Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 607/2014. Tribunalul ARGEŞ

Tribunalul ARGEŞ - Sentințe și decizii civile / 2014

Decizia nr. 607/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 1450/216/2008**

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ARGEȘ

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 607

Ședința publică din 25.06.2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: D. G. N.

JUDECĂTOR: A. D.

GREFIER: E. N.

Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de apelanta-reclamantă L. (fostă B.) V. și apelantul-pârât C. P., împotriva sentinței civile nr. 1152/MF/05.10.2010 și împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 17.02.2009, ambele pronunțate de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - intervenienți principali C. G. și C. V., având ca obiect partaj bunuri comune.

Dezbaterile și lucrările dosarului au fost consemnate în încheierea de ședință publică din 11 iunie 2014, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, în baza art. 146 Cod Procedură Civilă a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când a deliberat.

TRIBUNALUL

Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 17.07.2008, reclamanta B. V. a chemat în judecată pe pârâtul C. P., solicitând partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.

În motivarea acțiunii s-a arătat, în esență, că părțile au fost căsătorite, iar prin sentința civilă nr.1356/MF/5.12.2007 căsătoria a fost desfăcută prin divorț. S-au enumerat bunurile dobândite în timpul căsătoriei, respectiv imobilul casă în suprafață de circa 180 m.p. din intravilanul comunei Domnești, județul Argeș și o . bunuri mobile.

Pârâtul C. P. a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu împărțirea bunurilor comune, susținând că nu este alta componența masei comunitare, întrucât casa în care a locuit aparține tatălui său. De asemenea, a precizat că încălzirea centrală, parchetul melaminat, lucrările de finisaj, au fost efectuate de către pârât după despărțirea în fapt.

La termenul de judecată din data de 14.10.2008 s-a formulat cerere de intervenție de către C. G. și C. V., prin care au solicitat obligarea reclamantei și a pârâtului la plata în cote egale a valorii casei de locuit situate în intravilanul comunei Domnești, de roșu și acoperită cu șiță, edificată pe terenul proprietatea acestora, cerere încuviințată în principiu de instanță.

Față de cererea de intervenție, reclamanta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acesteia ca nefondată, întrucât intervenienții au contribuit la edificarea casei cu ajutor în muncă, la fel ca și părinții săi.

Reclamanta B. V. a formulat cerere completatoare prin care a solicitat includerea la masa partajabilă și a terenului de 0,12 ha. situat în ., teren pe care este situată casa bun comun, deoarece pârâtul C. P. figurează înscris în rolul agricol cu acest teren.

Pârâtul C. P. a formulat cerere completatoare prin care a solicitat complinirea masei partajabile cu un autoturism marca Dacia 1310 aflat în posesia reclamantei-pârâte, bunul fiind dobândit în timpul căsătoriei.

Pârâtul C. P. a formulat întâmpinare la cererea completatoare prin care a contestat dobândirea suprafeței de 1200 m.p. teren în timpul căsătoriei, iar în ceea ce privește construcția, a precizat că intervenienții au înțeles să îl gratifice doar pe pârât, în calitate de fiu, nu și pe reclamantă.

La termenul din 10.02.2009 reclamanta, prin apărător, a invocat două excepții și anume excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților și excepția prescripției cererii de intervenție principală.

Prin încheierea de admitere în principiu din 17.02.2009, instanța a respins excepțiile invocate de reclamantă, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților și cea a prescripției cererii de intervenție principală, pentru considerentele expuse în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. De asemenea, instanța a admis în parte și în principiu acțiunea reclamantei, a respins cererea completatoare formulată de aceasta, a admis în principiu cererea completatoare a pârâtului C. P. și a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții C. G. și C. V..

Instanța a constatat că părțile au fost căsătorite și prin sentință irevocabilă au divorțat, reținând că foștii soți au dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuție egală, bunurile comune enumerate în dispozitivul încheierii de admitere în principiu. S-a mai constatat că intervenienții în interes propriu C. G. și C. V. au un drept de creanță asupra comunității de bunuri reprezentat de contravaloarea edificării de roșu a casei bun comun (material și manoperă), acoperirea acesteia cu șiță, pardosirea parterului cu dușumea de lemn, inclusiv tâmplăria din lemn.

Pentru identificarea și evaluarea bunurilor, precum și pentru stabilirea dreptului de creanță al intervenienților, s-au întocmit rapoarte de expertiză tehnică de către experții G. M., N. B., Graepel G., consilierii P. G. și M. I. exprimându-și punctul de vedere cu privire la raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții întocmit în cauză.

Prin sentința civilă nr.1152/MF/5.10.2010 a Judecătoriei Curtea de Argeș s-a admis, în parte, acțiunea reclamantei B. V. și s-a respins cererea completatoare formulată de aceasta. S-a admis cererea completatoare formulată de pârâtul C. P. și s-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții C. G. și C. V.. S-a dispus împărțirea bunurilor comune dobândite de reclamantă și pârât în timpul căsătoriei și despăgubirea intervenienților în interes propriu C. G. și C. V., conform variantei B din raportul de expertiză întocmit de expert Graepel G..

Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței au fost declarate recursuri de către reclamanta B. V. și de pârâtul C. P..

În dezvoltarea motivelor de recurs formulate de reclamanta B. V. s-a arătat următoarele:

- în mod greșit s-a reținut un drept de creanță în favoarea intervenienților C. G. și C. V., considerându-se că se impunea admiterea excepției lipsei calității procesuale a intervenienților, în condițiile în care nu s-a indicat un temei juridic al cererii de intervenție, iar din motivarea cererii rezultă că acordarea contribuției părinților s-a realizat cu titlul donație, act care este irevocabil. Totodată s-a apreciat că se impunea admiterea excepției prescripției extinctive în ce privește cererea de intervenție, întrucât dreptul de creanță trebuia valorificat în termen de 3 ani de la prestării ajutorului;

- instanța de fond trebuia să realizeze o omologare a variantei A din raportul de expertiză, apreciindu-se că o asemenea variantă respectă criteriul domiciliului, avându-se în vedere că aceste bunuri și-au pierdut din valoare ca urmare a faptului că a fost în posesia efectivă a pârâtului. Totodată s-a arătat că aceste bunuri mobile, ce se impune a fi atribuite pârâtului sunt accesorii bunului imobil.

În dezvoltarea motivelor de recurs formulate de pârâtul C. P. s-au arătat următoarele:

1. în mod greșit s-a reținut în masa partajabilă și instalația de încălzire centrală și centrală termică, întrucât aceste bunuri au fost realizate prin contribuție proprie după data despărțirii;

2. se impunea excluderea din masa partajabilă a fântânii și a fosei septice executate de intervenienții C. P. și C. V.;

3. în mod greșit s-a respins de instanța de fond obiecțiunile privind valoarea finisajelor care au fost evaluate în mod exagerat, în condițiile în care s-a făcut o evaluare globală, iar nu în mod particular, în funcție de fiecare finisaj în parte și nu s-a ținut cont de toate particularitățile construcției.

Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.1389/19.04.2011 a respins recursul declarat de pârâtul C. P., împotriva încheierii din data de 17.02.2009 și a sentinței civile nr.1152/MF/5.10.2010 a Judecătoriei Curtea de Argeș, ca nefondat; a admis recursul declarat de reclamanta B. V.; a modificat în parte încheierea interlocutorie din data de 17.02.2009 și sentința, în sensul că a respins cererea de intervenție în interes propriu; a dispus sistarea comunității de bunuri conform variantei A din raportul de expertiză tehnică Graepel G., cu precizările din dispozitiv; a înlăturat obligația de plată către intervenienți a sumei de 155.254 lei reprezentând drept de creanță; a obligat pe pârâtul C. P. la plata către reclamanta B. V. a sumei de 132.007 lei, cu titlu de sultă, menținându-se în rest încheierea și sentința și a obligat pe recurentul-pârât și pe intimații-intervenienți la plata către recurenta-reclamantă a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut prin încheierea din 12.04.2011, calificând calea de atac, că aceasta este recurs și nu apel, avându-se în vedere că prin cererea de chemare în judecată bunurile supuse împărțelii au fost evaluate sub 100.000 lei, dispozițiile art.673²și art.673³ Cod procedură civilă, și că valoarea indicată de reclamantă nu a fost contestată de către pârât, invocându-se totodată dispozițiile art.282¹ Cod procedură civilă.

De asemenea, tribunalul a apreciat ca fondată critica recurentei-reclamante B. V. privind includerea, în mod greșit, în masa partajabilă a dreptului de creanță al intervenienților C. G. și C. V., după cum a apreciat ca fiind corect modul de soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale active a intervenienților C. G. și C. V..

De asemenea, tribunalul a reținut că instanța de fond în mod corect a apreciat că nu a intervenit prescripția extinctivă întrucât contravaloarea contribuției părinților la edificarea imobilului foștilor soți, se poate determina și poate fi valorificată numai odată cu partajarea bunurilor comune, când se poate cunoaște cota de contribuție a fiecărui soț și când contribuția părinților prezintă relevanță sub aspectul stabilirii cotei de contribuție a fiecărui soț.

În ce privește reținerea instanței de fond a unui drept de creanță în favoarea intervenienților, tribunalul a reținut că un asemenea drept de creanță nu se impunea a fi inclus în masa partajabilă în sarcina soților, ajutorul dat de părinți unuia dintre soți prin contribuția la edificarea locuinței comune a soților - atâta timp cât nu se face dovada contrară - se prezumă că a fost dat în favoarea copilului lor, cu intenție liberală.

În ce privește critica recurentei-reclamante B. V. referitoare la greșita lotizare realizată de instanța de fond, tribunalul a reținut că aceasta este de asemenea întemeiată, dispozițiile art.741 cod civil nefiind imperative, astfel că atribuirea în natură a bunurilor mobile ce servesc la deservirea imobilului construcție, către recurentul-pârât C. P. este pe deplin justificată, având în vedere că acestuia i-a fost atribuit bunul imobil, fost domiciliu conjugal, iar bunurile mobile reprezintă mobilierul și bunuri de strictă necesitate. Atâta timp cât nu este posibil a se da bunuri de aceeași cantitate și de aceeași valoare sau fel, este corect ca soțul care a primit locuința să primească și piesele de mobilier, bunuri mobile care, în această modalitate de atribuire, își vor păstra destinația economică. În plus, recurentul-pârât C. P. este cel care s-a folosit de aceste bunuri după data despărțiri în fapt, astfel cum rezultă din răspunsul la interogatoriu, la întrebarea nr.11.

Față de considerentele expuse, tribunalul a omologat varianta A din raportul de expertiză, cu precizarea că valoarea masei partajabile totale, prin excluderea dreptului de creanță al intervenienților este de 271.614 lei, din care fiecare soț are dreptul la o cotă de ½. Or, prin atribuirea bunurilor în varianta A urmează a fi obligat pârâtul C. P. la plata unei sulte de 132.007 lei către reclamanta B. V., stabilită conform următorului algoritm: 54.380 lei stabilită cu titlul de sultă prin raportul de expertiză mai sus menționat +1/2 din dreptul de creanță de 155.524 lei.

În ce privește critica recurentului-pârât C. P. conform căreia, în mod greșit, s-a reținut în masa partajabilă și instalația de încălzire centrală și centrală termică, întrucât aceste bunuri au fost realizate prin contribuție proprie după data despărțirii, tribunalul a reținut că aceasta este neîntemeiată, pe baza probei testimoniale, după cum neîntemeiată s-a apreciat și critica recurentului, conform căreia se impunea excluderea din masa partajabilă a fântânii și a fosei septice executate de intervenienții C. P. și C. V., întrucât aceste îmbunătățiri, fiind rezultatul unui dar manual din partea intervenienților, aveau relevanță sub aspectul stabiliri unei cote de contribuție mai mare în favoarea pârâtului C. P., care însă, astfel cum s-a arătat anterior, nu a uzat de această facultate procesuală de a solicita stabilirea unei cote de contribuție mai mare.

În ce privește critica conform căreia în mod greșit s-a respins de instanța de fond obiecțiunile privind valoarea finisajelor care au fost evaluate în mod exagerat, în condițiile în care s-a făcut o evaluare globală, iar nu în mod particular, în funcție de fiecare finisaj în parte și nu s-a ținut cont de toate particularitățile construcției, tribunalul a reținut că aceasta este de asemenea neîntemeiată.

Împotriva încheierii din 12.04.2011 și a deciziei au formulat recurs pârâtul C. Gh.P. și intervenienții C. G. și C. V., criticând-o pentru nelegalitate.

Atât recurentul-pârât cât și recurenții intervenienți în nume propriu au criticat încheierea pentru greșita calificare a căii de atac ca fiind recurs și nu apel, față de valoarea bunurilor stabilite prin expertiză, făcând trimitere la criticile referitoare la decizia pronunțată de tribunal.

Astfel, prin recursul formulat împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâtul a arătat că principalul bun solicitat a fi împărțit a fost casa de locuit edificată pe proprietatea intervenienților în interes propriu și cu ajutorul acestora, imobil evaluat în cererea introductivă la suma de 5.000 lei, iar în urma efectuării expertizei a rezultat valoarea de 261.455 lei.

În raport de valoarea precizată prin expertiză, judecătoria a indicat calea de atac a apelului.

Decizia nr.1389/19.04.2011 este dată cu încălcarea legii, motiv prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța făcând o greșită aplicare a legii atunci când a calificat calea de atac ca fiind recurs și judecând în complet de trei judecători.

Ceea ce interesează cauză nu este valoarea indicată de părți prin acțiune, provizoriu, ci valoarea rezultată din expertiză, pentru că altfel ar însemna ca părțile să-și aleagă singure calea de atac.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a invocat excepția inadmisibilității recursurilor față de faptul că hotărârea atacată este irevocabilă, iar potrivit art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu face parte din categoria hotărârilor enumerate limitativ în text ca fiind susceptibile de recurs.

De asemenea, a arătat că urmare consacrării criteriului legat de valoarea bunurilor indicată de părți prin acțiunea introductivă, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în mod corect tribunalul a apreciat că recursul este calea de atac ce trebuie promovată în cauză.

Prin decizia civilă nr. 1971/31.10.2011 Curtea de Apel Pitești a admis recursurile, a casat decizia tribunalului si a trimis cauza spre rejudecarea căii de atac a apelului, reținând în motivare că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a arătat obiectul cererii și valoarea lui, estimată provizoriu, valoarea fiind sub 100.000 lei, solicitând totodată, alături de alte probe, proba cu expertiză de specialitate.

Este adevărat că potrivit dispozițiilor art.112 pct.3 Cod procedură civilă, reclamantul, după prețuirea sa, stabilește valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, atunci când prețuirea este cu putință, așa cum dispune norma menționată.

Precizând însă în acțiunea inițială introductivă că evaluarea pe care o face bunurilor a căror partajare o solicită este provizorie, înseamnă că reclamanta nu a înțeles să investească definitiv instanța cu privire la această valoare, ci a avut în vedere valoarea ce urma a se stabili prin expertiza tehnică de specialitate, probă pe care a solicitat-o prin chiar cererea de chemare în judecată.

