Contestaţie la executare. Decizia nr. 900/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 900/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 2190/216/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 900/2015
Ședința publică de la 24 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE MARIANA VÂRGĂ
Judecător E. A.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, apelul formulat de contestatorul Ț. I. I., împotriva sentinței civile nr.944/2014 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimată fiind R. F., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică apelantul-contestator asistat de avocat C. V. și intimata asistată de avocat M. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocat C. V., pentru apelantul-contestator, depune la dosar împuternicire avocațială și solicită să se constate că intimata nu a depus la dosar întâmpinare.
Avocat M. D., pentru intimată depune la dosar împuternicire avocațială și arată că a primit motivele de apel, dar că nu a înțeles să formuleze întâmpinare, precizând că nu invocă nici o excepție și nici nu solicită alte probe în cauză.
Avocat C. V., pentru apelantul-contestator, solicită proba cu înscrisuri care nu se află depuse la dosar, pentru a face dovada că pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș se află și contestația la executare formulată de intimată împotriva sentinței civile 1049/2002, care are termen de judecată la data de 02.04.2015, dosar în care părțile au calitate procesuală inversă, sentință prin care terenul în litigiu este atribuit în lotul apelantului. Solicită acordarea unui nou termen de judecată după data de 02.04.2015 pentru a se putea prezenta instanței contestația formulată de intimată, pentru că la termenul anterior s-a solicitat de către intimată posibilitatea stingerii litigiului pe cale amiabilă.
Avocat M. D., pentru intimată, solicită respingerea cererilor formulate de către apărătorul contestatorului, întrucât la fond a depus copia contestației și dovada certă că există pe rol cealaltă contestație. Nu se impune acordarea unui nou termen de judecată după data de 02.04.2015, cauzele nu au fost reunite pentru că nu a fost posibilă conexarea acestora, nu există temei legal pentru amânarea cauzei.
Avocat C. V., pentru apelantul-contestator, arată că din practicaua sentinței apelate rezultă că apărătorul intimatei a solicitat conexarea celor 2 dosare sau, suspendarea acestei cauze.
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei formulată de apărătorul intimatei, nefiind o soluție oportună și nici utilă, față de soluția instanței de fond și față de cererea concret formulată, această cerere nu-și găsește temei de amânare prevăzute în codul de procedură civilă .
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză și nici probe de solicitat.
Avocat C. V., pentru apelantul-contestator, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, rejudecarea cauzei în fond, modificarea sentinței, în sensul admiterii contestației la executare, cu cheltuieli de judecată. Arată că intimata nu se mai afla în termenul de a solicita executarea silită a hotărârii, aceasta se putea pune în executare de la momentul pronunțării deciziei 1855/2002, asta înseamnă decembrie 2002, deci cei 10 ani se împliniseră în anul 2012, a arătat că a mai existat o contestație formulată de intimata R. și a ajuns până la Curtea de Apel, care a stabilit că termenul este de 10 ani. Arată că instanța de fond, deși reține că s-a respins excepția de litispendență, prin motivare arată că dacă s-ar anula formele de executare silită s-ar aduce atingere autorității de lude lucru judecat. Precizează că deciziile Curții de Apel Pitești au fost atacate cu revizuire la ICCJ, au rămas 2 hotărâri irevocabile și ÎCCJ a spus că acestea nu sunt contradictorii, respingându-se revizuirea. Tot timpul s-a invocat că prima hotărâre este mai veche, dar niciodată nu s-a ținut cont de faptul că prima sentință pe anumite aspecte nu a respectat ordinea deschiderii succesiunilor și întinderea dreptului de proprietate. Arată că nu vede cum se încalcă autoritatea de lucru judecat, când pe terenul din litigiu nu se va putea executa niciodată această hotărâre., chiar intimata recunoaște acest lucru prin răspunsul la interogatoriu. Acest litigiu se putea soluționa numai prin înțelegerea părților, dar intimata nu a fost de acord.
