Pretenţii. Decizia nr. 384/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 384/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 10285/280/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 384/2015
Ședința publică de la 12 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător E. M. C.
Judecător E. A.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, recursul formulat de pârâta M. G. G., împotriva încheierii din data de 14.04.2014 și a sentinței civile nr.2048/2014 pronunțate de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul M. N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta-pârâtă și intimatul-reclamant asistat de avocat N. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Recurenta-pârâtă arată că apărătorul ales nu se poate prezenta nici la acest termen de judecată, dar nu solicită amânarea cauzei în acest sens și nici u mai are alte cereri de formulat în cauză.
Apărătorul intimatului-reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
În raport de această împrejurare, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Recurenta-pârâtă, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat pentru motivele invocate în scris și susținute în ședință publică, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Arată că instanța de la Târgu M. în dosarul de partaj nr._/280/2008 s-a pronunțat pe cererea părților, dar reclamantul nu a formulat în cadrul acestui proces o cerere prin care să se constate că are un drept de creanță asupra bunurilor. Nefiind formulată o astfel de cerere nu s-au putut administra nici probe, în consecință, reclamantul își poate valorifica acest drept într-o altă acțiune. Susținerile recurentei că nu s-u administrat alte probe decât cele din dosarul de partaj, este adevărat, dar reclamantul a administrat în cadrul acestui dosar toate probele din care să rezulte că are o contribuție superioară la dobândirea acestora, însă nu s-a putut constata aceasta întrucât nu a formulat o astfel de cerere. Contribuția reclamantului, recunoscută și de către recurentă, este superioară la dobândirea apartamentului.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 22._ reclamantul M. N. a chemat în judecată pe pârâta M. G. pentru ca, prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de_ lei reprezentând contravaloarea dreptului de creanță pe care l-a dobândit prin achitarea unei contribuții suplimentare de 30% din valoarea apartamentului situat în Pitești,..16,.,jud. Argeș,dobândit în timpul căsătoriei,actualizat la rata inflației.
În motivare,se arată că prin sentința civilă nr.4789/2008,pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ s-a pronunțat divorțul soților,iar prin Decizia nr.1/ 05.01.2012,pronunțată de Curtea de Apel Târgu M. s-a modificat în parte decizia civilă nr.110/27.04.2011 a Tribunalului Argeș,în dosarul nr._/280/2008, doar cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți,în primă instanță,și restul dispozițiilor atacate s-au menținut cu privire la loturile formate și,cu valoare sultei ce se cuvenea,fiecăruia.
Relevă reclamantul,că instanța de recurs a reținut la stabilirea întinderii drepturilor fiecărui soț ,cu privire la bunurile comune,că va tine seama pentru partea care se cuvine în urma partajului de contribuția fiecăruia la fiecare bun în parte,prin raportare la dobândirea fiecărui bun în parte.
Se susține,că în continuare prin, Decizia nr.1/ 05.01.2012,pronunțată de Curtea de Apel Târgu M. a constatat că pârâtul, M. N. poate solicita valorificarea unui drept de creanță reprezentând contribuție propie, din fonduri propii,în sensul art.31lit.b) și f) din Legea nr.4/1953-Codul Familiei.,în vigoare la data promovării acțiunii de partaj.
Totodată, mai arată că el a avut o contribuție net superioară pârâtei ,pentru că poate proba,că a lucrat o bună perioadă de timp în Germania ,și a obținut sume de bani pe care le-a economisit (mărci germane),înainte de căsătorie ,astfel că apreciază contribuția sa, suplimentară la 80% pentru achiziționarea apartamentului situat în Pitești,..16,.,jud. Argeș.
Relevează că, în situația expusă,,cum procesul de partaj privește o universalitate de bunuri, ce a fost împărțită în cote de 50% la fiecare,pentru apartamentul achiziționat la un an de la încheierea căsătoriei are o contribuție de 30%.
