Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 1118/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1118/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 09-04-2015 în dosarul nr. 3677/216/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1118/2015
Ședința publică de la 09 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător A. M. P.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de pârâtul D. V. împotriva sentinței civile nr. 262/10.03.2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta S.C. S. G. S.R.L. REPREZENTATĂ PRIN ADMINISTRATOR P. I., având ca obiect acțiune in răspundere contractuala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că la dosar s-a depus prin serviciul registratură, la data de 09.04.2015, prin fax, o cerere de probatoriu din partea apelantului pârât.
Tribunalul reține că la dosar s-a depus o cerere din partea apelantului pârât prin care solicită proba cu înscrisuri și proba cu relații de la reclamantă, în sensul de a se pune în vedere reclamantei să depună la dosar avizul de însoțire al mărfii sau oricare alt înscris care să dovedească faptul că materialele enumerate au fost livrate la data de 17.12.2012; să depună, în original, factura fiscală nr._/17.12.2012, să explice cum este posibil ca factura emisă la 17.12.2012 să aibă scadență cu două zile înainte de emiterea acesteia și care este motivul pentru care pe factură nu s-a prevăzut un termen de plată, în cuprinsul cererii fiind formulată și solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, iar alăturat cererii de probatoriu fiind depuse concluzii scrise.
Tribunalul reține că a fost investit cu soluționarea cauzei în lipsă (filele 2, 16,17) și că s-a acoperit timbrajul pus în vedere apelantului pârât. Asupra probelor solicitate de apelantul pârât, tribunalul le respinge în raport de prevederile art. 208 alin 2 cpc, reținând că apelantul pârât este decăzut din dreptul de a propune probe, în condițiile în care la judecata în primă instanță nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra apelului.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față,
Constată că prin cererea înregistrată la data de 3.12.2013, reclamanta S.C. S. G. S.R.L. l-a chemat în judecată pe pârâtul D. V., solicitând instanței să dispună obligarea pârâtului să plătească reclamantei suma de 17.451,12 lei reprezentând contravaloare marfă; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâtul a ridicat de la reclamantă materiale de construcții în valoare de 17.451,12 lei, potrivit facturii nr._/17.12.2012. Reclamanta a avut relații comerciale cu pârâtul din anul 2009, pârâtul achitând în rate marfa ridicată. Reclamanta l-a notificat pe pârât pe parcursul anului trecut, iar pârâtul a efectuat anumite plăți parțiale. Pârâtul nu și-a respectat obligația de plată a facturii nr._/17.12.2012.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 1720 C.civ. și art. 1516 alin. 1 pct. 1 și 2 C.civ.
Pârâtul D. V. nu a formulat întâmpinare în cauză.
Prin sentința civilă nr. 262/10.03.2014 Judecătoria Curtea de Argeș a admis acțiunea, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 17.451,12 lei reprezentând contravaloare materiale de construcții.
A obligat pârâtul să plătească reclamantei 978 lei cheltuieli de judecată, reținând următoarele:
Reclamanta S.C. S. G. S.R.L. a emis pe numele pârâtului D. V. factura nr._/17.12.2012 pentru o . mărfuri (în principal materiale de construcție) în valoare de 17.451,12 lei, inclusiv TVA, scadentă la data de 17.12.2012. Factura a fost semnată și ștampilată pentru societatea reclamantă, însă nu poartă semnătura de primire a pârâtului. Astfel, nu poate fi considerată acceptată expres la plată, art. 46 Cod comercial (aplicabil având în vedere data emiterii facturii) stabilind că obligațiile comerciale se probează, între altele, cu facturi acceptate.
Instanța de fond a avut în vedere faptul că pârâtul D. V. nu s-a prezentat pentru administrarea interogatoriului, deși a fost citat legal cu această mențiune. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 358 C.pr.civ., instanța de fond a considerat lipsa nejustificată a pârâtului drept o recunoaștere a pretențiilor reclamantei.
De asemenea, prima instanța a mai reținut și declarația martorului T. V. (angajat al reclamantei, la încuviințarea căruia pârâtul nu și-a exprimat opoziția, fiind incidente dispozițiile art. 315 alin. 2 C.pr.civ.), din care reiese că pârâtul D. V. s-a prezentat la depozitul societății reclamante din mun. Curtea de Argeș, . mai multe ocazii, inclusiv în luna decembrie 2012, pentru a cumpăra materiale de construcții. Martorul a efectuat mai multe transporturi de marfă comandată de pârât (rigips, parchet, var ciment, gresie, uși, obiecte sanitare, boiler etc.), la locuința pârâtului din ., jud. Argeș.
