Pretenţii. Decizia nr. 612/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 612/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 458/828/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 612/2014
Ședința publică de la 26 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE MARIANA VÂRGĂ
Judecător C. D.
Grefier N. P.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamantul M. E. împotriva sentinței civile nr. 776/10.10.2013, pronunțată de Judecătoria Topoloveni în dosarul nr._, intimați fiind pârâții M. C. și M. R., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații pârâți asistați de av. B. R., lipsă fiind apelantul reclamant .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că înainte începerea ședinței de judecată s-a primit prin faxul instanței o cerere din partea apelantului reclamant.
Tribunalul, reține că dosarul a fost repus pe rol pentru a da posibilitatea apelantului să timbreze cererea de apel astfel cum i s-a pus în vedere și eventual să exercite calea de atac a reexaminării împotriva soluției dispusă în cauză.
Totodată, constată că prin cererea înaintată astăzi pe faxul instanței, apelantul a învederat că nu are posibilitatea achitării taxei de timbru, cererea de ajutor judiciar fiindu-i respinsă și solicită pronunțarea unei hotărâri fără a fi obligat la cheltuieli suplimentare în această etapă a apelului.
Față de această împrejurare instanța pune în discuția părților prezente excepția de netimbrare a căii de atac.
Apărătorul intimaților pârâți, având cuvântul, solicită anularea apelului ca netimbrat.
Totodată, solicită respingerea cererii formulată la acest termen de judecată și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că este al patrulea termen de judecată, iar cheltuielile sunt proporționale raportat cu munca și cheltuielile efectuate, în raport de dispozițiile art. 451 și urm. NCPC consideră că se impune obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea învederează că apelantul a înțeles să renunțe tacit la prezenta cale de atac formulată împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Topoloveni, întrucât a formulat o nouă cerere de chemare în judecată ce face obiectul dosarului_ aflat pe rolul Judecătoriei Topoloveni, între aceleași părți, cu termen la data de 08.09.2014.
Cu privire la cererea de ajutor public judiciar, apreciază că instanța în mod corect a respins această cerere întrucât nu a fost probată de apelant, care în opinia sa are posibilități financiare.
Tribunalul învederează că în timpul ședinței de judecată a sosit la dosarul cauzei aceeași cerere formulată de apelant, în sensul că nu are posibilitatea achitării taxei de timbru și solicită scutirea de la plata cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Constată că la data de 19.02.2013, reclamantul M. E. a chemat în judecată pe pârâții M. C. și M. R., solicitând obligarea pârâților la restituirea împrumutului în cuantum de 70.000 lei precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Motivând cererea de chemare în judecată, reclamantul a arătat faptul că la data de 22.08.2012 a acordat pârâților un împrumut în cuantum de 60.000 lei, iar la data de 18.09.2012 un împrumut în cuantum de 10.000 lei. A mai arătat reclamantul și faptul că pentru suma de 60.000 lei a întocmit o chitanță, iar pentru suma de 10.000 lei, nu a întocmit un înscris, convenind cu pârâții ca la sfârșitul anului 2012 să-i restituie suma de 70.000 lei, sumă ce le-a fost necesară pentru construirea unui corp de casă și renovarea casei vechi situată în orașul Topoloveni, .. Se mai susține de reclamant și faptul că, deși a efectuat mai multe demersuri, pârâții nu i-au restituit suma împrumutată.
În drept au fost invocate disp.art.2158, art.2164 din Noul cod civil și disp.art.82, art.112 și art.274 din Codul de procedură civilă.
La data de 04.04.2013, pârâții M. C. și M. R., în temeiul disp.art.201 din codul de procedură civilă au depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, având în vedere faptul că potrivit chitanței din data de 22.08.2012, rezultă că adevărata convenție a părților nu a constituit-o acordarea unui împrumut, ci părțile au urmărit încheierea unei convenții în baza căreia reclamantul să beneficieze de întreținere din partea pârâților, pe parcursul vieții sale (filele 26, 27 ale dosarului).
Au mai arătat pârâții și faptul că, dacă părțile ar fi încheiat un contract de împrumut, astfel cum în mod nereal susține reclamantul, nu se mai justifica atitudinea ulterioară a acestuia, care a desemnat-o pe reclamanta M. R. legatar universal.
