Partaj judiciar. Decizia nr. 2463/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2463/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 30-10-2014 în dosarul nr. 111/109/2015
Dosar nr._ *
ROMÂNIA
T. ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2463/2014
Ședința publică de la 30 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător S. I. Ț.
Judecător M. D. B.
Grefier M. I.
S-au luat în examinare, spre soluționare recursurile formulate de recurenta pârâtă R. G. C. și recurentele reclamante I. F. și H. F. C. împotriva sentinței civile nr. 472/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosar nr._, intimați fiind P. E. M., C. L., J. P., P. DE PE L. J. P., T. ARGEȘ, P. DE PE L. T. ARGES, P. DE PE L. C. DE A. P., C. DE A. P., M. P., M. J., C. S. AL MAGISTRATURII, având ca obiect partaj judiciar
Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc în ședința publică de la 23.10.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când T. având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 30.10.2014 când a pronunțat prezenta decizie.
T. :
Asupra recursurilor civile de față, deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 25.06.2006 sub nr._ (nr. vechi 6451/2006), reclamantele I. F. și H. F. C. au chemat în judecată pe pârâta R. G. C. solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună dezbaterea succesiunii de pe urma defunctului I. E. M. și ieșirea din indiviziune asupra cotei de 5/32 din imobilul apartament cu nr. 3 și teren de 170 mp situat în Pitești, ..44, vila B, județul Argeș, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că la data de 06.02.1997 defunctul a înstrăinat reclamantei H. F. C. întregul drept indiviz, în cotă de 11/16, din imobilul descris mai sus, pe care îl deținea în urma decesului mamei sale I. F. și a tatălui I. E., de pe urma cărora s-au emis două certificate de moștenitor. Prin decizia Curții de A. C. nr.114/14.01.1999 a fost emis un alt certificat de moștenitor de pe urma defunctei I. F., revenindu-i defunctului I. E. M. cota de 5/32, iar lui R. G., mostenitor testamentar, cota de 5/32 din imobilul ce urmează a fi împărțită în cauza de față. Se mai arata ca din cota de 5/32 ramasa de pe urma sotului, cota de 3/8 apartine paratei, cota de 3/8 apartine unei alte fiice dintr-o alta casatorie, P. E. M., iar 2/8 se cuvine sotiei supravietuitoare. Se invoca faptul ca urmează a se avea în vedere și contractul de cesiune a drepturilor succesorale încheiat de numita P. E. M., în calitate de fiică a defunctului, în favoarea reclamantei I. F..
În drept, au fost invocate disp.art.6731 și urm C.proc.civ.
La data de 31.08.2006, pârâta R. G. C. a formulat cerere reconvențională solicitând ca, în contradictoriu și cu numita P. E. M., instanța să dispună partajarea succesiunii defunctei I. F., decedată la 30.10.1996 și partajarea bunurilor de care a dispus, pe timpul vieții defunctul I. E. M..
S-a mai solicitat obligarea reclamantei H. F. C. să predea legatul transmis de I. F., prin testament, în starea în care se afla la deschiderea succesiunii acesteia; obligarea reclamantelor și pârâtei la daune rezultate din îngrădirea dreptului de folosință, respectiv contravaloarea chiriei; obligarea pârâtelor I. F. și P. E. M. la restituirea rezervei succesorale ce i se cuvine din succesiunea tatălui său; obligarea pârâtelor să aducă la masa de împărțit patrimoniul de care a dispus defunctul I. E. M. pe timpul vieții; anularea actelor invocate de reclamante sau corectarea lor cu cheltuieli de judecată. In ceea ce priveste bunurile solicitate a fi partajate, acestea au fost individualizate in cerere si anume: bunuri imobile-suprafata de 1936 m.p., sola 16, . vecinii: la N-R. I., la S C. E., la E Cale ferata, la V-DC 251, impreuna cu constructiile existente pe el-cota de 5/8 dintr-o casa de locuit si constructie cu 2 camere-grajd, dobandite in baza Hotararii 16/04.09.1996 a CJ de aplicare a Legii 112/1995, cota de 5/8 din casa de locuit si teren situat in P., ., nr. 44, precum si bunuri mobile si anume cota de 5/8 din dreptul de concesiune asupra unui loc de veci situat in Cimitirul Sf. G. din P., zona 2, randul 3, . la . nr de ordine_, garnitura de mobila de dormitor, compusa din doua paturi, doua dulapuri, doua noptiere, toaleta cu scaun, din lemn de lamai, mobila de sufragerie din furnir de nuc, compusa din vitrina, doua comode, masa cu 6 scaune, comoda TV, televizor alb negru, pick-up, aparat radio Gloria.
Au fost depuse la dosar, în susținerea cererilor înscrisuri.
Prin sentinta civila nr. 4684/06.11.2006, J. P. a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, reținând că ultimul domiciliu al defunctului a fost în Râmnicu V., ., ., . și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Râmnicu V..
Prin decizia civila nr. 265/R/22.02.2007, T. Arges a admis recursul declarat de catre parata – reclamantă R. G. C., a casat sentinta de declinare si a trimis cauza spre continuarea judecatii primei instante, retinand că în cauză este vorba de două moșteniri succesive, prima fiind aceea a defunctei I. F., decedată în 1996, având ultimul domiciliu în Pitești.
