Anulare act. Sentința nr. 369/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 369/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 6216/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 369/2015
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE MARIANA VÂRGĂ
Judecător E. A.
Judecător A. M. P.
Grefier C. M. C.
S-au luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de către reclamanta T. D. și recursul declarat de către pârâta S. M., împotriva sentinței civile nr 5506/02.06.2014 pronunțată de către Judecătoria Pitești în dosarul_, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Dezbaterile și cuvântul pe cererile de recurs au avut loc la data de 28.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta decizie când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 05.05.2015 când a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr._, reclamantul reclamanta T. D. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta S. M. ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate nulitatea absoluta parțială a contractului de împrumut (cu garanție imobiliară) autentificat sub nr. 346/22.01.2010 de BNP „Teodox”, în ceea ce privește clauza contractuală cu privire la suma împrumutată, cât și clauza privitoare la garanția asupra terenului; să dispună anularea proceselor verbale de licitație imobiliară încheiate în dosarul de executare silită nr._/2010 al B. F. E. din datele de 08.03.2011, 19.04.2011, 25.05.2011, 28.06.2011; să dispună anularea actului de adjudecare din data de 28.06.2011 încheiat de același executor judecătoresc ; să constate că, prin preluarea imobilului teren de către pârâtă, reclamanta și-a acoperit integral datoria.
In motivarea acțiunii reclamanta arată că sub aspectul primului petit, clauza contractuală cu privire la suma împrumutată este nulă pentru că în realitate pârâta a împrumutat-o doar cu 9000 euro, deși în convenție s-a menționat suma de_ euro ; în contract, deși s-a făcut mențiunea expresă că împrumutul se acordă fără dobândă și fără alte condiții, au fost prevăzute penalități de 0,5 % pe zi de întârziere, fapt ce încalcă dobânda legală și se ajunge ca pârâta să încaseze o sumă exorbitantă, ce reprezintă dobândă la dobândă, cu încălcarea disp. art.1088, 1089 alin.2 Cod civ; de asemenea, este nulă și clauza privitoare la garanția terenului în suprafață de 1236 mp situat în intravilanul orașului Ștefănești pct. Valea P., jud. Argeș, deoarece aceasta nu reprezintă o garanție reală, nu a fost înscrisă ipoteca și nu este specializată ( nu este indicată valoarea) .
In ceea ce privește anularea proceselor verbale de licitație imobiliară și a actului de adjudecare, reclamanta arată că nu s-au respectat disp. art. 503 alin.1 C.pr.civ., nu sunt menționate nici modalitatea de plată a prețului vânzării și nici elementele prev. de art. 516 pct.8 ,9 C.pr.civ.
Arată reclamanta că prețul vânzării terenului a fost mult subevaluat prin expertiza efectuată în cursul executării silite ; executorul a încălcat disp. art. 503 pct.1 C.pr.civ. în sensul că nu a ținut seama de faptul că acest teren este unul dintre puținele mijloace de existență a familiei sale, având în vedere că este singură, divorțată, are în întreținere 2 copii precum și pe mama sa, în vârstă de 75 ani, care este grav bolnavă, iar terenul reprezintă grădina casei în care poate cultiva legumele și fructele necesare consumului de zi cu zi.
La niciuna dintre ședințele de licitație nu s-a prezentat nimeni, cu excepția creditoarei S. M., deși prețul de pornire a licitației stabilit de expert a fost foarte mic. Mai mult, pârâta a făcut opoziție de vânzare pe toate bunurile, somând cartea funciară, fapt ce îngreunează situația reclamantului, neputând rezolva pe cale amiabilă acest litigiu, prin vânzarea unui alt teren în vederea îndestulării creditoarei.
Bunul a fost subevaluat, fapt ce rezultă din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtă și T. A..
Prin prevederea unei dobânzi excesive s-au încălcat disp. art.1088 și 1089 Cod civil, potrivit cărora la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare, nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate.
Nulitatea actului principal atrage și nulitatea actelor subsecvente. In niciun act de executare silită nu s-a trecut suma pe care reclamanta o datorează pârâtei.
Fără îndoială, pârâta se face vinovată de o îmbogățire fără justă cauză.
In dovedire, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri, martori, interogatoriu pârâtă și expertiză de specialitate.
S-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
In drept, s-au invocat disp. art. 1088 – 1089 Cod civil.
La data de 28.01.2013 pârâta a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii formulate de reclamantă.
