Revendicare imobiliară. Decizia nr. 860/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 860/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 860/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 860/2015
Ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. I. Ț.
Judecător M. D. B.
Judecător A. D.
Grefier I. V. H.
S-a luat spre examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurenta A. D. STATULUI - REPREZENTATA LEGAL PRIN P. I. D. H. M. împotriva Senținei Civile nr. 1144/27.05.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data 19.11.2015 și s-au consemnat în încheierea din acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea inițial la data de 26.11.2015 și ulterior pentru astăzi 03.12.2015 când, în aceeași componență, deliberând, a pronunțat:
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față ;
Constată că, prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul_ pe rolul Judecătoriei Pitești, reclamanta A. D. STATULUI (ADS) a chemat în judecată . prin primar, solicitând instanței obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate și posesie clădirea și terenul aferent Circumscripției Sanitar - Veterinare M., jud. Argeș, cu o suprafață construită de 103 mp și teren aferent 328 mp.
În considerente reclamanta a arătat în esență, că în temeiul Legii 268/2001, lege prin care reclamanta a fost înființată, s-a preluat prin protocol de la Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, contractele de concesionare a activității sanitar-veterinare de interes național și unele bunuri imobile, proprietatea statului cuprinse în anexele 1 și 2 ale HG 446/1999 la valoarea de inventar stabilită de Comisia desemnată în anexa 1 la Ordinul MAAP nr. 17/2002.
În continuare, a arătat reclamanta că inspectoratele sanitar-veterinare s-au reorganizat în direcții sanitar veterinare, care la nivel local acționează prin CSV-uri, că prin protocoalele de predare-preluare nr. 800/12.02.2002 și nr._/13.02.2002 clădirea CSM M. din Județul Argeș a fost predată către reclamantă, ea aparținând inițial domeniului public al statului.
Cu toate acestea, la data de 16.05.2002 a fost emisă HG 447/2002 privind atestarea domeniului public al județului Argeș care, prin anexele sale, cuprinde CS M. în domeniul public al comunei.
Ulterior, prin HG 661/29.04.2004 s-a modificat anexa 2 a hotărârii și s-a trecut CSM M. în domeniul privat al statului în scopul vânzării, iar prin OUG 89/4.11.2004 s-a aprobat vânzarea bunurilor imobile în care se desfășoară activități sanitar-veterinare, inclusiv aceasta, care figura ca bun aparținând domeniului privat al statului.
Odată cu . HG 661/2004 au fost trecute din domeniul public în domeniul privat al statului toate clădirile în care își desfășoară activitatea circumscripțiile sanitar veterinare, care, conform art. 3 al. 5 urmează a fi vândute de MAPDR, în numele statului, prin Agenția D. Statului.
A apreciat reclamanta că prin actele normative ulterioare și superioare s-a abrogat implicit HG 447/2002, conform normelor de tehnică legislativă impuse de Legea 24/2000, astfel încât reclamanta se consideră îndreptățită să revendice imobilul.
Prin sentința civilă nr.9403/9.11.2012 s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Pitești și s-a declinat competența către Judecătoria Câmpulung, cauza primind termen la 16.01.2013.
La data de 25.01.2013 pârâta ., a depus la dosar adresa nr. 164/24.01.2013, cu caracter de întâmpinare, din care rezultă următoarele: prin hotărârea nr. 15/17.08.1999 a Consiliului Local M. s-a însușit inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei M., printre care se află și acest imobil, care a fost aprobat prin HGR nr. 447/16 mai 2002.
Imobilul s-a aflat în proprietatea permanentă a comunei din anul 1933 până în anul 1992 ajungând, în timp, într-o stare avansată de deteriorare.
În perioada 1992 - 1996 în urma unei înțelegeri între primar și Direcția Sanitar - Veterinară imobilul a fost pus la dispoziția DSV, care l-a renovat și l-a extins. Întrucât localitatea are mare nevoie de un sediu în care să se desfășoare activitatea sanitar - veterinară, lasă la aprecierea instanței pronunțarea unei hotărâri care să ateste dreptul de proprietate.