Așadar, prețuirea pe care reclamanta a înțeles să o facă obiectului acțiunii cu care aceasta a investit instanța a fost cea care rezultă din expertiza tehnică de specialitate, respectiv o valoare ce depășește suma de 100.000 lei.

Tocmai având în vedere mențiunea evaluării provizorii făcută de reclamantă prin acțiune, pârâtul și intervenienții în nume propriu nu justificau interesul de a contesta această valoare, evident derizorie față de cea stabilită ulterior prin expertiza de specialitate, astfel încât reclamanta nu s-ar putea prevala de inexistența contestării părții adverse a valorii obiectului acțiunii indicat de ea, reclamanta însăși rezervându-și dreptul de a stabili valoarea obiectului acțiunii în urma expertizei de specialitate ce a fost dispusă prin încheierea de admitere în principiu.

Așadar, trebuia ca tribunalul, în aplicarea dispozițiilor art.282¹ Cod procedură civilă, ce arată că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță, în cererile introduse pe cale principală, în litigii al căror obiect au o valoare de până la 100.000 lei, să aibă în vedere valoarea obiectului acțiunii stabilită în urma efectuării expertizei de specialitate prin care doar imobilul casă de locuit a fost evaluat la 261.455 lei, față de valoarea de 5.000 lei, evident derizorie, și să stabilească calea de atac a apelului, ci nu pe cea a recursului.

De altfel și judecătoria prin sentința pronunțată a indicat calea de atac a apelului, dat fiind că s-a stabilit valoarea litigiului mai mare de 100.000 lei, potrivit dispozițiilor art.282¹ Cod procedură civilă, hotărârea fiind supusă căii de atac a apelului.

Potrivit principiului legalității hotărârile judecătorești sunt supuse căilor de atac stabilite de lege, legea și nu instanța determinându-le.

Tribunalul a ignorat dispozițiile și principiul legalităților căii de atac și a soluționat calea de atac ca fiind recurs, în compunere de trei judecători.

Soluționarea cauzei de către o instanță alcătuită cu un număr de judecători mai mare sau mai mic decât cel prevăzut de lege și a unei alte căi de atac, constituie motiv de nulitate a hotărârii, ce se poate înlătura prin măsura casării.

Altfel, s-ar încălca în mod grav dreptul părții la un proces echitabil, ajungându-se la încălcarea dispozițiilor art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, precum și la încălcarea dispozițiilor art.6 din Legea de organizare judiciară.

Rejudecând cauza, Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.142/24.05.2012, a admis apelul reclamantei B. V. și schimbat sentința civilă nr.1152/MF/05.10.2010 a Judecătoriei Curtea de Argeș, în sensul că a fost omologat raportul de expertiză Graepel G. în varianta A, astfel cum este evidențiată la fila 294-295 dosar, lucrare ce face parte integrantă din dispozitivul deciziei, sens în care s-a atribuit lotul nr.1 pârâtului C. P., lot compus din: una casă de locuit P+E situată în Domnești, județul Argeș; toate bunurile mobile din masa de partaj. Achită lui C. Gh. și C. V. suma de 155.254 lei și lui B. V._ lei cu titlu de sultă.

Lotul nr.2 a fost atribuit reclamantei B. V., lot compus din: un autoturism Dacia 1300; primește de la C. P. suma de_ lei.

Lotul nr.3 a revenit intervenienților C. Gh. și C. V., care primesc de la C. P. suma de 155.254 lei.

A fost respins apelul reclamantei în ceea ce privește încheierea de admitere în principiu din 17.02.2009.

A fost menținută în rest sentința.

Apelul formulat de pârâtul C. P. a fost respins, acesta fiind obligat la 2500 lei cheltuieli de judecată către apelanta-reclamantă.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale active a intervenienților și prescripției extinctive a cererii ce face obiectul cererii de intervenție, invocate de reclamantă, tribunalul, având în vedere prevederile art.137 alin.1 Cod procedură civilă – potrivit cu care instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care face de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, le-a soluționat cu prioritate, reținând că sunt neîntemeiate, fiind respinse ca atare.

Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a intervenienților C. G. și C. V., s-a reținut, referitor la calitatea procesuală activă, că aceasta presupune existența identității între persoana fizică titulară a dreptului dedus judecății și persoana care formulează o cerere de chemare în judecată, lipsa temeiului de drept, neinvocarea acestuia, în formularea cererii neputând fi echivalată cu lipsa calității procesuale active, astfel cum solicită reclamanta. De altfel, intervenienții au cerut prin cererea de intervenție să se rețină că au un drept de creanță rezultat din contravaloarea manoperei și a cheltuielilor făcute cu edificarea imobilului casă, aparținând foștilor soți, astfel că prin modul de formulare a cererii aceștia au învestit instanța cu o acțiune în pretenții pe de o parte, iar pe de altă parte, din întreg probatoriul administrat în cauză, inclusiv declarațiile de martori, a rezultat că intervenienții au contribuit la edificarea construcției ce face obiectul litigiului de față, așa încât ei justifică în ceea ce privește cererea de intervenție calitatea procesuală activă, rămânând ca pretenția efectivă să fie analizată pe fondul cauzei.

Referitor la critica legată de modul de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune, tribunalul a reținut că aceasta este neîntemeiată, corect prima instanță apreciind-o ca atare, întrucât determinarea dreptului intervenienților la edificarea imobilului aparținând foștilor soți poate fi realizată numai de la declanșarea procedurii de partaj al bunurilor comune, dobândite în timpul căsătoriei, atunci când se invocă pentru fiecare dintre soți cota de contribuție la realizarea bunurilor și se dispune sistarea comunității de bunuri, soluționându-se totodată și cererile incidentale, cum este cea de intervenție formulată de părinții apelantului-pârât.

Prima critică adusă în apel de reclamantă sentinței și încheierii de admitere în principiu din 17.02.2009 se referă la reținerea greșită a dreptului de creanță asupra comunității de bunuri în favoarea intervenienților C. G. și C. V., drept constând în contravaloarea casei de roșu – material și manoperă – solicitându-se astfel schimbarea sentinței ș încheierii de admitere în principiu, în sensul respingerii cererii de intervenție, urmând ca valoarea creanței să fie inclusă în masa partajabilă și împărțită în cotă de ½ pentru fiecare dintre foștii soți.

Sub acest aspect tribunalul a reținut că din întregul probatoriu administrat în cauză la instanța de fond, mai cu seamă din declarațiile martorilor audiați la prima instanță, a rezultat cu claritate că intervenienții în interes propriu C. G. și C. V. au un drept de creanță asupra comunității de bunuri reprezentat de contravaloarea edificării de roșu a casei bun comun (material și manoperă), acoperirea acesteia cu șiță, pardosirea parterului cu dușumea de lemn, inclusiv tâmplăria din lemn, fiind evidențiat aportul substanțial în bani și muncă fizică al părinților pârâtului la edificarea casei de locuit ce face obiectul partajului. Astfel, martorii Badală G. și Roibulescu N. au arătat că au fost plătiți de intervenientul C. G. pentru lucrări la casa în litigiu, că acesta a fost cel ce a plătit materialele luate de la firma de construcții, respectiv var, ciment și altele, mâncarea fiind pregătită de reclamantă și intervenienta C. V., în același sens fiind și declarația martorului N. N. care a arătat în plus că foștii soți nu aveau posibilitatea să edifice o asemenea locuință pentru că pârâtul abia terminase școala, dar și declarația martorilor H. M. și G. G. care au făcut intervenientului 20.000 bucăți de cărămidă arsă pentru casă, cel care a plătit fiind C. G. și cărămida a fost suficientă pentru edificarea întregii locuințe, de asemenea că foștii soți au muncit puțin la casă, fiul intervenientului fiind la studii. Singur martorul reclamantei, B. C., a menționat că în perioada când s-a edificat casa pârâtul lucra și obținea venituri destul de bune, însă despre reclamantă a arătat că nu cunoaște dacă în acea perioadă lucra, de asemenea că în singura zi în care a lucrat cu încă 15- 20 de persoane la turnarea plăcii de la etaj i-a văzut și pe părinții reclamantei.

