Fond funciar. Decizia nr. 129/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 129/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 17-02-2015 în dosarul nr. 20881/318/2010**
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 129/2015
Ședința publică de la 17 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE ELENA ANTON
Judecător A. D.
Judecător E. M. C.
Grefier C. M. C.
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de recurentul-reclamant A. N. și recurentul-pârât D. C. împotriva sentinței civile nr. 4161 din 23.06.2014 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele reclamante R. A. și N. C., intimatele pârâte C. L. Bălești de Aplicare a Legii nr. 18/1991 și C. Județeană Gorj de Aplicare a Legii nr. 18/1991, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Dezbaterile și cuvântul pe cererile de recurs au avut loc la data de 10.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta decizie când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 17.02.2015 când a pronunțat următoarea soluție:
INSTANȚA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-J., sub nr._, reclamanta A. D. A. a chemat în judecată pârâtul D. C. și a solicitat instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, în contradictoriu cu intimatele C. L. Bălești pentru aplicarea Legii 18/91 și C. Județeană Gorj, să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/17.09.1998, emis pe numele intimatului D. C. pentru suprafața de 7990 m.p., obligarea celor două comisii să-i elibereze și să-i emită titlu de proprietate pentru suprafața de 3100 mp situată în punctul „Sub Cuca”, reprezentând diferența de suprafață dintre suprafața de 1812 mp pentru care i s-a eliberat titlul de proprietate nr._/09.03.2006 și suprafața de aproximativ 5000 mp pentru care a fost validată prin anexa 43, poziția 4 și obligarea Comisiei Locale Bălești să o pună efectiv în posesie pe suprafața de 3100 mp, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în baza Legii 18/1991 a formulat cererea înregistrată sub nr. 3191/1991 la Primăria Bălești, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra a 1,59 ha teren, suprafață înscrisă în registrul agricol din perioada 1959 – 1961 pe numele său A. D. A. și din care face parte și suprafața de aproximativ 5000 mp teren arabil și pruni situată în punctul „Sub C.” cu care a fost validată prin HCJ nr.50/1991, anexa 43, poziția 4. A arătat reclamanta că din această suprafață de 5000 mp i s-a emis deja titlu de proprietate nr._/09.03.2006 pentru suprafața de 1812 mp aflată în intravilanul și extravilanul comunei Bălești și care se învecinează în partea de sud, conform titlului de proprietate, cu pârâtul D. C., iar pentru restul de 3100 mp teren nu i s-a eliberat titlu de proprietate nici până în prezent și nu a fost pusă nici în posesie, motivul fiind acela că această suprafață de teren este cuprinsă în titlul de proprietate eliberat pe numele pârâtului. A mai susținut reclamanta că, în ceea ce privește actele de proprietate emise intimatului D. C., acesta (sau autorul său) nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul înscris în titlul de proprietate și în procesul-verbal de punere în posesie a căror nulitate se solicită și nu deține hotărâre de validare în acest sens, astfel încât actele funciare emise pe numele acestuia, pentru suprafața de 7.990 mp, sunt nelegale, nefiind emise cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 18/1991 și de celelalte legi funciare, pretinsa „dovadă" de mână invocată de pârât, din data de 13.03.1980, încheiată între autorul său și vânzătorii U. V. C. și U. P., referindu-se la terenuri care nu se mai aflau în patrimoniul vânzătorilor la data încheierii înscrisului respectiv. S-a mai arătat că într-o cauză care s-a aflat pe rolul Judecătoriei Tg-J., inițial înregistrată sub nr._/318/2007, care a avut ca obiect plângerea intimatului D. C. împotriva HCJ Gorj nr.4707/2007, HCJ prin care acestuia i-a fost respinsă cererea de validare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,20 ha, aflată în continuarea suprafeței de 0,7990 ha (din titlul de proprietate nr._/17.09.1998), A. A. (prin procuratorul său A. N.), împreună cu alte persoane, au formulat cerere de intervenție în cauză, arătând că numitul D. C. nu este îndreptățit la reconstituirea proprietății pentru terenul respectiv, așa cum nu este îndreptățit nici la reconstituirea proprietății pentru terenul de 7.990 mp, din titlul de proprietate a cărui anulare o solicită.