În raport de considerentele de fapt mai sus arătate, pârâții au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
La data de 22.04.2013, reclamantul M. E., în temeiul disp.art.201 alin.2 din Codul de procedură civilă, a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare prin care a arătat faptul că cererea dedusă judecății este admisibilă în raport de disp.art.148, art.194, art.2158 și art.2164 din Noul Cod civil, iar în ceea ce privește fondul cauzei, a arătat faptul că, suma de bani a fost acordată pârâților cu titlu de împrumut, iar manifestarea de voință a părților a fost în sensul încheierii unui contract de împrumut de consumație. Acest contract, se susține de reclamant faptul că, este un contract unilateral deoarece dă naște la obligații numai în sarcina împrumutatului, iar potrivit disp.art.2158 din Noul Cod civil, principala obligație a împrumutatului este de a restitui la expirarea contractului lucruri de același gen, în aceeași cantitate și de aceeași calitate, iar pârâții nu și-au îndeplinit obligația de a restitui suma împrumutată.
Se mai susține de reclamant și faptul că la momentul acordării împrumutului pârâții au garantat restituirea sumei de bani cu casa ce urmau să o construiască, iar testamentul prin care a desemnat-o pe pârâta M. R. legatar universal a fost revocat în totalitate prin declarația de revocare a testamentului autentificată la notarul public sub nr.933/22.10.2012.
A mai arătat reclamantul și faptul că, având o vârstă înaintată, a fost indus în eroare de către pârâți, iar apărarea pârâților este neîntemeiată și se fundamentează pe susțineri nereale, iar convenția părților nu putea îmbrăca forma unui contract de prestări servicii, având ca obiect edificarea unei case, pentru că aceasta urma să fie construită pe terenul proprietatea pârâților, neexistând un contract de întreținere, așa cum se susține de către pârâți, întrucât acordul de voință al părților a fost în sensul încheierii unui contract de împrumut.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată prin întâmpinare de pârâții M. R. și M. C., la termenul de judecată din data de 13.06.2013, apărătorul pârâților a arătat faptul că înțelege să nu mai susțină această excepție, împrejurare în raport de care instanța a luat act de manifestarea de voință.
În vederea soluționării cauzei, instanța a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu, proba testimonială și proba cu relații de la Poliția orașului Topoloveni.
Prin sentința civilă nr. 776/10.10.2013, pronunțată de Judecătoria Topoloveni a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul M. E., domiciliat în orașul Topoloveni, ..113, ., ., CNP-_ în contradictoriu cu pârâții M. C., CNP-_ și M. R., CNP-_, domiciliați în orașul Topoloveni, ., jud. Argeș.A fost obligat reclamantul să plătească pârâților cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit înscrisului sub semnătură privată intitulat „Chitanță” datat 22.08.2012, pârâții M. C. și M. R. și-au asumat o prestație pozitivă față de reclamant, în schimbul sumei de 60.000 lei, sumă achitată de reclamant în momentul achitării convenției, respectiv de a edifica un imobil casă de locuit (fila 7 a dosarului).
Înscrisul sub semnătură privată intitulat „Chitanță” mai sus arătat, stabilește un raport obligațional între reclamant și pârâți, alcătuit din lotul laturi inseparabile: una activă, adică un creditor și dreptul său de creanță și alta pasivă, înțelegând pe debitor și datoria ce-i incumbă.
Acest înscris reprezintă un contract în sensul disp.art.1166 din Noul Cod Civil care a dat naștere la drepturi și obligații în sarcina reclamantului și a pârâților, care trebuie executat cu bună credință de către părțile contractante.
În acest sens sunt și dispozițiile art.1170 din Noul Cod Civil, care statuează că părțile trebuie să acționeze cu bună credință, atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale. Ele nu pot înlătura sau limita această obligație.
Prin urmare, convenția părților, așa cum este probată de contractul sinalagmatic, a instituit în sarcina pârâților, obligația edificării unui imobil casă de locuit, și nu a unui contract de împrumut, așa cum se susține de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Sub acest aspect, instanța a reținut faptul că împrumutul de consumație reprezintă contractul prin care o persoană, numită împrumutător, transmite unei alte persoane numite împrumutat, o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile și consumptibile prin natura lor, cu obligația ce cade în sarcina împrumutatului, de a le restitui după o anumită perioadă de timp, în aceeași cantitate, calitate și de aceeași natură.
În cauza dedusă judecății, convenția părților a instituit în sarcina pârâților obligația edificării unui imobil casă de locuit, în schimbul prețului de 60.000 lei, preț ce a fost achitat de reclamant.