Prin sentința civilă nr. 6534/3.11.2008 Judecătoria Pitești a admis în parte, cererea principală, formulată de reclamantele I. F. și H. F. C. împotriva pârâtei R. G. C.. A admis în parte, cererea reconvențională, formulată de pârâta – reclamantă R. G. C., în contradictoriu cu reclamantele. A dispus ieșirea din indiviziune a părților, omologând varianta unică a expertizei întocmită de expertul I. A. Lorel. S-a atribuit reclamantei H. F. C. imobilul format din teren în suprafață de 135,475 mp și apartamentul nr.3 din vila B, situat în Pitești, ..44, județul Argeș. A fost obligată reclamanta H. F. C. să plătească reclamantei I. F. sultă în sumă de 31.174,48 lei, iar pârâtei R. G. C. sultă în sumă de 45.562,71 lei. Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe, dar și a încheierii de admitere în principiu din data de 21.01.2008 și a încheierii de ședință din 3 decembrie 2007, au declarat apel atât reclamantele - pârâte I. F. și H. F. C., cât și pârâta - reclamantă R. G. C..
Prin decizia civila nr. 169/16.10.2009, T. Arges a admis apelurile declarate, a desfiintat incheierea de admitere in principiu din data de 21.01.2008 si sentinta, trimitand cauza spre rejudecare la aceeasi instanta de fond - J. P..
Prin decizia civila nr. 964/R/27.05.2010 a Curtii de A. P., a fost admis recursul declarat de parata - reclamanta R. G. C., casata decizia nr. 169/2009 pronuntata de T. Arges si trimisa cauza spre rejudecare, retinandu-se ca T. Arges trebuia sa solutioneze cauza in complet de recurs, iar nu de apel. Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Arges sub nr._ .
Potrivit deciziei civile nr. 1429/17.09.2010 pronunțată de T. Argeș, prin care s-au casat încheierea interlocutorie din 21.01.2008 și sentința civilă nr. 6534/03.11.2008, cauza a fost trimisă spre rejudecare la prima instanță. Pentru a dispune astfel, s-a constatat că prima instanță nu s-a pronuntat cu privire la partajarea tuturor bunurilor solicitate prin cererea reconventionala de pârâta – reclamantă R. G. C., bunuri menționate în cuprinsul reconvenționalei formulate. In ceea ce privește recursul declarat de reclamantele - pârâte, tribunalul a apreciat necesar ca prima instanță sa verifice, cu ocazia rejudecării, apărarea reclamantei H. F. C., în sensul că ar fi consemnat, prin ofertă reală, sulta cuvenită pârâtei R. G. C. întrucât actele invocate de reclamante, respectiv chitanța nr._/24.04.2002 si nr. 303/15.10.2003 (f. 99, 100 – dosar fond), menționează alte numere de dosare si anume nr._/1999 al Judecătoriei Pitești, respectiv nr._/2002 al Judecătoriei Pitești, suma fiind consemnată de I. F..
Celelalte critici formulate de părți, respectiv nerespectarea de către prima instanță a deciziei civile nr. 265/2007 a Tribunalului Argeș de a analiza cele două succesiuni în mod distinct și succesiv, în ordinea deceselor celor doi autori, necitarea pârâtei după pronunțarea încheierii de admitere în principiu și neconvocarea acesteia de către expert, atribuirea eronată a apartamentului din Pitești către reclamanta H. F. C., respingerea cererilor de suspendare a cauzei in temeiul art. 244 C.p.c., de trimitere la parchet a inscrisurilor defaimate ca false si de inaintare a dosarului pentru pronunțarea regulatorului de competenta au fost respinse ca neîntemeiate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, în rejudecare, la data de 27.10.2010, sub același număr de dosar.
În faza de rejudecare, pârâta și-a precizat și completat cererea reconvențională, iar instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisuri pentru părți.
Prin încheierea de ședință din 11.04.2011, în temeiul art. 165 C. pr. civ., instanța a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect anulare act (contractul de vânzare-cumpărare 1653/05.05.1998) formulată de pârâta – reclamantă R. G. C. și a dispus formarea dosarului nr._, apreciindu-se că soluționarea cauzei având ca obiect anulare act necesită administrarea de probe care îngreunează soluționarea pe fond a prezentei cauze.
Prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 14.11.2011, instanța a admis în parte acțiunea, a admis în parte cererea reconvențională, a constatat deschisă succesiunea defunctei I. F., decedată la data de 30.10.1996, a constatat că au calitate de moștenitor în calitate de descendent grad I, I. E. M. și R. G. C., legatar cu titlu particular.
A constatat că masa succesorală rămasă la decesul defunctei I. F. se compune din cota de 5/8 din imobilul situat în Pitești, ..44, vila B, județul Argeș (teren și apartamentul nr.3), o acțiune la . număr de ordine de_, cota de 5/8 din dreptul de concesiune asupra unui loc de veci situat în cimitirul Sf G. din Pitești, zona 2, pacela5, rând 3. A constatat că asupra cotei de 5/8 din imobilul situat în Pitești, ..44, vila B, județul Argeș (teren și apartamentul nr.3) I. E. M. are o cotă de 3/4, iar legatarul cu titlu particular cota de 1/4, în timp ce asupra celorlalte bunuri din masa succesorală, descendentul de gradul I I. E. M. are cotă întreagă, de 1/1.
A constatat deschisă succesiunea defunctului I. E. M., decedat la data de 27.04.1999, cu ultimul domiciliu în Pitești, având calitate de moștenitor de pe urma acestuia I. F., soț supraviețuitor cu cotă de 1/4 și R. G. și P. E. M., în calitate de descendenți grad I, cu cotă de 3/8 fiecare. A constatat că masa succesorală rămasă la decesul autorului I. E. M. se compune din: cota de 5/32 din imobilul situat în Pitești, ..44, jud. Argeș, compus din vila B - apartamentul 3 - și terenul aferent, o acțiune la . număr de ordine de_, dreptul de concesiune asupra unui loc de veci situat în cimitirul Sf G. din Pitești, zona 2, pacela5, rând 3 și 1000 de acțiuni la SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA cu număr de ordine de la_ la_.