La data de 06.02.2013 reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a HGR 447/2002 și a solicitat suspendarea judecării prezentei cauze și înaintarea dosarului la instanța de contencios administrativ, conform procedurii în vigoare la acea dată, pentru a se pronunța asupra excepției. Prin încheierea din 6.02.2013 instanța a suspendat judecarea cauzei conform art. 4 din Legea 554/2004, raportat la art. 3 și 8 C. și a înaintat dosarul către Curtea de Apel București spre soluționare.
Excepția de nelegalitate a fost soluționată definitiv prin Decizia nr. 4700/9 dec. 2014 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul Agenția D. Statului împotriva sentinței civile nr. 1784 din 3 iunie 2013 a Curții de Apel București, menținând soluția acestei instanțe de respingere a excepției de nelegalitate a HGR 447/2002.
Cauza a fost retrimisă Judecătoriei Câmpulung pentru soluționarea cererii de revendicare, primind termen de judecată la data de 15.04.2015.
În cauză s-a administrat proba cu acte și însușiri și s-au solicitat relații de la organele abilitate de lege.
La data de 25 mai 2015 . instanței adresa nr. 1842/25 mai 2015, prin care a adus la cunoștință instanței faptul că, în prezent, imobilul în litigiu este folosit de medicul veterinar B. N. în temeiul unui contract de concesiune încheiat cu Agenția D. Statului.
A mai arătat pârâta că imobilul s-a aflat în proprietatea comunei din anul 1933, iar prin HGR 447/2002 a fost înregistrat în domeniul public și privat al comunei M..
A mai arătat pârâta că singura înțelegere existentă între primarul localității și DSV Argeș s-a referit la folosirea gratuită a imobilului în perioada anilor 1992 - 1996, perioadă în care DSV Argeș a investit în renovarea și extinderea construcției, dar nu s-a identificat la nivelul primăriei în perioada anilor 1990- 2000 nici o hotărâre de aprobare a închirierii sau concesionării imobilului către DSV Argeș sau ADS.
A apreciat pârâta că în mod greșit a fost înregistrat imobilul în anexa HG 446/6.03.1999 și a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 1144/27.05.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpulung s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. D. STATULUI în contradictoriu cu pârâta .
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, imobilul revendicat este constituit din construcție în suprafață de 103 mp și teren aferent în suprafață de 400 mp, situat în ..
Respectivul imobil este în proprietatea comunei M. din anul 1933, când apare în inventarul localității cu denumirea de grajd comunal și teren aferent.
Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 15/17 august 1999 s-a aprobat anexa 4 privind inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei M., județul Argeș, inventar întocmit conform Normelor tehnice pentru întocmirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, aprobat prin HG 548/8 iulie 1999.
Ulterior întocmirii acestui inventar, s-a emis Nota de fundamentare avizată de Ministerul Justiției ce a stat la baza proiectului de act normativ întocmit conform Legii 24/2000 și HG 555/2001, iar prin HGR 447/2002 au fost atestate bunurile aparținând domeniului public cuprinse în cele 100 de anexe ce fac parte din prezenta hotărâre, cele ale localității M. figurând în anexa 61 publicată în Monitorul Oficial nr. 609 bis din data de 16 august 2002.
Reclamanta, după cum arată chiar în cererea introductivă, a fost înființată prin Legea 268/2001 publicată în Monitorul Oficial nr. 299/7.06.2001, deci la aproape 2 ani după emiterea hotărârii Consiliului Local nr. 15/1999, când procesul legislativ de inventariere și stabilire a regimului juridic era în plină desfășurare.
Așadar, la momentul inventarierii bunurilor din domeniul public și privat al localităților, reclamanta nici măcar nu există.
A arătat reclamanta că prin scrisoarea comună a Ministerului Finanțelor și Ministerului Agriculturii și Alimentației nr._/_/16.07.1990, s-a încheiat protocolul prin care . DSV Argeș dispensarele veterinare din această localitate.
Acest document nu a fost depus la dosar, reclamanta încălcându-și obligația procedurală de a proba cele afirmate.
Pârâta invocă o altă stare de fapt.
Astfel, a arătat pârâta, în perioada anului 1992 grajdul comunal aflat în inventarul său încă din anul 1933, ajunsese într-o stare avansată de degradare. Ca urmare, primarul din acea vreme a permis DSV Argeș să desfășoare activități specifice sanitar veterinare în respectivul imobil, în schimbul folosinței imobilului, DSV Argeș renovându-l și extinzându-l de la 80 mp la 103 mp, așa cum se regăsește el în prezent.