De aceea tribunalul, în raport de considerentele arătate a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut contribuția intervenienților C. G. și C. V. la edificarea imobilului casă de locuit supus partajului, așa încât a reținut critica adusă sentinței și încheierii de admitere în principiu sub acest aspect ca fiind neîntemeiată și a respins-o.

Cea de a doua critică adusă sentinței de apelanta-reclamantă, referitoare la greșita omologare a variantei B a raportului de expertiză Gaepel G. și la necesitatea omologării variantei A care corespunde criteriilor și rațiunilor avute în vedere la partaj, s-a reținut a fi întemeiată întrucât, observând variantele de lotizare formulate de expert în cuprinsul lucrării de expertiză, s-a constatat că în varianta B, omologată de prima instanță, în lotul nr.1 se atribuie pârâtului-apelant C. P. imobilul casă de locuit parter+etaj, iar lotul nr.2 se atribuie reclamantei-apelante, compus din bunurile mobile reținute prin încheierea de admitere în principiu, or, atribuirea în natură către reclamantă a bunurilor mobile ce deservesc imobilul casă de locuit bunuri care se găsesc și în prezent în imobil și care au servit pârâtului ca urmare a destinației economice, fiind bunuri de strictă necesitate, nu se justifică cu atât mai mult cu cât domiciliul acesteia nu este în apropiere în plus, pârâtul este cel care s-a folosit după despărțirea în fapt și până în prezent de aceste bunuri, astfel cum a recunoscut la interogatoriul ce i-a fost administrat, astfel încât uzura lor se cuvine a fi suportată de pârât, fiind așadar corect ca lui să-i fie atribuite aceste bunuri, cu obligarea la plata către reclamantă a contravalorii bunurilor.

Pentru aceste considerente, reținând prevederile art.741 Cod civil și art.673⁹ Cod procedură civilă, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, tribunalul a admise apelul reclamantei, a schimbat sentința și a omologat raportul de expertiză Graepel G. în varianta A, astfel cum este evidențiată la fila 294-295 dosar, lucrare ce face parte integrantă din dispozitivul deciziei, așa cum s-a arătat cu ocazia reproducerii dispozitivului, fiind respins apelul în ceea ce privește încheierea de admitere în principiu din 17.02.2009 și menținută în rest sentința.

În ceea ce privește apelul formulat de pârât, tribunalul a reținut următoarele:

Prima critică adusă sentinței și încheierii de admitere în principiu referitoare la greșita reținere la masa bunurilor realizate în timpul căsătoriei a instalației de încălzire centrală și centrala termică (bunuri ce susține apelantul au fost realizate după despărțirea în fapt a părților) și de asemenea la greșita includere în masa bunurilor a fosei septice și fântânii, executate de intervenienți pe terenul acestora, impunându-se a fi scoase din valoarea finisajelor construcției, a fost apreciată ca neîntemeiată întrucât, observând încheierea de admitere în principiu se constată, pe de o parte că acesta nu are mențiuni distincte, exprese, în ceea ce privește includerea în masa bunurilor comune a bunurilor menționate în cadrul primei critici din apel a pârâtului, contrar susținerilor acestuia, la termenul din 03.03.2002 părțile prezente prin apărători solicitând desemnarea experților pentru întocmirea rapoartelor de expertiză, termen la care nu au fost învederate instanței eventuale obiecțiuni asupra cuprinsului încheierii de admitere în principiu.

La filele 161-164 dosar de fond a fost depusă expertiza N. B., care a avut ca obiectiv identificarea și evaluarea bunurilor mobile dobândite de părți în timpul căsătoriei și menționate în încheierea de admitere în principiu din 17.02.2009, iar expertiza G. M. care a avut ca obiectiv identificarea și evaluarea imobilului casă (expertiză ce identifică la fila 165 bunurile de care face vorbire pârâtul-apelant), expertiză față de care pârâtul-apelant a menționat la data de 02 iunie 2009 că are obiecțiuni, fără a face referire directă la bunurile sus arătate, ci la alte aspecte legate de corecția valorii de circulație, înălțimea holului și în final la supraevaluarea imobilului. În aceeași ședință de judecată au fost admise obiecțiunile formulate și desemnat expert în specialitatea construcții, lucrarea fiind efectuată de Graepel G., care a răspuns obiecțiunilor avute de părți și a depus lucrarea la filele 262-263, lucrare la care pârâtul-apelant prin apărători nu a formulat obiecțiuni, solicitând la data acordării cuvântului pe fond omologarea variantei B a raportului de expertiză Graepel.

Și cea de a doua critică adusă sentinței, referitoare la supraevaluarea îmbunătățirilor realizate la construcții, la modalitatea de calcul a valorii finisajelor, la lipsa menționării unor construcții ce nu fac parte din masa partajabilă deși deservesc imobilul casă, cum ar fi gard de lemn, racord electric, fosă septică, magazia în care este amplasată centrala termică, s-a reținut a fi neîntemeiată întrucât, astfel cum s-a arătat în analizarea primei critici, pârâtul prin apărător a depus la data de 08.12.2009 obiecțiuni la raportul de expertiză Graepel G., obiecțiuni încuviințate de instanță, care a dispus prin încheierea de la aceeași dată completarea raportului de expertiză, urmând ca evaluarea imobilului casă să se facă nu global, ci în funcție de particularitățile fiecărei lucrări. La data de 16.02.2010, expertul Graepel a depus la dosar lucrarea în care a răspuns obiecțiunilor, lucrare împotriva căreia pârâtul nu a formulat obiecțiuni pe aspectele menționate în cadrul celei de-a doua critici în apel, astfel cum s-a arătat, la termenul de judecată la care au fost puse în discuție rapoartele de expertiză și a solicitat acordarea cuvântului în dezbateri pe fond și omologarea expertizei în varianta B, astfel încât critica adusă în apel s-a considerat a fi o cerere nouă. În plus, pârâtul a invocat faptul că, cheltuielile au fost suportate de intervenienții în interes propriu, care nu și-au manifestat eventuale nemulțumiri legate de modul de soluționare a cererii lor de către instanța de fond și astfel nu au formulat apel în cauză.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, apelul pârâtului a fost respins ca nefondat, iar în baza art.274 alin.1 Cod procedură civilă a fost obligat acesta la 2500 lei cheltuieli de judecată către apelanta-reclamantă.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen legal, reclamanta și pârâtul.

