Pretenţii. Decizia nr. 476/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 476/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 16570/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 476/2014
Ședința publică de la 26 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE GABRIELA DIANA NĂSTASE
Judecător V. T.
Judecător A. M.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul formulat de recurenta-reclamantă . sentinței civile nr.4720 din data de 23.05.213, pronunțată de Judecatoria P., intimat-pârât fiind M. S., având ca obiect „pretenții - răspundere delictuală”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat E. C. E. cu delegație de substituire a avocatului I. L. M., apărător ales al recurentei-reclamantă, lipsind intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocat E. C. E. depune la dosar delegație de substituire a avocatului I. L. M., apărător ales al recurentei-reclamantă, împuternicire avocațială de reprezentare juridică a avocatului I. L. M., taxa judiciară de timbru aferentă recursului, în cuantum de 252,42 lei și timbru judiciar în valoare de 1,60 lei.
Tribunalul retine că taxa judiciară de timbru aferentă recursului este în suma 252,40 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei și în raport de taxa de timbru achitată de recurenta-reclamantă, constată recursul legal timbrat.
Avocatul recurentei-reclamantă artă că nu are cereri prealabile de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat.
Tribunalul având în vedere actele și lucrările dosarului, constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri de fond asupra recursului.
Avocatul recurentei-reclamantă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, obligarea pârâtului la suma de 6563,24 lei actualizata la data plătii efective în raport de indicele de inflatie, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru și timbru judiciar, iar în ceea ce privește onorariul de avocat, acesta va fi solicitat pe cale separata. Învederează că intimatul-pârât nu a adus la cunoștință executorului judecatoresc că anterior a mai beneficiat de o suma de bani primita în urma unei executări silite prin intermediul B. B. E. A., în dosarul nr.340/2008, în cuantum de 6563,24 lei. Acest aspect rezultă si din raportul de expertiză întocmit în cadrul dosarului de executare nr.238/2012 al B. Casagranda S. A., din care rezultă că acesta a învederat executorului că mai efectuase o executare tot prin intermediul B. B. E. A. în dosarul de executare 215/2008, primind suma de 7051 lei. Ceea ce nu a învederat este că și cel de al doi-lea dosar de executare nr.340/2008 care se afla tot la B. B. E. A. prin care a luat suma de bani pe care recurenta-reclamantă o solicită. Cu rea-credință intimatul-pârât și-a mărit patrimoniul în detrimentul recurentei-reclamantă astfel încât solicită restituirea sumei de bani.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față ;
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 20.08.2012 sub nr._ reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul M. Ș. solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 9.370 lei, actualizată la data plății efective în raport cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că prin sentința civilă nr. 175/CM/22.09.2008 pronunțată în prima instanță de către Tribunalul Argeș în dosarul nr._ reclamanta a fost obligată către pârât la plata unor compensații bănești reprezentând drepturi salariale.
A relevat reclamanta faptul că recursul împotriva sentinței menționate a fost respins prin decizia nr.419/CM/04.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Secția Civilă, iar ca urmare a pronunțării sentinței nr.175/CM/22.09.2008 pârâtul a obținut în baza aceluiași titlu executoriu două executări pe cale silită ale aceleiași obligații prevăzute în titlul executoriu. Astfel, prin procedura de executare silită începută la data de 14.01.2009 ce a făcut obiectul dosarului de executare nr.340/2008 al B. B. E. A. a fost pusă în executare silită prin poprire sentința nr.175/CM din data de 22.09.2008 și în cadrul acestei proceduri pârâtul a executat silit în mod integral obligația consacrată în titlu executoriu, respectiv suma de 9007,48 lei.
A precizat reclamanta că, ulterior, pârâtul a sesizat un alt Birou de executor Judecătoresc - Casagranda S. A., fiind deschis un nou dosar de executare, respectiv dosarul nr.238/20.03.2012 în cadrul căruia a fost din nou pusă în executare silită, prin poprire, sentința nr.175/CM/22.09.2008. Astfel, pârâtul a executat pentru a doua oară și în baza aceluiași titlu suma recunoscută în titlu, respectiv 9370 lei.
În drept a invocat prevederile art.1349, 1357, 1381-1386 Noul Cod Civil, art.998-999 Codul civil anterior, art.1345-1348 Noul Cod civil.