A constatat că au calitate de coindivizari asupra imobilului situat în Pitești, ..44, jud. Argeș, compus din vila B - apartamentul 3 - și terenul aferent, următoarele persoane: I. F., cu cotă de 25/256 [5/128 în nume propriu, respectiv în calitate de soț supraviețuitor al autorului (1/4 din 5/32) și 15/256 în calitate de cesionar, P. E. M. având cota de 15/256 (3/8 din 5/32)]; R. G. cu cota de 55/256, din care cota de 5/32 ca legatar cu titlu particular al autoarei I. F. și 15/256 (3/8 din 5/32) ca descendent grad I al autorului I. E. M.; H. F. C. cu cotă de 176/256 (11/16), potrivit contractului de vânzare cumpărare - autentificat sub nr. 265/06.02.1997.
A constatat că asupra bunurilor reprezentate de o acțiune la . număr de ordine de_, dreptul de concesiune asupra unui loc de veci situat în cimitirul Sf G. din Pitești, zona 2, pacela 5, rând 3 și 1000 de acțiuni la SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA cu număr de ordine de la_ la_, au calitate de moștenitori I. F., soț supraviețuitor cu cotă de 1/4 și R. G. C. și P. E. M., în calitate de descendenți grad I, cu cotă de 3/8 fiecare.
În cauză s-a dispus efectuarea expertizelor de specialitate pentru evaluarea bunurilor și alcătuirea loturilor potrivit disp. art. 6735 și 6736 C. pr. civ., fiind desemnați experții C. Octav
Prin sentinta civilă nr. 472/21 ianuarie 2014 Judecătoria P. a admis în parte cererea de majorare onorariu formulată de expert P. N., a obligat pe reclamanta - pârâtă I. F. la plata sumei de 500 lei către expert P. N. reprezentând diferență onorariu, a admis excepția autorității de lucru judecat, a admis în parte cererea principală formulată de reclamantele - pârâte I. F. și H. F. C., a admis în parte cererea reconvențională, formulată de pârâta – reclamantă R. G. C., a sistat starea de indiviziune si a omologat raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert C. Octav în varianta I atribuind loturile după cum urmează:Lotul 1 – I. F.:Primește sultă de la Lotul 3 suma de 21.883 lei.Lotul 2 – R. G. C.: Primește sultă de la Lotul 3 suma de 46.031 lei.Lotul 3 – H. F.: Primește toate imobilele, respectiv imobilul situat în Pitești, .. 44, jud. Argeș, compus din vila B - apartamentul 3 și terenul aferent și dreptul de concesiune asupra unui loc de veci situat în cimitirul Sf. G. din Pitești, zona 2, . și toate acțiunile, respectiv o acțiune la . număr de ordine de_ și 1000 de acțiuni la Societatea de Investitii Financiare Oltenia cu număr de ordine de la_ la_ si urmând a plăti sultă Lotului 1 suma de 21.883 lei, lotului 2 suma de 46.031 lei si Lotului 4 sultă în suma de 4.519 lei.
Lotul 4 a fost atribuit pârâtei P. E. M. dispunându-se să primească sultă de la Lotul 3 suma de 4.519 lei. Au fost respinse în rest cererile. A fost respinsă cererea de disjungere a cererii de chemare în garanție, respinse excepțiile tardivității formulării cererii de chemare în garanție, respinsă excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, admise excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești. Au fost de asemenea admise excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă C. de A. Pitești si Consiliului S. al Magistraturii și M. de Justiție, au fost respinse cererile de chemare în garanție, formulate de pârâta – reclamantă R. G. C., au fost compensate în parte cheltuielile de judecată și obligată pârâta – reclamantă R. G. C. la plata către reclamanta – pârâtă I. F. a sumei de 3200 lei cheltuieli de judecată rezultate în urma compensării.
Pentru a pronunta această solutie prima instantă a retinut că la atribuirea loturilor de către instanță au fost avute în vedere criteriile legale, respectiv cota-parte ce se cuvine fiecărei părți, natura bunurilor de împărțit, respectarea modului de partajare a terenurilor conform propunerii expertului lotizare cu evitarea constituirii unor drepturi de superficie sau servitute.
În raport de criteriile menționate, faptul că imobilul din mun. Pitești nu este comod partajabil în natură potrivit celor concluzionate de expert, văzând și dispozițiile art.728 C. civ., art. 6731 și urm. C.pr.civ., instanța a apreciat că varianta I a raportului de expertiză întocmit de exp. expert C. Octav (f. 429-430) corespunde criteriilor prezentate, în varianta a II-a cuantumul sultelor fiind foarte ridicat.
Având în vedere cele reținute prin încheierea de admitere în principiu și considerentele expuse, instanța a admis în parte cererea principală, a admis în parte cererea reconvențională, a sistat starea de indiviziune, a omologat raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert C. Octav în varianta nr. I și a atribuit loturile după cum urmează: Lotul 1 – I. F.: primește sultă de la Lotul 3 suma de 21.883 lei; Lotul 2 – R. G. C.: primește sultă de la Lotul 3 suma de 46.031 lei; Lotul 3 – H. F.: primește toate imobilele, respectiv imobilul situat în Pitești, .. 44, jud. Argeș, compus din vila B - apartamentul 3 și terenul aferent și dreptul de concesiune asupra unui loc de veci situat în cimitirul Sf. G. din Pitești, zona 2, . și toate acțiunile, respectiv o acțiune la . număr de ordine de_ și 1000 de acțiuni la SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE OLTENIA cu număr de ordine de la_ la_. Plătește sultă Lotului 1 suma de 21.883 lei. Plătește sultă Lotului 2 suma de 46.031 lei. Plătește sultă Lotului 4 suma de 4.519 lei; Lotul 4 – P. E. M.: primește sultă de la Lotul 3 suma de 4.519 lei.
