Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 3072/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3072/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 3072/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3072/2015
Ședința publică de la 15 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. I. Ț.
Judecător A. A.
Grefier I. B.
S-a luat în examinare pentru soluționare apelul formulat de apelanta S.C. A. L. VITALAIRE ROMÂNIA S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 1009/12.05.2015, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în dosarul nr. _, intimate fiind D. P. - D. prin moștenitor M. COCUȚA și B. M., având ca obiect „cerere de valoare redusă”.
Tribunalul constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.10.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării la data de 15.10.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Câmpulung și înregistrată sub numărul_ , reclamanta S C. A. L. VITALAIRE ROMÂNIA S.R.L. a solicitat ca ,pe calea procedurii reglementate de dispozițiile art. 1025 și următoarele Cod procedură civilă ,să fie obligate pârâtele D. P. și B. M. la plata sumei de 662,56 lei la care se adaugă cheltuielile de judecată.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că între părți a intervenit contractul de închiriere nr. B3- 324/10.03.2012 constând în închirierea dreptului de folosință asupra unui dispozitiv medical specificat în anexa la contract, începând cu data încheierii contractului. Pacientul, în calitate de locatar, are obligația de a achita contravaloarea accesoriilor vândute și, lunar, suma prevăzută cu titlu de chirie.
A arătat reclamantă că potrivit art. 4.5 din Contractul de închiriere, chiria devine scadentă în prima zi a fiecărei luni de contract, iar pacientul are obligația de a achita contravaloarea acesteia în termen de 10 zile de la scadență, pârâtele încălcând această obligație și în prezent, facturile emise în perioada 30.04._14 sunt neachitate și au o valoare de 662,56 lei.
A mai arătat reclamanta că nerespectarea dispozițiilor prev. la art. 4.5 din contract, obligă pacientul la plata de dobândă penalizatoare de 0,01% din valoarea soldului restant, pentru fiecare zi de întârziere, însă reclamanta a dat dovadă de înțelegere față de pârâte și a început calculul penalităților după 30 de zile de la data scadenței, valoarea dobânzii ajungând la suma de 339,76 lei.
În susținerea cererii sale legal timbrată reclamanta a depus la dosar împuternicire avocațială, fișa de penalități pentru pârâta D. P. și un set de facturi ( fila 12-31) și contractul de închiriere dispozitiv medical.
În drept, reclamanta a întemeiat cererea pe disp. art. 1025-1032 Cod proc.civ.
La data de 05.01.2015 instanța a dispus comunicarea către pârâte a formularului însoțit de cererea de chemare în judecată cu mențiunea de a depune răspuns la formular în termen de 30 de zile de la comunicare.
La data de 2.02.2015 pârâta B. M. a depus punct de vedere prin care arată că deși a semnat contractul încheiat de pârâta D. P. cu reclamanta, nu cunoaște aspecte legate de acesta întrucât nu i-a fost înmânat nici un exemplar, pârâta D. P. fiind decedată, iar veniturile sale sunt modeste și nu îi permit achitarea unei datorii pe care cealaltă pârâtă dacă ar fi trait ar fi achitat-o.
Totodată, la data de 13.02.2015 pârâta M. Conuța a depus la dosar note scrise prin care învederează instanței faptul că este fiica pârâtei D. P. care a decedat în luna septembrie 2014.
Prin rezoluția din data de 18.02.2015 instanța a dispus comunicarea răspunsului pârâtei B. M. către reclamantă, cu mențiunea de a preciza persoana care are calitatea de pârât în cauză, sub sancțiunea anulării cererii potrivit art. 200 alin.3 Cod proc.civ.
La data de 04.03.2015 reclamanta a depus precizări prin care invocă excepșția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei D. P., solicitând admiterea acestei excepții, urmând a efectua verificări cu privire la introducerea în cauză a moștenitorilor acesteia, iar pe fondul cauzei solicită continuarea judecății față de pârâta B. M., persoana care a semnat contractul de închiriere în calitate de fidejusor.
