temeiul Lg nr.18/1991.

Așadar, scopul adoptării Lg. nr.18/1991, a dat posibilitatea proprietarilor să dobândească proprietățile preluate abuziv până în anul 1990, instanța fiind obligată să aprecieze actele părților, în raport de condițiile de valabilitate, de prevederile legale în vigoare la data eliberării lor.

În cazul de față, izvorul dreptului de proprietate îl constituie legea, iar cele două titluri de proprietate, analizate mai sus, au doar valoarea de înscrisuri probatorii, iar dispozițiile art.III din Lg.nr.247/2005 reglementează instituția nulității titlurilor de proprietate emise cu încălcarea dispozițiilor legale, în materia fondului funciar, avându-se în vedere modificările legislative survenite în timp ale acestora.

Într-adevăr, în conformitate cu disp. art.2 alin.2 din Lg. nr.1/2000, așa cum a fost completat și modificat prin Lg nt.247/2005, titlurile de proprietate emise cu respectarea dispozițiilor legale sunt valabile în condițiile în care ulterior, în lipsa sau chiar în temeiul altor acte normative modificatoare, pentru terenurile identificate în aceste titluri, se eliberează acte de proprietate altor persoane.

Or, ulterior emiterii titlului de proprietate de care se prevalează reclamanții, s-a determinat în plan terenurile atribuite CLFF B., și care au fost la 01.01.1990 la fostul CAP B., atribuindu-se cetățenilor comunei B., parcelele ce fac parte din suprafața de 194 ha, cum este și cazul pârâților vânzători, la momentul originar.

Localizarea în spațiu a terenurilor dobândite în proprietate de părțile litigante este dată de amplasarea topografică avută în vedere de organul emitent, cel care a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile legii nr.18/1991, iar în acest sens, Hotărârea judecătorească irevocabilă, a Curții de Apel Pitești, a statuat în considerente, și indicat parcelele și tarlalele existente în momentul emiterii titlului de proprietate, de care beneficiază atât reclamanții cât și pârâții vânzători.

De aceea, nu poate fi ignorată o realitate evidentă și, nu în ultimul rând, reguli și principii de drept, este vorba de 998 cod civil preluat și de art,1268 alin.3 din Noul Cod civil, potrivit căruia, actele juridice se interpretează în sensul în care pot produce efecte juridice, și nu în acela de a nu produce nici un efect.

Așadar comparând actele de proprietate, legitimitatea reconstituirii dreptului de proprietate, instanța a respins acțiunea în ceea ce privește nulitatea titlului de proprietate și revendicarea terenului în litigiu, având în vedere prevederile art. III din Lg. nr. 247/2005 și art.480 din Codul Civil.

Pârâții, se bucură de principiul securității raporturilor juridice, iar reclamanții de dreptul de acces la justiție, care trebuie analizat material și nu formal.

În ceea ce privește, anularea contractelor de vânzare-cumpărare, ca acte subsecvente, instanța a apreciat că, atât vânzătorii, cât și cumpărătorii au fost de bună credință, la momentul la care s-au întocmit actele în formă autentică, pentru că exista titlu de proprietate, care era transcris în cartea funciară, iar conform certificatului eliberat de O.C.P.I. Argeș, rezulta că terenurile vândute erau libere de sarcini.

În concluzie, contractele de vânzare-cumpărare, nu au avut o cauză ilicită, nefiind lovite de nulitate absolută potrivit art. 968 Cod civil, reclamanții fiind și terțe persoane față de acestea, cei doi pârâți cumpărători la data când au devenit dobânditori de bună credință, nu aveau nici o îndoială cu privire la calitatea de proprietar al vânzătorilor.

Întrucât acțiunea principală a fost respinsă, a respins și cererea de chemare în garanție și a obligat pe reclamanți să plătească pârâtei . cheltuieli de judecată cum au fost arătate.

La data de 15.09.2014, s-a pronunțat, de către Judecătoria Pitești, încheierea prin care s-a admis in parte cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în sentința recurată, cu precizarile ulterioare iar în temeiul art 281 C. s-a îndreptat eroarea materiala strecurata in considerentele si dispozitivul Sentintei civile nr 9451/25 11 2013 a Judecatoriei P., pronuntata in dosarul_/280/2006, in sensul ca, din cuantumul total de 1667 lei, ce reprezinta ajutor public judiciar, acordat reclamantilor, la care au fost obligati catre Stat, in temeiul art 19 al 2 OUG 51/2008, 1000 lei reprezintă onorariu avocat din oficiu și 667 lei taxa de timbru.

Sentința sus menționată a fost recurată de către reclamantii G. A., S. F., G. M. și O. G., care au considerat-o netemeinică și nelegală în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, după cum urmează:

Reclamanții reclamantii G. A., G. M. și O. G., în susținerea recursului formulat, arată că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, potrivit cu care drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile, fără o altă confirmare.

Recurenții solicită examinarea recursului și din punct de vedere al art. 304¹ Cod procedură civilă, motivat de faptul că titlul de proprietate nr._/21.03.2002, emis de CJFF Argeș pe numele lui D. C. V. și O. C. S., în calitate de moștenitori legali ai defunctului D. I. M., nu este eliberat cu respectarea procedurii de reconstituire, deoarece reconstituirea se face pe vechile amplasamente, iar moștenitorii menționați nu au făcut dovada că au deținut teren agricol pe acest amplasament, așa cum evidențiază registrul agricol pe anul 1962.

