Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 2523/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2523/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 2523/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 2523/2015
Ședința publică de la 16 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător G. D. N.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare apelul formulat de către reclamanta . SA, împotriva sentinței civile nr.126 din data de 12.01.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești, intimată-pârâtă fiind A. DE P. MARASESTI 917, având ca obiect „cerere de valoare redusă”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic P. C. C. pentru apelanta-reclamantă, lipsind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Reprezentantul apelantei-reclamantă depune la dosar delegație de reprezentare și solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru prezentarea apărătorului ales al intimatei-pârâtă.
Tribunalul având în vedere solicitarea reprezentantului apelantei-reclamantă, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare au răspuns consilier juridic P. C. C. pentru apelanta-reclamantă și avocat M. F. pentru intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Reprezentantul apelantei-reclamantă arată că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
Avocatul intimatei-pârâtă arată că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
Tribunalul acordă cuvântul pe probe.
Reprezentantul apelantei-reclamantă solicită proba cu înscrisurile de la dosar.
Avocatul intimatei-pârâtă solicită proba cu înscrisurile de la dosar.
Tribunalul având în vedere dispozițiile art.478 alin.2 și art.479 alin.2 din Codul de procedură civilă, cu raportare la art.254 din Codul de procedură civilă, încuviințează apelantei-reclamantă proba cu înscrisurile depuse în apel și ia act că intimata-pârâtă nu solicită administrarea de probe noi în apel.
Părțile având pe rând cuvântul arată că nu au alte cereri de formulat în cauză.
Tribunalul acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei-reclamantă solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu modificarea sentinței de fond în sensul admiterii acțiunii și obligarea debitoarei la plata sumelor reprezentând penalități de întârziere. De asemenea, solicită respingerea excepției prescripției extinctive având în vedere faptul că, potrivit Decretului nr.167/1958, a intervenit o întrerupere a cursului prescripției, determinat de faptul că debitoarea a întârziat la plată și a achitat în mod succesiv facturile emise, ceea ce a determinat ca de la ultima plata efectuată, să curgă un nou termen de prescripție. Astfel, potrivit înscrisurilor de la dosar consideră că se încadrează în acest termen general de prescripție. Solicită a se lua act de faptul că între cele două părți a fost semnat un contract de furnizare care potrivit art.1270 reprezintă legal părților și potrivit căruia au fost emise facturile care sunt anexate la dosar. Potrivit art.18 alin.2 din acest contract, neachitarea facturilor în termenul scadent a determinat perceperea de penalități de întârziere. Potrivit motivelor expuse, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatei-pârâtă solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică. Arată că apelanta-reclamantă nu a calculat penalități de întârziere pentru fiecare factură fiscala de energie termică în parte, ci a cumulat pentru un număr de 37 de facturi fiscale, penalități de întârziere printr-o singură factură fiscală în 2011. Este adevărat că intimata-pârâtă nu a achitat la termenul scadent factura de energie termică emisă, însă data de la care începe termenul de prescripție nu poate fi determinat. Termenul de prescripție chiar daca este luat de la ultima plata efectuată respectiv 07.01.2010, termenul de prescripție s-a împlinit pentru accesoriu, pentru că acțiunea a fost introdusă la 01.08.2014. Solicită a se observa că pe coloana de „date achitare”, toate facturile emise au fost achitate, ultima factură fiind achitată în 08.07.2011. Nici prin cererea de apel nu s-a făcut dovada că exista un alt motiv de întrerupere al termenului de prescripție. Potrivit motivelor expuse, solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față ;
Constată că,prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.08.2014, reclamanta . SA a solicitat instanței obligarea pârâtei A. DE P. MARASESTI 917 la plata sumei de 917 lei reprezentând penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat în esență, că între părți s-au desfășurat relații comerciale, reclamanta furnizând pârâtei energie termică în perioada 13.11._11, emițându-se mai multe facturi pentru care s-au calculat penalități de întârziere de 917 lei conform facturii din data de 31.08.2011, sumă pe care pârâta nu a achitat-o.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1030 din C.p.c, privind procedura specială referitoare la cererile cu valoare redusă.
În probațiune, a depus la dosar înscrisuri.
Cererea este legal timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Prin sentința civilă nr..126 din data de 12.01.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune.
S-a respins cererea formulată de reclamanta . SA, în contradictoriu cu pârâta A. DE P. MARASESTI 917.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, excepția prescripției dreptului la acțiune este o excepția de fond, întrucât privește exercițiul dreptului la acțiune, absolută, întrucât privește încălcarea unor dispoziții de ordine publică, și peremptorie, întrucât tinde la stingerea procesului.