Instanța, prin rezoluția din data de 13.03.2015, având în vedere precizările reclamantei și cererea formulată de M. Cocuța - fiica pârâtei D. P., a dispus conceptarea acesteia în calitate de pârâtă, cu exemplar al cererii și ale actelor, punându-i în vedere să depună întâmpinare în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pârâta M. Cocuța a depus la dosar note scrise solicitând respingerea acțiunii, invocând reaua credință a reclamantei, care știa că mama sa a decedat, purtând corespondență pe această temă, faptul că a restituit aparatul dar si faptul că acesta a fost decontat de CAS.
Prin sentința civilă nr. 1009 pronunțată la data de 12.05.2015, Judecătoria Câmpulung a respins cererea formulată de reclamantă.
Pentru a dispune astfel, prima instanță de judecată a reținut faptul că, între reclamantă și pârâta D. P. a intervenit contractul de închiriere nr. B3- 324/10.03.2012, în care pârâta B. M. avea calitatea de fidejusor.
Obiectul contractului îl reprezinta închirierea dreptului de folosință asupra unui dispozitiv medical de respirat, începând cu data încheierii contractului, iar D. P., în calitate de locatar, avea obligația de a achita contravaloarea accesoriilor vândute și, lunar, suma prevăzută cu titlu de chirie.
Potrivit clauzei de la art.4.2. din contract, pacienta beneficia de o chirie lunară subvenționată de CAS., în baza unei decizii emise de aceasta.
Reclamanta pretinde că pârâta D. P. nu a achitat facturile emise în perioada 30.04._14, și a perceput penalități de întârziere, solicitând suma totală de 662,56 lei.
Prin apărările formulate în cuprinsul întâmpinării, pârâta M. Cocuța a contestat faptul că debitul autoarei sale ar constitui o creanță certă, lichidă și exigibilă, întrucât acesta reclamanta nu a dovedit faptul că defuncta D. P. nu ar fi comunicat reclamantei și pentru ultimele trei luni înaintea decesului decizia CAS, din actele atașate cererii de chemare în judecată rezultând faptul că acestea au fost comunicate inclusiv pentru luna septembrie 2014-luna în care pârâta a decedat, apreciind contractul ca fiind un formular tipizat și nu un contract în înțelesul juridic al actului, a fost încheiat în 2 exemplare iar furnizorul nu face parte din contract, iar potrivit clauzei finale la pct. 13.5 cap. XIII din contract reclamanta trebuia să îi solicite pârâtei modificarea contractului inițial.
În raport de apărările pârâtei M. Cocuța și de actele aflate la dosar, instanța a constatat că în cauză se impune lămurirea unor aspecte cu privire la modul în care s-a achiziționat produsul de la creditoare, dacă chiria a fost decontată integral de C.A.S., dacă aparatul a fost restituit creditoarei, pentru care se impune administrarea unor probe cu un grad de complexitate ridicat și care vizează existența unei creanțe certe, lichide și exigibile între părți, ce nu pot fi administrate pe calea acestei proceduri, ci pe calea dreptului comun, motiv pentru care instanța a respins cererea de valoare redusă..
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel S.C. A. L. VITALAIRE ROMÂNIA S.R.L. care a invocat următoarele motive:
Conform art. 1026 alin.3 C.pr.civ. atunci când cererea nu poate fi soluționată potrivit dispozițiilor prevăzute de prezentul titlu, instanța judecătorească îl informează pe reclamant în acest sens, iar dacă reclamantul nu își retrage cererea . aceasta va fi judecată potrivit dreptului comun .
În acest sens, dacă instanța apreciază că soluționarea cererii nu se poate efectua potrivit procedurii cu privire la cererile de valoare redusă,are obligația să ridice din oficiu excepția inadmisibilității cereri. Conform principiului contradictorialității, orice incident apărut pe parcursul procesului civil, trebuie pus în dezbaterea contradictorie a părților.
A aătat apelanta că nu i-a fost adus la cunoștință faptul că instanța a constatat că speța de față nu ar fi compatibilă cu procedura cererilor de valoare redusă. Având în vedere efectele drastice asupra cererii și faptul că nu i s-a pus în vedere acest aspect, consideră că astfel i-a fost încălcat dreptul la apărare.
