Ordin de protecţie. Decizia nr. 2520/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2520/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 4850/280/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2520/2014
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător M. V.
Judecător A. M. P.
Grefier N. P.
P. de pe lângă Tribunalul Argeș reprezentat de
procuror S. Țuca
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul D. V. împotriva sentinței civile nr. 4413/8.05.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind pârâta D. M., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. D. N. S. pentru recurentul reclamant, lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul registratură la data de 30.10.2014, s-au depus la dosar de către P. de pe lângă Judecătoria Pitești și la data de 04.11.2014 din partea LSM Argeș, adrese răspuns la solicitarea instanței de la termenul anterior.
Tribunalul a procedat la audierea minorilor D. A. R. și D. C. G., în camera de consiliu, depoziția acestora fiind consemnată în scris la (fila 17 verso).
Apărătorul recurentului reclamant depune la dosar sesizarea adresată Domnului P. Procuror cu privire la obligarea la tratament medical și internare a intimatei D. M., precum și dovada achitării onorariului de apărător.
Totodată declară că nu mai are cereri de formulat .
Tribunalul, în raport de această împrejurare, declară cercetarea recursului încheiată și acordând cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pe fond să se admită acțiunea, urmând a de dispune emiterea unui ordin de protecție pentru reclamant și pentru minorii rezultați din căsătoria părților, cu cheltuieli de judecată.
Consideră că din probele administrate în cauză, atât în recurs cât și la instanța de fond, a făcut dovada violențelor verbale și fizice, precum și a traumelor pe care pârâta, prin comportamentul său le-a aplicat reclamantului și celor doi minori.
Arată că relațiile de la Poliția Municipiului Pitești secția 1 și 2 atestă numeroasele plângeri pe care reclamantul le-a formulat împotriva pârâtei, pentru distrugere, pentru amenințare, aruncarea cu spray paralizant în față.
Apreciază că au fost multiple probe din care a rezultat imposibilitatea conviețuirii părților și imposibilitatea ca pârâta să ducă o viață corespunzătoare. Martorii audiați în fața instanței au relatat împrejurări cutremurătoare, în sensul că aceste violențe au fost exercitate și asupra copiilor, aceștia fiind marcați de aceste violențe ale mamei, drept pentru care minorul cel mic a sărit gardul școlii când a văzut-o pe mamă venind.
În opinia sa acest comportament al pârâtei este datorat de boala de care suferă aceasta, sens în care a depus acte medicale din care rezultă afecțiune de care intimata pârâtă suferă și faptul că este înscrisă la LSM Argeș – cabinet doctor Eli M. unde a urmat tratament, iar din relații comunicate rezultă că intimata pârâtă nu s-a mai prezentat din anul 2011 să își ia tratamentul.
Față de această situație, pentru evitarea unor traume a minorilor, consideră că acest ordin de protecția i-ar pune la adăpost pe aceștia.
Arată că a depus la dosar certificate medico legale din care rezultă violențele pe care și le-a exercitat pârâta față de reclamant, în prezența copiilor.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat .
Arată că din probatoriu administrat în cauză a rezultat, fără îndoială, o stare conflictuală, tensionată între membrii familiei, respectiv între recurentul reclamant, mama acestuia și intimata pârâtă, însă consideră că nu se impune admiterea acțiunii formulate, ordinul de protecție restrânge drepturile unei persoane.
Consideră că probele deja administrate nu sunt de natura a releva o stare de pericol pentru viața, integritatea și sănătatea celor pentru care se solicită ordinul de protecție.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin sentința civilă nr. 4413/8.05.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești a fost respinsă cererea formulată de reclamantul D. V., împotriva pârâtei D. M..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la 21.02.2014, reclamantul D. V. a chemat în judecată pe pârâta D. M. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună emitere unui ordin de protecție în favoarea sa și a minorilor D. A. R., născut la 23.11.1997 și D. C. G., născut la 13.05.2003, împotriva violențelor fizice, psihice și verbale exercitate permanent de către pârâtă, pe o perioadă de 6 luni, obligarea acesteia de a păstra o distanță minimă de 300 metri de apartamentul unde locuiește reclamantul cu minorii, de Liceul I.C.B. din Pitești, unde învață minorul A. R. și Școala Generală nr. 14 din Pitești, unde învață minorul G. C. și interzicerea a oricărui contact, inclusiv telefonic cu reclamantul dar și cu minorii. Se solicită și obligarea pârâtei de a urma consiliere psihologică.
