Pensie întreţinere. Sentința nr. 6373/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6373/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 15498/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 329
Ședința publică din 16.04.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R. V.
JUDECĂTOR: A. M.
GREFIER: E. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelantul-reclamant T. E. împotriva sentinței civile nr. 6373 din data de 18.07.2013 pronunțată de Judecatoria P. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. A. C. având ca obiect pensie de întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare a răspuns apelantul-reclamant T. E., prin avocat T. N., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014 aflată la fila 42/dosar și intimata-pârâtă C. A. C., personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: prin serviciul registratură, la data de 14.04.2014, apelantul-reclamant T. E. depune într-un exemplar, borderou de înscrisuri.
Instanța procedează la identificarea intimatei-pârâte C. A. C. care se legitimează cu CI . nr._, CNP_.
Aceasta solicită lăsarea cauzei la ultima strigare datorită absenței apărătorului său.
Instanța pune în discuția părților cererea formulată de intimata-pârâtă.
Apelantul-reclamant, prin avocat arată că lasă la aprecierea instanței având în vedere că, apărătorul intimatei-pârâte trebuia să fie prezent și nu există nici o cerere în acest sens depusă la dosarul cauzei.
În vederea respectării principiului contradictorialității instanța apreciază că se impune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a răspuns apelantul-reclamant T. E., prin avocat T. N., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014 aflată la fila 42/dosar și intimata-pârâtă C. A. C., personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele: prin serviciul registratură, la data de 14.04.2014, apelantul-reclamant T. E. depune într-un exemplar, borderou de înscrisuri.
La interpelarea instanței părțile arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat instanța acordă cuvântul pe probe.
Apelantul-reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei și înscrisuri noi, a probei cu interogatoriul și a probei testimoniale cu un martor, respectiv T. A. M. care este prezent la acest termen de judecată pentru a dovedi împrejurările de fapt cu privire la condițiile oferite de acesta copilului său, probe din care să rezulte că se impune modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond și în consecință minorul să aibă locuința la domiciliul său.
Având cuvântul în replică, intimata-pârâtă arată că nu este de acord cu cele afirmate de apărătorul apelantului-reclamant.
La interpelarea instanței, intimata-pârâtă arată că nu solicită administrarea altor probe suplimentare.
Între timp se prezintă și apărătorul intimatei-pârâte, avocat P. R.-E., în baza împuternicirii avocațiale nr._ aflată la fila 43/dosar, căruia instanța îi aduce la cunoștință faptul că apelantul-reclamant a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri noi, interogatoriul și proba testimonială cu un martor pentru a dovedi condițiile sale materiale. De asemenea aduce la cunoștința apărătorului că intimata-pârâtă nu a solicitat probe noi în susținere.
Având cuvântul în replică, intimata-pârâtă, prin avocat arată că nu mai are alte probe suplimentare de solicitat motivat de faptul că au fost deja administrate în fața instanței de fond atât proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul și proba testimonială. Arată că tot în fața instanței de fond a fost administrată și proba cu ancheta socială pentru a demonstra condițiile de ordin material și moral pe care intimata-pârâtă le oferă minorului și în consecință, apreciază că instanța nu ar trebui să încuviințeze apelantului-reclamant proba testimonială solicitată la acest termen de judecată, ancheta socială având o valoare mai puternică pentru dovedirea situației de fapt. Solicită în consecință respingerea probelor cu interogatoriul și testimoniale, ca nefiind utile soluționării cauzei. Asupra probei cu înscrisuri solicitată de apelantul-reclamant, respectiv înscrisuri noi, arată că nu se opune încuviințării acesteia.
Având cuvântul în replică, apelantul-reclamant, prin avocat arată că se opune susținerilor apărătorului intimatei-pârâte urmând a dovedi cele învederate în fața instanței, prin probele solicitate a-i fi încuviințate.
Intimata-pârâtă, prin avocat solicită ca instanța să ia act că apelantul-reclamant încearcă tergiversarea judecății cauzei prin probele solicitate a-i fi administrate, respectiv înscrisuri noi ce urmează a fi aduse la următorul termen de judecată, având în vedere și faptul că tatăl copilului s-a recăsătorit și are altă familie.
Având cuvântul în replică, apelantul-reclamant, prin avocat arată că înscrisurile noi solicitate reprezintă adeverință de la locul de muncă și ancheta socială efectuată la domiciliul său.
Asupra probei solicitată de apelantul-reclamant, prin avocat, respectiv proba cu înscrisuri, constatând că aceasta este admisibilă și poate conduce la soluționarea procesului, în temeiul art. 305 Cod Procedură Civilă, încuviințează proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Referitor la proba cu interogatoriul și proba testimonială cu un martor, probe solicitate de apelantul-reclamant, prin avocat, apreciază că nu se impune suplimentarea probatoriului în cauză, apelantul-reclamant neinvocând împrejurări noi care să conducă la administrarea acestor probe și în consecință le respinge ca nefiind utile soluționării cauzei.
Intimata-pârâtă, prin avocat solicită comunicarea înscrisurilor noi solicitate de apelantul-reclamant.
Apelantul-reclamant, prin avocat arată că, la acest moment nu se află în posesia acestor înscrisuri noi, iar înscrisurile depuse la dosarul cauzei pe data de 14.04.2014, reprezintă fotografii cu minorul și că sunt depuse într-un singur exemplar.
Intimata-pârâtă, prin avocat arată că a luat cunoștință de acele fotografii și nu solicită termen pentru studiul acestora.
