Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1149/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1149/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 1126/214/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1149/2014
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE MIHAELA BADEA
Judecător I. P.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamantul
M. F. împotriva sentintei civile nr. 822/ 09 09 2014 pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul nr._ intimată fiind pârâta M. G., având ca obiect „ordonanță președințială”.
Dezbaterile în fond asupra cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la data de 19 11 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 26 11 2014, când deliberând a pronunțat următoarea sentință.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub număr_, reclamantul M. F. a chemat în judecată pe pârâta M. G., solicitând instanței ca, în contradictoriu cu pârâta să dispună, pe cale de ordonanță președințială, exercitarea în comun a autorității părintești, de ambii părinți, în ceea ce-l privește pe minorul M. Nikolas-V., născut la data de 02.12.2012 și încuviințarea exercitării dreptului de a avea legături personale cu minorul, la domiciliul său, conform următorului program:
- în a 2-a și a 4-a săptămână din fiecare lună, de vinerea orele 18,00 până duminica orele 18,00;
- în vacanțele de vară, de la 01 iulie orele 18,00 și până la 15 iulie orele 18,00 și de la 01 august orele 18,00 și până la 15 august orele 18,00, în fiecare an;
- în perioada de iarnă, în anii pari timp de 10 zile, începând cu 18 decembrie orele 18,00 și până la data de 27 decembrie orele 18,00, incluzând Sărbătoarea Crăciunului;
- în anii pari, de ziua de naștere a copilului;
- în anii impari, începând cu 30 decembrie orele 18,00 și până în data de 02 ianuarie a anului următor, orele 18,00;
- în anii impari, 3 zile de sărbătoarea Paștelui, astfel: cu o zi înainte de Paști orele 18,00, precum și prima și a doua zi de Paști până la orele 18,00.
În motivarea, în fapt, a cererii formulate, în mod rezumat, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la 21.08.2010, din relația de familie a rezultat minorul M. Nikolas-V., născut la data de 02.10.2012, iar în data de 17.02.2014, pârâta a părăsit domiciliul conjugal și s-a mutat cu minorul la părinții ei, în comuna Hîrsești, ..
Pârâta a introdus acțiune de divorț, dosar nr._, pe rolul Judecătoriei Costești, iar relațiile lui cu minorul sunt total îngrădite de părinții ei.
Urgența acestei măsuri rezultă din atașamentul foarte puternic al minorului față de tatăl reclamant, cât și din comportamentul pârâtei și al părinților ei care doresc să-l îndepărteze de minor, precum și pe minor de tată.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 31 al.2 din Legea nr. 272/2004 și pe dispozițiile art. 996-998 C.pr.civ.
Pârâta M. G. a formulat și depus întâmpinare (f. 32, 33), prin care a solicitat respingerea cererii, pe fond considerând că nu sunt întrunite condițiile legale de admisibilitate, prev. de art. 919 C.pr.civ., arătând totodată, în fapt, că nu i-a interzis reclamantului să vadă copilul, precum și faptul că nu are certitudinea că minorul este în deplină siguranță cu tatăl său singur.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 919 și 996 C.pr.civ., iar în probațiune a solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriu și martorii S. I. și S. V..
Ca urmare a probatoriului administrat în cauză s-a dispus de Judecătoria Costești prin sentința civilă nr. 822/09.09.2014 respingerea cererii ca neîntemeiată reținând în considerente că părțile s-au căsătorit în anul 2010 iar la data de 02.12.2012, din relațiile lor de căsătorie, s-a născut minorul M. Nikolas-V..
Pe fondul unei stări conjugale conflictuale, în data de 17.02.2014, pârâta a părăsit domiciliul comun al soților, luând cu ea și pe minorul în vârstă de 1 an și 3 luni la momentul despărțirii în fapt a părților.
Din acea dată pârâta a locuit cu minorul în casa părinților ei, situată în aceeași localitate la o distanță de aproximativ 300-500 m de domiciliul comun al părților.
După cum recunoaște și reclamantul la interogatoriu (prin răspunsul la întrebarea nr. 1) și rezultă și din proba testimonială, de când pârâta s-a mutat cu minorul la părinții săi, reclamantul a putut și a și mers să vadă pe minor la fiecare sfârșit de săptămână, chiar de câteva ori (vinerea, sâmbăta și duminică).
Din toate probele administrate a rezultat că, în fapt, legătura tatălui cu minorul nu a fost întreruptă după despărțirea în fapt a părților, dar este ușor limitată în timp, datorită condițiilor, pârâta ieșind la poartă, și modului de desfășurarea a vizitelor, în sensul că ori de câte ori se întâlnesc părțile se ceartă, ceea ce atrage o stare de agitație a minorului și determină și scurtarea vizitei reclamantului.