In motivarea întâmpinării, pârâta arată că este un act autentic convenția încheiată între aceasta și reclamantă, pe care și le-a asumat prin semnătură, după ce l-a citit și a fost de acord.
In ceea ce privește susținerea reclamantei că nu au fost respectate disp. art.503 C.pr.civ. cu ocazia vânzării la licitație a imobilului, pârâta arată că acest teren este unul dintre mijloacele de existență ale reclamantei, în condițiile în care aceasta lucrează și este salariată. Nu este reală susținerea reclamantei cu privire la subevaluarea bunului, în condițiile în care s-a dorit vânzarea acestuia la un preț echitabil, în concordanță cu prețul pieții și care să acopere pe cât posibil datoria pe care reclamanta o are față de pârâtă.
Sub aspectul capătului 3 de cerere din acțiunea reclamantei pârâta arată prin întâmpinare că dorește doar să își recupereze cei 11.700 euro și penalitățile de întârziere prevăzute în contract, justificate de nefolosința banilor pe care i-a blocat în împrumutul acordat reclamantei.
In dovedire, pârâta solicită proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și proba testimonială.
In drept, s-au invocat disp. art.115 C.pr.civ.
La data de 29.03.2013 reclamanta și-a precizat acțiunea introductivă astfel:
In ceea ce privește petitul I arată că invocă disp. art.948 Cod civ., în speță fiind vorba despre o cauză ilicită, realizându-se astfel o fraudă la lege și săvârșindu-se infracțiunile de camătă și de înșelăciune.
In ceea ce privește subevaluarea terenului, reprezintă o contestație la executare, în temeiul art.399 C.pr.civ.
Se arată prin cererea precizatoare că petitul 2 al acțiunii este o cerere în constatare prin care solicită anularea tuturor actelor de executare silită ca efect al constatării nulității absolute a actului principal. S-au invocat în acest sens disp. art.1774-1776 Cod civil.
Arată reclamanta că petitul III al acțiunii introductive reprezintă o cerere de probatorii. Consideră reclamanta că prin preluarea terenului de către pârâtă, și-a achitat integral creanța; dat fiind faptul că terenul este aferent curții, casei și grădinii este dispusă să achite creanța dintr-o altă vânzare de teren, însă numai după ce expertul stabilește în mod real suma pe care i-o datorează pârâtei. In realitate, împrumutul prevăzut în contract a fost de 48.417 lei, iar vânzarea terenului depășește suma împrumutată. Terenul are înscrise două ipoteci în favoarea numitului Nedoiu I. A. și nu putea face obiectul unei alte garanții și nici nu putea fi supus licitației, întrucât ipotecile nu au fost radiate (f.57-59).
In cauză, au fost încuviințate și administrate la solicitarea ambelor părți proba cu înscrisuri și interogatoriu.
S-a dispus din oficiu efectuarea în cauză a unei expertize specialitatea contabilitate având ca obiective stabilirea cuantumului penalităților și a dobânzii legale eventual datorate de către reclamantă, raportat la contractul de împrumut ce face obiectul litigiului.
S-au atașat în copie actele dosarului de executare silită nr. 1065/2010 al B. F. E..
A fost efectuată expertiză specialitatea contabilitate de către exp. B. M..
Prin sentința civilă nr. 5506/02.06.2014 pronunțată de către Judecătoria Pitești a fost admisă în parte acțiunea formulata de reclamanta T. D., in contradictoriu cu intimata S. M. astfel cum a fost precizată.
A fost anulat parțial contractul de împrumut (cu garanție imobiliară) autentificat sub nr. 346/22.01.2010 de BNP „Teodox”, în ceea ce privește clauza de „percepere a penalităților în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere, până la executarea silită”.
Au fost respinse celelalte capete de cerere.
S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea pârâtei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Între reclamanta T. D. și pârâta S. M. a intervenit contractul de împrumut (cu garanție imobiliară) autentificat sub nr. 346/22.01.2010 de BNP „Teodox” (f.20), prin care pârâta a dat cu titlu de împrumut reclamantei suma de 11.700 euro – echivalentul a 48.417 lei Ron.
Prin convenție, s-a stabilit că suma împrumutată va fi restituită pârâtei integral până la data de 22.04.2010.