Prescripția dreptului la acțiune constă în stingerea acelei componente a dreptului la acțiune, care este posibilitatea titularului dreptului de creanță de a obține obligarea subiectului pasiv la executarea obligației corelative sau la recunoașterea dreptului subiectiv contestat.
Conform art. 6 alin. 4 din C.civ adoptat prin Legea 287/2009, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Potrivit art. 3 alin. 1 din Decretul 167/1958, termenul general de prescripție în cazul acțiunilor personale prin care se urmărește valorificarea unui drept de creanță este de 3 ani.
Conform art. 7 din Decretul 167/1958, termenul de prescripției începe să curgă de la momentul nașterii dreptului la acțiune, în cazul drepturilor de creanță de la momentul împlinirii scadenței.
În ceea ce privește drepturile accesorii, cum sunt dobânzile sau penalitățile de întârziere, conform art. 1 alin. 2 din Decretul 167/1958, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune
În cauză, creditoarea urmărește valorificare unui drept de creanță accesoriu, însă pentru dreptul de creanță principal reprezentat de contravaloarea energiei termice furnizate, termenul de prescripție s-a împlinit până la data sesizării instanței, nefiind dovedi nicIun caz de întrerupere a termenului de prescripție, astfel că, în baza art. 1 alin. 2 din Decretul 167/1968, instanța a constatat că s-a stins dreptul la acțiune privind plata penalităților de întârziere și a admis excepția invocată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamanta . SA,apel înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 25.03.2015 sub nr._ .
În motivarea în fapt a apelului se arată că sentința este nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit s-a reținut prescripția dreptului la acțiune deoarece în raport de disp.art. 2512 din noul cod civil ,organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu,, iar această nu operează de plin drept, iar pe de altă parte se mai arată că între părți există un contract semnat de către acestea, ce prevede plata penalităților, iar penalitățile au fost facturate ca urmare a calculului rezultat din situația analitică a penalităților
Se mai arată că instanța de fond nu ar fi avut rol activ deoarece nu a pus în vedere petetei să depună facturile de plată care au generat penalitățile .
Se mai arată totodată că suma pretinsă privind cuantumul penalităților cuprinde o creanță certă, lichidă și exigibilă .
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate,tribunalul constată că apelul este fondat in parte pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Tribunalul constată că instanța de fond a procedat la respingerea cererii de chemare în iudecată constatând ca fiind prescris dreptul la acțiune .
Având în federe modalitatea de soluționare a cererii de chemare în judecată de către instanța de fond, se impune a se analiza cu prioritate în ce măsură dreptul la acțiune este sau nu prescris, având relevanță raportat la hotărârea pronunțată de către judecătorie, în ce măsură creanța îndeplinește condițiile prevăzute de lege, respectiv este certă și lichidă ,exigibilă pentru a admite cererea cu valoare redusă, doar in masura in care creanta se va constata ca fiind neprescisa chiar si in parte.
Nu se poate considera că este fondată susținerea apelantei potrivit căreia fata de disp.art.2512 din noul cod civil, organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu ,deoarece aceasta nu operează de plin drept, față de împrejurarea că pretențiile ce fac obiectul cererii de chemare în judecată sunt anterioare intrării în vigoare a dispozițiilor din noul cod civil, deoarece acesta a intrat în vigoare la data de 01.10.2011, ori pretențiile trebuia analizate în raport de dispozițiile legale în vigoare perioadei pentru care acestea sunt solicitate, în acest sens sunt și disp.art. 5 alin.1 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a codului civil.
Așa cum rezultă și din cererea de chemare în judecată se solicită de către reclamantă penalități de întârziere ca urmare a neachitării facturilor la termenul scadent, în sumă de 5.382,69 lei care vizează neachitarea debitului principal ca urmare a prestării serviciilor de furnizare a energiei termice pentru încălzire și pentru apă în perioada 13.11._11 ,iar acest debit accesoriu este cuprins în conținutul facturii din 31.08.2011 cu nr._.
Referitor la efectele contractului de furnizare a energiei termice nr. 347/01.08.2009 intimata nu a contestat efectele acestui contract de furnizare a energiei termice si nici nu a contestat raporturile juridice dintre părți după cum rezultă din motivele de apel, iar pe de altă parte nu este găsită ca fiind fondată nici critica apelantei potrivit căreia instanța de fond nu a avut rol activ ,deoarece nu i s-a cerut să depună la dosarul cauzei facturile care au generat penalitățile, raportat la împrejurarea că față de obiectul cererii de chemare în judecată și față de perioada de timp menționată în cererea principală, față de conținutul facturii ce cuprinde plata penalităților de întârziere se poate soluționa excepția prescripției dreptului material la acțiune pe baza inscrisurilor depuse in dovedirea actiunii..