Inițial, prin sentința civilă nr. 5205/30.06.2008 a Judecătoriei Tg-J., pronunțată în dosarul nr._/318/2007, a fost admisă plângerea lui D. C. și respinse toate cererile de intervenție formulate în cauză, dar, în urma recursurilor formulate atât de către intervenienții în nume propriu, cât și de cele două comisii de fond funciar, prin decizia civilă nr. 3802/06.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/318/2007, s-a desființat sentința instanței de fond, trimițându-se cauza spre rejudecare la Judecătoria Tg-J., unde s-a format dosarul nr._, la care s-a conexat dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J., care a avut ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/09.03.2006 (pentru suprafața de 768 mp) și a procesului-verbal de punere în posesie nr._/15.05.2006 și adeverinței de proprietate emise pe numele lui N. C., cerere formulată de D. C.. Prin sentința civilă nr. 415/22.01.2010, Judecătoria Tg-J. a respins atât plângerea formulată de D. C. și cererile de intervenție ale intervenienților, cât și cererea de chemare în judecată formulată de D. C. (în dosarul conexat), reținându-se de către instanță, în considerentele sentinței, că D. C. nu este persoană îndreptățită la reconstituirea proprietății, deoarece „dovada" datată 13.03.1980 nu a produs efecte juridice, iar acest înscris sub semnătură privată „(...) nu dovedește calitatea reclamantului (din dosarul nr._ ) de persoană îndreptățită, în baza Legii nr. 18/1991, la reconstituirea dreptului de proprietate", iar prin respectiva „dovadă" „(...) nu s-a transmis dreptul de proprietate pentru terenul din litigiu". În recursul formulat de D. C. și de intervenienți, împotriva sentinței civile nr. 415/22.01.2010 a Judecătoriei Tg-J., Tribunalul Gorj, în considerentele deciziei civile nr. 1348/07.06.2010 (dosar nr._ ), a reținut că „nu s-a făcut nici o dovadă certă, nu s-a depus nici un înscris din care să rezulte că autorul U. I. V. a fost proprietarul acestei suprafețe de teren, cu individualizarea solicitată de reclamant", iar „Recurentul-reclamant nu a dovedit că a avut calitatea de membru cooperator care a adus pământ în CAP sau că i s-a preluat în vreun mod teren de către aceasta, că ar avea calitatea de moștenitor al persoanelor nominalizate în acest text sau că ar face parte din alte persoane anume stabilite de lege, care ar beneficia de prevederile legislației funciare", motiv pentru care a respins recursul formulat de D. C., respingând, în același timp, și recursurile formulate de intervenienți. Între D. C. și unii din intervenienții din dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J. (respectiv T. G.), cu privire la terenul de 7.990 mp din titlul de proprietate al acestuia, au existat o . alte litigii, care, în mod surprinzător, s-au soluționat în favoarea actualului pârât, deși, așa cum s-a precizat anterior, acesta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, pentru terenul din titlul de proprietate nr._/17.09.1998, a cărui nulitate se solicită și nu deține hotărâre de validare pentru restituirea acestui teren.
Prin sentința civilă nr. 2329/2011 s-au respins excepția autorității de lucru judecat și cererea de chemare în judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, iar prin decizia 1643/2011 s-a admis recursul, s-a casat sentința, iar cauza s-a trimis spre rejudecare, cu motivarea că, în rejudecare instanța va pune în discuția părților probele solicitate de acestea și va analiza hotărârile judecătorești anterioare prin prisma puterii de lucru judecat.
În rejudecare, prin acțiunea înregistrată pe rolul judecătoriei Tg-J. sub nr._/318/2011, precizată la fila 146, reclamantele R. A. și N. C. au solicitat constatarea nulității absolute a aceluiași titlu de proprietate pentru suprafața de 3500 mp, teren situat în punctul Siliștea casei și, respectiv, pentru suprafața de 500mp în punctul Cuca I., arătând că au formulat cerere de reconstituire pentru aceste terenuri, iar organul local a validat dreptul de proprietate.
Prin încheierea de ședință din data de 22.3.2011, dată în dosarul nr._/318/2011 s-a dispus conexarea celor două cauze, reținându-se că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 164 C.p.c.
Prin sentința civilă nr.3520/30.04.2013 Judecătoria Tg-J. a respins acțiunea formulată de reclamanta A. D. A., decedată, cu moștenitor A. N., a respins acțiunea formulată de reclamanta N. C., a admis acțiunea formulată de reclamanta R. A., a constatat nulitatea absolută a TP nr._/1998 și a procesului verbal de punere în posesie pentru suprafață de 1755 mp, teren situat în ., reprezentată de S 4 și S 5 în anexa 3 la raportul de expertiză, a obligat pârâtul să plătească reclamantei R. A. suma de 1150 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert și onorariu avocat.