Ulterior reclamanta si-a precizat câtimea obiectului cererii, solicitând 6563,24 lei.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a formula probe în apărare.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr 720 din data de 23.05.213, pronunțată de Judecatoria P. s-a respins acțiunea precizată reținând în considerente că reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul M. Ș., solicitând instanței obligarea acestuia la plata sumei de 6563,24 lei, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, cu cheltuieli de judecată, urmare a comiterii unui fapt ilicit cauzator de prejudiciu.
În cauză însă nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtului: prejudiciul, efectul negativ suferit de reclamant, faptă ilicită, fapta, manifestarea exterioară de voință a pârâtului, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, determinat potrivit sistemului cauzalității necesare și sistemului indivizibilității cauzei cu condițiile (fapta ilicită, precedând efectul, îl provoacă în mod necesar, contribuind precumpănitor la realizarea efectului păgubitor), vinovăția celui care a cauzat prejudiciul, atitudinea subiectivă a autorului față de faptă și de urmările acesteia, în forma culpei (imprudență, ușurință).
În mod esențial, s-a reținut că din înscrisurile cauzei nu rezultă existența faptului ilicit cauzator de prejudiciu, că în cadrul prezentei acțiuni instanța nu este îndreptățită să cenzureze raportul de expertiză efectuat în faza de executare silită sau orice alt act de executare, inclusiv procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare.
Verificarea legalității acestor acte de executare este atributul exclusiv al instanței de executare în cadrul contestației la executare, astfel încât, chiar dacă s-ar aprecia că executarea silită efectuată în baza titlului executoriu reprezentat de hotărârile judecătorești, în cadrul procesual ales de reclamantă instanța nu ar fi îndreptățită să cenzureze acest aspect.
Deci, până la momentul anulării actelor de executare în cadrul procedurii speciale reglementată de codul de procedură civilă - contestația la executare, instanța reține că încasarea oricărei sume de bani prin executare silită în baza unui titlu executoriu nu poate constitui un fapt ilicit cauzator de prejudiciu.
Pentru cele arătate, cererea a fost respinsă.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs reclamantă . înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 08.08.2013 sub nr._ .
In motivarea recursului se arata va instanța de fond a apreciat în mod eronat probatoriul administrat în cauză, neluând în considerare sub nici un aspect interogatoriul administrat, iar înscrisurile le-a interpretat în mod greșit, aspecte ce au condus la aprecierea în mod eronat a actului juridic dedus judecății .
În mod corect a apreciat instanța de fond faptul că în cadrul dosarului de executare nr. 238/2012 al B. Casagranda a intenționat să execute doar diferența de sumă la care pârâtul avea dreptul ca urmare a executărilor anterioare.
Instanța de fond nu a avut în vedere că în realitate sunt două dosare de executare instrumentate de către același B. B. E. A., în cadrul cărora au fost obținute sume diferite ,respectiv suma de 7051 lei în dosarul nr. 215/2008 și suma de 6563,24 lei în dosarul 340/2008.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate,văzând și disp.art.304 ind. 1 C.pr.civ. în raport de actele și lucrările dosarului,tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Tribunalul constată că urmare a pronunțării sentinței civile nr. 775/22.09.2008 de către Tribunalul Argeș în dosarul nr._ s-a demarat procedura de executare silită ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 297/2008 al B. B. E. A., iar în cadrul acestei proceduri pârâtul a executat silit suma de 9007,48 lei, din care 6563, 24 lei debit la care se adauga cheltuieli de executare..
Recurenta a sustinut ca pârâtul a sesizat B. Casagranda S. A. fiind deschis dosarul de executare silită nr. 238/2012 în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 775/22.09.2008 fiind solicitata diferența de debit reactualizata.
Instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată considerând că raporat la temeiul de drept al cererii de chemare în judecată nu sunt întrunite elementele acestei răspunderi pentru a fi admisă acțiunea, iar reclamanta în calitate de debitor nu a uzat de procedura contestației la executare.
Tribunalul constată că dincolo de stabilirea caracterului datorat sau nedatorat al sumei la restituirea căreia s-a solicitat a fi obligat pârâtul prin acțiune, dincolo de verificarea existenței unei îmbogățiri fără justă cauză,sau de stabilirea elementelor raspunderii civile delictuale, dezlegarea litigiului impune stabilirea prealabilă dacă, raportat la împrejurările în care s-a făcut plata și la relevanța lor juridică, se poate solicita restituirea. tocmai față de modalitatea specifică în care a obținut această plată, în cadrul unei proceduri speciale, care, în condițiile în care nu a fost contestată în termen, nu mai poate fi anulată în mod indirect, prin restituirea plății făcute în această procedură.