Această operațiune poate naște în patrimoniul DSV Argeș cel mult un drept de creanță, nicidecum nu este de natură a produce un transfer al dreptului de proprietate asupra imobilului.
Ulterior, prin HG 446/6.03.1999 s-a aprobat concesionarea unor activități sanitar veterinare și a unor bunuri imobile proprietate publică a statului, iar prin HG 661/2004 s-au trecut bunuri imobile din domeniul public al statului în domeniul privat al statului în scopul vânzării, vânzare care a fost aprobată prin OUG 89/4.11.2004.
A apreciat reclamanta că prin acte normative ulterioare și superioare CSV-ul menționat a fost cuprins în domeniul privat al statului și administrarea sa, acesta fiind și motivul pentru care a invocat excepția de nelegalitate a HGR 447/2002.
Această argumentație a fost însă respinsă prin ..06.2013 a Curții de Apel București, în considerente reținându-se că HG 447/2002 reprezintă un act administrativ cu caracter individual ce reglementează o situație juridică concretă, în raport cu subiecte juridice precis determinante, soluție ce a intrat în puterea lucrului judecat.
Așa fiind, la acest moment instanța constată că pârâta face dovada nașterii și continuității dreptului de proprietate asupra imobilului în patrimoniul său conform art. 480 și următoarele Vechiul Cod Civ. aplicabil față de data introducerii acțiunii, în timp ce reclamanta nu reușește să probeze transferul dreptului de proprietate.
În aceste condiții instanța, având în vedere dispozițiile art. 480 și urm. Vechiul Cod civil, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Totodată s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs recurenta A. D. STATULUI - REPREZENTATA LEGAL PRIN P. I. D. H. M. care a considerat-o nelegală și netemeinică după cum urmează:
Instanța de fond a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a prevederilor legale din materia fondului funciar și a actelor normative care reglementează activitatea ADS dând eficiență unei hotărâri adoptată de Consiliul Local în detrimentul unor legi, hotărâri de guvern și ordonanțe de urgență reținându-se în mod greșit că ADS nu a dovedit transferul dreptului de proprietate .
În acest sens se invocă din p. art. 4 din HG 477/1990 precum și HG nr. 466/1999 și Protocolul de predare preluare d nr. 800/2002 și_/2002 încheiate în baza Ordinului 17/2002 potrivit cu care imobilul din litigiu a fost concesionat din patrimoniul Ministerului Agriculturii și patrimoniul ADS și predat acestuia pentru ca ulterior prin HG 661/2004 să fie aprobată trecerea unor bunuri imobile din domeniul public al statului în domeniul privat al statului în scopul vânzării în anexa 2 fiind prevăzut și imobilul CSV M. arătându-se că potrivit OUG 89/2004 aprobată prin Legea 111/2005 se menționează în anexă imobilul din litigiu ca bun aparținând domeniului privat al statului urmând ca potrivit HG 661/2004 clădirile în care își desfășoară activitatea în circumscripțiile sanitar - veterinare să fie vândute de către minister în numele statului prin ADS .
Referitor la bunul imobil se arată că baza OUG 89/2004 recurenta prin efectul legii exercită în numele statului prerogativele dreptului de proprietate asupra imobilului ,acesta fiind un administrator al bunului respectiv în timp ce pârâta nu a efectuat nici un act de administrare menționându-se că imobilul face parte din bunurile concesionate de către ADS pentru desfășurarea unor activități sanitare – veterinar publice de interes național, fără a se putea schimba destinația lor.
Se solicită a se constata că pârâta de la data adoptării HCL nr 15/17.08.1999 și până în prezent nu a efectuat nici un act de administrare asupra imobilului ,astfel că reclamanta deține prin efectul legii un drept de proprietate asupra imobilului aferent CSV M., în cauză fiind pronunțată o hotărâre nelegală potrivit art. 304 pct.7 și 8 C.pr.civ. și art. 480 C.civ.