În motivarea cererii se arată că părțile au fost căsătorite, din relațiile de căsătorie au rezultat cei doi copii susmenționați, căsătoria fiind desfăcută prin divorț în baza sentinței civile nr._/2012/29.11.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._/280/2012.
Se arată că după pronunțarea divorțului și plecarea pârâtei din fostul domiciliu comun, în care a rămas reclamantul și cei doi minori, a început „teroarea zilnică” atât cu reclamantul dar și cu cei doi minori, care nu mai suportau să o vadă pe pârâtă datorită comportamentului inadecvat pe care l-a avut ca mamă, datorită violențelor verbale, fizice și psihice ale acesteia, comportament care le-a creat celor doi copii o mare traumă psihică, motiv pentru care fiul cel mic a urmat tratament la un psihiatru din cadrul Protecției Copilului Argeș.
Se mai arată că atât reclamantul, părinții acestuia dar mai ales vecinii părinților reclamantului, au formulat plângeri la Secția nr. 2 Poliție G. datorită comportamentului pârâtei. Se susține că pârâta vine zilnic și la fostul domiciliu conjugal, în fața blocului, în fața apartamentului și în fața blocului în care locuiesc părinții reclamantului și face „scandal monstruos”.
Se susține că cel mai traumatizat este minorul cel mic de 9 ani, care nu mai doarme noaptea, are coșmaruri și tremură de frică atunci când o aude pe pârâtă, întrucât l-a amenințat că îl va lua cu forța de lângă tatăl său.
Se precizează că pârâta este în evidențele Spitalului Psihiatric Pitești, a urmat tratament zilnic, consuma alcool și datorită acestei situații este foarte violentă verbal și fizic. Pentru comportamentul său organele de poliție au amendat-o în nenumărate rânduri pe pârâtă.
Pârâta a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii de emitere a ordinului de protecție ca nedovedită și netemeinică și, în consecință, să i se permită să-și viziteze copii și să poată să-și petreacă mai mult timp alături de aceștia, cât și să aibă cu aceștia corespondență telefonică.
Pârâta susține că după divorț, reclamantul a continuat să o amenințe, jignească, aceasta fiind urmărită de reclamant și în timpul zilei.
Se arată că după ce a vizitat pe minori reclamantul a venit la domiciliul pârâtei, a sunat la interfon încontinuu, fără să-i fie frică sau rușine de vecini, chiar a venit la ușa apartamentului, a bătut cu picioarele în ușă că să-i deschidă sub orice preț să intre în apartament că să o lovească.
În vizitele pe care încerca să le facă copiilor venea însoțită de mama sa întrucât aceasta și-a dat seama de atitudinea reclamantului în sensul că dorește ca să-i îndepărteze pe cei doi copii de ea, de pârâtă – mama copiilor.
A fost sunată la telefon de către reclamant și, de fiecare dată, era amenințată cu moartea dacă mai încearcă să-i viziteze pe minori. Reclamantul nu-i permite să vadă pe cei doi copii nici în fața blocului, a școlii sau pe stradă, nici să intre în casă, respectiv în domiciliul reclamantului și nici să le ofere daruri copiilor.
Pârâta arată că nu sufere de boli psihice cum în mod nesincer susține reclamantul, dar bineînțeles că după ce a primit atâtea atacuri din partea acestuia și din cauza suferinței sale interioare pentru că nu își poate vedea și vizita pe copiii cărora le-a dat viață, în prezent manifestă stări de anxietate.
Menționează pârâta că a fost lovită de către reclamant și are certificate medico-legale care atestă acest lucru, a chemat poliția pentru a o salva, iar după divorț a fost îmbrâncită de către reclamant când mergea să-și viziteze pe copii.
