Întoarcere executare. Decizia nr. 2617/2014. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2617/2014 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 5404/109/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2617/2014
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE ELENA ANTON
Judecător A. D.
Judecător E. M. C.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, pentru solutionare, recursul declarat de reclamanta . împotriva sentinței civile nr 2596/18.03.2014 pronunțată de Judecătoria P., intimati fiind pârâtii B. O., având ca obiect
întoarcere executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-reclamantă prin avocat O. A., lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, prin fax s-a depus la data de 17.11.2014 cerere din partea recurentei, prin care solicită lăsarea prezentului dosar la sfârșitul ședinței.
Recurenta-reclamantă, prin avocat O. A., depune la dosar împuternicire avocațială și dovada achitării taxei judiciare de timbru. Arată că nu mai are alte cereri, probe de solicitat în cauză.
În raport de această împrejurare, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Recurenta-reclamantă, prin avocat O. A., având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, cu cheltuieli de judecată în ceea ce privește taxa judiciară de timbru, urmând ca onorariul de avocat să fie solicitat pe cale separată.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față, deliberând:
Constată că, prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Argeș la data de 15.11.2011 sub nr._, reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul B. O. a solicitat instanței întoarcerea executării și, pe cale de consecință, obligarea pârâtului la restituirea sumei nelegal încasate de 7033,16 lei, actualizata în raport cu indicele de inflație la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată ca prin sentința civilă nr. 715/CM/15.09.2008 pronunțata în dosarul nr._ de către Tribunalul Argeș, irevocabila prin decizia nr. 117/R-CM/28.01.2009 a Curții de Apel Pitești, a fost obligata la plata către pârât a contravalorii drepturilor bănești prevăzute de lege.
Precizează reclamanta că pârâtul a beneficiat în mod nejustificat de două ori de efectele titlului executoriu anterior menționat. Creditorul a apelat inițial la executarea silita în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 715/CM/15.09.2008, constituindu-se dosarul nr. 163/2008 al B. B. E. A. în cadrul căruia a executat la data de 11.11.2008 suma de 11.828,83 lei, constituită din 1650 lei și 8452 lei creanță, 48,93 lei și 48,90 lei cheltuieli de judecată, 814,50 lei și 814,50 lei cheltuieli de executare.
Ulterior, pârâtul a apelat la o nouă executare silita în baza aceluiași titlu executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 715/CM/15.09.2008, constituindu-se un nou dosar de executare cu nr. 1791/2009 al B. R. C. în cadrul căruia s-a extras din contul său la data de 26.02.2009 suma de 7033,16 lei, alcătuită din 3574,35 lei creanță și 3458,81 lei cheltuieli de executare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1349, 1357, 1381-1386 Noul Cod Civil.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin sentința civilă nr. 481/02.05.2012 Tribunalul Argeș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești pe rolul căreia cauza a fost înregistrata la data de 30.05.2012 sub același număr de dosar.
La data de 11.12.2012 reclamanta a depus o cerere modificatoare prin care a precizat obiectul acțiunii ca fiind obligarea pârâtului la plata sumelor rezultate din formulele repetate de afectare a patrimoniului reclamantei.
Temeiul juridic îl constituie în principal art. 992 C.civ. ce consacra doua construcții juridice, respectiv plata nedatorată și îmbogățirea fără justa cauza iar în subsidiar temeiul juridic indicat a fost art. 998 C.civ. privind răspunderea civila delictuală.
Astfel, în completarea argumentelor invocate prin cererea inițială reclamanta a menționat că pârâta, după o primă executare silita a titlului executoriu, a continuat executarea silită. Transferul primei sume a determinat stingerea oricărei datorii a reclamantei, iar plățile următoare sunt nedatorate.
Reclamanta a subliniat că aceste plați succesive au fost efectuate în condițiile în care se afla sub presiunea unor zeci de mii de proceduri de executare silită desfășurate pe întreg teritoriul țarii ceea ce a determinat o stare de incapacitate reală de reacție oportună fața de toate situațiile înregistrate.
În ce privește răspunderea civilă delictuală reclamanta a susținut că pârâta cu rea-credința, nemaiavând calitatea de creditor, a produs prejudiciu solicitat prin acțiune prin executările silite subsecvente.
În dovedire au fost depuse înscrisuri (f. 13-56).
Prin cererea formulată la data de 06.12.2013 reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 10.739 lei, actualizată la data plății efective în raport de indicele inflației, urmare a executării sentinței civile nr. 715/CM a Tribunalului Argeș. Au fost reluate în esență susținerile din cererea introductivă, reclamanta precizaând că pârâtul a executat de două ori sumele cuvenite în baza aceluiași titlu executoriu, mai întâi în cadrul dosarului de executare nr. 163/2008 al B. B. E. A. în cadrul căruia a executat la data de 21.10.2008 suma de 11.829 lei, ulterior în cadrul dosarului de executare cu nr. 1791/2009 al B. R. C. în cadrul căruia s-a extras din contul său la data de 26.02.2009 suma de 7033,16 lei, alcătuită din 3574,35 lei creanță și 3458,81 lei cheltuieli de executare.