Intimata – pârâtă legal citată nu a formulat întâmpinare potrivit art. 115 C.pr.civ.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și care se încadrează în motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. precum și analizând cauza sub toate aspectele potrivit art. 304 ind. 1 Cpr.civ. ,tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză se constată că recurenta reclamantă a invocat atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin motivele de recurs faptul că aceasta are calitatea de proprietar al clădiri și terenului aferent Circumscripției Sanitar -Veterinar M., județul Argeș cu suprafața construită de 103 mp și teren în suprafață de 328 mp arătând și faptul că imobilul respectiv ce aparține domeniului privat al statului în baza HG 661/2004, a făcut și obiectul HCL nr 15/17.08.1999 emisă de Consiliul Local al comunei M. care de la data adoptării acestei hotărâri și până în prezent nu a efectuat nici un act de administrare asupra imobilului .
De asemenea, prin relațiile comunicate de primăria comunei M. înregistrate sub nr. 1842/25.05r.2015 ( fila 77 dosar fond) a rezultat că imobilul în litigiu este folosit de cabinet individual sanitar-veterinar dr. B. N. în baza contractului de concesiune încheiat cu ADS menționându-se că între reclamant și . existat niciodată o înțelegere cu privire la acest imobil.
Se mai arată faptul că, . în evidență imobilul respectiv, însă nu a exercitat nici un a t de administrare asupra imobilului ,acesta fiind concesionat pe termen lung potrivit HG nr. 446/06.03.1999 Direcției Sanitar Veterinare Argeș în vederea exercitării unor activități sanitar veterinar publice de interes național .
Astfel, în mod constant s-a susținut de către pârâtă că bunul imobil a figurat în mod legal în inventarul domeniului public al comunei M. potrivit HCL 15/ 17.08.1999, însă nu a efectuat nici un act de administrare a bunului ,acesta fiind concesionat Direcției Sanitar - Veterinare Argeș de către ADS .
Prin urmare, în cauză se va reține că acțiunea în revendicare promovată de recurenta – reclamantă întemeiată pe disp.art. 563 C.civ. trebuie examinată prin prisma condițiilor prevăzute de acest text de lege potrivit cu care proprietarul unui bun are dreptul de a revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept, în cauză impunându-se a se examina dacă pârâta are calitatea de posesor sau persoană care îl deține fără drept.
În raport de considerentele menționate anterior, rezultă însă că pârâta nu a efectuat nici un act de administrare și nici nu a deținut efectiv bunul imobil din litigiu, în cauză nefiind administrată nici o altă probă din care să rezulte calitatea de posesor sau detentor al bunului ,ci doar faptul că imobilul din litigiu figurează în evidențele și în inventarul domeniului public al comunei M. în baza HCL nr. 15/1999 .
Astfel, prin posesie sau deținere a unui bun se înțelege exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de către persoana care îl stăpânește și care se comportă ca un proprietar potrivit art 916 C.civ., în cauză nefiind făcută dovada exercitării în fapt a acestor prerogative de către pârâtă, bunul imobil fiind concesionat chiar de către reclamantă unui cabinet individual veterinar .
Față de aceste aspecte tribunalul va reține că în cauză nu se poate aprecia asupra admisibilității acțiunii în revendicare în condițiile în care recurenta reclamantă nu a făcut dovada stăpânirii în fapt a bunului imobil din litigiu de către pârâtă potrivit art. 563 C.civ pentru a se putea analiza susținerile și criticile legate de calitatea de proprietar a reclamantei potrivit dispozițiilor legale menționate în motivele de recurs.
Pentru aceste considerente, tribunalul în temeiul art 304 ind.1 și art. 304 pctr.9 C.pr.civ. rap la art. 563 C.ciuv. și art. 312 C.pr.civ. va respinge recursul reclamantei ,ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. D. STATULUI - REPREZENTATA LEGAL PRIN P. I. D. H. M. cu sediul în București, ..43, sector 1 împotriva Sentinței Civile nr. 1144/27.05.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în contradictoriu cu intimata . cu sediul în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2015.
Președinte, S. I. Ț. | Judecător, M. D. B. | Judecător, A. D. |
Grefier, I. V. H. |
Red. M.D.B.
Tehn D.T./ 2 ex
04.01.2016
| ← Cereri. Decizia nr. 3813/2015. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 3777/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