Avocat M. D., pentru intimată,având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, cele menționate de apărătorul apelantului nu corespund realității și hotărârilor pronunțate de instanțele de judecată, fără cheltuieli de judecată. În ceea ce privește excepția tardivității invocată respingerea acestea, întrucât la dosar de fond fila 67 există cerere cererea de executare silită formulată de intimată la data de 18.06.2013 semnată de dânsul în calitate de apărător potrivit delegației de la fila 81, atunci această susținere este nefondată. La fila 75 este decizia Curții de Apel, care a evocat fondul, atunci 10 ani de zile curg de la această decizie respectiv de la data de 18.06.2003. Cererea de executare silită este formulată în termenul prevăzut de lege, respectiv în ultima zi, 18.06.2013.
Arată că sunt 2 titluri diferite care împart terenul din litigiu în 2 modalități diferite, titlul de proprietate al intimatei este primul, deci terenul din litigiu nu mai era în indiviziune, intimata era proprietar pe terenul respectiv. Arată că intimata a încercat soluționarea litigiului existent pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș pe cale amiabilă, dar contestatorul nu a dorit să mai ia legătura cu intimata.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată sub nr._, reclamantul Ț. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta R. F., anularea unor forme de executare începute de executorul judecătoresc E. M. în dosarul acesteia nr. 220/2013, întocmit la cererea pârâtei, titlul executoriu fiind reprezentat de sentința civilă nr. 2489/12 noiembrie 1997 a Judecătoriei Curtea de Argeș, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1855/2 decembrie 2002 și decizia civilă nr. 1145 R/18 iunie 2003 a Curții de Apel Pitești. S-a solicitat anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate de Judecătoria Curtea de Argeș la 28 iunie 2013, în dosarul nr._, deoarece, conform art. 705 C.pr.civ., dreptul de a cere executarea silită s-a prescris. De asemenea, s-a solicitat și că, în privința punerii în posesie a pârâtei pentru terenurile de 2996 mp din pct.,,Peste drum”, de 1468 mp. din pct.,,L. II și de 271 mp. din pct.,,Coasta Teilor”, toate situate în . Argeș și care au format lotul nr. 2 din decizia Tribunalului Argeș menționată mai sus, să se constate de către instanță că hotărârea nu poate fi executată. S-au solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat că, în ceea ce privește dreptul de a cere executarea silită, acesta s-a prescris conform art. 705 C.pr.civ. Acest termen este de 10 ani și a început să curgă la 18 iunie 2003 ( data pronunțării irevocabile a deciziei de recurs a Curții de Apel Pitești).Cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu la instanță s-a înregistrat la 25 iunie 2013, iar încheierea de încuviințare s-a pronunțat la 28 iunie 2013, deci după trecerea termenului de 10 ani. Astfel, încheierea de încuviințare a executării silite este nelegală, deoarece dreptul de a cere executarea era prescris. În paralel cu acel dosar început la Judecătoria Curtea de Argeș în anul 1997 a existat pe rolul instanței și dosarul nr. 2955/1998 în care s-a dezbătut succesiunea de pe urma defuncților Ț. S. și Ț. I.. Prin sentința civilă nr. 1049/26 iunie 2002 pronunțată în acest dosar, terenul din pct.,, Peste Drum” i-a revenit reclamantului Ț. I.. Această hotărâre a rămas irevocabilă prin decizia Curții de Apel Pitești nr. 20/R/MF/28 ianuarie 2004 pronunțată în dosarul nr. 4716/2003. În procesul respectiv s-a analizat și excepția de litispendență cu privire la bunurile partajabile din cele două litigii această excepție fiind însă respinsă. S-a solicitat apoi și revizuirea deciziei nr. 20/R/MF/28 ianuarie 2004 a Curții de Apel Pitești, deoarece aceasta cuprinde dispoziții potrivnice față de decizia nr. 1145/R/18 iunie 2003 a aceleiași curți de apel, însă Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia 8036/11 octombrie 2006 din dosarul nr._/2005, a respins cererea de revizuire. S-au menținut deci cele două hotărâri potrivnice, atât sentința civilă nr. 2489/12 noiembrie 1997, cât și sentința civilă nr. 1049/26 iunie 2002, ele neputând fi puse în executare fiindcă unele terenuri din acestea se suprapun. Ele aparțin ori reclamantului ori pârâtei, deci hotărârile respective nu pot fi executate silit.