Reclamanta a precizat că temeiul juridic al acțiunii este reprezentat de îmbogățirea fără justă cauză.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 C. pr. civ.
Atașat au fost depuse înscrisuri (f. 75-117).
Pârârtul, legal citat, nu a formulat întâmpinare sau alte apărări scrise.
În cauza a fost administrata proba cu înscrisuri în conformitate cu art. 167 C. pr. civ. Pârâtul nu s-a prezentat în vederea administrării interogatoriului solicitat de reclamantă și încuviințat de instanță.
Prin sentința civilă nr 2596/18.03.2014 pronunțată de Judecătoria P. s-a respins acțiunea modificată reținându-se în considerente următoarele:
Prin sentința civilă nr. 715/CM/15.09.2008 pronunțata în dosarul nr._ de către Tribunalul Argeș, irevocabila prin decizia nr. 117/R-CM/28.01.2009 a Curții de Apel Pitești prin care a fost respins ca nefondat recursul reclamantei O. P., aceasta a fost obligata la plata către pârât a contravalorii drepturile salariale suplimentare neacordate cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. pentru perioada 16.04.2005 – aprilie 2008, proporțional cu timpul lucrat de fiecare reclamant, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În vederea realizării creanței, pârâtul din prezentul dosar a formulat cerere de executare silită, fiind format dosarul de executare silită nr. 163/2008 al B. B. E. A., dosar în care s-a întocmit raport de expertiză contabilă de către expert T. Netty (f. 82-93) în vederea determinării întinderii creanței. S-a stabilit că reclamanta datorează pârâtului suma de_ lei reprezentând drepturi reactualizate nete, inclusiv cheltuieli de judecată.
S-a întocmit procesul verbal de stabilire cheltuieli de executare din data de 21.10.2008 (f. 79) și s-a emis la aceeași adresa de înființare poprire asupra conturilor reclamantei pentru suma de 468.978 lei debit actualizat și cheltuieli de judecată.
Executorul a virat în contul pârâtului conform procesului – verbal de distribuire din 05.12.2008 sumele stabilite prin raportul de expertiza reprezentând drepturi salariale nete, actualizarea drepturilor bănești cuvenite, cheltuieli de judecată, cheltuieli de executare (f. 75-80).
Ulterior, pârâtul s-a adresat executorului judecătoresc R. C., fiind format dosarul de executare nr. 1791/2009 în baza aceluiași titlu executoriu. Reclamanta nu a depus la dosar decât procesul – verbal de cheltuieli întocmit de executor și adresa de înființare a popririi, fără a fi atașate cererea de executare, raportul de expertiză contabilă, procesul – verbal de distribuire sume și dovada virării efective a sumelor către pârât. Cu toate acestea din procesul – verbal de cheltuieli (f. 94) reiese că a fost efectuat un raport de expertiză contabilă pentru determinarea sumelor cuvenite pârâtului, rezultând cuantumul de 13.774,35 lei din care a fost dedusă suma deja executată de 10.200 lei prin B. B., restul rămas de executat (probabil sume calculate la drepturile brute cuvenite, executarea anterioară având în vedere doar cuantumul net după cum reiese din raportul T. Netty) fiind de 3.574 lei plus onorariu avocat de 800 lei la care s-au adăugat cheltuielile de executare de 2658,81 lei, în total 7033,16 lei.
Prin ultima precizare reclamanta a solicitat suma totală de 10.739 lei, actualizată la data plății efective în raport de indicele inflației, fără a explica modul de calcul, deși instanța a solicitat expres acest aspect.
Îmbogățirea fără justă cauză (fără just temei) este un fapt juridic licit considerat de literatura juridică ca izvor de obligații și consacrat și de practica judecătorească.
În conținutul Codului civil se regăsesc texte care fac aplicarea principiului de mai sus, prin aceea că se impune o obligație de restituire atunci când are loc o mărire a patrimoniului unei persoane pe seama patrimoniului altei persoane (art. 484, 493, 494, 997, 1618, 1691 din C. civ.), în practica judiciară, dar și în literatura de specialitate, conturându-se condițiile cumulative în care poate fi intentată o acțiunea în restituire, respectiv: mărirea unui patrimoniu prin dobândirea unei valori apreciabile în bani; micșorarea unui patrimoniu ca o consecință a măririi altuia; existența unei legături între mărirea unui patrimoniului și diminuarea celuilalt; ambele efecte să fie rezultatul unei cauze unice; absența unei cauze legitime a măririi unui patrimoniu în detrimentul altuia (să nu existe temei legitim); absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea, de către cel care și-a micșorat patrimoniul, a pierderii suferite.
Această din urmă condiție instituie în fapt caracterul subsidiar al acțiunii de restituire întemeiată pe principiul îmbogățirii fără justă cauză, pentru ipoteza în care reclamantul nu are nici o altă acțiune în justiție pentru valorificarea dreptului său.