Potrivit convenției, împrumutul a fost garantat cu imobilul teren proprietatea reclamantei în suprafață de 1236 mp situat în intravilanul orașului Ștefănești, .. Valea P., jud. Argeș, imobil înscris în cartea funciară a loc. Ștefănești sub nr._.
Prin convenție, reclamanta a fost de acord cu inscripția ipotecară a imobilului, respectiv cu notarea interdicției de înstrăinare și grevare asupra imobilului.
Prin același contract părțile au inserat o clauză privitoare la perceperea unor penalități de 0,5 % pe zi de întârziere, până la executarea silită, în cazul în care suma împrumutată nu se va restitui integral la data scadenței.
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, reclamanta nu a restituit suma datorată la data scadentă prevăzută în contract, sens în care pârâta-creditoare S. M. a declanșat executarea silită împotriva acesteia.
S-a întocmit dos. de executare silită nr. 1065/2010 de către B. F. E., fiind încuviințată executarea silită în cauză prin încheierea pronunțată de Judecătoria Pitești la data de 06.09.2010 în dos. nr._/280/2010 (f.86).
În urma acestei încuviințări au fost efectuate acte de executare (somație, proces – verbal stabilire cheltuieli de executare, expertiză de evaluare a bunului imobil, publicații de vânzare, proces – verbal de vânzare la licitație, act de adjudecare, etc.).
În ce privește dispozițiile legale aplicabile, având în vedere data încheierii contractului de împrumut (2010), instanța a constatat că este incident în speță Vechiul cod civil (1865), ca act normativ sub imperiul căruia a fost încheiat („tempus regit actum”) și care reglementează implicit condițiile de validitate, raportat și la prevederile art. 3 din Legea 71/2011 privind punerea în aplicarea a Noului Cod civil și art. 6 alin. 1-3 din Noul Cod civil.
Nulitatea este sancțiunea de drept civil care lipsește actul juridic civil de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. Conform art. 948 alin. 1 C. civ., condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: 1. capacitatea de a contracta; 2. consimțământul valabil al părții care se obligă; 3. un obiect determinat; 4. o cauză licită.
Conform art.1576 din Codul civil, împrumutul de consumație este un contract prin care împrumutătorul transmite în proprietate împrumutatului o câtime de lucruri fungibile și consumptibile, cu obligația pentru împrumutător de a restitui la scadență o cantitate egală de bunuri de același gen și calitate.
Reclamanta nu a făcut dovada plății sumei împrumutate culpa sa fiind prezumată în conformitate cu disp. art. 1576 din C. civ.
Prin cererea introductivă depusă la dosar, astfel cum a fost precizată, reclamanta a invocat în esență ca motiv care ar atrage nulitatea absolută, cauza ilicita determinată de frauda la lege care ar rezulta din următoarele împrejurări: în realitate pârâta a împrumutat-o doar cu 9000 euro, deși în convenție s-a menționat suma de 11.700 euro ; în contract, deși s-a făcut mențiunea expresă că împrumutul se acordă fără dobândă și fără alte condiții, au fost prevăzute penalități de 0,5 % pe zi de întârziere, fapt ce încalcă dobânda legală și se ajunge ca pârâta să încaseze o sumă exorbitantă, ce reprezintă dobândă la dobândă, cu încălcarea disp. art.1088, 1089 alin.2 Cod civ; de asemenea, este nulă și clauza privitoare la garanția terenului în suprafață de 1236 mp situat în intravilanul orașului Ștefănești pct. Valea P., jud. Argeș, deoarece aceasta nu reprezintă o garanție reală, nu a fost înscrisă ipoteca și nu este specializată ( nu este indicată valoarea) .
În primul rând, în conformitate cu art. 969 alin. 1 și 2 C. civ., părțile sunt libere să stabilească clauzele contactului, precum și să le modifice potrivit principiului libertății actelor juridice (mutuus consensus, mutuus dissensus).
Referitor la motivul de nulitate invocat, cauza ilicita sau imorala este redata de art. 968 Cod civil, potrivit caruia „cauza este nelicita când este prohibita de legi, când este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”. Frauda la lege este acea operatiune care consta în folosirea anumitor dispozitii legale la încheierea unui act juridic în scopul de a încalca alte dispozitii legale imperative.
În speta, nu s-a facut dovada ca prin încheierea contractului autentic de împrumut pârâta a urmărit un scop ilicit, stabilirea sumei împrumutate fiind guvernată de norme de ordine privată. Eventuala declarare a unei sume împrumutate mai mari decât cea reală, nu atrage nulitatea absolută a contractului.
