Pretenţii. Hotărâre din 24-03-2015, Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 28/214/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 899/2015
Ședința publică de la 24 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE MARIANA VÂRGĂ
Judecător E. A.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, apelul formulat de pârâtul R. G., împotriva sentinței civile nr.657/2014 pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul V. M., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se identifică apelantul-pârât R. G. prin CNP_, care arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și nici alte probe de solicitat.
Se identifică intimatul-reclamant V. M. prin CNP_, care arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și nici alte probe de solicitat.
În raport de această împrejurare, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul-pârât, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței de fond.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Constată că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Costești la data de 06.01.2014, sub nr._, reclamantul V. M., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul R. G., obligarea acestuia la plata sumei 1188 lei, reprezentând contravaloare expertiză tehnică, precum și prejudiciul cauzat prin tăierea a 39 arbori de pe terenul reclamantului. Totodată, reclamantul a solicitat și restituirea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, în esență, V. M. a arătat că, în luna noiembrie 2011, pârâtul R. G. a tăiat de pe terenul reclamantului mai mulți arbori, fără a avea acordul acestuia. Reclamantul a făcut o plângere în fața organelor de poliție, solicitând tragerea la răspundere penală a pârâtului pentru săvârșirea infracțiunii de furt. În acest sens, P. de pe lângă Judecătoria Costești a întocmit dosarul penal nr.15/P/2012. În cadrul cercetării penale a fost efectuată o expertiză tehnică de specialitate care a estimat valoarea prejudiciului cauzat de tăierea arborilor la suma de 588 lei. Onorariul expertului, în valoare de 600 lei a fost achitat de reclamant.
În drept, au fost invocate disp. art.560, 561, 1357 și 1359 C.civ.
În susținerea cererii de chemare în judecată, reclamantul a anexat la dosar următoarele înscrisuri: acte de proprietate (fila 42-50), chitanță onorariu expert (fila 52)
La data de 03.03.2014 pârâtul R. G. a formulat întâmpinare (fila 65) prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivare, în esență, pârâtul a arătat că a tăiat arborii de pe răzorul ce desparte proprietatea sa de proprietatea reclamantului în vederea contruirii unui gard. A arătat că toți arborii au fost tăiați de pe terenul proprietatea sa, pe care îl deține în baza unui act de vânzare-cumpărare. Totodată, pârâtul a mai arătat că din rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești, prin care s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală, rezultă nevinovăția sa, astfel că se impune respingerea cererii de chemare în judecată a reclamantului.
Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.
În susținerea întâmpinării, au fost depuse la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: act de vânzare-cumpărare însoțit de schiță.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat, la termenul din 17.04.2014, proba cu înscrisurile solicitate de părți, proba testimonială cu doi martori (D. M. și S. C.), precum și proba cu interogatoriul pârâtului.
Prin sentința civilă nr.657/2014 pronunțată de Judecătoria Costești a fost admisă cererea formulată de reclamantul V. M., în contradictoriu cu pârâtul R. G..
A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 1188 lei, reprezentând daune materiale.
A fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantului a sumei de 89 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 13.12.2011 V. M. a sesizat organele de urmărire penală, solicitând tragerea la răspundere a lui R. G. pentru săvârșirea infracțiunii de furt. V. M. a arătat că R. G. a tăiat fără drept arbori de pe terenul său, situat în .. Prin rezoluția din 02.05.2012 a fost începută urmărirea penală față de R. G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt prev. de art.208 alin.1 C.pen. În urma cercetărilor penale realizate, prin rezoluția din 31.10.2013 emisă în dosarul penal nr.15/P/2012, s-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a numitului R. G., reținându-se că fapta sa nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt în ceea ce privește latura subiectivă a acesteia.