În drept, în raport de condițiile speciale ale ordonanței președințiale, mai ales de urgență, cât și de iminența soluționării în fond a cauzei având ca obiect divorțul părților, dar și în raport de vârsta minorului, în prezent de aproximativ 1 an și 6 luni, instanța a apreciat că, așa cum a fost ea formulată de reclamant, în sensul că legăturile personale să se desfășoare în domiciliul său, cererea sa nu este întemeiată.
Copilul minor de la naștere și până în prezent a avut permanent în preajmă pe mama sa.
Deși tatăl său, reclamantul, a contribuit ori de câte ori era acasă, la creșterea copilului, nu s-a ocupat niciodată singur, exclusiv de minor.
Minorul în vârstă de 1 an și 6 luni este bulversat de certurile părinților, care se pot accentua odată cu luarea minorului de către tată în domiciliul său, urmată de un potențial refuz de restituire, dată fiind natura conflictuală a relației părților, în lipsa unei dispoziții de stabilire provizorie a locuinței minorului la mamă.
În concret, a apreciat că tatăl nu a fost lipsit de posibilitatea de a-și vedea copilul minor, iar exercitarea acestui drept prin luarea minorului în domiciliul său nu este astfel nici singura modalitate de a se asigura acest drept și nu este nici oportună în acest moment, atât față de vârsta minorului, cât și față de relațiile părților.
Firește că, ceea ce a considerat că este afectat este interesul superior al minorului, care ar fi plasat în mijlocul conflictului dintre părți.
S-a considerat că nu s-a dovedit condiția urgenței în luarea măsurii pe care o solicită reclamantul.
Sentința sus menționată a fost apelată de reclamantul M. F. care a considerat-o nelegală și netemeinică motivat de faptul că, în cauză, urgența a fost evidențiată prin faptul că pârâta, prin atitudinea sa, încearcă să distrugă relația tată-copil, conștientă fiind de afecțiunea pe care i-o poartă tatăl și cât de mult ar suferi acesta dacă copilul ar fi în îngrijirea sa exclusivă.
Totodată, urgența este argumentată și de faptul că pârâta nu-i oferă stabilitate afectivă și materială minorului, încercând că deruteze copilul cu toate că, între tată și copil, există o relație afectivă foarte puternică, aceasta oferindu-i copilului informații nereale, despre comportamentul tatălui.
Astfel, apelantul consideră că se comite un abuz de drept, din partea instanței, deoarece i se încalcă un drept legal, în ceea ce privește programul de vizită al copilului.
La data de 05.11.2014, se formulează întâmpinare prin care se solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.
Analizând sentința apelată în raport de critica formulată, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Apelantul recunoaște, prin apelul formulat, că, între părți, există o stare conflictuală, care are, evident, un impact negativ asupra relației părților cu copilul.
Instanța de fond în mod corect, a arătat că, în cauză, nu a fost dovedită condiția urgenței în luarea măsurii solicitate de către reclamant, atâta timp cât starea conflictuală dintre părinți se poate accentua, în condițiile în care nu există o dispoziție de stabilire provizorie a locuinței minorului, deși părțile au introdus și acțiune de divorț.
Condiția urgenței, astfel cum a fost argumentată de către apelant, nu este de natură să afecteze interesul superior al copilului, deoarece nu-i este afectată integritatea fizică și psihică, atâta timp cât se află în domiciliul mamei, iar tatăl nu a fost lipsit de posibilitatea de a întreține, în permanență, relațiile cu minorul, și pentru a se bucura de afectivitatea pe care pretinde că o manifestă.
Față de cele reținute și în raport de dispozițiile art. 996 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul M. F..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul M. F. domiciliat în comuna Hîrsești, ., cu domiciliul ales la C. de Avocat „C. G.”, cu sediul în B., Geamăna, (Platou P.), ., jud. Argeș împotriva sentintei civile nr. 822/ 09 09 2014 pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul nr._ intimată fiind pârâta M. G. domiciliată în comuna Hîrsești, ., (la familia S. I.), .
Defintivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Noiembrie 2014
Președinte, M. B. | Judecător, I. P. | |
Grefier, E. R. |
Red. I.P.
Thnred. F.G., 29.12.2014, 4 ex
Jud fond A.C.
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 2520/2014. Tribunalul ARGEŞ | Pensie întreţinere. Sentința nr. 1070/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