Nu constituie motive de nulitate absolută a convenției nici celelalte aspecte invocate de reclamantă relativ la faptul că nu reprezintă o garanție reală clauza privitoare la garanția terenului în suprafață de 1236 mp situat în intravilanul orașului Ștefănești pct. Valea P., jud. Argeș, deoarece ipoteca nu a fost înscrisă și nu este specializată ( nu este indicată valoarea) .
Astfel, ipoteca constituie o garanție reală imobiliară, cu privire la care s-a operat intabularea și notarea interdicției de înstrăinare și grevare, conform încheierii nr.2766/01.02.2010 emisă de OCPI Argeș (f.76 dosar).
Potrivit disp. art. 1746 Cod civil de la 1864, ipoteca este un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obligații, nedivizibilă prin natura ei și subzistă în întregime asupra tuturor imobilelor afectate, asupra fiecărui și asupra fiecărei porțiuni din aceste imobile.
Conform disp. art. 1749 alin.2 Cod civil de la 1864, ipoteca convențională este aceea care ia naștere din convenția părților, cu formele prescrise de lege.
Raportat la disp. art.1776 alin.1 Cod civ. de la 1864, ipoteca convențională este valabilă doar atunci când suma pentru care ipoteca este constituită, va fi determinată prin act.
Analizând contractul de împrumut ce face obiectul litigiului prin raportare la condițiile de constituire a ipotecii asupra terenului în suprafață de 1236 mp, instanța a reținut că această garanție reală a fost constituită prin convenția părților cu respectarea dispozițiilor legale mai sus invocate, reținându-se că motivele de nulitate ridicate de reclamantă sub acest aspect nu se subscriu prevederilor art. 948 alin. 1 C. civ.
În ceea ce privește susținerile petentei din contestație, instanța a reținut că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, art. 503, alin. 1 din C.proc.civ. prevede cum că: „Dacă debitorul nu are alt mijloc de existență decât veniturile imobilului urmărit, la cererea acestuia, executorul judecătoresc, prin proces-verbal, poate să-i fixeze o cotă de cel mult 20% din aceste venituri pentru traiul lui și al familiei sale.”.
Reclamanta contestatoare nu a probat susținerea potrivit căreia nu ar avea un alt mijloc de existență decât veniturile imobilului urmărit, și anume terenul în suprafață de 1236 mp, supus executării silite.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamanta deține mai multe terenuri pe raza comunei Ștefănești, în suprafețe destul de mari, în calitate de moștenitoare legală a defunctului T. A., conform certificatului de moștenitor nr.276/2003 emis de BNP Asociați C. V. și C. M. (f.87); din adeverința cu nr._/2010, emisă de Primăria orașului Ștefănești (fila 100), rezultă că se deține de către contestatoare un alt teren în suprafață de 6679 mp. și două construcții (o casă și o anexă de 24 mp.), precum și un autoturism Skoda F. ; reclamanta realizează venituri nete în medie în sumă de 3323 lei/lună, așa cum rezultă din înscrisul depus la fila 23 din dosar.
Astfel, nu poate fi reținută susținerea privind lipsa altor mijloace de existență.
In consecință, executorul judecătoresc a respectat disp. art.503 alin.1 C.pr.civ. de la 1864, procesele verbale de licitație imobiliară din datele de 08.03.2011, 19.04.2011, 25.05.2011 și 28.06.2011 fiind încheiate în condițiile prevăzute de textul normativ mai sus invocat.
Astfel cum rezultă din înscrisurile dosarului de executare silită, actul de adjudecare a cărui anulare se solicită a fost încheiat la data de 11.07.2011 (f.171) și nu la data de 28.06.2011, astfel cum s-a menționat de către contestatoare prin acțiunea introductivă.