Tribunalul apreciază că nu se impune acordarea unui nou termen pentru a se depune înscrisurile noi solicitate de apelant, față de motivele invocate prin apel și ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelantul-reclamant, prin avocat solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și în consecință schimbarea hotărârii atacate în sensul de a admite în principal acțiunea așa cum a fost formulată, iar în subsidiar admiterea în totalitate a capetelor de cerere cu privire la programul de vizitare a minorului și reducerea pensiei de întreținere stabilită în sarcina sa, respectiv suspendarea sau completarea pensiei de întreținere pe perioada cât copilul se află la domiciliul său. Apreciază apelantul-reclamant, prin avocat că, hotărârea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică întrucât nu a apreciat și analizat corect toate probele aflate la dosarul cauzei, referindu-se în principal la proba cu interogatoriul prin care intimata-pârâtă a convenit cu acesta ca minorul să locuiască temporar la domiciliul acesteia cu plata pensiei de întreținere.
Arată apelantul-reclamant, prin avocat că, ulterior acesta s-a recăsătorit fapt ce a condus la promovarea prezentului apel în sensul stabilirii locuinței minorului la domiciliul acestuia și obligarea intimatei-pârâte la plata pensiei de întreținere în raport de veniturile pe care aceasta le realizează în cotă procentuală sau sumă fixă.
În subsidiar, solicită apelantul-reclamant, prin avocat, în situația în care instanța ar trece peste aceste aspecte, să se dispună ca acesta să aibă legături personale cu minorul după programul enunțat în cererea dedusă judecății, reducerea pensiei de întreținere în sensul de a i se stabili în sumă fixă sau cotă procentuală de 25% din venitul net cu caracter de permanență având în vedere că, în prezent, terțul poprit îi oprește o sumă mult mai mare față de ceea ce s-a dispus de către instanța de fond, instanță care nu lămurește în considerentele sentinței apelate acest aspect. Arată apelantul-reclamant, prin avocat că face referire la sumele de bani obținute de acesta cu caracter permanent dar și la cele cu caracter sporadic rezultate din orele suplimentare sau prime, sume de bani ce nu au caracter permanent ci de continuitate.
Consideră apelantul-reclamant, prin avocat că instanța de fond nu a lămurit capătul de cerere în ceea ce privește suspendarea și compensarea plății pensiei de întreținere pe perioada cât minorul va avea legături personale cu acesta la domiciliul său, apreciind că intimata-pârâtă se îmbogățește fără justă cauză în paguba sa, cât timp copilul se află în întreținerea sa. În acest sens, instanța de fond nu a avut în vedere nici răspunsul intimatei-pârâte la interogatoriul administrat în cauză din cuprinsul căruia rezultă că aceasta a recunoscut că dacă nu ar primi această pensie de întreținere nu ar avea cu ce să își plătească chiria și să ofere minorului condiții optime de trai.
Arată apărătorul apelantului-reclamant că și acesta s-a ocupat în mod direct de creșterea și educația copilului și, în consecință solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu apărător și taxă judiciară de timbru.
Intimata-pârâtă, prin avocat solicită respingerea apelului formulat și menținerea sentinței apelate nr. 6373/18.07.2013 pronunțată de Judecătoria Pitești, ca legală și temeinică, sentință ce a confirmat de altfel și sentința pronunțată de Judecătoria Câmpulung, având în vedere că, din toate probele administrate în cauză a rezultat că minorul nu poate fi încredințat tatălui iar pensia de întreținere a fost stabilită în mod corect de către instanța de fond, respectiv la un procent din venitul net al acestuia.
Arată intimata-pârâtă, prin avocat că în fața Judecătoriei Câmpulung a fost adusă o adeverință de la locul de muncă al apelantului-reclamant din care nu rezultă că acesta realizează separat și alte venituri așa cum a susținut apărătorul său la acest termen de judecată.
De altfel, și Judecătoria Pitești a constatat că minorul este bine crescut de către mama sa, acestuia nefiindu-i bine lângă tatăl său având în vedere și faptul că acesta și-a întemeiat o nouă familie iar din susținerile făcute mai sus rezultă că acesta se preocupă mai mult de veniturile sale și ale soției sale.
Susține intimata-pârâtă, prin avocat că, apelantul-reclamant solicită încredințarea minorului pentru ca acesta să nu mai fie obligat la plata pensiei de întreținere, apreciind că dacă i-ar mai da ceva în plus copilului intimata-pârâtă s-ar îmbogăți fără justă cauză. Or, apreciază intimata-pârâtă, prin avocat că unui tată cu un astfel de caracter nu i se poate încredința un minor spre creștere și educare acesta neputându-i da o educație corectă.
Solicită intimata-pârâtă, prin avocat ca instanța să aibă în vedere principiul interesului superior la copilului, principiu pe care și instanța de fond l-a avut în vedere.
Concluzionând solicită respingerea apelului cu cheltuieli de judecată.
Având cuvântul în replică, apelantul-reclamant, prin avocat că toate susținerile apărătorului intimatei-pârâte nu se coroborează cu probele administrate în cauză, nefiind fondate.
În temeiul art. 150 Cod Procedură Civilă, instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra apelului formulat de apelantul-reclamant T. E. împotriva sentinței civile nr. 6373 din data de 18.07.2013 pronunțată de Judecatoria P. în dosarul nr._ .