Prin raportare la limitele în care instanța a fost învestită prin cererea precizatoare, față de probatoriul cauzei se constată că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiile anterior menționate, deși obligația probei în acest sens îi revenea reclamantei conform art. 1169 Cod civil.
Astfel se observă că, în speță, titlul executoriu face trimitere la drepturi salariale în favoarea angajaților, cu actualizări în raport de indicele de inflație aplicabil la data plății pentru o anumită perioadă de timp, fără ca în dispozitivul hotărârii judecătorești să apară individualizate sumele concrete cuvenite cu acest titlul fiecăruia dintre creditori, împrejurare față de care în cursul executării silite devine necesar a se stabili întinderea creanței, respectiv caracterul lichid al acesteia.
Or, exact acest aspect s-a stabilit prin rapoartele de expertiză contabilă efectuate în cursul executării silite și pe care reclamanta avea posibilitatea să le conteste pe calea contestației la executare.
Așadar, o chestiune cu relevanță în soluționarea litigiului constă în împrejurarea că pentru a se constata temeinicia pretențiilor sale reclamanta trebuia să dovedească mai întâi cuantumul sumei la care creditorul era îndreptățit, pentru ca prin raportare la aceasta să se analizeze dacă pârâtul a încasat mai mult decât i se cuvenea și cu cât anume, urmând ca implicit să se stabilească existența sau inexistența unei cauze legitime a măririi patrimoniului său, fiind de esența a se demonstra în mod cert că pârâtul nu mai putea pretinde în completare și suma de 3.574 lei ce a făcut obiectul celei de-a doua executări silite.
Reclamanta nu a dovedit acest aspect, în afara faptului că nu a dovedit încasarea efectivă a sumelor ce au făcut obiectul dosarului de executare nr. 1791/2009, rezultând astfel că cel puțin una dintre condițiile cerute pentru admiterea acțiunii în îmbogățire fără justă cauză nu s-a dovedit a fi îndeplinită, pretențiile reclamantei fiind astfel neîntemeiate, cu atat mai mult că, după cum s-a arătat mai sus, aceasta avea la îndemână calea contestației la executare, fără a fi justificată formularea unei acțiuni de îmbogățire fără justă cauză față de caracterul subsidiar al acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a respins acțiunea, deoarece aceasta este îndreptățită la restabilirea situației anterioare executării.
În ceea ce privește temeiul de drept al cererii introductive, cererea de chemare în judecată a fost precizată ulterior introducerii acesteia, schimbându-se temeiul de drept din întoarcere executare silită în îmbogățire fără justă cauză.
Îmbogățirea fără justă cauză își găsește aplicabilitatea în această situație având în vedere că presupune o scădere a patrimoniului recurentei și o creștere a patrimoniului pârâtului, iar în ce privește legătura de cauzalitate existentă între această creștere respectiv diminuarea patrimoniului, se apreciază că există întrucât creșterea patrimoniului pârâtului a avut loc ca urmare a scăderii patrimoniului recurentei,
Instanța de fond în mod greșit nu a reținut ca și probe temeinice înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, funcție de probele administrate în cauză, tribunalul apreciază recursul ca nefondat,
Instanța de fond prin aprecierea și interpretarea corectă a probelor administrate în cauză a pronunțat o sentință legală și temeinică reținând că nu sunt întrunite condițiile principiului îmbogățirii fără justă cauză.
Instanța de fond a avut în vedere modificarea acțiunii pronunțându-se pe cerere așa cum a fost modificată, verificând dacă sunt sau nu întrunite condițiile îmbogățirii fără justă cauză, reținând corect că nu sunt întrunite.
Astfel, așa cum a reținut și prima instanță mărirea patrimoniului pârâtului și respectiv scăderea patrimoniului reclamantei nu a avut loc nejustificat ci în baza unor titluri executorii care nu au fost desființate.
Astfel, mărirea și respectiv diminuarea patrimoniului a avut loc urmare a unor executări silite, executări ce nu au fost contestate, actele de executare inclusiv titlurile executorii nefiind desființate.
De asemenea, instanța de fond a reținut caracterul subsidiar al acțiunii de restituire întemeiată pe principiul îmbogățirii fără justă cauză reclamanta având la îndemână o altă acțiune în justiție pentru valorificarea dreptului său.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.312 Cod pr.civilă urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta . SA cu sediul în sector 1, București, .", nr. 22 împotriva sentinței civile nr 2596/18.03.2014 pronunțată de Judecătoria P., intimati fiind pârâtii B. O. domiciliat în mun. Pitești, .. 4, ., .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.11.2014, la Tribunalul Argeș, secția civilă.
Președinte, E. A. | Judecător, A. D. | Judecător, E. M. C. |
Grefier, E. R. |
red.E.M.C.
dact.C.E.C./4 exp.
24.11.2014.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2334/2014. Tribunalul ARGEŞ | Pretenţii. Decizia nr. 612/2014. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