V. M. s-a adresat instanței civile pentru recuperarea prejudiciului, solicitând obligarea pârâtului R. G. la plata sumei de 1188 lei, reprezentând onorariul de expert achitat în cursul procesului penal și contravaloarea arborilor tăiați fără drept. Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.1357 C.civ. privitoare la răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie. Potrivit alin.1 al acestui text legal, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. La alineatul 2 se prevede că autorul răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Din dispozițiile sus-menționate reiese că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, se cere întrunirea următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, precum și existența vinovăției. În acest sens, instanța reține că autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Prima condiție, aceea a existenței unei fapte ilicite, a fost dovedită cu declarațiile celor doi martori (D. M. și S. C.) coroborate cu expertiza tehnică extrajudiciară realizată în cursul cercetărilor penale. Astfel, din declarația martorei D. M. reiese că în toamna anului 2011 l-a văzut pe pârâtul R. G. tăind mai mulți copaci de pe terenul aparținând reclamantului V. M. situat în .. Martora a arătat că, în toamna anului 2011, înainte ca pârâtul să taie respectivii arbori, terenul aparținând reclamantului era delimitat prin semne vizibile de terenul pârâtului, respectiv de un gard de sârmă vechi. Martora l-a văzut pe pârâtul R. G. tăind aproximativ 50 de copaci, din care 35-36 proveneau de pe terenul aparținând reclamantului. Martorul S. C. a declarat că l-a ajutat pe pârâtul R. G. să transporte material lemnos rezultat din tăierea mai multor arbori de pe terenul situat în .. Martorul a arătat că nu a participat și nu a fost de față la tăierea copacilor, însă pârâtul i-a spus că aceștia provin de pe . ținut cont și de concluziile raportului de expertiză (filele 61-65 d.u.p) efectuat în cursul urmăririi penale, cu precizarea că acesta are valoarea probatorie a unui simplu înscris, expertiza nefiind efectuată în cadrul procesului promovat în fața instanței civile. Astfel, concluziile acestui raport se coroborează cu declarația martorei D. M., arătându-se că de pe . lui V. M. au fost tăiați un număr de 39 de arbori. Instanța a ținut cont și de refuzul nejustificat al pârâtului de a se prezenta la interogatoriu, constatând că acesta are valoarea unui început de dovadă care, coroborat cu probele sus-menționate, formează convingerea instanței cu privire la existenta unei fapte ilicite.
Cu privire la existența unui prejudiciu cert și nereparat, instanța a apreciat că dovada acestuia s-a făcut cu chitanța depusă la fila 52, care atestă achitarea de către reclamant a onorariului de expert. Totodată, din rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești din 31.10.2013 rezultă că onorariul expertului a fost achitat de V. M.. În ceea ce privește prejudiciul rezultat din tăierea arborilor, instanța a ținut cont de evaluarea făcută de reclamant (588 lei), care este în concordanță cu cea care reiese prin raportul de expertiză efectuat în cursul procesului penal.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, instanța a reținut că legătura dintre fapta pârâtului și prejudiciul constând în contravaloarea arborilor tăiați rezultă din materialitatea faptei. Instanța a apreciat că pârâtul este răspunzător și de prejudiciul constând în onorariul de expert achitat de reclamant, deoarece prin fapta sa ilicită pârâtul a generat nevoia realizării acestei expertize. Dacă pârâtul nu ar fi tăiat arborii respectivi fără drept, nu ar fi fost nevoie de efectuarea unui raport de expertiză pentru stabilirea prejudiciului.