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 31.07.2012 sub nr._ reclamantul T. E. a chemat în judecata pe pârâta C. A. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ca pensia de întreținere acordata prin sentința civilă nr. 1123/2012 pronunțata în dosarul nr._ în favoarea minorului T. V. A. în cuantum de 25% să fie stabilita în funcție de veniturile nete lunare, pe care le realizează cu caracter permanent.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin sentința menționata a fost obligat la plata pensiei de întreținere în cuantum de 25 % din veniturile nete lunare fără a se menționa că aceste venituri sunt reprezentate de cele care au caracter permanent, iar nu și de veniturile sporadice, întrucât angajatorul i-a oprit pe ștatul de plata pensie de întreținere și din astfel de venituri.
La filele 12-15 din dosar reclamantul a depus cerere modificatoare și completatoare a cererii principale prin care a solicitat modificarea măsurii de încredințare a minorului în sensul încredințării către tată, stabilirea domiciliului minorului la tată, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere.
În subsidiar reclamantul a solicitat stabilirea programului de legături cu minorul în modalitatea descrisă în acțiune, reducerea pensiei de întreținere de la 25 la 20 % din venitul net cu caracter permanent sau de continuitate realizat lunar, suspendarea și compensarea plații pensiei de întreținere pentru perioada solicitata în petitul nr. 4, respectiv în perioada în care va avea legături personale cu minorul.
A solicitat reclamantul obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că minorul a fost încredințat spre creștere și educare pârâtei fără ca el să cunoască efectiv condițiile de trai pe care le avea pârâta la domiciliul său și modul în care se ocupa de creșterea și educarea minorului, aceasta locuind împreună cu tatăl său în același imobil, ulterior abandonându-și îndatoririle părintești în favoarea rudelor sale, astfel încât în prezent se află sub îngrijirea unei surori, astfel încât se poate concluziona ca nu mai manifesta interes major pentru îngrijirea copilului.
A arătat reclamantul că de la data pronunțării sentinței a încercat să-și exercite drepturile părintești, dar în permanența a fost oprit de fosta soție de rudele acesteia, limitându-i dreptul de a supraveghea creșterea și educarea minorului, menținerea încredințării inițiale putând avea consecințe dăunătoare asupra dezvoltării normale a copilului, motiv pentru care se impune să-i fie încredințat iar pârâta să fie obligata la plata pensiei de întreținere.
Reclamantul a precizat că relațiile sale cu copilul sunt sincere și de profundă afecțiune, dispune de condiții materiale adecvate pentru creșterea și educarea minorului, are posibilitatea de a-i asigura copilului mediul afectiv și material necesar pentru dezvoltarea fizică și psihică, pârâta nefiind în măsura să-i asigure o educație corespunzătoare datorita comportărilor sale negative și condițiilor mizere de trai, folosindu-se în mod abuziv de pensia de întreținere pe care i-o plătește și fără a-i asigura copilului atenția cuvenită.
Reclamantul a arătat că are dreptul să aibă legături personale cu minorul, pensia nu a fost corect stabilită, în prezent realizează venituri mai mici întrucât trebuie să asigure întreținere și concubinei sale, întrucât exercitarea autorității părintești s-a stabilit să se facă de ambii părinți, se impune suspendarea și compensarea plații pensiei de întreținere pentru perioada în care minorul se afla la domiciliul său având în vedere dispozițiile art. 574 C.pr.civ.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 397, 483, 497, 529, 531, 534 C.civ., art. 16, 31,32, 38 și 89 din Lg. Nr. 272/2004.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat și excepția inadmisibilității raportat la petitul nr. 6, iar pe fond a solicitat admiterea în parte a cererii, strict cu privire la programul de legături cu minorul, altul decât cel solicitat de reclamant, precum și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
A precizat pârâta că minorul are o vârsta frageda, este legat afectiv de mama.
De asemenea, a precizat pârâta ca a dat dovada de maturitate fizică și afectivă, are un loc de muncă stabil și bine plătit, își crește singura copilul încă de la naștere, minorul se bucura de un mediu propice bunei dezvoltări, a închiriat o locuința adecvata în Mioveni pentru ca minorul să crească în mediu urban, l-a înscris la grădiniță, reclamantul nu are un domiciliu, fiind tolerat în casa părinților săi, se bazează pe ajutorul părinților săi, neglijând copilul.
În cauza s-au administrat următoarele probe: înscrisuri, interogatoriu, a fost efectuata ancheta socială la domiciliile părților și au fost audiați următorii martori B. T., L. N. B. și S. G..
Prin sentința civilă nr. 6373 din data de 18.07.2013 pronunțată de Judecatoria P. a fost respinsă excepția inadmisibilității.
A fost admisă în parte cererea completată, modificată formulată de reclamantul T. E., domiciliat în com. Dârmanești, . în contradictoriu cu pârâta C. A. C., domiciliata în Mioveni, R., ., nr. 6, jud. Argeș.
S-a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personal cu minorul T. V. A., născut la data de 26.05.2010 la domiciliul reclamantului, după următorul program:
-al doilea și al patrulea sfârșit de săptămână de sâmbătă orele 10,00 până duminică orele 18,00;
- prima jumătate din fiecare vacanță în anii pari, a doua jumătate în anii impari, începând cu anul 2013;
-de Sf. N. din doi în doi ani, începând cu anul 2013;
-de SDF. A., de 1 Mai și de 1 Decembrie din doi în doi ani începând cu anul 2013.
A fost admisă în parte cererile de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de ambele părți, respectiv pentru 200 lei, cheltuieli pe care le compensează.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Din relația părților a rezultat minorul T. V. A. născut la 26.05.2010.