În ce privește cererile repetate formulate de pârâta – reclamantă R. G. C. de predare a legatului cu titlu particular și de plată a fructelor (chiria), reiterate inclusiv după pronunțarea încheierii de admitere în principiu, în temeiul art. 1201 C. civ., instanța a admis excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr.4071/07.11.2003 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia nr. 1866/A/22.09.2004 a Tribunalului Argeș și irevocabilă prin decizia nr. 1403/R25.10.2005 a Curții de A. Pitești prin care a fost respinsă cererea de predare a legatului în mod irevocabil a obligat reclamantele – pârâte la daune rezultate din îngrădirea dreptului de folosință, respectiv contravaloarea chiriei, apărând ca un capăt accesoriu al predării legatului, pentru autoritate de lucru judecat, a fost respinsă pe cale de consecință ca neîntemeiată. De altfel, aceste aspecte au fost deja soluționate în mod irevocabil în ciclul procesual anterior, intrând în puterea lucrului judecat, recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 6534/3.11.2008 a Judecătoriei Pitești nefiind admis sub aceste aspecte.
Referitor la solicitarea reclamantelor – pârâte I. F. și H. F. C. de a se deduce din sulta cuvenită pârâtei R. G. C. sumele consemnate prin ofertă reală, conform chitanțelor nr._/24.04.2002 si nr. 303/15.10.2003 (f. 99, 100), instanța a respins-o retinând că, chitanțele menționate fac mențiune de dosarele nr._/1999 al Judecătoriei Pitești și respectiv nr._/2002 al Judecătoriei Pitești, sumele fiind consemnate de I. F., dosare care nu se mai regăsesc fizic (f. 98). Conform referatului efectuat de grefierul șef al instanței (f. 185 verso), în Registrul de valori la poz. 3/2010 figureaza recipisa CEC nr._/15.10.2003 pentru suma de 11.189.863 lei, reprezentând contravaloare 1/4 din 5/8 din sumă dosar_/2002, iar la poziția nr. 1/2010 este recipisa nr._/24.04.2002 pentru suma de 45.800.000 lei, reprezentând contravaloarea 1/4 din 5/8, dosar nr._/1999 (f. 185). În consecință, s-a constatat că acestea se referă la alte dosare și nu pot fi deduse din plata sultei, în dosarul nr._/2002 nefiind stabilită în mod irevocabil plata sumei de 11.189.863 lei în favoarea lui R. G. C., iar din conținutul deciziei nr. 1866/A/22.09.2004 a Tribunalului Argeș reiese că suma de 45.800.000 lei ar reprezenta 1/4 din valoarea imobilului din Pitești, or tocmai în prezentul dosar se soluționează partajarea acestuia.
La data de 17.09.2012 pârâta – reclamantă R. G. C. a formulat o cerere prin care a solicitat, pentru preîntâmpinarea oricărei evicțiuni, în temeiul art. 60 C. pr. civ., introducerea în cauză a Judecătoriei Pitești, M. Justiției, Tribunalului Argeș, Curții de A. Pitești, M. P., Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, Parchetului de pe lângă C. de A. Pitești, M. P. și a Consiliului S. al Magistraturii, aceștia fiind introduși în cauză, în calitate de chemați în garanție, prin încheierea de ședință din 18.12.2012.
Conform art. 60 C. pr. civ., partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.
Principala motivare în formularea cererilor de chemare în garanție de pârâta – reclamantă R. G. C. este angajarea răspunderii chemaților în garanție pentru erorile săvârșite de instanță la pronunțarea încheierii de admitere în principiu și în cursul procesului.
Prin întâmpinările depuse la dosar, P. de pe lângă C. de A. Pitești și P. de pe lângă Judecătoria Pitești au invocat excepția lipsei calității de reprezentant a procuratorului R. M., lipsa capacității procesuale a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, excepția lipsei calității procesuale de pasive a Parchetului de pe lângă C. de A. Pitești, au solicitat disjungerea cererii, fiind tardiv formulată și respingerea ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 60 C. pr. civ. M. P. a invocat excepțiile de tardivitate și lipsei capacității procesuale a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, iar pe fond a solicitat respingerea cererilor. C. S. al Magistraturii și M. Justiției au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
În ce privește cererea de disjungere și excepția tardivității cererilor de chemare în garanție, instanța le- a respins întrucât în conformitate cu art. 61 alin. 2 C. pr. civ., cererea de chemare în garanție poate fi depusă de reclamant până la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanțe, R. G. C. având dublă calitate de pârât – reclamant.
Instanța a respins și excepția lipsei calității de reprezentant, în conformitate cu art. 68 C. pr. civ., reprezentantul R. M. având procură specială depusă la dosar.
În ce privește excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești, instanța a admis-o fiind apreciată ca întemeiată, față de dispozițiile art. 89 alin. 3 din Legea 304/2004 privind organizarea judiciară conform cărora parchetele de pe lângă curțile de apel și parchetele de pe lângă tribunale au personalitate juridică; parchetele de pe lângă tribunalele pentru minori și familie și parchetele de pe lângă judecătorii nu au personalitate juridică
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă C. de A. Pitești, Consiliului S. al Magistraturii și M. de Justiție, instanța le-a admis pentru următoarele considerente: calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care pretinde un drept (calitate procesuală activă) și, respectiv, a unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă). Instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire, or, în speță, nu există o astfel de obligație, nefiind stabilită prin lege sau prin raport contractual. În sistemul actual românesc, erorile de judecată în materie civilă pot fi îndreptate numai prin exercitarea căilor de atac ordinare sau extraordinare prevăzute de lege, iar răspunderea judecătorului poate fi angajată disciplinar sau penal, neexistând reglementată o răspundere materială a acestuia, garantată de vreo instituție.