În cazul în care instanța ar fi admis totuși excepția invocată, în lipsa unei alte manifestări de voință a reclamantului, cererea nu urma a fi respinsă în mod clasic, ca rezultat al admiterii unei excepții dirimante, ci judecarea ei ar fi continuat potrivit dreptului comun, aplicându-se toate regulile procedurii obișnuite de judecată. Retragerea cererii s-ar fi putut realiza doar prin manifestarea de voință exprimată în acest sens și în nici un caz instanța nu ar fi trebuit să respingă cererea fără punerea în discuție a excepției inadmisibilității cererii de valoare redusă.
Apelanta solicită admiterea apelului, anularea hotărârii și în rejudecarea fondului să se dispună admiterea cererii de obligare a pârâților intimați la plata sumei de 662, 56 lei reprezentând debit principal, a penalităților de întârziere care până în prezent au ajuns la suma de 339,76 lei și a cheltuielilor de judecată.
În drept,au fost invocate disp. art. 466 și urm.,art. 14 și 1026 alin. 3 C.pr.civ.
Intimata M. Cocuța a depus întâmpinare la data de 30.07.2015 prin care a solicitat respingerea apelului.
Intimata B. M. nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința apelată în limitele criticilor formulate și în raport de dispozițiile referitoare la calea de atac a apelului ,tribunalul constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente :
Articolul 1027 C.pr.civ. consacră caracterul alternativ al procedurii cu privire la cererile de valoare redusă ,stabilind în aliniatul 1 faptul că reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu și procedura de drept comun.Potrivit alin. 3 al acestui text procedural, atunci când cererea nu poate fi soluționată potrivit dispozițiilor prevăzute de prezentul titlu, instanța judecătorească îl informează pe reclamant în acest sens, iar dacă reclamantul nu își retrage cererea, aceasta va fi judecată potrivit dreptului comun.
Investită fiind cu soluționarea unei cereri pe calea acestei proceduri,Judecătoria Câmpulung,la termenul de judecată din data de 12.05.2015,care a reprezentat și primul termen de judecată stabilit în cauză ,nu a făcut aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 1027 alin. 3 C.pr.civ.Astfel,apreciind că în cauză se impune administrarea unor probe care nu ar fi putut să fie administrate în acest cadru procesual ,această instanță a respins acțiunea ,fără ca ,în prealabil să –l informeze pe reclamant în legătură cu inadmisibilitatea examinării pretențiilor sale pe calea procedurii speciale reglementate de titlul X al Codului de procedură civilă .
Pe lângă dispozițiile art. 1027 alin. 3 C.pr.civ. care obligau instanța de judecată să soluționeze cererea fie și pe calea procedurii de drept comun ,în cazul în care,informat fiind de către instanță,reclamantul nu și-ar fi manifestat opțiunea în sensul retragerii cererii,prima instanță de judecată nu a dat eficiență nici dispozițiilor art. 1030 alin. 9 C.pr.civ. conform cărora instanța poate încuviința și alte probe în afara înscrisurilor depuse de părți,neputând fi însă încuviințate acele probe a căror administrare necesită cheltuieli disproporționate față de valoarea cererii de chemare în judecată .Aceste prevederi trebuiau aplicate în contextul în care, din considerentele sentinței civile apelate rezultă că instanța de judecată nu a constatat inadmisibilitatea solicitării deduse judecății raportat la dispozițiile art. 1026 C.pr.civ..Acest text stabilește faptul că prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. (2) Prezentul titlu nu se aplică în materie fiscală, vamală sau administrativă și nici în ceea ce privește răspunderea statului pentru acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorității publice.(3) De asemenea, prezenta procedură nu se aplică cererilor referitoare la:
a) starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice;
b) drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie;
c) moștenire;
d) insolvență, concordatul preventiv, procedurile privind lichidarea societăților insolvabile și a altor persoane juridice sau alte proceduri asemănătoare;
e) asigurări sociale;
f) dreptul muncii;
g) închirierea unor bunuri imobile, cu excepția acțiunilor privind creanțele având ca obiect plata unei sume de bani;
h) arbitraj;
i) atingeri aduse dreptului la viață privată sau altor drepturi care privesc personalitatea.