Părțile au locuit în comuna Dârmanești, ., la părinții reclamantului până la data separării în fapt.
Prin sentința civilă nr. 1123/18.06.2012 s-a admis cererea formulată de pârâta din prezenta cauza, s-a stabilit ca exercitarea autorității părintești să se facă de ambii părinți, s-a stabilit domiciliul minorului la mama, a fost obligat pârâtul la plata pensiei de întreținere în cuantum de 25% din venitul net lunar realizat.
Reclamantul a fost prezent în ședința din 14.05.2012 și a învederat instanței că este de acord cu acțiunea formulată de pârâta din prezenta cauza, instanța luând act de învoiala părților.
Până la separarea în fapt a părților, conform depozițiilor martorilor, ambii părinți s-au ocupat de creșterea și educarea minorului.
Ulterior separării în fapt, pârâta s-a stabilit împreună cu minorul în mediu rural, la domiciliul tatălui său, imobil în care condițiile de locuit nu erau, potrivit depozițiilor martorilor, adecvate normalei dezvoltării a minorului.
Conștientizând aceasta situație, pârâta a închiriat o garsoniera în Mioveni, garsonieră ce oferă un grad de confort normal pentru locuit, aspect ce rezulta și din ancheta socială efectuata în cauză, și a înscris minorul începând cu luna septembrie 2012 la creșa Mioveni conform adeverinței depusă la fila 63 din dosar.
Pârâta este angajata începând cu data de 12.06.2008 cu contract de muncă, realizând un venit net lunar de 640 lei potrivit adeverinței depusă la fila 64.
Reclamantul oferă condiții materiale bune dezvoltării minorului conform probelor administrate, sub aspectul locuinței și veniturilor.
Reclamantul locuiește în domiciliul părinților săi împreună cu concubina, într-o locuința distinctă de cea a părinților, fiind angajat la . venituri lunare permanente.
Din fișa psihopedagogica depusă la fila 102 din dosar rezultă că minorul are condiții foarte bune de locuit, fapt ce îi asigura o dezvoltare armonioasa atât din vedere fizic cat și intelectual, mama se ocupă în mod special de copil, comportamentul educațional al mamei fața de copil este corect, manifestându-se prin implicare, protecție, răbdare, empatie, căldura afectivă, dezvoltarea vorbirii este normala vârstei, participa cu interes la activitățile și jocurile din grupă, există concordanța între comportamentul copilului în familie și grădiniță, are o adaptare foarte bună la creșa, fiind normal dezvoltat din punct de vedere fizic și psihic.
Din referatul de anchetă socială întocmit la domiciliul pârâtei rezulta ca pârâta are comportament bun fața de copil, minorul este atașat de mamă, este bine îngrijit și este dezvoltat corespunzător vârstei, este sănătos.
Potrivit depozițiilor martorilor reclamantul s-a implicat după separarea în fapt a părților în creșterea și educarea minorului, l-a vizitat, uneori l-a luat de la grădinița după amiaza, l-a dus în domiciliul său din Negreni, iar seara l-a dus la domiciliul pârâtei, în weekend-uri a luat minorul la domiciliul său, pârâta nu s-a opus ca reclamantul să aibă legături cu minorul, concubina reclamantului este atașata de minor, reclamantul poate fi ajutat în creșterea și educarea minorului atât de concubina cat și de părinții săi oferind condiții adecvate de creștere copilului.
Situația de fapt expusă se probează cu înscrisurile depuse la dosar, coroborate cu răspunsurile la interogatoriu, depozițiile martorilor B. T., L. N. B. și S. G..
Potrivit dispozițiilor art. 496 C.civ.:
„ (1) Copilul minor locuiește la părinții săi.
(2) Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului.
(3) În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă hotărăște, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani. Dispozițiile art. 264 rămân aplicabile.
(4) Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât în cazurile prevăzute expres de lege.
(5) Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
Conform dispozițiilor art. 497 C.civ.:
„(1) Dacă afectează exercițiul autorității sau al unor drepturi părintești, schimbarea locuinței copilului, împreună cu părintele la care locuiește, nu poate avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte.
(2) În caz de neînțelegere între părinți, hotărăște instanța de tutelă potrivit interesului superior al copilului, luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți. Ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile.
Conform dispozițiilor art. 529 C.civ.:
„(1) Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui care urmează a o plăti.
(2) Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.
(3) Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat.”
Potrivit dispozițiilor art. 531*) C.civ.
„(1) Dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
(2) Pensia de întreținere stabilită într-o sumă fixă se indexează de drept, trimestrial, în funcție de rata inflației.”
Conform dispozițiilor art. 534 C.civ.
„ Dacă, din orice motiv, se dovedește că întreținerea prestată, de bunăvoie sau ca urmare a unei hotărâri judecătorești, nu era datorată, cel care a executat obligația poate să ceară restituirea de la cel care a primit-o sau de la cel care avea, în realitate, obligația să o presteze, în acest din urmă caz, pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză.”
Conform disp.art. 14 alin.1 din legea 272/2004 copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Art.15 dispune că, în sensul prezentei legi, relațiile personale se pot realiza prin:
a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoană care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relații personale cu copilul;
b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către altă persoană la care copilul nu locuiește în mod obișnuit;
d) corespondență ori altă formă de comunicare cu copilul;
e) transmiterea de informații copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menține relații personale cu copilul;
f) transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menține relații personale cu copilul.