Chemarea în garanție presupune, cu necesitate, existența unui proces civil aflat în faza judecății și privește exclusiv fondul dreptului dedus judecății. În speță, nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 60 alin. 1 C. pr. civ., întrucât, după cum s-a menționat anterior, nu poate fi angajată răspunderea nici uneia dintre instituțiile menționate mai sus pentru eventuale erori de judecată, neexistând vreun temei legal în acest sens.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 60 și urm. C. pr. civ., instanța a respins cererile de chemare în garanție.
Referitor la cererea expertului P. N. de majorare onorariu cu suma de 600 de lei, instanța a dispus obligarea reclamantelor - pârâte la plata sumei 500 lei către expert cu titlu de diferență onorariu, având în vedere onorariul provizoriu stabilit anterior de numai 200 lei și conținutul expertizei.
În temeiul art. 274 alin. 1 rap. la art. 276 C. pr. civ., având în vedere cheltuielile avansate de fiecare parte și măsura admiterii cererilor, instanța a compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat pe pârâta – reclamantă R. G. C. la plata către reclamanta – pârâtă I. F. a sumei de 3200 lei cheltuieli de judecată rezultate în urma compensării.
Împotriva sentintei civile sus mentionate au declarat recurs reclamantele I. F. si H. F. precum si pârâta R. G. C..
În recursul lor, reclamantele au criticat sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie în sensul motivului prev. de atr. 304 pct.9 C. pr. civ. arătând că instanta de fond nu a respectat decizia de casare care este obligatorie pentru instanta de fond si trebuia să verifice faptul că reclamanta a consemnat prin ofertă reală suma cuvenită pârâtei. Cu toate că recipisele de pe chitantele de consemnare a sultelor sunt depuse la dosarul cauzei precum si faptul că din referatul întocmit de grefierul sef al instantei – fila 185 verso – rezultă că aceste chitante se află depuse la registrul de valori, instanta de fond în mod nelegal respinge solicitarea recurentelor de deducere din sulta cuvenită pârâtei cu motivarea că în aceste chitante sunt trecute alte numere de dosare, motivarea instantei fiind nelegală.
S-a mai sustinut că sentinta recurată este netemeinică si nelegală si sub aspectul compensării cheltuielilor de judecată atâta vreme cât aceste cheltuieli au fost suportate numai de reclamante, astfel că prima instantă trebuia să facă un calcul al tuturor cheltuielilor suportate pe parcursul celor 8 ani în fond, recurs si fond după casare etc.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentintei si pe fond deducerea sultei achitate din sulta stabilită în raportul de expertiză efectuat în cauză cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în fond si recurs.
La rândul său său, pârâta R. G. C. a criticat sentinta si încheierile interlocutorii si preparatorii din 11.04.2011 si 14.11.2011 pentru nelegalitate si netemeinicie solicitând obligarea intimatei H. F. C. la predarea legatului pe care i l-a transmis defuncta I. F. prin testamentul cu titlu universal întocmit sub nr. 1525/1996 si predarea fructelor neplătite de intimate de la data chemării în instantă si până la predarea efectivă a bunului legat, de asemenea a solicitat trimiterea cauzei la instanta de fond pentru judecarea partajului defunctului I. E. E. M. – tatăl său - si retinerea cotei pârâtei, cu titlu de rezervă legală de 3/8 ce i se cuvine din universalitatea bunurilor precum si cota de 1/6 ce i se cuvenea acestuia de la părintii săi, bunicii pârâtei . S-a mentionat că drepturile recurentei sunt formate din cota de 3/8 din cota de 11/16 din fiecare bun de care a dispus tatăl său în timpul vietii pe de o parte iar pe de altă parte din cota de 5/16 din fiecare bun de care a dispus bunica sa I. F., casa de locuit fiind legatul care trebuia să-i fie predat în natură recurentei, cu cheltuieli de judecată.
A arătat recurenta că hotărârea motivată a fost tehnoredactată de altcineva si nu de judecătorul care a pronuntat sentinta si tot astfel si încheierile interlocutorii au fost pronuntate de un alt judecător de asemenea prima instantă nu a împărtit masa succesorală rămasă de la bunica sa I. F. decedată la data de 30.10.1996 în P., bunurile au fost divizate excesiv de instantă fiind calificat gresit testamentul cu titlu universal ca fiind unul cu titlu particular.
A sustinut recurenta că în ceea ce priveste cota de ½ din 5/8 din casa în care a locuit bunica sa este diferită de cota de ½ din cotitatea disponibilă de 5/8 mentionată în testament iar cotele retinute de prima instantă sunt gresite.
Gresit a fost admisă exceptia autoritătii de lucru judecat în sensul art. 1201 C. Civ. fată de sentinta civilă nr. 4071/07.11.2003 a Judecătoriei P. pentru care tot gresit s-a retinut că este definitivă prin decizia 1866/A/22.09.2004, această decizie a fost a Curtii de A. P. si nu a Tribunalului Arges si a fost pronuntată în apel si nu în recurs. S-a invocat nulitatea acestei decizii la instanta de fond care nu a avut în vedere această sustinere. Din calculul matematic al adunării drepturilor sale recurenta a sustinut că i se cuvine cota de 5/16 + cota de 3/8 din 11/16 + cota de 3/8 din fiecare bun din Râmnicu V.; fractiunea de 5/16 este transmisă de I. F. iar fractiunea de 3/8 din 11/16 + 3/8 din fiecare bun din Râmnicu V. reprezintă rezerva legală ce i se cuvine de pe urma tatălui său astfel că din cele două succesiuni recurentei i se cuvine fractiunea de 40/128 +33/128 din fiecare bun din Râmnicu V. respectiv fractiunea de 73/128 +3/8 din fiecare bun din Râmnicu V., adică 57% din patrimoniul bunicilor si 37,5 % din patrimoniul tatălui .