Printr-o jurisprudență stabilă, CEDO a statuat că executarea unei hotărâri judecătorești este considerată ca făcând parte integrantă din noțiunea de proces, intrând astfel sub protecția art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, în cauza Ruianu c. României, paragraful 65, „Curtea reamintește că dreptul la justiție garantat de articolul 6 protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat care respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia din părți".
Prin urmare, pornind de la obligativitatea și preeminența principiilor instituite de Convenție în sarcina statelor părți, se constată că principiul dreptului la un proces echitabil se opune răsturnării situației juridice create prin aducerea la executare pe cale silită a unei hotărâri judecătorești irevocabile. În al doilea rând, la aceeași concluzie conduce și interpretarea normelor interne privitoare la executarea silită, unde, cu titlul restrictiv, sunt prevăzute limitativ situațiile în care se poate obține întoarcerea executării, anume, desființarea titlului executoriu sau a însăși executării silite.
Tribunalul arata că nici ca și o cerere de desființare a executării silite nu poate fi primită acțiunea, în lipsa unei precizări în acest sens, în condițiile în care desființarea executării se poate solicita doar pe calea contestației la executare.
Prin urmare, anterior cercetării fondului cauzei, se constată că la o atare cercetare se opun principiile mai sus enunțate, ce țin de stabilitatea circuitului civil, de efectele autorității de lucru judecat și de autoritatea atașată, consecutiv, executării silite efectuate în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile și care nu a fost contestată în termen.
Deși nu există nici un text de lege explicit care să interzică solicitarea restituirii unei sume, prin ipoteză executate silit și care tot ipotetic, nu era datorată, fiind achitată . de executare silite, o atare cerere nu poate fi primită, întrucât se întemeiază pe invocarea propriei culpe, aceea de a nu fi uzat în termen de calea de atac specifică împotriva unei executări silite afirmate ca superflue. Or, nemo propriam turpitudinem allegans. Cu alte cuvinte, admiterea acțiunii ar semnifica admiterea unei contestații la executare în afara termenului imperativ impus de lege, ceea ce nu poate fi primit.
Ca urmare, efectul neformulării în termen a unei contestații la executare este același cu cel al unei achiesări din partea reclamantei la justețea plății cerute pe această cale de către pârât, situație în care reclamanta nu mai poate susține caracterul nedatorat al acestei plăți și să ceară întoarcerea ei, fără a periclita în mod inacceptabil stabilitatea circuitului civil și protecția de care se bucură, cum s-a arătat în cele de mai sus, lucrul judecat și executat.
Astfel ca nu se mai impune a se analiza critica ce priveste fondul pretentiei din moment ce singur faptul neformulării contestației la executare este suficient pentru a face inadmisibilă acțiunea în restituirea plății astfel efectuate.
In acest sens, conform dispozițiilor art.399 alin. 1 c.proc.civ. legiuitorul a dat posibilitatea părților vătămate prin executare de a exercita calea contestației la executare împotriva oricărui act de executare, această cale putând fi utilizată chiar și atunci când sunt necesare lămuriri privind înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu,inclusiv aspecte ce tin de realizarea unei noi executari desi debitul fusese achitat..
Chiar dacă neformularea contestației la executare nu poate fi considerată neapărat ca o achiesare a debitorului la actele de executare efectuate în cauză, în condițiile prezentei spețe, reținem că actele întocmite de către executorul judecătoresc, prin care s-au stabilit sumele de bani executate silit, respectiv adresa de înființare a popririi, nu au fost anulate de către instanța de executare, nefiind constatată nelegalitatea acestora în cadrul procedurii prevăzute de lege, astfel încât nu putem sa să constate că acestea cuprind sume de bani nedatorate.
În temeiul art. 312 C.pr.civ. tribunalul urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-reclamantă .> împotriva sentinței civile nr.4720 din data de 23.05.213, pronunțată de Judecatoria P., intimat-pârât fiind M. S.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2014
Președinte, G. D. N. | Judecător, V. T. | Judecător, A. M. |
Grefier, G. G. |
Red.G.D.N.
Tehn D.T/GDN/ 2 ex/13.03.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1826/2014. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 905/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