Așadar,din punct de vedere al obiectului cererii ,aceasta era compatibilă cu procedura aleasă de apelantă .Din punct de vedere al probatoriului ,textul art. 1030 alin. 9 C.pr.civ. interzice instanței de judecată să încuviințeze numai acele probe a căror administrare necesită cheltuieli disproporționate față de valoarea cererii de chemare în judecată,iar în conformitate cu dispozițiile alin. 8 al aceluiași text,instanța poate solicita părților să furnizeze mai multe informații în termenul pe care îl va stabili în acest scop, care nu poate depăși 30 de zile de la primirea răspunsului pârâtului sau, după caz, al reclamantului.Prin urmare,instanța avea posibilitatea de a se lămuri asupra aspectelor la care s-a referit în motivarea soluției de respingere a cererii de valoare redusă și în considerarea cărora a pronunțat această soluție ,în cauză nereținându-se incidența ipotezei avute în vedere de textul art. 1030 alin. 9 C.pr.civ. întrucât nu s-a făcut nicio trimitere la cheltuielile legate de administrarea probelor.
Procedând în această manieră ,prima instanță de judecată a nerespectat aceste dispoziții ,care consacră o formă specială de manifestare a principiului rolului activ al instanței ,reglementat de art. 22 C.pr.civ..În consecință ,Judecătoria Câmpulung a pronunțat o sentință nelegală ,ceea ce a făcut ca fondul pretențiilor apelantei-reclamante să rămână necercetat.
Sub acest din urmă aspect,reținând disp. art. 480 alin. 3 C.pr.civ ,tribunalul va judeca procesul ,reținând că din punct de vedere al probelor depuse de apelanta-reclamantă în îndeplinirea obligației prevăzute de art. 249 C.pr.civ. corob. cu art. 10 C.pr.civ., la filele 32-36 ale dosarului se află copia contractului de închiriere dispozitiv medical . nr. 324 din 03.10.2012 încheiat între apelanta-reclamantă și numita D. P. .La pct. 4.2 din acest contract,părțile au prevăzut că prețul închirierii (chiria ) pentru dispozitivul pentru administrare continuă cu oxigen (concentratorul de oxigen) este de 1 leu lunar (TVA inclus) și se aplică pentru pacientul care predă VitalAire decizia CAS valabilă ,în original,împreună cu taloanele de decontare lunară anexate la decizie și care face dovada că venitul său lunar nu depășește 1000 lei .Prețul închirierii este de 35 lei lunar (TVA inclus),dacă pacientul predă decizia CAS valabilă ,în original,dar venitul său lunar depășește 1000 lei .
Pct. 4.3 din contract se referă la pacientul care nu este asigurat în sistemul de asigurări sociale de sănătate sau care are calitatea de asigurat,dar nu deține sau nu predă VitalAire Decizia CAS valabilă ,în original,însoșită de taloanele de decontare lunară anexate deciziei,care va achita pentru dispozitiv o chirie lunară de 220 lei (TVA inclus).
Conform clauzei conținute de pct. 4.4 al contractului ,chiria cu valoare redusă specificată la art. 4.2 este aplicabilă numai pentru lunile specificate în deciziile CAS și în taloanele de decontare lunară anexate la acestea.Pentru lunile nespecificate în deciziile CAS predate de pacient sau în situația în care pacientul nu predă,în original,către VitalAire ,în termen de 20 de zile de la expirarea deciziei CAS predate anterior,o nouă decizie valabilă însoțită de taloanele de decontare lunară,chiria lunară menționată de pacient este cea menționată la art. 4.3 .
Acest contract poartă semnătura părților ,precum și a numitei B. M.,care,în calitate de fidejusor ,a garantat ViatalAire pentru îndeplinirea la termen și integral a tuturor obligațiilor asumate de pacient prin contract,renunțînd în mod irevocabil la beneficiul de discuțiune și de diviziune (pct.11.5 din contract).
De asemenea,pacientul s-a obligat să achite chiria și prețul accesoriilor cumpărate la termenul și în cuantumul stabilit (pct. 5.2.3 ).
În derularea acestui contract,apelanta-reclamantă a emis mai multe facturi aferente perioadei 30.04._14,depuse la filele 12-31 ale dosarului de fond ,ce totalizează suma de 662,56 lei reprezentând chirie neplătită .