Ca urmare, se apreciază că instanța de fond nu a analizat culpa exclusivă a CJFF Argeș, care a emis un titlu de proprietate, deși se cunoștea că titlul de proprietate emis reclamanților este valabil și intrat în circuitul civil. De existența acestei situații, se apreciază că există și culpa primarului comunei B., din acel moment, care a indus în eroare instanța de judecată.

Recurenții arată că ., precum și Prodănel A., ocupă fără drept, terenul, deși aceștia sunt subdobânditori de bună credință, aspect pe care instanța nu l-a analizat, iar Statul Român a fost obligat la despăgubiri, printr-o decizie CEDO, pentru încălcarea normelor interne de către CLFF B. și CJFF Argeș.

Reclamanta S. F. a criticat sentința instanței de fond, motivat de faptul că intimata-pârâtă . este cumpărător de rea credință, avându-se în vedere cronologia eliberării actelor de proprietate.

Recurenta arată că, după reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, a avut beneficiat de protecție legitimă, pentru a exploata terenul, iar după nouă ani, autoritățile locale au efectuat demersuri pentru a clarifica situația juridică a terenului, astfel că, în prezent, pe același teren, coexistă două TP valabile.

Ca urmare, recurenta-reclamantă arată că este lipsită de prerogativele dreptului de proprietate, pentru terenul pentru care i s-a eliberat TP, iar în prezent nu a primit în compensație, nici teren în echivalent și nici despăgubiri, așa cum au obținut reclamanții care au renunțat la judecata din fond, deoarece au obținut hotărâre CEDO.

La data de 02.12.2014, se formulează concluzii scrise din partea CLFF B., prin care se solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței instanței de fond, iar reclamantul G. A., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

La data de 03.12.2014, formulează concluzii scrise și reclamanții G. A., G. M. și O. G..

Analizând recursurile în raport de criticile formulate și de dispozițiile art. 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Recursul formulat de reclamanții G. A., G. M. și O. G. este nefondat, având în vedere că, prin hotărârea CEDO „D. G. și I. G. contra României”, arată a fost încălcat art. 1 din protocolul 1 al convenției, Statul Român fiind obligat la plata a_ euro cu titlu de pagubă materială și 4000 euro daune morale, constându-se că este vorba de „imposibilitatea reclamanților de a se bucura de terenul lor”.

Ca urmare, CEDO a stabilit numai valabilitatea actelor emise pentru reclamanți și a obligat Statul Român la despăgubiri materiale, reprezentând paguba materială determinată de imposibilitatea reclamanților de a-și exercita prerogativele dreptului de proprietate, pentru terenul pentru care li s-a eliberat titlul de proprietate, fără, însă, a se stabili sau a fi obligat Statul Român, în ceea ce privește valabilitatea titlurilor de proprietate eliberate pârâților.

Instanța de fond a stabilit, corect, situația de fapt și de drept, având în vedere chiar și dispozițiile CEDO, cu atât mai mult cu cât Hotărârea nr. 4/1991, emisă de CJFF Argeș, a fost constatată nulă absolut, prin Decizia Curții de Apel Pitești nr. 2320/R/2001.

De asemenea, instanța de fond a aplicat și interpretat, în mod corect, dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, completată și modificată prin Legea nr. 247/2005, deoarece, așa cum s-a reținut, irevocabil, prin Decizia civilă nr. 2320/R/19.09.2001 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. 4245/2001, prin Hotărârea nr. 4/05.06.1991, CJFF Argeș s-au validat propunerile primite de la CLFF Oarja, pentru 417 ha teren, ce a aparținut în proprietatea CAP Oarja, iar pentru suprafața de 194 ha s-a constatat nulă parțial absolut această hotărâre, cu motivarea că această din urmă suprafață de teren a aparținut comunei B., respectiv tarlalele 2 și 3 din harta cadastrală a comunei B..

Reclamanții înțeleg să invoce culpa autorităților locale, de la momentul eliberării titlurilor de proprietate, înțelegând să aducă critici cu privire la acțiunea promovată în anularea Hotărârii nr. 4 a CJFF Argeș, soluționată irevocabil.

În ceea ce privește buna credință a subdobânditorilor . și Prodănel A., analiza instanței de fond este corectă, având în vedere că nu există o cauză ilicită a contractelor de vânzare-cumpărare, iar . a terenurilor ce a făcut obiectul acestora, în ceea ce privește publicitatea și înscrierile în cartea funciară, respectă prevederile legale.

Recursul formulat de reclamanta S. F. este nefondat, atât pentru argumentele arătate mai sus, dar și având în vedere că, deși în motivele cererii de recurs a arătat că este lipsită de teren de mai bine de 10 ani, fără să fi primit teren în echivalent sau despăgubiri, aceasta nu a formulat o solicitare expresă în acest sens, la instanța de fond, constituindu-se ca o apărare nouă, formulată în recurs.

Față de cele reținute și în raport de dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondate recursurile.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantii G. A., S. F., G. M., O. G. împotriva sentintei civile nr. 9451/25 11 2013 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._/280/2006, intimati fiind pârâtii C. J. DE APLICARE A LEGII 18/91 ARGES, C. C. DE APLICARE A LEGII 18/91 OARJA, C. C. DE APLICARE A LȘEGII 18/91 B., D. C. V., O. C. S., ., P. A., chematii în garantie D. M., D. S., D. I..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 10 Decembrie 2014.

Red. I.P.

Thnred. F.G. 13 Decembrie 2014, 2 ex

Jud. fond I.C.E.