Coroborând absența pârâtului la interogatoriu cu aspectele declarate de martorul T. V., prima instanța a apreciat că reclamanta a făcut dovada că a livrat pârâtului D. V. mărfurile menționate în cuprinsul facturii nr._/17.12.2012, în valoare totală de 17.451,12 lei. Potrivit dispozițiilor art. 1719 lit. b Cod civil, pârâtul cumpărător avea obligația de a plăti prețul mărfurilor facturate, în a căror posesie a intrat. În cuprinsul interogatoriului formulat de reclamantă este formulată inclusiv întrebarea „recunoașteți că ați efectuat plăți parțiale ale materialelor și mai aveți de plată suma de 17.451,12 lei?”. Astfel, s-a făcut dovada că suma menționată este scadentă.
Reținând aspectele de mai sus, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantei S.C. S. G. S.R.L. este întemeiată, astfel că în temeiul art. 1724 cod civil a fost admisă, fiind obligat pârâtul D. V. să plătească reclamantei suma de 17.451,12 lei reprezentând contravaloare materiale de construcții.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, pârâtul fiind în culpă procesuală, a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată făcute de reclamantă cu acest proces, cheltuieli ce reprezintă taxa judiciară de timbru.
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat apel pârâtul D. V. care a invocat nelegalitatea și netemeinicia sentinței, sens în care a arătat următoarele:
Situația reținută ca stare de fapt, nu corespunde realității, deoarece pârâtul nu a achiziționat marfă de la reclamant și de aceea factura existentă la dosar nu poartă semnătura sa. Există nereguli de formă în ceea ce privește factura, aceasta neputând să fie scadentă la data de 17.12.2012, data emiterii. Pe de altă parte depoziția martorului T. V. trebuie înlăturată, acesta fiind angajat al reclamantei.
În privința interogatoriului, în mod greșit s-a făcut aplicarea artt.358 C.pr.civilă deoarece în cazul în care partea nu se înfățișează pentru administrarea probei, instanța poate socoti această împrejurare ca o mărturisire ori ca un început de dovadă scrisă.
La dosar nu s-au depus toate înscrisurile necesare pentru stabilirea adevărului, astfel că pârâtul a solicitat încuviințarea de probatorii în apel, constând în depunerea la dosar de către reclamantă a unor înscrisuri, despre care a arătat că ar fi trebuit solicitate din oficiu de instanța de fond.
Apelul a fost întemeiat pe disp.art. 466 C.pr.civilă.
Deliberând, asupra apelului civil de față, tribunalul reține următoarele:
În primă instanță, în procedura prealabilă fixării primului termen de judecată, s-a dispus prin rezoluție, după regularizare, comunicarea către pârât a cererii de chemare în judecată, cu mențiunea expresă de a se formula întâmpinare sub sancțiunea prevăzută de art. 208 alin.2 C.pr.civilă, care constă în decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
În consecință au fost respectate dispozițiile art.201 C.pr.civilă, iar la dosar există dovada înștiințării pârâtului la adresa de domiciliu din ., jud. Argeș.
Judecătorul fondului, constatând nedepunerea întâmpinării, a încuviințat reclamantei proba cu interogatoriul pârâtului, a dispus citarea acestuia cu mențiunea expresă de a se prezenta la instanță, iar ulterior constatând refuzul părții, în mod corect a făcut aplicarea disp.art.358 C.pr.civilă.
Este adevărat că instanța poate socoti această împrejurare ca un început de dovadă în folosul celui care a propus interogatoriul, ceea ce înseamnă că este facultatea instanței de a face sau nu aplicarea textului de lege. În speță, în mod corect lipsa nejustificată la interogatoriu a fost apreciată ca o recunoaștere a pretențiilor reclamantei, cu atât mai mult cu cât nu se formulase întâmpinare, adică pârâtul nu invocase nicio apărare.
Toate probele au fost coroborate, iar martorul T. V. ( angajat al reclamantei) a fost audiat de instanță deoarece nu a existat opoziție din partea pârâtului, sens în care sunt disp.art. 315 alin.2 C.pr.civilă.
În apel s-au formulat apărări pentru prima dată și au fost solicitate probe pentru a se contracara susținerile reclamantei, însă potrivit art.478 alin,.2 C.pr.civilă părțile nu se pot folosi în calea de atac de alte mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate în primă instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.
În concluzie tribunalul apreciază că instanța de fond a manifestat rol activ și a coroborat în mod legal probele administrate în cauză, ajungând la concluzia că pârâtul datorează reclamantei suma din factură, astfel că apelul va fi respins ca nefondat potrivit art.480 C.pr.civilă, cu consecința menținerii în vigoare a sentinței ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul ca nefondat apelul declarat de pârâtul D. V., domiciliat în ., satul Albeștii Pământeni, județul Argeș împotriva sentinței civile nr. 262/10.03.2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimată fiind reclamanta S.C. S. G. S.R.L. REPREZENTATĂ PRIN ADMINISTRATOR P. I. cu sediul în municipiul Curtea de Argeș, . E17A, scara B, apartamentul 30, județul Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2015
Președinte, C. D. | Judecător, A. M. P. | |
Grefier, M. L. |
Red. A.M.P
Dact. NE/ 4 ex
29.04.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 1356/2015.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 107/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