Sub acest aspect, instanța a reținut faptul că, potrivit probei cu interogatoriu administrată de instanță reclamantului M. E., la propunerea pârâților, la termenul de judecată din data de 12.09.2013, acesta a recunoscut faptul că în perioada august 2012 – octombrie 2012 a locuit în domiciliul pârâților, iar în acest interval de timp pârâții au efectuat modificări ale locuinței lor, respectiv au construit un hol și două camere, în care urma să locuiască (filele 78-79 ale dosarului).
De asemenea, potrivit probei cu interogatoriu administrată pârâților la propunerea reclamantului, la același termen de judecată aceștia au recunoscut faptul că au primit de la reclamant suma de 60.000 lei, în scopul edificării unor construcții (filele 80-87 ale dosarului).
Martorul B. C. audiat de instanță la termenul de judecată din data de 12.09.2013, a învederat faptul că reclamantul a locuit în domiciliul pârâților o perioadă de câteva luni, iar pârâții au edificat o casă nouă compusă din dormitor, un hol și o baie (fila 88 a dosarului).
Aceeași împrejurare a fost reliefată și de martorii M. I. și Crasan C. (filele 89 și 91 ale dosarului).
De evidențiat este și faptul că, din administrarea probei cu înscrisuri rezultă că, reclamantul a formulat plângere penală împotriva pârâților, plângere ce a fost înregistrată sub nr._/21.01.2013 la Poliția orașului Topoloveni.
Potrivit înscrisului „declarație” datat 28.01.2013, reclamantul a arătat faptul că, a fost de acord ca pârâții să-i edifice o locuință compusă din baie, hol și cameră de locuit, cu toate utilitățile, pe terenul proprietatea acestora (filele 65-66 ale dosarului).
Prin urmare, reclamantul a recunoscut implicit, faptul că obiectul convenției a instituit în sarcina pârâților obligația edificării unei construcții și nu obligația de restituire a unei sume de bani.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul M. E. care critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, pentru motivele redate în cuprinsul declarației de apel.
În ședința publică din 26.06.2014, instanța a invocat excepția de netimbrare a căii de atac, având în vedere faptul că dosarul a fost repus pe rol pentru a da posibilitatea apelantului să timbreze cererea de apel astfel cum i s-a pus în vedere și eventual să exercite calea de atac a reexaminării împotriva soluției prin care i s-a respins cererea de ajutor public judiciar sub acest aspect.
Totodată, tribunalul reține că prin cererea înaintată pe faxul instanței, apelantul a învederat că nu are posibilitatea achitării taxei de timbru, cererea de ajutor judiciar fiindu-i respinsă și a solicitat pronunțarea unei hotărâri fără a fi obligat la cheltuieli suplimentare în această etapă a apelului.
Analizând cu prioritate excepția de netimbrare a căii de atac, potrivit cu dispozițiile art. 224 NCPC, tribunalul reține că apelantului i s-a pus în vedere să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 1505,5 lei și timbru judiciar în sumă de 5 lei, prin rezoluția din 09.12.2013, precum și prin adresa ce i-a fost înmânată odată cu citația.
Această obligație nu a fost însă îndeplinită de apelant, acesta învederând expres că nu are posibilitatea achitării taxei de timbru, așa încât devin aplicabile dispozițiile art.36 alin.2 din OUG 80/2013, potrivit cărora, în situația în care apelantul reclamant nu și-a îndeplinit obligația de plată a taxei de timbru, calea de atac va fi anulată.
Constatând că apelul nu a fost timbrat, pentru considerentele expuse, în baza art.36 alin.2 din OUG 80/2013, acesta urmează a fi anulat.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată avansate în proces și solicitate de intimații pârâți M. C. și M. R., tribunalul reține că raportat la dispozițiile art. 451 și urm. NCPC, se impune obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
În acest sens, tribunalul reține că suma de 1000 lei reprezentând onorariu avocat se justifică, nefiind disproporționată în raport cu complexitatea cauzei și durata procesului, așa încât va fi obligat apelantul la plata acestei sume avansate în proces de către intimați ( fila 43 dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Anulează ca netimbrat apelul declarat de reclamantul M. E. împotriva sentinței civile nr. 776/10.10.2013, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, în dosarul nr._, intimați fiind pârâții M. C. și M. R..
Obligă pe apelant la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 26.06.2014.
Președinte, M. V. | Judecător, C. D. | |
Grefier, N. P. |
red.M.V.
dact.C.E.C./4 exp.
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 2617/2014. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 346/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