Prin sentința civilă nr. 944/2014, Judecătoria Curtea de Argeș a respins contestația la executare, cu motivarea că, potrivit art. 705 C.pr.civ., dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani. Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită. În cazul hotărârilor judecătorești și arbitrale, termenul de prescripție începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.
În speță, acest termen este de 10 ani, fiind vorba de o executare silită a unor bunuri imobile revenite prin partaj. Titlul executoriu care se execută este sentința civilă nr. 2489/12 noiembrie 1997 pronunțată de către Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. 1403/1994 și rămasă definitivă prin decizia Tribunalului Argeș nr. 1855/02 decembrie 2002, pronunțată în dosarul nr. 1700/2000 și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1145/R/18 iunie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. 2745/2003. Pârâta R. F. a solicitat executarea silită a acestei hotărâri la executorul judecătoresc E. M., care a format dosarul de executare nr. 220/2013, cererea sa fiind înregistrată la executor la data de 18 iunie 2013 (f.67).
Potrivit art. 708 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., cursul prescripției se întrerupe pe data depunerii cererii de executare silită, însoțită de titlul executoriu, chiar dacă aceasta a fost adresată unui organ de executare necompetent. Art. 2552 alin. 1 C.civ. stabilește că un termen de prescripție stabilit pe ani se împlinește în ziua corespunzătoare din ultimul an, în cauza noastră acest termen împlinindu-se exact în ziua de 18 iunie 2013, când s-a înregistrat cererea de executare silită de către pârâtă la executor.
Astfel, excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a fost respinsă de către instanță.
Pe fondul cauzei, s-a apreciat că prezenta contestație la executare este nefondată.
Pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș a existat dosarul nr. 1403/1994, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2489/12 noiembrie 1997 – care reprezintă titlul executoriu în baza căruia s-a pornit prezenta executare silită la cererea lui R. F. – dosar în care s-a dispus ieșirea din indiviziune între moștenitorii de pe urma defunctului Ț. I. (tatăl reclamantului și bunicul pârâtei). Terenul din pct. ,,Acasă – Peste Drum” în suprafață de 2996 mp., singurul în litigiu în cauza de față, i-a revenit în lot moștenitorilor lui Ț. N. (pârâtei R. F.). Pârâta a mai primit în proprietate și terenurile în suprafață de 1468 mp. în pct.,,L. II” și de 271 mp. în pct.,,Coasta teilor”.
În paralel, pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș a existat și dosarul 2955/1998, în care s-au dezbătut succesiunile defuncților Ț. S. și Ț. I. și în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1049/26 iunie 2002. Cu acest prilej, terenul din pct.,,Acasă –Peste Drum” i-a revenit în lot lui Ț. I., reclamantul.
Astfel, așa cum a reținut și expertul D. I. în lucrarea depusă la prezentul dosar, s-a ajuns ca terenul din pct. ,,Acasă-Peste Drum” să se suprapună, dacă ne raportăm la sentința civilă nr. 2489/1997 (prima hotărâre de partaj), o parte din terenul de 2.996 mp ce i-a revenit pârâtei R. F. prin acea hotărâre judecătorească regăsindu-se în lotul reclamantului Ț. I. revenit prin partaj în urma celei de-a doua hotărâri judecătorești, respectiv sentința civilă nr. 1049/2002.
În cel de-al doilea litigiu privitor la partajul dintre părți, s-a ridicat excepția de litispendență, însă această excepție a fost respinsă ca neîntemeiată. Apoi s-a cerut și revizuirea pe motivul că există două hotărâri judecătorești potrivnice, însă și această cerere a fost respinsă de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 8036/11 octombrie 2006 pronunțată de Secția civilă și de proprietate intelectuală în dosarul nr._/1/2005. Cele două hotărâri judecătorești au rămas, așadar, neschimbate și ambele constituie titluri executorii ce pot fi executate silit, potrivit legii.