Pentru neplata chiriei,apelanta-reclamantă a pretins și penalități în temeiul pct.4.8 din contract care prevede faptul că pacientul este de drept în întârziere cu privire la obligația de plată la expirarea termenului de plată ,pacientul fiind obligat la plata unei penalități de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere calculate la soldul restant.La fila 11 a dosarului de fond este depusă fișa de calcul a penalităților în sumă de 339,76 lei solicitate de apelanta-reclamantă ,calculate până la data introducerii cererii ,respectiv 29.11.2014.
Intimatele-pârâte M. Cocuța ,în calitate de moștenitoare a numitei D. P. și B. M. ,în calitate de fidejusor ,au contestat pretențiile apelantei-reclamante invocând reaua-credință a acesteia prin prisma faptului că o cunoșteau pe numita D. P. ca fiind o persoană care-și îndeplinea obligațiile de plată ,fiind preocupată de acest aspect.De asemenea,intimatele au invocat chestiuni legate de modul în care a fost încheiat contractul și prevederile acestuia,contestând astfel valabilitatea și aplicabilitatea acestuia.În analiza acestor aspecte ,tribunalul are în vedere faptul că aceste verificări nu au fost solicitate în cadrul unei cereri ,ci au fost vehiculate în exercitarea dreptului la apărare ,reprezentând apărări care nu se dovedesc întemeiate față de împrejurarea că respectivul contract poartă semnătura atât a cocontractantei D. P. ,cât și a fidejusoarei B. M..Prin această semnătură,cele două persoane și-au însușit clauzele contractuale ,neputând pretinde necunoașterea acestora ,astfel că în virtutea prevederilor art. 1270 Cciv. care consacră forța obligatorie a contractelor,acesta are putere de lege între părțile contractante.
În condițiile în care apelanta a făcut dovada raporturilor contractuale avute cu numita D. P.,depunând la dosar contractul de închiriere semnat de aceasta,precum și facturi emise în temeiul acestor raporturi ,era în sarcina intimatelor să facă dovada îndeplinirii de către numita D. P. a obligațiilor derivate din contract.Astfel ,intimatele aveau sarcina de a dovedi plata respectivelor facturi,așa cum au susținut, invocând buna-credință a numitei D. P. .Potrivit contractului ,pct. 4.7,chiriile devin scadente în prima zi a fiecărei luni de contract,iar pacientul va achita chiria în termen de maxim 10 zile de la data la care aceasta devine scadentă ,prevederi contractuale pe care numita D. P. și le-a asumat.Reținând că intimata M. Cocuța a susținut în cuprinsul întâmpinării depuse la fila 49 a dosarului de fond că a fost solicitată pentru restituirea dispozitivului la sfârșitul lunii decembrie 2014,iar la fila 37 se află depusă copia procesului verbal de predare primire din data de 03.10.2012 ,apelanta a făcut dovada îndeplinirii obligației sale contractuale ,în sensul de a pune concentratorul de oxigen la dispoziția cocontractantei sale spre folosire.Intimatele nu pot imputa apelantei faptul că aceasta a înțeles să acționeze după decesul beneficiarului dispozitivului ,aceasta nefiind ținută de respectarea vreunui termen în acest sens,cu atât mai mult cu cât potrivit contractului,pentru depășirea termenului de plată s-au prevăzut și penalități de întârziere,iar în contract s-au prevăzut și cuantumul chiriei ,cu diferențierile expres menționate ,precum și scadența acesteia .În aceste condiții, beneficiarul nu putea invoca faptul necunoașterii obligației de plată ce-i incumba ,în condițiile în care tot acesta trebuia să depună și decizia CAS,iar de acest înscris depindea și cuantumul chiriei .Faptul că obligația de plată a chiriei nu ar fi fost făcută cunoscută cocontractantei ,în timpul vieții acesteia ,este lipsit de relevanță,din materialul probator rezultând că aceasta a beneficiat de acel dispozitiv până la data decesului ,apelanta probând astfel că și-a îndeplinit obligația asumată ,obligație în schimbul căreia cocontractanta trebuia să plătească o chirie.Numai în condițiile în care era făcută proba plății acestei chirii ,se putea verifica dacă debitul pretins mai era datorat sau nu.