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei si obligarea intimatei H. F. C. să-i predea recurentei legatul constând în apartamentul cu trei camere în starea în care se găsea la decesul bunicii iar predarea fructelor să se facă pentru cei 17 ani.
Prin întâmpinarea formulată la recursul declarat de reclamanta R. G. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.
Prin precizarea depusă la fila 72 a dosarului în recurs reclamantele recurente au învederat tribunalului valoarea care trebuie să fie dedusă din sultă apreciind-o la suma de 5.698 Ron si a depus la dosar taxa judiciară de timbru aferentă acestei sume.
Prin întâmpinarea formulată, C. S. al Magistraturii a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtă cu motivarea în esentă că în calea de atac criticile recurentei privesc exclusiv aspectele referitoare la modul de solutionare a cererii de iesire din indiviziune si partajarea masei succesorale rămase de pe urma defunctului I. E. M. tatăl apelantei. S-a arătat că în mod temeinic si legal a admis exceptia lipsei calitătii procesuale pasive a CSM si a respins cererea de chemare în garantie formulată de pârâta reclamantă prin mandatar ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără legitimare procesuală pasivă.
Prin întâmpinarea formulată de M. J. s-a solicitat mentinerea ca temeinică si legală a sentintei civile nr. 472/2014 prin care s-a admis exceptia lipsei calitătii procesuale pasive a M. J. si s-a respins actiunea fată de acest chemat în garantie. S-a sustinut în esentă pe de o parte că potrivit art. 5 din Legea nr. 304/2004 M. J. asugură buna organizare si administrare a justitiei ca serviciu public iar pe de altă parte că recurenta nu a criticat sentinta prin prima faptului că prima instantă a admis exceptia lipsei calitătii procesuale pasive a M. J..
La rândul său, MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat cu motivarea că cererile formulate de părti în prezentul litigiu nu pot fi circumcrise obiectului de activitate al M. P., solutia instantei de fond de respingere a cererii de chemare în judecată a acestei institutii fiind temeinică si legală.
La dosar au fost depuse note scrise si memoriu de către recurenta I. F., note scrise si motive de nelegalitate a sentintei civile nr. 472/2014 de către apelanta R. G. C. precum si copii după: notificarea nr. 477/13.05.2007; raport de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert C. S. ; copie a recipisei CEC nr. 303 /2003 si nr. 125/2002 ; Decizia Civilă nr. 2782/R/2002 a Tribunalului Arges ; contract de vânzare – cumpărare nr. 265/1997 ; memoriu înaintat ministrului de externe ; contract de vânzare – cumpărare nr. 2302/1992 ;act de donatie nr. 3093/1996 ; declaratie a reclamantei dată în fata Sectiei nr. 3 ; Decizia civilă nr. 1866/A/2004 A Curtii de A. P. ; Decizia Civilă nr. 1403/R/25.10.2005 a Curtii de A. P. ; Decizia civilă nr. 96/15.04.2009 si nr. 1429/R/17.09.2010 ambele ale Tribunalului Arges .
În ceea ce priveste exceptiile invocate în sedinta publică din 23.10.2014 de către recurenta pârâtă prin procurator, respectiv: excepția nulității Deciziei civile nr. 1403 pronunțată de C. de A. Pitești, precum și a actelor subsecvente ; excepția nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 265/1997 cu motivarea că în declarația lui I. F., se arată că a fost semnat de către M. I. iar autoritătile au stabilit că declarația a fost semnată de M. G. si exceptia necompetenței materiale a Tribunalului având în vedere că valoarea celor 2 patrimonii depășește două sute milioane lei, tribunalul, va avea în vedere prevederile art. 137 alin.1 C. pr. civ. – potrivit cu care instanta se va pronunta mai întâi asupra exceptiilor de procedură si asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii – le va analiza cu prioritate si va retine că exceptiile invocate sunt neîntemeiate pentru următaorele considerente: în ceea ce priveste excepția nulității Deciziei civile nr. 1403 pronunțată de C. de A. Pitești, precum și a actelor subsecvente si excepția nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 265/1997, tribunalul, observând înscrisurile depuse la dosar constată că nu sunt conturate motive de nulitate a înscrisurilor arătate, cu atât mai mult cu cât recurenta nu a învederat în concret care sunt motivele de nulitate pe care întelege să le invoce . Pe de altă parte se constată că prin decizia civilă nr. 1403/R/25.10.2005 pronuntată în dosarul civil nr. 2021/CV/2005 C. de A. P. a respins ca nefondat recursul recurentei R. G. C., pe care a obligat-o la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă H. F. C., nefiind făcută dovada că această decizie a fost anulată în modalitatea prevăzută de lege.