Vinovăția autorului faptei reiese tot din declarația martorilor coroborată cu refuzul nejusticat al pârâtului de a se prezenta la interogatoriu, deși a fost citat în acest sens. Împrejurarea că în cadrul procesului penal, prin rezoluția de scoatere de sub urmărire penală, s-a constatat că fapta pârâtului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt (latura subiectivă) nu trebuie să ne conducă la o altă concluzie, deoarece în civil autorul faptei răspunde pentru cea mai ușoară culpă. Astfel, în lipsa intenției, infracțiunea de furt nu se realizează, însă răspunderea civilă delictuală a autorului poate fi angajată, în măsura în care sunt întrunite și celelalte condiții. În cauza de față, a reieșit din declarația martorei D. M. că, la data săvârșirii faptei, existau semne vizibile care delimitau terenul reclamantului de cel al pârâtului. În aceste condiții, pârâtul nu se poate apăra arătând că nu cunoștea pe unde trece linia de hotar. În măsura în care pârâtul nu era de acord cu amplasarea gardului despărțitor, acesta avea posibilitatea și, în opinia instanței, chiar obligația de a rezolva situația jurdică a terenurilor înainte de a proceda la tăierea arborilor situați pe linia de hotar. În aceste condiții, instanța a constatat că pârâtul se află în culpă
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul R. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele motive:
Reclamantul nu are nicio calitate procesuală în cauză, întrucât între părți nu a existat niciodată o grănițuire, o confirmare a semnelor de hotar sau vreo revendicare a diferenței de suprafețe de 88 mp, suprafață pe care reclamantul susține că o deține dar nu o posedă în titlul de proprietate.
Apelantul susține că în mod greșit a fost obligat să plătească daune materiale.
Apelul declarat de pârâtul R. G. nu este fondat.
În mod greșit apelantul intimat susține că reclamantul V. M. (vecin în partea de nord), nu deține înscrisuri care să confirme dreptul său de proprietate pe terenul în suprafață de 688 mp.
Faptul că pârâtul nu cunoaște semnele de hotar, fiind convins că a tăiat arborii de pe terenul său, nu-l exonerează pe acesta de repararea prejudiciului cauzat reclamantului.
Materialul probator administrat în cauză, cu precădere expertiza în specialitate agricultură întocmită în cadrul dosarului de urmărire penală, relevă faptul că reclamantul, în baza titlului de proprietate nr._ din 2.12.2002, este proprietarul terenului în suprafață de 600 mp, deținând în limitele vecinătăților înscrise în actul de proprietate, suprafața de 688 mp.
Pe de altă parte, apelantul pârât, în baza contractului de vânzare cumpărare din data de 23.06.1993, deține o suprafață de 2392 mp teren arabil intravilan, având un minus de +_ 2% ce se încadrează în toleranțele legale.
Expertul a constatat că au fost tăiați de pe terenul reclamantului mai mulți arbori, valorile stabilite fiind confruntate și cu specialiști de la Ocolul Silvic Pitești, rezultând valoarea de 588 lei.
S-a susținut de către apelant că suprafața de teren de pe care a tăiat ”puieți și crăci” este minusculă, însă martorii audiați în cauză au relatat că pârâtul a tăiat circa 50 de copaci, din care 35-36 proveneau de pe terenul proprietatea reclamantului.
În acest context, nu se poate susține că reclamantul nu are calitate procesuală activă în cauză, fiind de altfel dovedite condițiile art. 1357 cod civil care reglementează răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.
Faptul că reclamantul nu a promovat o acțiune în grănițuire pentru stabilirea semnelor de hotar, nu conferă dreptul pârâtului de a tăia arbori de pe terenul său și de a-i cauza prejudicii în acest mod, motiv pentru care tribunalul apreciază că reclamantul este îndreptățit la plata sumei totale de 1188 lei astfel cum în mod corect a încuviințat prima instanță.
În consecință, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică, în baza art. 480 alin.1 NCPC, tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat de pârâtul R. G., împotriva sentinței civile nr.657/2014 pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul V. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâtul R. G., domiciliat în Costești, ., județul Argeș împotriva sentinței civile nr.657/2014 pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul V. M. domiciliat în Pitești, .. 2, ., județul Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.03.2015 la Tribunalul Argeș, secția civilă.
Președinte, M. V. | Judecător, E. A. | |
Grefier, E. R. |
red.M.V.
dact.C.E.C./4 exp.
13.05.2015.
| ← Sechestru asigurător. Decizia nr. 713/2015. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 900/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