Prin recursul său, reclamanta a criticat decizia pentru nelegalitate sub motivele de recurs prev. de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă arătând, în esență, următoarele:

- hotărârea este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii pentru că instanța de apel a menținut soluția instanței de fond de admitere a cererii de intervenție fără a arăta motivele de drept și de fapt, încălcând dispozițiile art.261 al.1 pct.5 Cod procedură civilă și cele ale art.129 Cod procedură civilă;

- instanța de apel a menținut soluția instanței de fond fără a analiza admisibilitatea cererii de intervenție, în condițiile în care pârâtul nu a formulat o cerere reconvențională prin care să solicite o cotă de contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune, pronunțând astfel o hotărâre contrară practicii judiciare a Înaltei Curți de Casație și Justiție și disp. art.31 al.1 lit.f Codul familiei;

- instanța de apel nu a analizat temeiul de drept al cererii de intervenție și nici natura juridică a ajutorului dat de intervenienți, nefăcând distincția dintre actul juridic și faptul juridic, pornind de la faptul că, intervenienții îi indică pe cei doi foști soți ca proprietari ai casei și solicită de la aceștia sume de bani reprezentând contribuția intervenienților la edificarea imobilului;

- instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală și în ceea ce privește excepția prescripției extinctive referitoare la cererea de intervenție;

- hotărârea instanței de apel este nemotivată în ceea ce privește cererea de intervenție și cuprinde motive contradictorii în ceea ce privește principala critică din apel.

În consecință, reclamanta a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul înlăturării dreptului de creanță al intervenienților asupra comunității de bunuri a părților.

Prin recursul său, pârâtul a criticat decizia pentru nelegalitate sub motivul de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă arătând, în esență, următoarele:

- instanța de apel a aplicat greșit legea prin respingerea apelului pârâtului formulat împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței, cu motivarea în esență că acesta nu a formulat obiecțiuni la expertize la instanța de fond, în condițiile în care pârâtul a formulat în permanență obiecțiuni la rapoartele de expertiză tehnică întocmite de expert G. M. și Graepel G., solicitând inclusiv expertiză contrară și arătând că-și însușește punctul de vedere exprimat de expert P. G. prin opinia separată și având în vedere că pârâtul nu a renunțat la aceste obiecțiuni;

- în mod greșit a fost schimbată sentința în privința omologării variantei A din raportul de expertiză, care nu respectă modul de folosire a bunurilor;

- obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în apel este greșită, față de soluția de admitere doar în parte a apelului reclamantei și față de disp. art.274 Cod procedură civilă.

În consecință, s-a solicitat admiterea recursului și, în principal, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea deciziei în sensul menținerii sentinței instanței de fond.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, reclamanta a solicitat respingerea recursului pârâtului ca nefondat, iar prin concluziile scrise depuse de pârât și intervenienți s-a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat.

Prin decizia civilă nr. 2668/28.11.2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești s-au admis recursurile declarate de reclamanta L. (fostă B.) V. și pârâtul C. GH. P., ,s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare.

Pentru a dispune astfel s-a reținut următoarele:

Examinând cu prioritate criticile din recursul reclamantei privind neanalizarea și nemotivarea deciziei instanței de apel referitor la cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții C. P. și C. V., se constată că acestea sunt fondate pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Deși prin apelul formulat de reclamantă se critică încheierea de admitere în principiu din 17.02.2009 și sentința de partaj, ambele ale instanței de fond, pentru neanalizarea temeiului juridic al cererii de intervenție și nici a naturii juridice a ajutorului dat de intervenienți foștilor soți la ridicarea casei ce constituie bun comun al acestora, raportat atât la motivele de fapt ale cererii de intervenție și la scopul urmărit de intervenienți de a fi obligate părțile la plata unui drept de creanță, cât și la distincția dintre actul juridic și faptul juridic, instanța de apel nu analizează și nu se pronunță asupra acestor aspecte.

Instanța de apel analizează doar excepțiile lipsei calității procesuale a intervenienților și a prescripției extinctive, care puteau fi soluționate legal numai după calificarea juridică a cererii de intervenție, precum și probele administrate în cauză privind această cerere.

Procedând în acest mod, practic instanța de apel a soluționat procesul fără a intra în cercetarea admisibilității și fondului cererii de intervenție și fără a arăta motivele de drept care au format convingerea instanței de apel pentru menținerea soluției instanței de fond de admitere a cererii de intervenție.

În același timp, trebuie reținut că potrivit art.261 al.1 pct.5 Cod procedură civilă, hotărârea instanței de apel trebuie să cuprindă motivele de drept și de fapt care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților referitoare la cererea de intervenție, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.

Numai după analiza și soluționarea criticilor din apel privind temeiul juridic al cererii de intervenție, instanța de apel putea soluționa legal excepțiile invocate și fondul acestei cereri, raportându-se obligatoriu și la practica judiciară în materie.

Față de aceste considerente, ce conduc la casarea deciziei recurate, analiza celorlalte critici privind fondul cauzei, formulate prin cele două recursuri declarate în cauză, inclusiv a aspectelor privind evaluarea și lotizarea bunurilor, nu mai poate fi făcută în recurs, urmând ca aceste critici să fie avute în vedere la rejudecarea cauzei.

Mai trebuie reținut că, prima casare dispusă prin decizia civilă nr.1971/R-MF/31.10.2011, nu s-a făcut pentru nesoluționarea fondului cauzei, ci pentru soluționarea greșită de către tribunal a căii de atac formulate, respectiv recurs în loc de apel, astfel că în cauză nu operează interdicția reglementată prin art.312 al.6¹ Cod procedură civilă.

În consecință, Curtea, în baza art.312 al.1 și 5 Cod procedură civilă a admis recursurile de față, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, în condițiile art.315 al.1 și 3 Cod procedură civilă.

Analizând sentința civilă apelată în raport de actele și lucrările dosarului, față de materialul probator administrat în rejudecarea cauzei și față de decizia de casare cu trimitere spre rejudecare, tribunalul constată următoarele:

Prin decizia de casare pronunțată de Curtea de Apel Pitești nr.2668/2012 in recurs s-a casat decizia de apel nr. 141/2012 pronunțată de către Tribunalul Argeș ,iar cauza s-a trimis spre rejudecare motivat de faptul că, instanța în rejudecarea cauzei a soluționat procesul fără a analiza admisibilitatea cererii de intervenție și fondul cererii de intervenție și fără a arăta motivele de drept care au format convingerea instanței de apel pentru menținerea soluției instanței de fond de admitere a cererii de intervenție . Se mai arată că doar după analiza și soluționarea criticii din apel privind temeiul juridic al cererii de intervenție instanța de apel poate soluționa legal excepțiile invocate și fondul acestei cererii, urmând a fi analizate și criticile ce privesc evaluarea și lotizarea bunurilor în raport de motivele invocate prin cele două recursuri .

În rejudecarea cauzei intervenienții față de solicitările instanței de apel au precizat cererea de intervenție principală formulată și au solicitat obligarea foștilor soți la plata dreptului de creanță pe care intervenienții îl au asupra comunității de bunuri constând în aportul pe care l-au adus la edificarea casei ce constituie obiectul împărțirii de bunuri, iar dreptul de creanță să fie suportat în mod egal de către foștii soți .

În motivarea în fapt a cererii de intervenție s-a arătat că intervenienții au avut intenția să-l gratifice exclusiv dosar pe fiul acestora, iar această gratificare constă în contravaloarea edificării casei, iar temeiul de drept al cererii a fost indicat ca fiind pe de o parte disp.art. 970 alin.2 din vechiul cod civil fiind invocată drept cauză juridică a acțiunii obiceiul locului potrivit căruia părinții tinerilor căsătoriți înțeleg să gratifice tinerii căsătoriți în virtutea descendentului lor întru căsătorie și bunul mers al acesteia, iar această gratificare îmbracă forma unui act de donație, fiind invocată drept cauză juridică și îmbogățirea fără justă cauză susținută de faptul că imobilul casa de împărțit a intrat în masa bunurilor comune ce constituie obiectul partajului și se realizează o îmbogățire fără justă cauză în situația în care soții nu ar fi obligați la plata contravalorii casei edificată de către intervenienți.