Cât priveste nulitatea contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 265/1997, tribunalul retine că această chestiune a fost transată cu autoritate de lucru judecat întrucât prin sentinta civilă nr. 4071/07.11.2003 a Judecătoriei P. s-a respins capătul de cerere privind constatarea nulitătii absolute a contractului de vânzare cumpărare sus mentionat, această sentintă rămânând definitivă prin decizia civilă nr. 1866/A/ 22.09.2004 a Curtii de A. P. prin care s-au admis apelurile formulate de pârâtele I. F. si H. F. C., s-a schimbat sentinta în sensul că s-a respins si capătul de cerere privind predarea legatului si a fost obligată intimata reclamantă la cheltuieli de judecată si irevocabilă prin decizia civilă nr. 1403/R2005 a Curtii de A. P. prin care astfel cum s-a arătat mai sus s- a respins ca nefondat recursul recurentei R. G. C., care a fost obligată la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă H. F. C. . Exceptia necompetenței materiale a Tribunalului Arges în solutionarea pricinii, nu poate fi admisă în cauză întrucât în raport de prevederile art. 282 ind. 1 C. pr. civ. tribunalul retine că valoarea obiectului pricinii nu depăseste suma de 1 miliard lei .
Verificând actele si lucrările dosarului precum si sentinta civilă recurată prin prisma criticilor invocate de recurentele reclamante I. F. si H. F. C. si în raport de art. 304 ind.1 C. pr. civ. tribunalul constată că recursul este nefondat.
Prima critică adusă sentintei legată de nerespectarea deciziei de casare si de faptul că reclamanta a consemnat prin ofertă reală suma cuvenită pârâtei cu recipisele de pe chitantele de consemnare a sultelor depuse la dosar astfel că trebuia făcută deducere din sulta cuvenită pârâtei, se priveste ca neîntemeiată iar solicitarea recurentelor de a se deduce din sulta cuvenită pârâtei R. G. C. sumele consemnate prin ofertă reală, conform chitanțelor nr._/24.04.2002 si nr. 303/15.10.2003 depuse la filele 99 si 100 din dosar nu poate fi avută în vedere de tribunal întrucât, chitanțele sus arătate au fost achitate pentru dosarele nr._/1999 si nr._/2002, ambele ale Judecătoriei Pitești, dosare care nu se mai regăsesc fizic sumele fiind consemnate de I. F., de altfel în referatul întocmit de grefierul șef al instanței -f. 185 verso- se mentionează că în Registrul de valori la poz. 3/2010 figureaza recipisa CEC nr._/15.10.2003 pentru suma de 11.189.863 lei, reprezentând contravaloare 1/4 din 5/8 din sumă dosar_/2002, iar la poziția nr. 1/2010 este recipisa nr._/24.04.2002 pentru suma de 45.800.000 lei, reprezentând contravaloarea 1/4 din 5/8, dosar nr._/1999 (f. 185), prin urmare aceste chitante se referă la alte dosare și nu pot fi deduse din plata sultei, în dosarul civil nr._/2002 aspect pe care corect l-a retinut si instanta de fond .
În ceea ce priveste critica legată de gresita compensare a cheltuielilor de judecată si de neacordare în totalitate a acestor cheltuieli reclamantelor recurente, tribunalul, retine că este neîntemeiată întrucât în raport de prevederile art. 274 alin. 1 rap. si art. 276 C. pr. civ., verificând cheltuielile efectuate în proces de fiecare parte și apreciind asupra acestora în măsura admiterii cererilor cu care instanta a fost învestită, se constată că în mod corect instanta de fond a procedat la compensarea în parte a cheltuielilor de judecată și a obligat pe pârâta – reclamantă R. G. C. la plata către reclamanta – pârâtă I. F. a sumei de 3200 lei cheltuieli de judecată rezultate în urma compensării .Sustinerea potrivit cu care numai reclamantele recurente au efectuat cheltuieli de judecată în cauză nu poate fi avută în vedere de tribunal întrucât la dosarul cauzei sunt depuse dovezi privind cheltuielile efectuate de reclamante precum si chitante privind plata taxei judiciare de timbru din partea pârâtei R. G. C., asa încât măsura compensării în parte a cheltuielilor de judecată si a obligării pârâtei reclamante la cheltuielile de judecată rezultate în urma compensării este temeinică si legală.
De aceea tribunalul, în raport de considerentele arătate si temeiurile legale sus invocate apreciind că sentinta civilă recurată este temeinică si legală o va păstra iar în temeiul art. 304 pct.9 si 312 C. pr. civ. va respinge recursul formula de reclamante ca nefondat.
În ceea ce priveste recursul pârâtei R. G. C. tribunalul, verificând actele si lucrările dosarului precum si sentinta civilă recurată inclusiv încheierile de sedintă din data de 11.04.2011 si 14.11.2011 prin prisma criticilor formulate de recurentă si în temeiul art. 304 ind.1 C. pr. civ.va constata că recursul acesteia este nefondat.