Potrivit art. 16 din același act normativ, copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsură dispusă în condițiile legii, are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
Prin cererea de chemare în judecata reclamantul a solicitat, în principal, încredințarea minorului și stabilirea domiciliului la tată, precum și obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere.
Din probele administrate în cauza rezulta că ambii părinți oferă condiții adecvate de creștere și dezvoltare minorului și sunt atașați de minor.
Faptul că unul dintre părinți are condiții materiale mai bune decât celalalt părinte nu constituie un motiv temeinic de natura să conducă la stabilirea domiciliului minorului la acest părinte, atâta timp cât și celalalt părinte oferă condiții adecvate de creștere și dezvoltare copilului.
Față de aceasta situație instanța apreciază ca nu poate fi avuta în vedere starea materiala mai bună invocată de reclamant în vederea modificării domiciliului minorului .
Mai mult decât atât, minorul este înscris la creșa, s-a integrat foarte bine în colectiv conform referatului întocmit de psihologul grădiniței, schimbarea instituției de învățământ fiind de natura să afecteze dezvoltarea psihica a copilului.
În același timp, instanța reține că pârâta se ocupa efectiv de creșterea, îngrijirea și educarea minorului, existând atașament între mama și copil, minorul are o vârsta fragedă, situație ce reclama prezența maternă.
Este evident faptul că și reclamantul este atașat de minor, însă instanța apreciază că nu există nici un motiv care să justifice modificarea domiciliului .
În raport de considerentele expuse instanța va respinge cererea privind stabilirea domiciliului minorului la reclamant, inclusiv cererea de încredințare a minorului, aceasta ultimă cerere nemairegăsindu-și o reglementare legală în Noul Cod Civil
Având în vedere ca minorul va continua să locuiască cu pârâta, cererea reclamantului prin care se solicita obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere nu este justificată, pârâta urmând să asigure minorului în natură, astfel încât va fi respinsă.
Reclamantul a solicitat stabilirea unui program în vedere exercitării dreptului de a avea legături personale cu minorul .
Pârâta a fost de acord cu exercitarea acestui drept de către reclamant, însă într-o alta modalitate .
Ambele părți și-au exprimat punctul de vedere cu privire la program, prin cererea de chemare în judecata, respectiv prin întâmpinare.
Dreptul reclamantului de a avea legături cu copilul este conferit de lege, atâta timp cat acest lucru nu contravine interesului superior al copilului.
În cauza este cert faptul că reclamantul este atașat de minor, precum și faptul că s-a implicat în creșterea și dezvoltarea acestuia.
Din depozițiile martorilor rezulta ca minorul a mers de mai multe ori în domiciliul reclamantului după separarea în fapt a părților, faptul că fața de minor concubina reclamantului manifesta afecțiune și are un comportament adecvat, precum și faptul că aceasta și părinții reclamantului îi acorda sprijin în vederea supravegherii minorului atunci când se află în domiciliul său.
Deci, nu există nici un impediment pentru ca instanța să încuviințeze ca reclamantul să aibă legături cu minorul în domiciliul său din .> Trebuie precizat faptul că înseși pârâta a fost de acord ca minorul să meargă în domiciliul reclamantului în vacanțe cate o săptămână .
În același timp, instanța reține că pentru dezvoltarea armonioasă a copilului este imperios necesar ca minorul să păstreze legături personale cu ambii prinți, să beneficieze de grija și afecțiunea acestora.
Instanța judecătorească, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, dacă există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă, în mod firesc, că părintele care nu locuiește cu fiul său are dreptul de a păstra legături personale cu acesta, însă, la stabilirea programului de vizitare, instanța este obligată să țină cont de interesul superior al copilului.
În raport de aceste considerente, instanța va admite cererea formulată de reclamant de a avea legături personale cu minorul în domiciliul său după următorul program: al doilea și al patrulea sfârșit de săptămână de sâmbătă orele 10,00 până duminică orele 18,00; prima jumătate din fiecare vacanță în anii pari, a doua jumătate în anii impari, începând cu anul 2013; de Sf. N. din doi în doi ani, începând cu anul 2013; de SF. A., de 1 mai și de 1 Decembrie din doi în doi ani începând cu anul 2013.
În același timp instanța apreciază că în modalitatea expusă se asigura exercitarea echilibrata a dreptului părintelui de a-și petrece timpul cu copilul său, minorul nefiind supus unei unei tracasări prin schimbarea zilnică a programului, situație de natura să afecteze echilibrul psihic al copilului.
A solicitat reclamantul reducerea pensiei de întreținere de la 25% la 20 % motivat de faptul ca trebuie să acorde întreținere și concubinei.
În patrimoniul reclamantului nu există, însă obligația legală de a acorda întreținere concubinei.
Faptul că a intrat într-o relație de concubinaj nu poate duce la concluzia că veniturile sale s-au redus.
Din nicio proba administrată în cauza nu rezulta faptul că de la data stabilirii pensiei de întreținere au scăzut veniturile realizate de reclamant sau nevoile minorului.
Față de aceasta situație instanța reține că nu sunt îndeplinite condițiile art. 531 alin 1 C.civ. drept pentru care va respinge cererea ca neîntemeiata.
În situația în care reclamantul are nemulțumiri cu privire la modul în care se reține pensia de întreținere de către angajator, are posibilitatea să formuleze contestație la executare.
De asemenea, reclamantul a solicitat suspendarea și compensarea plații pensiei de întreținere pentru perioada solicitata în petitul nr. 4, respectiv în perioada în care va avea legături personale cu minorul.