În drept acțiunea a fost întemeiată, pe prev. artart.31lit.b) și f) din Legea nr.4/1953-Codul Familie,iar în susținere a depus în copie înscrisuri: sentința civilă nr.4789/2008,pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, prin care s-a pronunțat divorțul soților, Decizia nr.1/ 05.01.2012,pronunțată de Curtea de Apel Târgu M.,e partaj bunuri comune, decizia civilă nr.110/27.04.2011 a Tribunalului Argeș,în dosarul nr._/280/2008 contract de vânzare-cumpărare apartament,dovadă venituri din Germania,traduse,taxă timbru, timbru judiciar
Pârâta M. G. ,legal citată a formulat întimpinare aflată la fila45-46,prin care a invocat respingerea acțiunii formulată de reclamant pe cale, de excepție,invocând exceptia autorității de lucru judecat,cu cheltuieli de judecată,precum și nulitatea mandatului avocatului împuternicit de reclamant.
Aceasta a solicitat instanței să observe că în 2010 s-a pronunțat divorțul între părți, ulterior, fiind introdusă cererea de partaj, în care a fost inclus și apartamentul pentru care, în prezenta cauză, se solicită stabilirea dreptului de creanță.
A susținut, că este autoritate de lucru judecat și formularea unei astfel de cereri este inadmisibilă, raportat la dispozițiile art. 6735 Cod procedură civilă, care stabilește ce trebuie să cuprindă IAP. Totodată a arătat, că prin acțiunea ce a fost judecată în dosarul nr._/280/2008, părțile au solicitat partajul tuturor bunurilor, între care și apartamentul, iar instanța s-a pronunțat irevocabil,iar reclamantul putea să se prevaleze de art. 6737 Cod procedură civilă, dar până ,la pronunțarea hotărârii.
Analizând excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta M. G., instanța a reținut rețin,prin încheierea din 14.04.2013 că, nu sunt îndeplinite condițiile triplei identități, în conformitate cu art.1201 Cod civil, respectiv: părți, obiect și cauză.
În cauză, au fost admise, și administrate proba cu înscrisuri,interogatorii.
Prin sentința civilă nr.2048/2014 pronunțate de Judecătoria Pitești a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul M. N. în contradictoriu cu pârâta M. G. .
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de_ lei reprezentând contribuția proprie cu 30% din valoarea apartamentului situat in P., Calea Bucuresti, ., ., împărțit cu cotă de 1/2.
A fost obligată pârâtă să plătească reclamantului suma de 3342 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
Reclamantul M. N. a fost căsătorit cu pârâta M. G.,iar prin sentința civilă nr.4789/2008,pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._ s-a pronunțat divorțul soților
Ulterior, aceștia au promovat acțiune de partaj bunuri comune,pe rolul Judecătoriei Pitești în dosarul nr._/280/2008, bunuri comune, dobândite în timpul căsătoriei ,care a fost apelată la TRIBUNALUL ARGEȘ, care s-a pronunțat prin, decizia civilă nr.110/27.04.2011,în sensul admiterii apelului ,modificat IAP,menținută ,în rest sentința.
Prin Decizia nr.1/ 05.01.2012,pronunțată de Curtea de Apel Târgu M. s-a modificat în parte decizia civilă nr.110/27.04.2011 a Tribunalului Argeș,în dosarul nr._/280/2008, doar cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți,în primă instanță,și restul dispozițiilor atacate s-au menținut cu privire la loturile formate și,cu valoare sultei ce se cuvenea,fiecăruia .
Astfel, prin sentința civilă menționată, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._/280/2008, având ca obiect partaj bunuri comune, dobândite în timpul căsătoriei, a fost admisă acțiunea formulată de pârâta M. G., și în parte cererea reconvențională formulată de reclamantul M. N..
Atât acțiunea principală, cât și cererea reconvențională, ce a făcut obiectul analizei dosarului menționat a analizat partajarea următoarelor bunuri comune dobândite de părți în timpul căsătoriei în cote egale: apartamentul 11 situat în Pitești, Calea București, ., jud.Argeș și un autoturism marca Opel; precum și bunurile mobile: un șifonier colț cu patru uși, un pat suprapus, un șifonier cu șapte uși, o mobilă de bucătărie, un aragaz cu patru ochiuri marca Zanussi, o mașină de spălat automat.
Judecătoria Pitești a admis în principiu prin încheierea interlocutorie din 26.02.2010, acțiunea principală și în parte cererea reconvențională, constatând că părțile litigante au dobândit în cote egale apartamentul 11 situat în Pitești, Calea București, ., jud.Argeș și un autoturism marca Opel; precum și bunurile mobile: un șifonier colț cu patru uși, un pat suprapus, un șifonier cu șapte uși, o mobilă de bucătărie, un aragaz cu patru ochiuri marca Zanussi, o mașină de spălat automat.