Conform dispozițiilor art.516 din C.proc.civ., actul de adjudecare trebuie să cuprindă următoarele mențiuni: „După plata integrală a prețului sau a avansului prevăzut la art. 515 și după expirarea termenului de 15 zile prevăzut la art. 401 alin. 1 lit. a), executorul, pe baza procesului-verbal de licitație, va întocmi actul de adjudecare, care va cuprinde următoarele mențiuni: 1. denumirea și sediul organului de executare; 2. numele și calitatea executorului; 3. numărul și data procesului-verbal de licitație; 4. numele și domiciliul sau, după caz, denumirea și sediul debitorului și adjudecatarului; 5. prețul la care s-a vândut și modalitatea de achitare în cazul în care vânzarea s-a făcut cu plata în rate; 6. mențiunea, dacă este cazul, că imobilul s-a vândut grevat de drepturile de uzufruct, uz, abitație sau servitute, ori, după caz, liber de aceste drepturi, în condițiile prevăzute de art. 509 alin. 3 și 4; 7. datele de identificare a imobilului; 8. mențiunea că actul de adjudecare este titlu de proprietate și că poate fi înscris în cartea funciară, precum și a faptului că, pentru adjudecatar, constituie titlu executoriu împotriva debitorului, dacă imobilul se află în posesiunea acestuia din urmă, sau împotriva oricărei persoane care are în posesiune ori deține în fapt, fără nici un titlu, imobilul adjudecat; 9. mențiunea că, pentru creditor, actul de adjudecare constituie titlu executoriu împotriva cumpărătorului care nu plătește diferența de preț, în cazul în care vânzarea s-a făcut cu plata prețului în rate; 10. semnătura și ștampila executorului, precum și semnătura adjudecatarului.”.
Actul de adjudecare emis de executor (fila 175) cuprinde în mod evident prețul la care a fost adjudecat imobilul – teren, iar modalitatea de plată a prețului trebuia menționată numai „în cazul în care vânzarea s-a făcut cu plata în rate” – pct. 5 din art. 516. Nu s-a stabilit efectuarea plății în rate.
Totodată, fără echivoc, actul de mai sus cuprinde mențiunea că reprezintă titlu de proprietate și poate fi înscris în cartea funciară, dar și că, pentru creditor, actul de adjudecare constituie titlu executoriu împotriva debitorului, sau împotriva oricărei persoane, putând fi obligat să părăsească ori să predea imobilele în conformitate cu art.578 C.pr.civ., dacă imobilele se află în posesiunea acestuia din urmă. Astfel, s-a constatat că au fost respectate de către executorul judecătoresc și disp. art.516 pct.8 și 9 C.pr.civ.
Executorul judecătoresc a respectat disp. art. 500, alin. 2 din C.proc.civ., dispunând efectuarea unei expertize de evaluare, iar aceasta s-a realizat cu citarea debitoarei (f.125).
Din analiza raportului de expertiză efectuat în cursul executării silite s-a reținut că expertul D. Navara nu a subevaluat bunul. Expertul a arătat că bunul, la nivelul anului 2011, are o valoare maximă de 54.076 lei, stabilită prin raportare: la valoarea de piață, la baze de evaluare diferite de valoarea de piață, la amplasamentul și poziția terenului, distanța față de căile de acces, deschiderea la drum și funcțiile socio-economice ale localității unde este amplasat terenul, conform metodei comparației prin bonitare (f.120-124).
În cazul în care bunul ar fi fost subevaluat, încă de la momentul scoaterii la vânzare s-ar fi prezentat licitatori și nu ar mai fi fost necesară reducerea prețului de vânzare și nici acordarea mai multor termene pentru licitație.
Instanța a reținut, față de cele mai sus expuse, că nu există cauze de nulitate a executării silite, sens în care apreciază că cererile privind anularea actelor subsecvente, nu sunt întemeiate.
Conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de către expert B. M., rezultă că valoarea penalităților datorate de reclamantă în baza contractului de împrumut pentru perioada cuprinsă între data scadenței și până la data de15.05.2014 (a efectuării expertizei), este în sumă de 194.721,68 lei, iar valoarea dobânzii legale, calculată pentru perioada 22.04.2010 – 11.07.2011, este în sumă de 11.116,54 lei (f.253-262).
Prin Decizia pronunțată în data de 24.10.2005 Inalta Curte de Casatie si Justitie, într-un recurs în interesul legii, a stabilit, în ceea ce privește aplicarea dispozitiilor art. 1, art. 2 si ale art. 3 alin. 1 si 2 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000, aprobata prin Legea nr. 356/2002, cu referire la art. 969 alin. 1 din Codul civil, că: orice clauza penala prin care se stabileste obligatia restituirii la scadenta a sumei imprumutate sub sanctiunea penalitatilor de intarziere, pe langa dobanda contractuala convenita sau pe langa dobanda legala, contravine prevederilor legii.