De altfel, potrivit mențiunilor din cererea de chemare în judecată și față de înscrisurile depuse în dovedirea acțiunii, se reține că s-au atașat cererii de chemare în judecată atât factura privind plata penalităților de întârziere,cât și facturile care ar fi generat plățile restante de către pârâtă.
Având în vedere cele arătate anterior de către tribunal față de faptul ca aceste penalități de întârziere sunt pretinse ca urmare a neachitării facturilor la termenul scadent, în sumă de 5382, 69 lei care vizează neachitarea debitului principal ca urmare a prestării serviciilor de furnizare a energiei termice pentru încălzire și pentru apă în perioada 13.11._11 dreptul la actiune privind penalitatile de intirziere nu este prescris pentru facturile nr._/15.12.2010,
nr._/15.04.2011, nr._/13.05.2011, nr._/10.06.2011, in cuantum total de 767,44 lei.
Față de data de introducere a acțiunii, reținând incidența dispozițiilor Decretului nr. 167/1958, iar termenul de prescripție este de 3 ani nu se poate considera decât că celelalte facturi menționate în notele de calcul depuse la dosar au devenit scadente 30.07.2014, iar potrivit art 12 din Decretul 167/1958 când un debitor este obligat la prestații succesive ,dreptul la acțiune cu privire la fiecare dintre aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită și față de data devenirii scadente a debitului principal ,respectiv de la data achitării și până la data introducerii acțiunii a trecut un interval mai mare de 3 ani, neavând deci relevanță data menționată pe factura fiscală nr._/31.08.2011, care insa nu a fost acceptată la plată de către pârâtă, ca fiind data corectă pentru scadența penalităților de întârziere .
Conform art. 16 din Decretul Lg. nr. 167/1958 prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Potrivit art. 17 din Decretul nr. 167/1958 întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o. După întrerupere începe sa curgă o nouă prescripție. În cazul când prescripția a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecata ori de arbitrare sau printru-un act începător de executare, nouă prescripție nu începe sa curgă cât timp hotărârea de admitere a cererii nu a rămas definitiva sau, în cazul executării, până la îndeplinirea ultimului act de executare.
Astfel avind in vedere fisa clientului si situatia analitica a penalitatilor depuse in apel se retin plati partiale ale debitului principal care intrerup termenul de presciptie si pentru accesorii, iar termenul de prescritpie pentru accesorii trebuie calculat de la data platilor partiale ale debitului principal, tocmai pentru ca prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, si aceasta recunostere vizeaz si acesoriul, doar pentru facturilor nr._/15.12.2010, nr._/15.04.2011, nr._/13.05.2011, nr._/10.06.2011, in cuantum total de 767,44 lei, ., platile partiale fiind facute in interiorul termenului de pescriptie al debitului principal.
Tribunalul constată că referitor la debitul neconstatat ca fiind prescris ca, neplata la termen a facturilor scadente a determinat calculul penalităților de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, în temeiul art. 18 al. 2 lit. a din Convenție, iar penalitățile au fost facturate ca urmare a calcului rezultat din situația analitică a penalităților.
Tribunalul constata ca in conformitate disp.art. 969VC, contractul valabil are putere de lege între părțile contractante, iar în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență ,creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, iar in acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic .
Avind in vedere prevederile conventiei partilor, conform careia partile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principalese impune acordarea penalitatilor de intirziere pentru care nu s-a
constatat prescris dreptul material la actiune.
In temeiul art. 451 Cpr civ . se va obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 75 lei, cheltuieli de judecata fond si apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul. formulat de către reclamanta . SA cu sediul în P., Calea Bucuresti, ., jud. Argeș, împotriva sentinței civile nr.126 din data de 12.01.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești, intimată-pârâtă fiind A. DE P. MARASESTI 917 cu sediul în P., E. G., .. Argeș
Anuleaza sentinta si, rejudecand fondul, admite in parte actiunea.
Obliga parata la plata catre reclamanta a penalitatilor de intarziere aferente facturilor nr._/15.12.2010, nr._/15.04.2011, nr._/13.05.2011, nr._/10.06.2011, in cuantum total de 767,44 lei.
Respinge in rest actiunea, ca fiind prescris dreptul material la actiune.
Obliga parata la plata catre reclamanta a sumei de 75 lei, cheltuieli de judecata fond si apel.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 16.09.2015.
Președinte, A. M. | Judecător, G. D. N. | |
Grefier, G. G. |
Red.G.D.N.
Tehn D.T./GDN/ 4 ex
01.10.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2624/2015. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2616/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