Hotărârea finală, respectiv sentința civilă nr.9704/26.11.2010 pronunțată de Judecătoria Pitești a avut la bază încheierea interlocutorie dispunându-se ieșirea din indiviziune, cu privire la bunurile supuse partajului.
Această sentință a fost apelată la Tribunalul Argeș, de către reclamantul pârât M. N., a cărui apel a fost admis, prin decizia civilă nr.110/27 aprilie 2011, sentința menționată, fiind schimbată sentința în sensul că s-a dispus ieșirea din indiviziune în varianta 1, fiind menținută în rest sentința inclusiv încheierea de admitere în principiu, care a fost și ea apelată.
Această decizie, a Tribunalului Argeș, a fost recurată, iar prin decizia nr.1/2012, dosar nr._/280/2008 a Curții de Apel Târgu M., a admis recursul declarat de pârâtul reclamant M. N., fiind modificată în parte decizia atacată, în sensul că, în urma compensării cheltuielilor de judecată efectuate de părți în primă instanță, a fost obligată reclamanta pârâtă în favoarea acestuia la plata sumei de 851 lei, fiind menținute restul dispozițiilor deciziei atacate, și obligarea la cheltuieli de judecată 1020,15 lei.
Așadar, sentința Judecătoriei Pitești rămânând definitivă și irevocabilă prin decizia Curții de Apel Târgu M., în sensul menționat a statuat stabilirea întinderii drepturilor fiecărui soț, cu privire la toate bunurile comune, contribuția fiecăruia la dobândirea și conservarea acestora, și nu prin raportare la fiecare bun în parte.
In considerentele deciziei pronunțată de Curtea de Apel Târgu M. s-a reținut că sub aspectul unei contribuții superioare de 80 % față de cota de ½ stabilită irevocabil, reclamantul pârât M. N. poate solicita eventual valorificarea unui drept de creanță reprezentând o contribuție proprie la dobândirea bunurilor ce au făcut obiectul partajului, împărțite în cote de 1/2, prin valorificarea unui drept de creanță, la dobândirea bunurilor, în sensul prevăzut de art.31 lit.b și f din Codul familiei, că aceasta nu a format obiectul judecății.
In această situație, este cert că obiectul prezentei cauze nu este identic, cu cel finalizat prin hotărârea judecătorească invocată a avea autoritate de lucru judecat, scopul final nu este același, pentru că pentru contribuția superioară la dobândirea unor bunuri individual determinate din universalitatea bunurilor comune este acela de a satisface un drept de creanță în raport de prevederile menționate mai sus.Totodată, nici cauza juridică nu este aceiași și nu se confundă, dar nici dreptul efectiv, și nici mijloacele de dovadă a temeiului juridic raportat la art.31 lit.b și f din Codul familiei.
In speță,așadar reclamantul trebuie să facă dovada dreptului de creanță, ca bun propriu,prin raportare la normele dreptului comun,referitoare la proba actelor juridice, cuprinse în art.1191 alin.1 din C. CIV., potrivit cărora dovada actelor juridice care au o valoare mai mare de 250 lei,nu se poate face decât prin înscrisuri
Coroborând răspunsurile la interogatoriu depuse de părți cu înscrisurle aflate la filele 6-17 și filele 97-107,instanța a reținut că, reclamantul M. N. ,înainte de încheierea căsătoriei cu pârâta a realizat venituri considerabile ,în mărci vest germane ,în mod cert net superioare veniturilor realizate.
Astfel, instanța a avut in vedere ca și declarațiile acelorași martori date in dosarul nr._/280/2008,ce au fost date tinandu-se seama de obiectul acelei cauze, anume partaj judiciar,pot fi avute în vedere ,în această cauză.
Atat din înscrisurile depuse la dosar, aici intrând si parte din dosarul nr._/280/2008, cat si din interogatorii si declarațiile martorilor din acel dosar ,atestă ca reclamantul M. N. a realizat venituri consistente si superioare veniturilor realizate de parata M. G., venituri realizate atat inainte de căsătorie, cat si in timpul acesteia.