Este adevărat că dispozițiile art. 534 prevăd faptul că daca întreținerea prestată nu era datorată, cel care a executat obligația poate să ceara restituirea de la cel care a primit-o sau de la cel care avea, în realitate, obligația să o presteze, în acest din urmă caz, pe temeiul îmbogățirii fără justa cauză.
Deci, dispozițiile art. 534 reglementează dreptul celui care a prestat întreținerea de a solicita restituirea ei.
În consecința, pentru a fi aplicabile aceste dispoziții legale este necesar ca întreținerea să fie mai întâi prestată, situație ce nu se regăsește în cauză.
Dispozițiile legale anterior menționate prevăd obligația ambilor părinți de a contribui material la creșterea și educarea minorului.
Nu se poate dispune suspendarea obligației de a plăti pensia de întreținere sau compensarea pe perioada în care minorul se află în domiciliul reclamantului întrucât nu se poate stabili la acest moment daca reclamantul își va exercita integral dreptul de a avea legături personale cu minorul conform programului stabilit, existând posibilitatea să își exercite acest drept pentru o perioada mai scurta, ceea ce ar determina lipsirea minorului de veniturile cu care tatăl contribuie la creșterea sa.
Daca apreciază că este necesar, după plata pensiei de întreținere, reclamantul are posibilitatea să uzeze de dispozițiile art. 534 C.pr.civ.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamantul T. E., prin care a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut că nu sunt motive temeinice care să justifice schimbarea locuinței copilului la domiciliul său, în condițiile în care din probele administrate reiese că minorul este supus unei traume fizice și psihice, în sensul că este trezit zilnic la ora 06.10, iar până la ora 16.30 se află la grădiniță, uneori fiind lăsat de mamă singur în locuința de domiciliu fără a fi supravegheat.
Menționează că are o stare materială mai bună decât cea a pârâtei, care dispune doar de o locuință temporară, închiriată, din care poate fi oricând evacuată, și că pârâta C. A. C. s-a mutat pe parcursul derulării procesului în garsoniera închiriată la data de 04.04.2013, pentru o perioadă de 1 an, mărturisind la interogatoriul administrat în cauză că nu are mijloace financiare pentru a achita la timp contravaloarea chiriei și a cheltuielilor de întreținere.
Apreciază că, față de principiul interesului superior al copilului, se impunea modificarea măsurii de stabilire a locuinței minorului, în sensul schimbării acestuia la reclamant și că instanța de fond a soluționat capetele de cerere principale cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Totodată, apelantul critică soluția instanței de fond cu privire la stabilirea programului de vizitare a minorului, față de împrejurarea că pârâta a fost de acord cu modalitatea de exercitare a dreptului reclamantului de a avea legături personale cu minorul, iar programul solicitat este în interesul acestuia.
Precizează că prima instanță a omis să se pronunțe cu privire la capătul său de cerere subsidiar privind reducerea pensiei de întreținere stabilită în favoarea minorului de la cota procentuală de 25% din venitul net lunar la suma de 300 lei sau la cota procentuală de 20% din venitul net cu caracter permanent sau de continuitate începând cu data de 31.07.2012 și până la majoratul minorului.
Arată că pârâta a fost de acord cu stabilirea unei pensii de întreținere în cuantum de 25% din veniturile sale lunare cu caracter permanent, astfel încât prima instanță trebuia să dea eficiență juridică dispozițiilor art.270 C.pr.civ.
Apreciază că în mod greșit a fost respins capătul de cerere privind suspendarea și compensarea plății pensiei de întreținere pentru perioada când reclamantul va desfășura legături personale cu minorul, la domiciliul său și critică modalitatea prin care prima instanță a compensat cheltuielile de judecată.
Intimata pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, insistând cu privire la admiterea excepției inadmisibilității capătului 6 din cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată și modificată.
Cât privește această solicitare, tribunalul constată că, în condițiile în care pârâta nu a exercitat calea de atac a apelului împotriva soluției pronunțate de instanța de fond cu privire la excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, dezlegarea dată de această instanță a intrat în puterea de lucru judecat, astfel încât nu mai poate fi repusă în discuție prin intermediul întâmpinării.
Analizand ansamblul probelor administrate, raportat la motivele de nelegalitate si netemeinicie invocate, tribunalul considera ca apelul este fondat, in limita urmatoarelor considerente:
Referitor la critica apelantului reclamant privind soluția instanței de fond pe capătul de cerere vizând schimbarea domiciliului minorului de la mamă la tată, tribunalul constată că aceasta este nefondată, în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada schimbării împrejurărilor avute în vedere de instanța care a dispus această măsură.
Astfel, prin sentința civilă nr.1123/18.06.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung (filele 4-5 dosar fond) a fost admisă acțiunea formulată de reclamantă, s-a stabilit ca exercitarea autorității părintești privind pe minorul T. V. A. să se realizeze de ambii părinți, s-a stabilit domiciliul minorului la mamă și s-a dispus obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, pârâtul T. E. fiind de acord cu toate capetele de cerere formulate de reclamantă.
Prin răspunsul la întrebarea nr.2 din interogatoriul administrat reclamantului (fila 81 din dosar), acesta a recunoscut că nu s-au schimbat împrejurările avute în vedere de instanță la stabilirea domiciliului minorului, dar are condiții mai bune.