Urmează așadar ca tribunalul să analizeze criticile formulate de către apelanți raportat la cererea precizatoare a cererii de intervenție,astfel cum aceasta a fost precizată în rejudecarea apelurilor ținând seama și de considerentele deciziei de casare obligatorie în rejudecare potrivit disp.art. 315 C.pr.civ.

Astfel, tribunalul constată că se impune a se constata că din masa partajabilă face parte casa de locuit P+E situată în Domnești, jud. Argeș, platforma betonată, fântâna, fosa septică și racordul electric exterior în valoare totală de 114.044 lei, bunurile mobile în valoare totală de 6359 lei precum și se impune înlăturarea obligației de plată către intervenienți a dreptului de creanță pretins de către aceștia cu consecința respingerii cererii de intervenție formulată de către intervenienții C. G. și C. V..

Mai întâi în cererea ce privește excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes invocată de către apelanta B. V. in privinta apelulului partii adverse, tribunalul constată că aceste excepții sunt nefondate .Aceste excepții au fost invocate distinct de motivele de apel prin întâmpinarea formulată împotriva recursului declarat în cauză de către pârâtul C. P. .

Excepția inadmisibilității a fost ridicată atât în ceea ce privește critica referitoare la reținerea la masa partajabilă a centralei termice, a instalației de încălzire centrală, a fântânii și a fosei septice ,cât și în ceea ce privește critica referitoare la supraevaluarea îmbunătățirilor .

Într-adevăr aceste bunuri nu au fost reținute prin încheierea interlocutorie din data de 17.02.2009 ca bunuri cu individualitate proprie, însă valoarea lor s-a exprimat în valoarea construcției, si trebuie reținute ca făcând parte din masa partajabilă, au fost partajate ca atare, iar pârâtul are un interes propriu născut și actual în a formula apel cu privire la contravaloarea acestor lucrări care influentaeza compunerea si valaorea masei partajabile și așa cum tribunalul va motiva și în continuare se constată că, magazia este construită de intervenienței și nu trebuie inclusă în masa partajabilă, platforma betonată profită ambelor părți, aceasta este edificată de către intervenienți și deci profită atât foștilor soți ,cât și folosinței locuinței intervenienților și astfel nu se impune a fi inclusă în masa partajabilă și de asemenea gardul de stradă aparține intervenienților .

Or, din masa partajabilă fac parte și platforma betonată, fântâna, fosa septică și racordul electric exterior și atâta vreme cât instanța de fond a dispus partajarea și cu privire la acestea ,iar apelantul pârât a formulat critici concrete cu privire la aceste lucrări și față de împrejurarea că apelul are caracter devolutiv acesta formulând obiecțiuni la raportul de expertiză în primă instanță ,iar partea în prima judecată a cauzei în mod firesc nu poate să formuleze în continuu critici pe aspectele susținute inițial ca fiind contestate, nu se poate considera că apelantul pârât nu poate să critice prin apel aceste aspecte, mai ales ca aceasta a solicitat omologarea punctului de vedere intocmit de expertul parte.

Așa cum tribunalul va motiva în continuare, instalația de încălzire centrală și centrala termică fac parte din masa partajabilă ,iar critica pârâtului în sensul că reprezintă bunul propriu al recurentului pârât C. P. întrucât au fost realizate după despărțirea în fapt a soților apare ca fiind nefondată.

Totodată caracterul de bun propriu invocat cu privire la aceste lucrări are natură juridică diferită față de invocarea de către soți a unei cote de contribuție diferite la dobândirea bunurilor comune, iar natura juridică a unor astfel de lucrări ca fiind imobile prin destinație nu înseamnă că nu pot face obiectul criticilor prin apel .

În masa partajabilă trebuie reținută și fântâna și fosa septică ce au fost executate de către părinții pârâtului, însă tribunalul va arăta critici suplimentare atunci când va motiva apelul declarat de către reclamantă ,iar intervenienții față de temeiul juridic al cererii formulate nu sunt îndreptățiți la plata contravalorii acestor lucrări, iar tribunalul consideră că și prin prisma formulării acestor critici, apelul pârâtului nu apare ca fiind inadmisibil sau ca fiind lipsit de interes si datorita faptului că aceste lucrări au fost executate de către interveneienți care nu au declarat apel tocmai pentru că aceste lucrări s-au inclus la stabilirea valorii construcției, iar intervenienții au investit instanța de fond cu o cerere ce privește plata dreptului de creanță pentru constructia edificata la rosu, drept de creanta de altfel recunoscut, nu și cu o cerere a pârâtului privind o cotă de contribuție majoritară la dobândirea bunurilor comune .

Excepția lipsei de interes privind critica referitoare la supraevaluarea îmbunătățirilor este neîntemeiată față de împrejurarea că analiza aceste critici trebuie privită distinct de soluția pe care instanța de apel urmează să o dea asupra cererii de intervenție ,apelanta urmărește ca din masa partajabilă să facă parte întreaga construcție cu îmbunătățiri, iar interesul pârâtului este acela de a fi obligat la plata unei sulte cât mai mici față de fosta soție, întrucât dorește atribuirea construcției către acesta, iar ceea ce apelantul critică prin motivele de apel printre alte motive se referă la supraevaluarea îmbunătățirilor realizate la construcția ca fiind făcute în timpul casatoriei de către soți și care au fost evaluate în prima expertiză de către expertul cauzei la suma de 107.538 lei ,or este criticată evaluarea îmbunătățirilor efectuate de către soți fiind prezentat si drept criteriu pentru greșita apreciere a contravalorii finisajelor valoarea de ridicare a construcției la roșu .

Referitor la natura juridica a cererii de interventie pe care instanta de fond a avut-o de solutionat aratam urmatoarele:

Intervenientii au solicitat obligarea foștilor soți la plata dreptului de creanță pe care intervenienții îl au asupra comunității de bunuri constând în aportul pe care l-au adus la edificarea casei ce constituie obiectul împărțirii de bunuri constind in edificarea casei la rosu acoperita cu sita, iar dreptul de creanță să fie suportat în mod egal de către foștii soți .

Faptul juridic este acea actiune omeneasca savirsita fara intentia de a produce efecte juridice, dar care efecte se produc in virtutea legii, independent de vointa autorului si uneori chiar impotriva acelei vointe, or in cauza chiar intervenientii sutin ca au avut intentia să-l gratifice exclusiv dosar pe fiul acestora, iar această gratificare constă în contravaloarea edificării casei, iar această gratificare îmbracă forma unui act de donație, ori actul de donatie trebuie sa imbrace forma autentica, iar obiceiul locului nu reprezinta o exceptie de la forma autentica a actului juridic. In realitate tribunalul considera ca . situatie sotul care a primit ajutor intru casatorie de la partintii sai poate solicita o cota de contributie majoritara la dobindirea bunurilor comune, in acest fiind practica instantei supreme.Totodata donatia chiar si sub forma darului manual, este un act juridic irevocabil, indiferent ca aceasta s-ar fi realizat pentru unul dintre soti sau pentru ambii soti.

In cauza, rezulta din continutul cererii de interventie, din raspunsul la interogatoriu al intervenientilor ca in realitate avem de a face cu un act juridic, respectiv o donatie facuta in sensul de a fi gratificat fiul intervenientilor ca urmare a incheirii casatoriei, deci a luat nastere un act juridic care exclude luarea nasterii unui fapt juridic, fiind vorba despre manifestarea unei intentii in scopul producerii de consecinte juridice.

Referitor la cererea de interventie intemeiata pe imbogatirea fara just temei aratam ca imbogatirea fara just temei este un fapt juridic licit, iar existenta unui act juridic exclude existenta unui fapt juridic civil.