Aceste probe, pot fi coroborate, cu înscrisurile ce au fost depuse la dosarul cauzei, inscrisurile depuse de reclamant fiind, in limba germana si in traduceri legalizate din care rezulta venituri in mod cert superioare realizate de acesta.
Tinand seama ca, veniturile erau realizate in mărci germane, trebuie raportate, la cursul leului in raport cu marca germana din perioada respectiva.
Astfel, reclamantul a realizat economii substanțiale in mărci germane, locuind in Germania ..
Acesta rezultă, că revenind în țară,cu banii economisiți ,si-a înființat o societate comerciala cu capital de_ ROL in anul 1994, societate care a funcționat si a avut o activitate profitabila pana in anul 2007.
Aceasta societate a avut venituri separate de persoana fizica si a achiziționat bunuri, inclusiv un chioșc de metal si o mașina de inghetata in valoare de 2 000 000 ROL.
Chioșcul si mașina de inghetata au fost achiziționate in parte prin folosirea capitalului social inițial de 1 000 000 ROL, iar cealaltă parte din fonduri proprii ale reclamantului.
De asemenea, in paralel, reclamantul a realizat venituri substanțiale din intermedierea vânzărilor de mașini.
Societatea a avut ca obiect de activitate, printre altele, comercializarea de produse agro-alimentare din care a aprovizionat familia pe toata perioada funcționarii societății.
De asemenea, in obiectul de activitate a intrat si efectuarea transporturilor de marfa care au fost efectuate cu autoutilitara marca Mercedes cu nr. de inmatriculare_ .
Referitor, la autoutilitara marca Mercedes ,cu număr de inmatriculare ,_, s-a reținut că,aceasta a fost mai veche de 8 ani si a fost donata unei fundații pentru a putea fi inmatriculata.,și a fost folosita cu contract de comodat de societatea ., obtinandu-se licența de transport si execuție eliberate de Autoritatea Rutiera R. Filiala Argeș.
In concluzie, ceea ce o privește pe parata, din probele administrate rezulta ca a contribuit cu doar 2000 000 ROL la achiziționarea apartamentului.
Astfel, parata a răspuns la interogatoriu precizând ca a lucrat numai ca grefiera atat inainte de căsătorie, cat si dupa căsătorie, loc de munca pe care il are si in prezent, a recunoscut ca in perioada 1992-1997 a urmat cursurile universității private C. Brancoveanu, care au presupus taxe școlare.
Totodată,rezultă că inainte de căsătorie si pana la achiziționarea apartamentului ,cei doi soti au locuit in Curtea de Argeș,iar parata făcea naveta zilnic pentru a urma cursurile universității, ceea ce presupunea cheltuieli suplimentare.
Este adevărat ca ,parata susține ca . casnica are si ea insemnatatea ei, insa toate aceste cheltuieli trebuiau susținute, iar singurul care a dovedit ca a realizat venituri mai mari este reclamantul .In plus,reclamantul M. N. este cel, care a beneficiat de concediu, si
indemnizație de creștere copil ,pana la doi ani, in perioada 2004-2006, indemnizația
fiind la nivelul de 5 salarii medii pe economie, ceea ce constituie o dovada in plus a
faptului ca reclamantul a realizat venituri consistente.
De aceea,probele demonstrează a fi neintemeiate, susținerile paratei conform cărora reclamantul nu s-ar fi ocupat de creșterea si educarea copiilor.
S-a reținut ca ,apartamentul a fost cumpărat la un an de la căsătorie, respectiv in 1996, timp in care parata a recunoscut ca a lucrat tot ca grefier, având aceleași venituri, dar a si ,urmat in aceeași perioada cursuri universitare cu taxa, ceea ce arata ca nu putea economisi o suma atat de mare ,pentru a achiziționa un apartament.
De asemenea, reclamanta se contrazice prin răspunsul dat la intrebarea nr.13 din interogatoriul din dosarul_ /2013, cu răspunsurile date in procesul de partaj si cu declarația martorei P. T. din acel proces.
Astfel, rezulta din coroborarea acestor probe ca a fost ajutata cu suma de 2 000 000 ROL de părinți si frate, iar in cauza de fata a declarat ca, nu a fost ajutata ci a participat cu sume economisite de ea in proporție de 50%.