Rezulta deci ca nu exista temei legal care sa permita stabilirea, in cadrul raporturilor civile, a altor dobanzi decat a celor convenite prin contract, al caror cuantum nu poate depasi dobanda legala decat cu cel mult 50% pe an, sau de sanctiuni constand in penalitati de intarziere.
Asa fiind, clauza penala prin care se stabileste obligatia restituirii la scadenta a sumei imprumutate sub sanctiunea penalitatilor de intarziere, pe langa dobanda contractuala convenita sau pe langa dobanda legala, avand o cauza nelicita, in raport cu dispozitiile art. 5 si ale art. 968 din Codul civil, contravine prevederilor legii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanta T. D. ,a criticat sentința sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond a admis acțiunea doar în parte, dispunând doar anularea parțială a contractului de împrumut autentificat sub nr.346/22.01.2010, la BNP „Teodox” în privința clauzei de percepere a penalităților în cuantum de 0,5 % pe zi de întârziere. Pentru a pronunța această soluție ,instanța de fond a reținut în mod corect dispozițiile legale în vigoare invocând recursul în interesul legii al Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind aplicarea disp.art. 1,2 și 3 alin.1 și 2 din OG nr. 9/2000, aprobată prin Legea nr. 356/2002 ,ce face referire la art.969 alin.1 Cod civil ,care arată că „orice clauză penală prin care se stabilește obligația restituirii la scadență a sumei împrumutate sub sancțiunea penalităților de întârziere, pe lângă dobânda contractuală convenită sau pe lângă dobânda legală ,contravine prevederilor legii”.
În mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere prin care am solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de împrumut autentificat, sub nr.346/22.01.2010, la BNP „Teodox” în ceea ce privește clauza contractuală cu privire la suma împrumutată și cu privire la garanția asupra terenului .
Clauza contractuală cu privire la suma împrumutată este nulă pentru că, în realitate, am împrumutat suma de 9000 euro, iar în convenție s-a menționat suma de 11.700 euro, deși în contract s-a menționat în mod expres că împrumutul se acordă fără dobândă și fără alte condiții, totuși s-au perceput penalități de 0,5 % pe zi de întârziere, fapt ce încalcă dobânda legală, pârâta ajungând să încaseze o sumă exorbitantă ,ce reprezintă dobândă la dobândă, încălcându-se disp.art. 1088 ,1089 alin.2 C.civ.
De asemenea, este nulă și clauza privind garanția terenului în suprafață de 1236 mp situat în orașul Ștefănești ,pct. Valea P., jud. Argeș,deoarece aceasta nu reprezintă o garanție reală, nu a fost înscrisă ipoteca și nu este specializată ( nu se indică valoarea). Terenul mai sus menționat are înscrise două ipoteci în favoarea numitului Nedoiu I. A. și nu putea face obiectul unei alte garanții și nici nu putea fi supus licitației, întrucât ipotecile nu au fost radiate.
Terenul a fost mult subevaluat prin expertiza efectuată în cursul executării silite. Intimata – pârâtă a făcut opoziție de vânzare pentru toate bunurile, fapt ce nu îmi permite să vând un alt teren în vederea îndestulării creditoarei .Subevaluarea terenului rezultă din antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între pârâtă și numitul T. A..
Pârâta S. M., a criticat sentința invocând următoarele motive:
În ce privește anularea clauzei privind penalitățile de întârziere, instanța în mod netemeinic s-a pronunțat în defavoarea pârâtei în contextul în care reclamanta nu a avut o solicitare clară și expresă asupra penalităților de întârziere.
Prin aprecierea instanței s-a încălcat un principiu de drept fundamental potrivit căruia părțile sunt libere să stabilească clauzele contractului precum și să le modifice potrivit principiului libertății actelor juridice.
Textele legale invocate în motivarea instanței sunt condiționate pe de o parte de dobânda convenită de părți sau de dobânda legală iar pe de altă parte de către existența unei cauze neilicite, în aceste condiții contractul de împrumut nu avea prevăzută clauza dobânzii convenționale sau legale, ceea ce înseamnă că din acest punct de vedere motivarea instanței nu are suport legal.
Tribunalul în raport de disp.art.137 Cod pr.civilă va examina cu prioritate excepția de tardivitate a declarării recursului de către pârâtă, care face inutilă cercetarea criticilor pe fond.
Sentința recurată a fost pronunțată la data de 02.06.2014 și comunicată pârâtei la data de 3.12.2014, iar recursul a fost declarat la data de 29.12.2014, peste termenul legal imperativ, fiind tardiv.