In ce privește modul de soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale active a intervenineților C. G. și C. V. consideram ca in mod corect s-au solutionat aceste exeptii.

Calitatea procesuală activă presupune existența unei identității între persoana fizică titulară a dreptului dedus judecății și persoana care formulează o cerere de chemare în judecată, în sens larg, înțelegându-se inclusiv o cerere de intervenție. Prin cererea de intervenție de chemare în judecată din data de 14.10.2008 s-a solicitat un drept de creanță, constând în contravaloarea manoperei și a sumelor investite în edificarea construcției-bun comun., iar lipsa lipsa temeiului de drept al unei cereri nu reprezinta un fine de neprimire pentru instanta. . G. și C. V. au avut un aport la edificarea construcției, asa cum confirma materialul probator, iar în ce privește temeinicia pretențiilor aceasta reprezintă o problemă de fond, care nu are implicații procesuale în ce privește modul de rezolvare a excepției.

Referitor la excepția prescripției extinctive, tribunalul reține că instanța de fond în mod corect a apreciat că nu a intervenit prescripția extinctivă întrucât contravalorii contribuției părinților la edificarea imobilului foștilor soți, se poate determina poate fi valorificat numai odată cu partajarea bunurilor comune, când se poate cunoaște cota de contribuție a fiecărui soț și când ,, astfel cum se va motivas in continuare, contribuția părinților prezintă relevanță sub aspectul stabilirii cotei de contribuție a fiecărui soț.

În ce privește reținerea instanței de fond a unui drept de creanță în favoarea intervenienților, tribunalul in apel reține că un asemenea drept de creanță nu se impunea a fi inclus în masa partajabilă în sarcina soților.

Ajutorul dat de părinți unuia dintre soți prin contribuția la edificarea locuinței comune a soților -atâta timp cât nu se face dovada contrară-se prezumă că a fost dat în favoarea copilului lor, cu intenție liberală, ceea ce reprezintă un aport al acestuia la achiziționarea bunurilor comune, ce trebuie avut în vedere la stabilirea cotei lui de contribuție. O atare contribuție poate fi invocată cu ocazia partajului de către soțul în cauză, indiferent de timpul scurs de la data la care a fost prestat ajutorul, nefiind necesară formularea unei pretenții în acest sens de către părinți, pe calea unei acțiuni separate sau pe calea unei cereri de intervenție.

Aceasta pentru ca un astfel de aport reprezintă un dar manual, datorită relațiilor dintre părțile contractante, iarin măsura în care acest ajutor al părinților, fie în natură, fie în bani a fost folosit pentru edificarea unui bun imobil, atunci soțul-donatar poate solicita fie stabilirea unei cote majoritare raportat la întreaga masă comunitară, fie constatarea că partea din bunul imobil reprezintă bun propriu ca efect al subrogației reale cu titlul universal conform art.31 alin (1) lit.f) c.fam.

În cauză, pârâtul C. P. nu a investit instanța de judecată cu o cerere reconvențională prin care să se stabilească o cotă de contribuție mai mare sau să solicite să se constate că o parte din imobilul comun ar reprezenta, în realitate un bun propriu, ca efect al subrogației reale cu titlul universal, în conformitate cu art.31 alin (1) lit.f) c.fam. De asemenea nici prin criticile de recurs calificat apel nu a arătat că ar fi avut o contribuție mai mare de 50 % la dobândirea bunurilor comune, determinată de aportul părinților săi cu titlul de dar manual la edificarea construcției, ce reprezintă bun comun, astfel că tribunalul va fi ținut să respecte principiul disponibilității prevăzut de art.129 c.proc.civ. .

Tribunalul va reține valoarea probatorie a raportului de expertiză întocmit în rejudecarea cauzei în fața instanței de apel de către expertul cauzei P. L..

Astfel, la termenul de judecată din 12.04.2013 tribunalul a încuviințat motivat proba cu expertiză specialitatea tehnică construcții ,iar această probă s-a încuviințat față de solicitarea de administrare a probei formulată de către apelantul pârât, iar proba s-a solicitat prin motivele de apel și față de criticile formulate prin apel de către apelantul – pârât ,iar obiectivele expertizei încuviințate de către tribunal răspund întrutotul criticilor formulate prin apel de către pârât, iar instanța la momentul încuviințării unei probe trebuie să evite o eventuală ante pronunțare asupra modalității de soluționare a apelului, iar în cauză criticile formulate de către apelanta reclamantă vizat inclusiv modalitatea de soluționare a cererii de intervenție în fața instanței de fond în primă instanță, cei doi soți fiind obligați față de intervenienți la plata contravalorii casei edificate la roșu reținută sub forma unui drept de creanță în favoarea intervenienților fiind omologată varianta B din raportul dec expertiză întocmit de expertul Graepel G. .

Astfel, instanța a încuviințat proba cu expertiză specialitatea construcții proba fiind solicitată doar de către apelantul pârât în apel având ca obiective cele stabilite prin incheierea de sedinta de la termenul de judecata din 12._

Tribunalul constată că în urma refacerii raportului de expertiză de către expertul cauzei P. L. ,astfel cum aceasta a răspuns și la obiecțiunile formulate în cauză de către părți că expertul cauzei a răspuns la obiecțiunile formulate de către instanța de apel ,aceasta șiș-a argumentat valorile tehnice la care a ajuns prin explicații asupra coeficienților reținuți, iar valoarea imobilului astfel cum acesta este identificat ținând seama și de anul de edificare a construcției și a îmbunătățirilor, ținând seama de amplasament reprezintă o valoare de circulație reală a imobilului .

Astfel, expertul cauzei a folosit un coeficient corespunzător perioadei 1994 care este anul construirii corpului principal și a obținut valori exprimate în prețuri curente ale anului 1994 având în vedere ca curs valutar de referință dolarul la care a stabilit coeficienți de reactualizare ,or expertul corect s-a raportat la momentul edificării construcției, iar prețurile de catalog folosite de către expert au privit locuință cu confort îmbunătățit în mediul rural ,doar pentru lucrările de structură și s-a stabilit valoarea imobilului calculat la roșu așa cum instanța a pus în vedere expertului și a stabilit si prețul la data construirii corpului la roșu edificat în anul 1994 ținând seama de valoarea manoperei și a materialelor la momentul edificării si totodata s-a stabilit valoarea extinderii din anul 1998 cu valoarea manoperei și valoarea materialelor ținând seama de cursul leu/dosar existent la acel moment, iar finisajele au fost identificate și evaluare separat așa cum acestea au fost efectuate în anul 1998 la corpul 1, iar corpul 2 extindere identificate și efectuate în anul 2000 fiind evaluate totodată distinct și lucrările de construcție constând în platforma betonată, racordul electric aerian, a puțului cu 4 tuburi și a fosei septice față de anul de execuție al acestora. Rezulta ca expertul în mod corect a procedat și a stabilit valoarea lucrărilor astfel, față de împrejurarea că în speță intervenienții au pretins edificarea la roșu a construcției și doar valoarea îmbunătățirilor aparține celor doi foști soți și astfel nu se putea proceda la evaluarea de ansamblu a imobilului la momentul efectuării expertizei fiind astfel aplicați corect coeficienții de individualizare.

În ce privește critica recurentei-reclamante B. V. privind greșita lotizare realizată de instanța de fond, tribunalul reține că aceasta este de asemenea întemeiată.