Astfel, față de principiul interesului superior al copilului minor, în vârstă de numai 4 ani, în condițiile în care în momentul pronunțării sentinței civile nr.1123/18.06.2012, reclamantul, deși beneficia de același condiții locative pentru minor ca și în prezent (acesta nefăcând dovezi că și-ar fi reabilitat locuința în intervalul de 6 luni dintre data pronunțării acestei sentințe și data introducerii prezentei cereri de chemare în judecată), a fost de acord ca domiciliul minorului să fie stabilit la mamă, tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că nu se impune schimbarea domiciliului minorului, fiind de neacceptat poziția oscilantă a reclamantului cu privire la fiul său.
Mai mult, din analiza planșelor fotografice depuse la dosarul cauzei (filele59-61 dosar fond, ) și a referatului de anchetă socială întocmit la domiciliul pârâtei (filele 91-92 dosar fond), rezultă că, la momentul pronunțării sentinței civile nr.1123/18.06.2012, minorul locuia în condiții mult mai modeste decât cele din prezent, și, cu toate acestea, reclamantul nu a avut nicio poziție de opunere față de această situație în acel moment.
Este real că minorul se trezește zilnic la ora 06.10, astfel cum reiese din interogatoriul administrat pârâtei, însă acest program este impus de necesitatea păstrării locului de muncă al pârâtei, fiind o dovadă în plus a efortului pe care aceasta înțelege să-l întreprindă pentru a beneficia de resursele financiare necesare creșterii și educării minorului.
Referitor la susținerea apelantului în sensul că minorul a fost lăsat de mamă singur în locuința de domiciliu fără a fi supravegheat, aceasta nu a fost dovedită, pârâta negând acest aspect (răspunsul la întrebarea nr.14 lit.b-fila 79 din dosarul de fond).
Chiar dacă pârâta deține o locuință închiriată, contractul a fost încheiat de aceasta pe o perioadă de 1 an, fiind înregistrat la Administrația Finanțelor Publice, astfel încât acesta era opozabil terților, iar neplata chiriei de către pârâtă, ce ar fi determinat evacuarea sa, reprezintă o simplă supoziție a reclamantului, și nu este de natură a conduce la concluzia că este necesară schimbarea domiciliului minorului la tată pentru acest motiv.
Mai mult, tribunalul reține că, în virtutea acestui contract de închiriere, pârâta dispune de o locuință mult mai sigură decât cea oferită de reclamant, întrucât acesta nu a depus dovada dreptului său de proprietate sau de locațiune cu privire la imobilul în care locuiește, aflat, din spusele martorilor, pe terenul proprietatea părinților săi, astfel încât, până la proba contrară, acesta nu este decât un simplu tolerat în acest imobil.
Nici afirmațiile reclamantului privind împrejurarea că pârâta C. A. C. s-ar fi mutat pe parcursul derulării procesului în garsoniera închiriată la data de 04.04.2013, nu sunt dovedite, întrucât, astfel cum reiese din răspunsurile la întrebarea nr.7 din interogatoriul administrat pârâtei și întrebarea nr.23 din interogatoriul administrat reclamantului, pârâta s-a mutat în această garsonieră din luna septembrie 2012 și l-a anunțat pe reclamant cu privire la această schimbare, prin chitanțele de la filele 73-74 și 75 din dosarul de fond, aceasta făcând dovada achitării întreținerii garsonierei în perioada octombrie-decembrie 2012 și a contravalorii cheltuielilor efectuate pentru îngrijirea minorului în cadrul creșei din or. Mioveni.
Recunoașterea pârâtei la interogatoriu privește împrejurarea că în lipsa plății de către reclamant a pensiei de întreținere, aceasta nu dispune de mijloace financiare pentru a achita la timp contravaloarea chiriei și a cheltuielilor de întreținere, ori este firesc ca ambii părinți să contribuie la cheltuielile privind creșterea minorului, iar reclamantul, prin plata pensiei, să achite o parte din acestea.
Astfel, în condițiile în care din ansamblul materialului probator administrat în cauză reiese că pârâta se ocupă efectiv de creșterea, îngrijirea și educarea minorului, existând atașament între mama și copil, minorul are vârsta de 4 ani, situație ce reclama prezența maternă, față de împrejurarea că, chiar dacă pârâta a recunoscut că a convenit cu reclamantul ca domiciliul minorului să fie stabilit la aceasta o perioadă de timp, în condițiile în care mama solicită în continuare ca minorul să locuiască la ea, principiul interesului superior al copilului impune, astfel cum a reținut prima instanță, ca această cerere a reclamantului să fie respinsă, o schimbare a domiciliului acestuia fiind de natură a afecta dezvoltarea minorului.
Pe cale de consecință, și soluția referitoare la plata pensiei de întreținere de către pârâtă este legală și temeinică.
Totodată, tribunalul reține că orice convenție a părților privitoare la minor trebuie analizată exclusiv din prisma principiului interesului superior al copilului.
Cât privește capătul de cerere privind programul de vizitare, tribunalul constată că prin răspunsul la întrebarea nr.19 din interogatoriul administrat pârâtei, aceasta a fost de acord cu programul indicat în acțiune, însă la domiciliul său.