Reclamantul apare subit la colțuri de stradă mai retrase, unde nu sunt multe persoane și începe să o amenințe sau să o îmbrâncească.
La sugestia Secției de poliție 2 din cartierul G. pârâta a efectuat un examen psihiatric iar rezultatul a fost în sensul că este perfect sănătoasă din punct de vedere psihic, dar acest raport se află în evidența poliției.
Pârâta a încercat să-i viziteze pe minori în timpul Sărbătorilor P. în anul 2014, însă și atunci reclamantul a refuzat orice tip de discuție și a încercat să o îmbrâncească și să o îndepărteze de copii.
De asemenea, pârâta subliniază că are studii superioare, respectiv Universitatea de petrol și gaze Ploiești, promoția 1996 și a lucrat la Distrigaz, dar datorită restructurărilor apărute în acest domeniu în prezent nu are loc de muncă, dar este în situația de ași căuta un loc de muncă. Arată că ea cedat reclamantului domiciliul comun, deși în realitate apartamentul este bun comun cumpărat în timpul căsătoriei, iar reclamantul a dat-o efectiv afară din acest apartament.
Susține că, dimpotrivă reclamantul este cel care le adresează copiilor vorbe urâte, îi jignește, nu-i respectă.
Solicită respingerea cererii de emitere a ordinului de protecție împotriva sa.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, testimonială cu martorii P. G., P. I. M.(propuși de reclamant – mama reclamantului și soțul acesteia) și I. G.(propus de pârâtă – mama pârâtei), interogatoriu și s-au solicitat relații de la Secția 2 Poliție Pitești și respectiv Secția 1 Pitești.
Este de necontestat faptul că părțile au fost căsătorite, din relațiile de căsătorie au rezultat doi copii - D. A. R., născut la 23.11.1997( 17 ani) și D. C. G., născut la 13.05.2003 (9 ani), căsătoria fiind desfăcută prin divorț în baza sentinței civile nr._/2012/29.11.2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._/280/2012.
Prin hotărârea de divorț s-a dispus desfacerea căsătoriei părților prin acord.
S-a dispus ca autoritatea părintească în ceea ce privește pe cei doi copii să fie exercitată de către ambii părinți.
Locuința copiilor s-a stabilit la tată, respectiv în apartamentul fost domiciliu comun al părților, mama fiind obligată la plata unei pensii de întreținere în favoarea copiilor în procent de 335 din venitul minim pe economie.
Potrivit art. 23 din Legea nr.217/2003, republicată
„(1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
(2) Prin aceeași hotărâre, instanța poate dispune și suportarea de către agresor a chiriei și/sau a întreținerii pentru locuința temporară unde victima, copiii minori sau alți membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilității de a rămâne în locuința familială.
(3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanța poate dispune și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor măsuri de control, efectuarea unui tratament ori a unor forme de îngrijire, în special în scopul dezintoxicării.”
Ordinul de protecție constând în obligațiile și măsurile prevăzute în dispozițiile art. 23 alin.(1) lit. d), e) și f) din Legea nr.217/2003 se dispun în măsura în care viața, integritatea psihică ori libertatea solicitantului este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei. Prin urmare, reclamantul trebuie să dovedească nu doar existența unor acte de violență, dar pericolul creat de aceste acte.
În cererea adresată instanței, reclamantul învederează faptul că pârâta l-a agresat pe el și pe cei doi copii fizic, psihic și verbal, însă nu a depus nici un act din care să rezulte agresiunile fizice iar din proba testimonială administrată nu rezultă că pârâta i-ar fi agresat fizic, psihic și verbal pe reclamant și pe copii.
Conform relațiilor primite de Secția 2 Poliție Pitești(f.51-52) rezultă că începând cu luna iulie 2012 au fost înregistrate mai multe plângeri penale din care rezultă că, în marea majoritate(11 plângeri) pârâta are calitatea de partea vătămată pentru infracțiunile de lovire, amenințare, insultă, iar reclamantul în are aceeași calitate în 3 plângeri penale pentru infracțiunile de lovire, furt între soți, plângeri care au fost conexate și înaintate Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești la 16.05.2013.