Susținând că numita D. P. s-ar fi conformat prin predarea respectivei decizii ,intimatele au contestat cuantumul debitului invocat de apelantă în temeiul facturilor nr. 422/30.04.2013,767/29.05.2013,5610 /26.06.2013.Acestea trebuiau să depună dovezi ale faptului predării unei decizii CAS în original și a taloanelor de decontare lunară aferente perioadei pentru care au fost emise facturile.Apelanta nu putea face proba unui fapt negativ,constând în aceea că nu i-ar fi fost predată respectiva decizie sau că lunile respective nu au fost specificate.Invocarea prevederilor legii nr. 95/2006 în condițiile în care părțile au convenit prin contract în sensul predării deciziei CAS de către beneficiar este lipsită de relevanță ,partea contractantă asumându-și această obligație ,astfel că în cauză operează principiile libertății de voință a părților și forței obligatorii a contractelor în virtutea cărora se impune respectarea obligațiilor asumate.
Așadar,față de înscrisurile depuse de apelantă ,intimatele aveau sarcina de a proba efectuarea plății sumelor înscrise în factură sau neconcordanța acestor sume față de împrejurarea predării unei decizii CAS pentru aplicarea unei chirii reduse,decesul beneficiarei contractului de închiriere nefiind o cauză care să le exonereze de această obligație față de disp. art. 249 C.pr.civ. ,potrivit cărora cel ce face o susținere în cursul judecății trebuie să o dovedească .Potrivit pct. 8.6 din contract,în situația în care pacientul decedează,contractul rămâne în vigoare ,iar responsabilitatea pentru executarea obligațiilor contractuale revine moștenitorilor pacientului .De altfel ,debitul solicitat privește o perioadă cuprinsă în timpul vieții pacientei ,aceasta decedând în cursul lunii septembrie 2014,potrivit celor susținute de intimata M. Cocuța,contractul fiind încheiat pe durată nedeterminată ,iar potrivit pct. 3.2 durata minimă de închiriere este de 1 lună(30 zile) și orice fracționare a lunii de contract se va rotunji la o lună întreagă..
În considerarea celor mai sus arătate,ambele intimate datorează apelantei suma de 662,56 lei reprezentând chirie și suma de 339,76 lei reprezentând penalități de întârziere ,aferente acestui debit ,calculate până la data introducerii cererii de chemare în judecată.
În consecință,constatând că prima instanță de judecată ,respingând cererea pe considerentul necesității administrării unor probe incompatibile cu procedura cererilor de valoare redusă ,nu a intrat în cercetarea fondului,tribunalul,în temeiul art. 480 alin. 3 C.pr.civ. ,va admite apelul formulat de apelanta S.C. A. L. VITALAIRE ROMÂNIA S.R.L,va anula sentința și rejudecând fondul va admite acțiunea,în sensul că va obliga pârâtele, în solidar, să plătească reclamantei suma de 662,56 lei reprezentând chirie și suma de 339,76 lei reprezentând dobândă până la data introducerii cererii de chemare în judecată.
În temeiul art. 453 rap. la art. 451 C.pr.civ. ,va obliga pârâtele să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 323 lei reprezentând taxe judiciare de timbru și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta S.C. A. L. VITALAIRE ROMÂNIA S.R.L sediul în Iași, ..42, . Iași, . împotriva Sentinței civile nr. 1009/12.05.2015, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în dosarul nr. _, intimate fiind D. P. - D. prin moștenitor MOCANU COCUȚA domiciliată în Vînju M., ., județul M., și B. M. domiciliată în Câmpulung, ..8, ., ..
Anulează sentința și rejudecând fondul admite acțiunea.
Obligă pârâtele ,în solidar, să plătească reclamantei suma de 662,56 lei reprezentând chirie și suma de 339,76 lei reprezentând dobândă până la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Obligă pârâtele să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 323 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.10.2015.
Președinte, S. I. Ț. | Judecător, A. A. | |
Grefier, I. B. |
Red/Tehn. S.I.Ț.
27.10.2015/ 5 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 3777/2015. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 3548/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