Faptul că, la executarea silită, s-a constatat că o porțiune din terenurile ce le-au revenit părților prin partajele ce au făcut obiectul celor două dosare din 1997 și 1998 se suprapune, nu constituie un motiv pentru o contestație la executare raportat la art. 711 C.pr.civ., atâta vreme cât hotărârile judecătorești ce constituie titluri executorii nu au fost modificate pe alte căi legale. Deci, executarea silită pornită de pârâta R. F. în baza sentinței civile nr. 2489/12 noiembrie 1997 a Judecătoriei Curtea de Argeș, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1855/2 decembrie 2012 a Tribunalului Argeș și prin decizia civilă nr. 1145/R/18 iunie 2003 a Curții de Apel Pitești, este perfect legală. A proceda la anularea unor forme de executare silită întocmite în baza acestui titlu executoriu pentru motivul invocat de reclamant ar însemna să se aducă atingere autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil în procedura contestației la executare de față.
În raport de cele ce precedă, în baza art. 713 și 716 C.pr.civ., instanța a respins ca nefondată contestația la executare formulată de reclamantul Ț. I..
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul pe care a criticat-o pentru următoarele: în mod greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, în contextul în care încheierea de încuviințare a executării silite s-a pronunțat la data de 28.06.2013, iar cererea de încuviințare a fost înregistrată la 25.06.2013, cu depășirea termenului legal de 10 ani; înregistrarea cererii la B. E. M. la data de 18.06.2013 ridică mari suspiciuni, iar termenul de prescripție a început să curgă la data de 02.12.2002, data pronunțării deciziei nr. 1855 a tribunalului Argeș; în mod greșit s-a apreciat de către instanța de fond faptul că dacă s-ar anula actele de executare s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat a titlului executoriu, deși executarea silită a celor două hotărâri este imposibilă datorită suprapunerii terenurilor.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 477 Ncpc, tribunalul reține următoarele:
Prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică în cauză, când, în baza probatoriului administrat, a constatat neîntemeiate excepția prescripției executării silite, dar și contestația la executare, pe fondul acesteia.
Referitor la primul aspect invocat, tribunalul reține că, în mod corect, s-a avut în vedere ca termen de pornire a prescrierii executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2489/1997, data pronunțării deciziei civile nr. 1145/R, respectiv, 18.06.2003, data la care titlul executoriu s-a definitivat.
Astfel, la 18.06.2013, data la care s-a depus la executorul judecătoresc cererea de declanșare a procedurii execuționale, (f. 67, dosar fond), în raport de prevederile art. 708 alin. 1 pct. 2 Ncpc, aplicabil în cauză, nu era împlinit termenul de prescripție de 10 ani prevăzut de art. 706 Ncpc.
Cât privește fondul contestației la executare, în mod corect, s-a constatat că, atâta timp cât titlul executoriu este valabil, nefiind modificat prin exercitarea unei căi ordinare sau extraordinare de atac, acesta fiind singurul motiv de contestație invocat, nu se poate reține nevalabilitatea actelor de executare.
Nu există nici un motiv de nelegalitate a actelor de executare, din moment ce acestea au la bază o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar faptul că mai există o altă hotărâre, tot irevocabilă, ce vizează același teren supus executării nu poate fi imputat intimatei care, în lipsa unei executări benevole a titlului său, a apelat la procedura execuțională.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 480 Ncpc, se reține că apelul de față nu este întemeiat, urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către TUGURIN I., domiciliat în comuna Valea Danului, ., jud. Argeș împotriva sentinței civile nr. 944/2014 pronunțată de judecătoria Curtea de Argeș în prezenta cauză, intimată fiind R. F., domiciliată în Curtea de Argeș, .. A2, ., jud. Argeș, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Martie 2015.
Președinte, M. V. | Judecător, E. A. | |
Grefier, E. R. |
E.A. 15 aprilie 2015/4 ex
| ← Pretenţii. Hotărâre din 24-03-2015, Tribunalul ARGEŞ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 253/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