În urma partajului, obiect al dosarului nr._/280/2008, Curtea de Apel Targu M. a impartit toate bunurile comune in cote egale, in temeiul prezumției de comunitate,rrin Decizia Civila nr. 1/2012 pronunțata de aceasta instanța, s-a reținut in mod corect ,ca reclamantul este titularul unui drept de creanța impotriva paratei, insa valorificarea acestui drept nu a făcut obiectul cauzei intrucat o cerere in acest sens, nu a fost formulata.
În aceste condiții,față de situația de fapt reținută,reclamantul face dovada că are o contribuție superioară pârâtei reprezentând contravaloarea dreptului de creanță pe care l-a dobândit prin achitarea unei contribuții suplimentare de 30% din valoarea apartamentului, care este situat în orașul Pitești,.,.,jud. Argeș,dobândit în timpul căsătoriei,actualizat la rata inflației.Mai mult, rezultă că operează, subrogarea reală, în temeiul art.31 lit.f din Codul familiei,subrogație care își produce efecte parțiale în speță,pentru că imobilul menționat a fost dobândit doar parțial cu fonduri propii de la reclamant, și în parte cu fonduri comune .
Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 14.04.2013, a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
Încheierea din data de 14.04.2013 este nelegală, pentru că ignoră obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice, deoarece din acest punct de vedere nu este necesară existența unei triple identități de părți, cauză și obiect, ci doar probarea identității între problema soluționată irevocabil și problema dedusă judecății, instanța de judecată fiind ținută să pronunțe aceeași soluție, deoarece în cauză contrar, s-ar ajunge la încălcarea componenței res judicata a puterii de lucru judecat.
Or, în cauză instanța de fond a nesocotit statuările cu valoare de principiu evocate, neavând în vedere că prin cel de-al doilea proces, reclamantul a urmărit același scop final ca și în primul proces, adică recunoașterea unei contribuții în plus la dobândirea unor bunuri comune, deși această problemă de drept fusese dezlegată irevocabil printr-o hotărâre judecătorească anterioară, nefiind permis să mai fie contrazisă prin infirmarea constatărilor pe care le cuprinde.
Hotărârea atacată este nelegală și netemeinică și pentru că a apreciat contribuția reclamantului de 43.146 lei reprezentând 30 % din valoarea apartamentului, statuarea sa nefiind suficient și convingător motivată, neavând corespondent în probele administrate.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs funcție de probele administrate în cauză, tribunalul apreciază recursul ca fondat.
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art.1201 Cod civil, nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Potrivit art.1200 pct.4 cu referire la art.1202 alin.2 Cod civil, în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să se pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prev.de art.6 din Curtea Europeană a Drepturilor Omului, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii
Instanța de fond practic prin soluția pronunțată a încălcat puterea de lucru judecat constatând că reclamantul are o contribuție mai mare la dobândirea apartamentului deși prin decizia menționată mai sus se statuase cota fiecărei părți la comunitatea de bunuri.
Apartamentul este bun comun reținut în comunitatea de bunuri iar cota parte a fiecărui soț urma a se stabili funcție de contribuția acestora la dobândirea întregii comunități și nu a fiecărui bun în parte.
Practic prin soluția pronunțată s-a reformat o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă printr-o altă hotărâre fiind astfel încălcată puterea de lucru judecat a primei hotărâri, hotărâre prin care instanța dezlegase în drept problema cotei fiecărui soț la comunitate de bunuri.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.31 Cod de procedură civilă urmează a admite recursul, a modifica sentința în sensul că respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul formulat de pârâta M. G. G., domiciliată în Pitești,..16,.,jud. Argeș împotriva încheierii din data de 14.04.2014 și a sentinței civile nr.2048/2014 pronunțate de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul M. N. domiciliat în Pitești,..29 bis,jud. Argeș
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.05.2015, la Tribunalul Argeș, secția civilă.
Președinte, A. D. | Judecător, E. M. C. | Judecător, E. A. |
Grefier, E. R. |
red.E.M.C.
dact.C.E.C./6 exp.
08.06.2015.
jud-fond C.I.E.
| ← Cereri. Decizia nr. 1671/2015. Tribunalul ARGEŞ | Partaj judiciar. Decizia nr. 1468/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