Astfel dispozițiile art.741 c.civ., nu sunt dispoziții imperative, legiuitorul lăsând la aprecierea legiuitorului posibilitatea atribuirii bunurilor mobile în cantități egale. Aceste prevederi se complinesc cu dispozițiile art.673 ⁹ c.proc.civ., care statuează care sunt criteriile de atribuire a bunurilor în natură a bunurilor supuse împărțelii și potrivit cu care, la stabilirea și atribuirea bunurilor, instanța va ține seama de natura bunurilor și domiciliul părților. Astfel, când împărțirea unui bun în natură nu este posibilă, lichidarea stării de indiviziune trebuie făcută prin atribuirea bunului respectiv unuia dintre coproprietari, iar celălalt să primească bunuri de aceeași natură sau echivalentul în bani. Având în vedere aceste considerente tribunalul apreciază că atribuirea în natură a bunurilor mobile, ce servesc la deservirea imobilului construcție, către recurentul-pârât C. P. este pe deplin justificată în speța de față, având în vedere că acestuia i-a fost atribuit bunul imobil, fost domiciliu conjugal, iar bunurile mobile reprezintă mobilierul și bunuri de strictă necesitate. Atâta timp cât nu este posibil a se de da bunuri de aceeași cantitate și de aceeași valoare sau fel, este corect ca soțul care a primit locuința să primească și piesele de mobilier, bunuri mobile care, în această modalitate de atribuire, își vor păstra destinația economică. În plus, recurentul-pârât C. P. este cel care s-a folosit de aceste bunuri după data despărțiri în fapt, astfel cum rezultă din răspunsul la interogatoriu, la întrebarea nr.11.

Cu privire la critica recurentului-pârât C. P. conform căreia, în mod greșit, s-a reținut în masa partajabilă și instalația de încălzire centrală și centrală termică, întrucât aceste bunuri au fost realizate prin contribuție proprie după data despărțirii, tribunalul reține că aceasta este neîntemeiată. . a fost efectuată după data separației în fapt a soților, insa acest bun a fost realizat după data rămânerii irevocabile a hotărârii de divorț, realizarea acestei investiții chiar de un singur soț nu înlătură prezumția de comunitate a bunului respectiv potrivit art.30 c.fam, ci ar fi avut relevanță doar sub aspectul stabilirii unei cote de contribuție mai mare, cu ocazia soluționării prezentului partaj, Totodată nu poate fi reținută nici apărarea conform căruia acest bun ar fi amplasat într-o anexă proprietatea intervenienților, având în vedere că potrivit art.468 c.civ. sunt bunuri imobile prin destinație obiectele mobiliare pe care proprietarul unui fond le-a pus pentru serviciul și exploatarea acestui fond sau care au fost atașate la fond pentru a rămâne permanent. Or, din natura instalației de încălzire și a centralei termice, rezultă că acest bunuri au fost realizate în vederea deservirii construcției-bun comun, care reprezintă bunul principal.

În ce privește critica conform căreia, în mod greșit, s-a respins de instanța de fond obiecțiunile privind valoarea finisajelor care au fost evaluate în mod exagerat, aceasta critica ramas fara obiect avind in vedere ca instanta de judecata a incuviintat in rejudecare proba cu expertiza, iar aceasta parte a solicitat omologarea expertizei efectuate in apel.

Astfel, tribunalul constată că se impune a se constata că din masa partajabilă face parte casa de locuit P+E situată în Domnești, jud. Argeș, platforma betonată, fântâna, fosa septică și racordul electric exterior în valoare totală de 114.044 lei, bunurile mobile în valoare totală de 6359 lei, ce s-au dovedit fata de probele administrate ca sunt dobindite in timpul casatoriei, precum și se impune înlăturarea obligației de plată către intervenienți a dreptului de creanță pretins de către aceștia cu consecința respingerii cererii de intervenție formulată de către intervenienții C. G. și C. V..

In temeiul prevederilor art. 274 Cpr civ si art. 276 C pr civ fata de solutia adoptata de instanta de apel se impune a se compensa cheltuielile de judecată între apelanți si se vor obliga intimații-intervenienți la plata către apelanta-reclamantă, a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată fond, apel și recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes invocate de către apelanta B. V., distinct de motivele de apel, ca neîntemeiate.

Admite apelurile formulate de reclamanta L. (F. B.) V. cu domiciliul ales la cabinet individual „D. M.” - Pitești, .. . și de pârâtul C. P. domiciliat în ., declarate împotriva încheierii din data de 17.02.2009 și împotriva sentinței civile nr.1152/05.10.2010 pronunțate de Judecătoria Curtea de Argeș intimații - intervenienți principali fiind C. G. ȘI C. V. ambii domiciliați în . .

Schimbă în parte încheierea din data de 17.02.2009 și sentința în sensul că respinge cererea de intervenție în interes propriu ca neîntemeiată.

Constată că din masa partajabilă fac parte și platforma betonată, fântâna, fosa septică și racordul electric exterior.

Dispune sistarea comunității de bunuri comune, cu valoarea casei de locuit P+E situate în Domnești, Argeș, stabilită de expertul cauzei în rejudecarea apelului, P. L., după cum urmează:

1) Lotul 1- se atribuie pârâtului C. P., compus din următoarele bunuri comune:

a. Casa de locuit P+E situată în Domnești, județul Argeș, platforma betonată, fântână, fosa septică și racordul electric exterior în valoare totală de 114.044 lei (_ lei+_ lei+2448 lei+1980 lei+400 lei+1056 lei),

b. Bunurile mobile în valoare de 6.359 lei, compuse din:

- mobilă de bucătărie din lemn masiv compusă din corp suspendat, mască chiuvetă, masă prevăzută cu schelet din lemn de brad și placată cu faianță, colțar din lemn masiv de brad, în combinație cu stejar și material sintetic din vinil bej lăcuită, confecționată artizanal în valoare de 1144 lei;

- aragaz cu mască din inox -476 lei;

- mașină de spălat automată – 756 lei;

- congelator Arctic cu 5 sertare – 510 lei;

- cuptor microunde Vortex – 106 lei;

- combină frigorifică Indesit – 944 lei;

- butelie aragaz tip Petrom – 93 lei;

- două canapele extensibile de 2 persoane cu somieră burete, tapițerie material sintetic plușat, fond bej cu imprimeuri – 918 lei;

- mobilă dormitor, respectiv pat de mijloc artizanal, din lemn de brad băițuit și lăcuit, cu saltea relaxa – 493 lei;

- comodă realizată artizanal din lemn de brad, băițuit și lăcuit finisată – 297 lei;

- perdea dormitor din material sintetic (5 metri liniari) – 72 lei;

- două fotolii extensibile, tapițerie maro, din stofă, cotiere cu defecte – 318 lei;

- două perdele sufragerie din material sintetic (10 metri liniari) – 144 lei;

- perdea pentru terasă din material sintetic (5 metri liniari) - 88 lei;

2) Lotul 2- se atribuie reclamantei B. V., și se compune din:

a. bunuri mobile- autoturismul Dacia 1300 cu nr. de înmatriculare_ în valoare de 3.800 lei.

Înlătură obligația de plată către intervenienți, a sumei de 155.524 lei cu titlu de drept de creanță.

Obligă pârâtul C. P. la plata către reclamantă, a sumei de_ lei reprezentând sultă, în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Menține în rest încheierea și sentința.

Compenseaza cheltuielile de judecată între apelanți.

Obligă intimații-intervenienți la plata către apelanta-reclamantă, a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată fond, apel și recurs.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi 25 Iunie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D. G. N. A. D.

GREFIER,

E. N.

Red. G.D.N.

Tehn D.T./ GDN/ 6 ex.

16.07.2014

← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr....		Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 936/2014. Tribunalul ARGEŞ →

Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 607/2014. Tribunalul ARGEŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 607/2014. Tribunalul ARGEŞ