Întrucât cu luna iulie 2013, . domiciliul legal părțile raza de competență a revenit Secției 1 Poliție, motiv pentru care s-au solicitat și primit relații și de la această secție de poliție.
Astfel, potrivit relațiilor primite de la Secției 1 Poliție rezultă că reclamantul a formulat o plângere penală împotriva pârâtei la data de 11.03.2014, pentru săvârșirea infracțiunii de abandon familie(art.378 alin.(19 lit.c N.C.P.), iar trei plângeri au fost formulate de martora P. G. Ș.( mama reclamantului).
Existența unor plângeri penale formulate de reclamant(sau de alte persoane) împotriva pârâtei, nu pot conduce la concluzia că pârâta se face vinovată de faptele de care este acuzată.
Pe de altă parte, este de necontestat faptul că pârâta merge la fostul domiciliu comun unde locuiesc minorii cu reclamantul, la școala unde învață C. G., dar din dorința de a-i vedea, de a comunica cu aceștia, de a ține legătura cu minorii.
La fostul domiciliu comun al părților stă împreună cu minorii martora P. G.(mama reclamantului - fosta soacră a pârâtei), care nu-i permite să intre în apartament să vorbească cu copiii( între cele două având loc altercații), iar la școala unde învață C. G. reclamantul a mers și a rugat învățătoarea să nu-i permită pârâtei să intre în școală să ia legătura cu minorul.
Aceste împrejurări sunt de natură a ridica suspiciuni cu privire la așa zisă starea de pericol pe care ar genera-o pârâta și ar resimți-o reclamantul, atâta timp cât, deși se solicită instituirea unui ordin de protecție, dat fiind că viața și integritatea fizică și psihică a sa și a celor doi copii minori ar fi puse în pericol, prin comportamentul pârâtei, reclamantul și mama sa interzic pârâtei orice contact cu copii săi în condițiile în care exercitarea autorității părintești a fost lăsată ambilor părinți, provocând pârâtei sentimentul de înstrăinare față de copii săi.
Ordinul de protecție, dat fiind natura sa restrictivă de drepturi, nu poate fi luat doar în baza unor indicii, ci în baza unor probe solide de existență a unor acte de violență fizică, psihologică sau de altă natură.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D. V., care susține:
Instanța de fond nu a ținut cont de tot probatoriul administrat, din care rezultă că părțile au fost căsătorite, iar în urma divorțului cei doi minori au rămas la recurent.
Intimata, după ce a plecat din domiciliul comun, a început o teroare zilnică față de recurent și copil, aceștia nemaisuportând să o vadă, din cauza violențelor verbale, fizice și psihice. Minorul cel mic a urmat un tratament la un psihiatru din cadrul Protecției Copilului Argeș.
Recurentul, părinții săi și vecinii părinților săi au formulat mai multe plângeri la poliție, reclamând comportamentul violent al intimatei, căreia i-au fost de altfel aplicate numeroase amenzi.
Minorul C. G. de 11 ani, este traumatizat, nu doarme noaptea și tremură de frică atunci când o aude pe mama sa. Băiatul a fost amenințat de intimată că îl va lua la ea.
Intimata este în evidențele Spitalului Psihiatric Pitești, urmează un tratament zilnic, însă consumă alcool și devine violentă verbal și fizic. Această situație a dus la traumatizarea copiilor.
Recursul nu a fost motivat în drept, însă din argumentele prezentate rezultă că se critică hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie și nelegalitate (art.3041 și art.304 pct.9 Cod pr.civilă).
Examinând actele dosarului și sentința recurată, tribunalul va reține:
Părțile s-au căsătorit la data de 24.05.1997 și au divorțat la data de 25.04.2013, la momentul la care a rămas irevocabilă sentința civilă nr._/29.11.2012 a Judecătoriei Pitești, în care s-a dispus desfacerea căsătoriei.
Din căsătoria părților au rezultat minorii D. C. G. născut la 13.05.2003 și D. A. R. născut la data de 23.11.1997.