Astfel, în ceea ce priveste prima critică adusă în recurs sentintei, privind obligarea intimatei H. F. C. la predarea legatului pe care i l-a transmis defuncta I. F. prin testamentul cu titlu universal întocmit sub nr. 1525/1996 si predarea fructelor neplătite de intimate de la data chemării în instantă si până la predarea efectivă a bunului legat, tribunalul o priveste ca neîntemeiată întrucât prin decizia civilă nr. 1866/A/22.09._ C. de A. P. a admis apelurile formulate de pârâtele I. F. si H. F. C. în contradictoriu cu pârâta P. E. M. si reclamanta R. G. C., împotriva sentintei civile nr. 4071/07. 11.2013 a Judecătoriei P. pronuntată în dosarul civil nr._/2002, a schimbat în parte sentinta si a respins capătul de cerere privind predarea legatului, obligând reclamanta intimată la 1.140.000 lei cheltuieli de judecată către apelante . S-a retinut că reclamanta în acea cauză, R. G. C., era în posesia unui legat cu titlu particular în baza căruia i s-a transmis o cotă ideală din apartament, respectiv ¼ din 5/8 situatie în care nu beneficiază de petitia de ereditate; aceasta nu este singura mostenitoare a lui I. E. pentru a beneficia de universalitatea succesorală a bunicii I. F.. S-a retinut astfel că actiunea prin care se solicită predarea întregului imobil este nefondată, ea putând să-si valorifice dreptul pe calea unei actiuni de iesire din indiviziune. Această decizie a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 1403/R/25.10.2005 a Curtii de A. P. prin care s-a respins ca nefondat recursul reclamantei R. G. C., retinându-se în considerente că potrivit Certificatului de mostenitor nr. 235/1996 la decesul defunctei I. F. natura succesiunii a fost legală pentru I. E. M. si testamentară pentru R. G. C., iar ulterior dezbaterii succesiunii I. E. M. a înstrăinat cotele dobândite din mostenire pârâtei H. F. C., astfel că în petitia de ereditate reclamantul este persoana care se pretinde succesor universal sau cu titlu universal or, în spetă reclamanta are doar calitatea de legatar cu titlu particular, asa încât legatarul particular nu beneficiază de petitia de ereditate. Sub acest aspect se retine că este neîntemeiată critica recurentei potrivit cu care a fost gresit admisă exceptia autoritătii de lucru judecat în sensul art. 1201 C. Civ. fată de sentinta civilă nr. 4071/07.11.2003 a Judecătoriei P., iar faptul că s-a mentionat gresit că această sentintă a rămas definitivă prin decizia 1866/A/22.09.2004 a Tribunalului Arges si nu a Curtii de A. P. se priveste ca nereleventă în raport de faptul că la dosar sunt depuse aceste decizii, iar mentiunea inexactă în sensul nu constituie un motiv de nulitate în sensul legii si nu produce vreo vătămare recurentei.
Critica recurentei potrivit cu care hotărârea motivată a fost tehnoredactată de altcineva si nu de judecătorul care a pronuntat sentinta si tot astfel si încheierile interlocutorii din 11.04. 2011 si 14.11.2011 au fost pronuntate de un alt judecător se priveste ca neîntemeiată întrucât în ceea ce priveste redacatarea hotărârii aceasta a fost făcută de judecătorul care a pronuntat sentinta civilă recurată, în conformitate cu prevederile art. 256 alin.1 si cu respectarea cerintelor art.264 alin.1 C. pr. civ., iar în ceea ce priveste încheierea din 11.04. 2011 contestată de recurentă – încheiere aflată la fila 88 a dosarului civil nr. 6451/2006 – prin aceasta a fost încuviintată părtilor proba cu înscrisuri si a fost prorogată discutarea admisibilitătii probei testimoniale iar prin încheierea din 14 noiembrie 2011 acelasi judecător care a administrat probatoriul, a pronuntat si IAP-ul prin care s-a dispus admiterea în parte a actiunii si în parte a cererii reconventionale, încheiere prin care s-a constatat deschisă succesiunea defunctilor I. F. si I. E. M., s-a constatat masa succesorală rămasă de pe urma defunctilor, calitatea părtilor si cotele cuvenite fiecăreia – filele 222-223 dosar 6451/2006-, astfel că din acest punct de vedere si critica următoare adusă de recurentă sentintei în sensul că prima instantă nu a împărtit masa succesorală rămasă de la bunica sa I. F. decedată la data de 30.10.1996 în P., si că bunurile au fost divizate excesiv de instantă fiind calificat gresit testamentul cu titlu universal ca fiind unul cu titlu particular se priveste ca neîntemeiată, calificarea testamentului fiind făcută cu autoritate de lucru judecat prin hotărârile judecătoresti sus arătate.
Observând raportul de expertiză întocmit în fata instantei de fond se constată că la atribuirea loturilor de către instanță au fost avute în vedere si respectate criteriile legale de atribuire, a fost respectată cota-parte ce se cuvine fiecărei părți, natura bunurilor de împărțit si respectat modul de partajare a terenurilor conform propunerii expertului ,lotizarea fiind făcută cu evitarea constituirii unor drepturi de superficie sau servitute, de asemenea, fată de criteriile sus invocate se constată că în mod corect instanta de fond a apreciat că imobilul din Pitești nu este comod partajabil în natură potrivit celor concluzionate de expert, astfel încât a apreciat în raport și de dispozițiile art.728 C. civ., art. 6731 și urm. C.pr.civ., că varianta I a raportului de expertiză întocmit de exp. expert C. Octav (f. 429-430) corespunde criteriilor prezentate, în varianta a II-a cuantumul sultelor fiind foarte ridicat.
De aceea tribunalul, în raport de considerentele arătate si temeiurile legale sus invocate apreciind că sentinta civilă recurată este temeinică si legală o va mentine iar în temeiul art. 304 pct.9 si 312 C. pr. civ. va respinge recursul declarat de pârâtă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepțiile invocate.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta pârâtă R. G. C. și recurentele reclamante I. F. și H. F. C. împotriva sentinței civile nr. 472/2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosar nr._, intimati fiind P. E. M., C. L., J. P., P. DE PE L. J. P., T. ARGEȘ, P. DE PE L. T. ARGES, P. DE PE L. C. DE A. P., C. DE A. P., M. P., M. J., C. S. AL MAGISTRATURII.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 Octombrie 2014 la T. Arges – Sectia Civilă.
Președinte, A. D. | Judecător, S. I. Ț. | Judecător, M. D. B. |
Grefier, M. I. |
Red. AD/2 ex/28.11.2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1766/2014. Tribunalul ARGEŞ | Conflict de competenţă. Sentința nr. 315/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