Față de împrejurarea că dreptul parintelui, care nu are locuinta . a avea legaturi personale cu acesta, este garantat de art.401 C.civ., dar si de disp. art.16 din Legea nr.272/2004, luând în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, tribunalul apreciază că critica apelantului privind modalitatea de stabilire a programului de vizitare a minorului este întemeiată în parte, în sensul că acestuia trebuie să i se permită să aibă legături personale cu minorul și în prima zi de P., la domiciliul pârâtei, în anii impari, respectiv în a doua zi de P., la domiciliul său, în anii pari, iar în ceea ce privește sărbătorile de C. și Revelion acestea sunt incluse în sintagma folosită de instanța de fond în dispozitivul sentinței apelate „prima jumătate din fiecare vacanță în anii pari, a doua jumătate în anii impari, începând cu anul 2013”.
Întrucât părțile locuiesc în localități diferite, tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond nu a admis în integralitate acest capăt de cerere, în condițiile în care deplasarea minorului, în mod repetat, la domiciliul reclamantului apelant, ar fi de natură a afecta dezvoltarea minorului, prin schimbarea zilnică a programului acestuia.
Contrar susținerilor apelantului, tribunalul reține că prima instanță s-a pronunțat cu privire la capătul său de cerere subsidiar privind reducerea pensiei de întreținere stabilită în favoarea minorului, apreciind că din nicio proba administrată în cauza nu rezulta faptul că de la data stabilirii pensiei de întreținere au scăzut veniturile realizate de reclamant sau nevoile minorului.
Referitor la acordul pârâtei privind stabilirea unei pensii de întreținere în cuantum de 25% din veniturile sale lunare cu caracter permanent, tribunalul constată că, astfel cum reiese din practicaua sentinței civile nr.1123/18.06.2012 pronunțată de Judecătoria Câmpulung (filele 4-5 dosar fond), reclamantul a consimțit plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului în procent de 25% din veniturile sale lunare, hotărârea fiind pronunțată în acest sens.
Pârâta recunoaște la interogatoriu că s-a convenit ca această cotă să se aplice la veniturile lunare ale reclamantului cu caracter permanent, însă și reclamantul recunoaște (răspunsurile la întrebările nr.7 și 8 la interogatoriu-filele 81-82 din dosarul de fond) că veniturile sale nete lunare menționate în adeverința eliberată de angajator au caracter permanent.
Întrucât nici din analiza acestei adeverințe nu reiese că aceste venituri menționate nu ar avea caracter permanent (fiind formate din salariul de bază și sporul de vechime), cum reclamantul nu a făcut dovada că ar fi obligat la prestarea de întreținere în favoarea unei alte persoane, iar stabilirea unei sume fixe cu titlu de pensie de întreținere nu ar fi în interesul minorului, tribunalul constată că soluția instanței de fond cu privire la acest capăt de cerere este nefondată.
Din actele dosarului, nu reiese că reclamantul ar fi solicitat pronunțarea unei hotărâri parțiale cu privire la acest aspect, ori dispozițiile art.270 C.pr.civ. prevăd că pronunțarea acesteia se realizează numai la cererea reclamantului, pe cale de consecință instanța de fond a respectat dispozițiile legale în vigoare.
Nici critica referitoare la greșita soluționare a capătului de cerere privind suspendarea și compensarea plății pensiei de întreținere pentru perioada când reclamantul va desfășura legături personale cu minorul, la domiciliul său, întrucât, pe de o parte, această măsură nu ar fi în interesul minorului, iar, pe de altă parte, la momentul pronunțării soluției, nu sunt întrunite condițiile art.531 alin.1 C.pr.civ., neputându-se determina dacă reclamantul, în viitor, își va exercita dreptul de a avea legături personale cu minorul sau dacă va proceda la acordarea de întreținere în natură.
Mai mult, tribunalul reține că pensia de întreținere datorată de reclamant nu privește doar furnizarea hranei acestuia și, eventual, plata utilităților aferente traiului zilnic al acestuia alături de părintele cu care locuiește în fapt, temporar, pe perioada desfășurării legăturilor personale, aceasta trebuind să acopere toate cheltuielile legate de creșterea și educarea acestuia.
În ceea ce privește modalitatea prin care prima instanță a compensat cheltuielile de judecată, tribunalul reține că, în condițiile în care acesta nu a precizat care sunt neregularitățile constatate, cum prima instanță a admis în parte cererile acestora, cu respectarea dispozițiilor art.276 C.pr.civ. a dispus compensarea acestora, împrejurare față de care și această critică este neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, potrivit art.296, teza a II-a C.pr.civ., va admite apelul formulat de apelantul-reclamant T. E. împotriva sentinței civile nr. 6373 din data de 18.07.2013 pronunțată de Judecatoria P. și va schimba, în parte, sentința, în sensul că va încuviința ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul și în prima zi de P., la domiciliul pârâtei, în anii impari, respectiv în a doua zi de P., la domiciliul său, în anii pari.
În conformitate cu dispozițiile art.274 și art.276 C.pr.civ., va compensa cheltuielile de judecată suportate în apel de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul-reclamant T. E., domiciliat în com. Dârmanești, ., împotriva sentinței civile nr. 6373 din data de 18.07.2013 pronunțată de Judecatoria P. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. A. C., domiciliata în Mioveni, R., ., nr. 6, jud. Argeș.
Schimbă, în parte, sentința, în sensul că încuviințează ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul și în prima zi de P., la domiciliul pârâtei, în anii impari, respectiv în a doua zi de P., la domiciliul său, în anii pari.
Menține în rest sentința.
Compensează cheltuielile de judecată suportate în apel de părți.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. V. A. M.
GREFIER,
E. N.
red.R.V.
dact.C.E.C./ R.V -4 exp.-13.06.2014
jud.fond E.F.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Ordin de protecţie. Decizia nr. 2520/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