Prin hotărârea de divorț pentru cei doi minori s-a stabilit locuința în domiciliul tatălui, urmând ca exercitarea autorității părintești să se realizeze de către ambii părinți.
Anterior divorțului, prin sentința civilă nr.9940/21.11.2012, Judecătoria Pitești a hotărât, pe cale de ordonanță președințială, stabilirea domiciliului minorilor la recurent și obligarea intimatei la plata pensiei de întreținere în favoarea fiilor săi.
Prin sentința civilă nr.7725/20.09.2012, Judecătoria Pitești a respins cererea intimatei, prin care solicita, pe cale de ordonanță președințială, reintegrarea în domiciliul comun.
În cauză s-au audiat ca martori bunicii paterni ai minorilor, P. G. și P. I. M., dar și mama intimatei, I. G. (f.103-106).
Din depozițiile soților P. rezultă că intimata vine la ore nepotrivite la ușa domiciliului minorilor, se așază pe covorul de la ușă și fumează 2-3 pachete de țigări. De asemenea, intimata insistă, la ore imposibile, să vorbească la telefon cu minorii și îi caută pe aceștia la școală, însă minorilor le este teamă de mama lor.
Martora I. G. relatează însă că intimata este împiedicată de recurent și părinții acestuia să-și vadă copiii.
Tribunalul reține că părțile, foști soți, nu sunt în măsură să se tempereze și să aibă un comportament adecvat nici după divorț, șicanându-se reciproc. În tot acest haos, sunt antrenați minorii și bunicii lor paterni.
Deși prin sentința de divorț s-a statuat că ambele părți exercită autoritatea părintească, totuși recurentul și părinții săi o împiedică pe intimată să stabilească relații normale cu fiii ei, situație în care intimata este nevoită să-și caute cu disperare copiii la școală.
Este reală susținerea recurentului că intimata beneficiază, din proprie inițiativă, de consult și tratament la Cabinetul de Psihiatrie al Dr.Eli M., însă medicul a apreciat că nu se impune întocmirea unei fișe de dispensarizare.
S-a depus la dosar o planșă foto în care recurentul are o excoriație pe obraz, precum și certificate medico-legale pentru bunica paternă a minorilor, însă nu s-a probat că . asupra celor doi s-ar fi realizat de către intimată.
De asemenea s-au depus la dosar dovezi cu privire la numeroasele sesizări penale adresate organelor de poliție de către recurent și părinții săi, împotriva intimatei, precum și faptul că aceasta a fost sancționată contravențional.
Minorii au fost audiați în camera de consiliu și au arătat că nu doresc să-și vadă mama, pentru că îi face de râs la copii (vine la școală și trage de ei pentru a o însoți în locuință). Minorul A. R. nu vrea să o vadă pe mama sa, pentru că întotdeauna a provocat scandal, a chemat poliția și-i este rușine cu ea.
Tribunalul apreciază că recurentul ar trebui să manifeste înțelegere față de intimată și să faciliteze întâlniri frecvente între mamă și copii, aceștia având nevoie de susținerea și afecțiunea ambilor părinți.
Astfel, s-ar putea stinge starea de revoltă a intimatei, iar minorii și-ar putea regăsi mama pe care au cunoscut-o cândva, atunci când i-a supravegheat, crescut, educat și înconjurat cu toată afecțiunea ei.
Cum în cauză nu s-au probat pretinsele violențe fizice și psihice exercitate de intimată, urmează ca în baza art.312 rap.la art.3041 și art.304 pct.9 Cod pr.civilă, coroborate cu art.30 din legea 217/2003, tribunalul să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D. V. domiciliat în Pitești, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 4413/8.05.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind pârâta D. M. domiciliată în Pitești, Cartier Trivale, ., .
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 06 Noiembrie 2014
Președinte, C. D. | Judecător, M. V. | Judecător, A. M. P. |
Grefier, N. P. |
red.C.D.
dact.C.E.C./4 exp.
11.11.2014.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 6373/2014. Tribunalul ARGEŞ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1149/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