Potrivit art. 310 C.proc.civ., dacă nu se dovedește, la prima zi de înfățișare, că recursul a fost depus peste termen sau dacă această dovadă nu reiese din dosar, el se va socoti făcut în termen.
Motivele invocate de pârâtă în sensul că a fost plecată din localitate, găsind ulterior citația în cutia poștală, nu poate conduce la ideea că recursul a fost introdus în termenul legal prevăzut de art. 301 C.proc. civ.
Pentru considerentele expuse, în baza art.312 raportat la art.3041 și art.304 pct.9 Cod pr.civilă, tribunalul va respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtă.
Analizând cauza în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 304 ind.1 C.proc. civ., tribunalul constată că recursul declarat de reclamanta T. D., nu este fondat.
Criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, acestea neavând nici un suport legal.
Potrivit art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine celui care face o susținere înaintea instanței de judecată, dispoziții ce sunt aplicabile și în prezenta cauză.
În acest sens, argumnetul recurentei reclamante T. D., în sensul că instanța de fond în mod greșit a anulat contractul de împrumut doar în privința clauzei de percepere a penalităților în cuantum de 0,5% pe zi de întârziere, nu poate fi primită.
Astfel, corect a reținut instanța de fond, că între părți a intervenit convenția prin care intimata S. M. a împrumutat-o pe recurenta reclamantă cu suma de 11.700 euro, față de care aceasta a garantat cu imobilul proprietate personală, această sumă nefiind restituită reclamantei.
Nici critica privind soluția instanței de fond în ceea ce privește nulitatea clauzei privind garanția terenului în suprafață de 1236 mp., tribunalul constată că soluția instanței de fond este legal, având în vedere că garanție reală a fost constituită prin convenția părților cu respectarea dispozițiilor legale, reținându-se că motivele de nulitate ridicate de reclamantă sub acest aspect nu se subscriu prevederilor art. 948 alin. 1 C. civ.
În plus, din probele dosarului nu a reieșit nici o cauză de nulitate a convenției dintre părți și nici nu s-a probat faptul că terenul oferit drept garanție a împrumutului, ar fi unicul mijloc de existență al reclamantei.
De asemenea, nu se poate considera că reclamanta a împrumutat suma de 9000 Euro în loc de 11.700 Euro, acest aspect nefiind dovedit în cauză.
Cu privire la cererea reclamantei de anulare a actelor de executare silită, în mod corect instanța de fond a reținut că executorul judecătoresc a respectat dispozițiile art. 500, alin. 2 din C.proc.civ., dispunând efectuarea unei expertize de evaluare, care s-a realizat cu citarea debitoarei.
A rezultat astfel din analiza raportului de expertiză, că expertul D. Navara nu a subevaluat bunul proprietatea reclamantei, arătând că la nivelul anului 2011, acesta are o valoare maximă de 54.076 lei, stabilită prin raportare la valoarea de piață, la baze de evaluare diferite de valoarea de piață, la amplasamentul și poziția terenului, distanța față de căile de acces, deschiderea la drum și funcțiile socio-economice ale localității unde este amplasat terenul, conform metodei comparației prin bonitare.
Ca atare, contrar celor susținute de recurenta reclamantă, nu există argumente pentru a se constata nule actele de executare silită principale sau subsecvente, motiv pentru care și această critică va fi respinsă.
În consecință, în temeiul art. 312 C.proc. civ., tribunalul va respinge ca tardiv recursul pârâtei S. M. și ca nefondat, recursul reclamantei T. D., împotriva sentinței civile nr. 5506/02.06.2014 pronunțată de către Judecătoria Pitești în dosarul_ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca tardiv recursul pârâtei S. M. cu domiciliul în P.,.. 3, ., ., jud. Argeș împotriva sentinței civile nr. 5506/02.06.2014, pronunțată de către Judecătoria Pitești în dosarul_ .
Respinge ca nefondat recursul reclamantei T. D. cu domiciliul în Ștefănești, ., ., nr. 29, jud.Argeș împotriva sentinței civile nr. 5506/02.06.2014, pronunțată de către Judecătoria Pitești în dosarul_ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2015.
Președinte, M. V. | Judecător, E. A. | Judecător, A. M. P. |
Grefier, C. M. C. |
red.M.V.
dact.C.E.C./4 exp.
22.05.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1510/2015. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 424/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