Împotriva sentinței civile nr. 3520 din 30.04.2013 a declarat recurs procurator T. G., pentru reclamante, iar prin decizia 1942/2013 s-a admis recursul, s-a casat sentința, iar cauza s-a trimis spre rejudecare, cu motivarea că, în rejudecare, se vor analiza de către instanța de fond atât argumentele reclamantelor, dar și cele ale pârâtului pentru realizarea unui proces echitabil, sens în care trebuie să se aibă în vedere inclusiv hotărârile judecătorești irevocabile depuse la dosar, se vor încuviința probatoriile apreciate a fi necesare dezlegării corecte a cauzei, respectiv expertiză topo, proba testimonială sau chiar cercetarea la fața locului, având în vedere că toate părțile au contestat amplasamentul stabilit de expert. A mai statuat instanța de control judiciar ca, la rejudecare, să se verifice și susținerile recurentului pârât D. C. cu privire la numele membrilor familiei menționați în registrul agricol privind pe U. I. V., acesta susținând că se numesc „ U.” și nu „O.” și în acest scop se va solicita să se depună la dosar copia certificată a registrului agricol din anii 1959-1963 privind pe U. I. V., copiile aflate la dosarul de recurs dar și copia aflată la fila 31 (verso) a dosarului de fond (vol. II) necuprinzând datorită modului defectuos de xeroxare întregul nume al membrilor familiei lui U. I. V.. În acest scop, se va solicita, de asemenea, reclamantei R. A. să depună la dosar actele sale de filiație.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 4161/23.06.2014 Judecătoria Tg –J. a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul D. C., a fost admisă în parte acțiunea; s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/17.09.1998 și a procesului verbal de punere în posesie aferent, pentru suprafață de 734 mp, teren situat în tarlaua 21, parcelele 759/2 și 758, suprafață reprezentată de S 1 în anexa (plan de situație) nr.2 la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert topograf V. G. și a fost obligată pârâta C. L. de fond funciar Bălești să întocmească și să înainteze organului județean documentația în vederea eliberării titlului de proprietate pentru terenul în suprafață de 734 mp, pe amplasamentul redat în raportul de expertiză, cu respectarea beneficiarilor validării conform HCJ nr.50/18.11.1991, anexa 43, poziția 4. A fost respins capătul de cerere în obligarea pârâtelor la eliberarea titlului de proprietate. A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta N. C., împotriva pârâților D. C., C. L. de fond funciar Bălești și C. Județeană de fond funciar Gorj, s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/17.09.1998 și a procesului -verbal de punere în posesie aferent, pentru suprafață de 340 mp, teren situat în tarlaua 21, . reprezentată de S 6 în anexa (plan de situație) nr.4 la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert topograf V. G.. A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta R. A. împotriva pârâților D. C., cu domiciliul în ., C. L. de fond funciar Băleșt, și C. Județeană de fond funciar Gorj, s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/17.09.1998 și a procesului verbal de punere în posesie aferent, pentru suprafață de 1755 mp, teren situat în tarlaua 21, . de S 5 și S 4 în anexa (plan de situație) nr.3 la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert topograf V. G. și a fost obligată pârâta C. L. de fond funciar Bălești să procedeze la punerea în posesie pentru terenul în suprafață de 1755 mp, pe amplasamentul redat în raportul de expertiză, cu respectarea beneficiarilor validării conform HCJ nr.50/18.11.1991, anexa 43, poziția 378. A fost respins capătul de cerere în obligarea pârâtelor la eliberarea titlului de proprietate și obligat pârâtul D. C. să plătească reclamantului A. N. suma de 3300 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată,reclamantei N. C. suma de 350 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată și reclamantei R. A. suma de 1150 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
În raport de disp. art.137 alin.1 C.pr.civ., instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul D. C., pe care a respis-o pentru următoarele considerente:
Potrivit art.1201 C.civ. din 1864 „este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și împotriva lor în aceeași calitate”, iar potrivit art.166 C.pr.civ. din 1865 „excepția puterii de lucru judecat se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs”.
De subliniat distincția clară care se impune între excepția autorității de lucru judecat și prezumția autorității de lucru judecat, excepția autorității de lucru judecat presupunând o identitate de acțiuni (sub aspectul părților, obiectului și cauzei), ce oprește repetarea acțiunii, în vreme ce, din perspectiva prezumției, o stare de fapt dintr-o altă hotărâre judecătorească irevocabilă, când nu există autoritate de lucru judecat conform art. 1201 Cod civil, va fi avută în vedere în noua cauză pe rolul instanței, ca probă, dar acest lucru nu va influența dreptul unui terț devenit parte de a-și formula apărări și de a propune probele pe care le apreciază utile dezlegării pricinii. În speță, prin raportare la hotărârile judecătorești invocate de pârâtul D. C., respectiv: sentința civilă nr.6385/24.10.2006 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr._/F/2006 și decizia nr.2532/07.12.2006 pronunțată de Tribunalul Gorj în ciclul procesual recurs - dosar nr._ (reclamant T. G., obiect anulare titlu de proprietate); sentința civilă nr.7706/05.11.2007 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr._/318/2007 și decizia nr.450/21.02.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în ciclul procesual recurs - dosar nr._/318/2007 ( reclamant T. G., obiect anulare titlu de proprietate); sentința civilă nr.4015/30.06.2005 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosar nr.3214/2005, decizia nr.1249/A/25.11.2005 pronunțată de Tribunalul Gorj în ciclul procesual apel – dosar nr.2901/2005 și decizia nr.1314/27.03.2006 pronunțată de Curtea de Apel C. în ciclul procesual recurs – dosar nr.485/CIV/2006 (reclamanți T. G. și C. S., obiect anulare titlu de proprietate); decizia nr.2316/24.09.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr._ (reclamant T. G., obiect revendicare) s-a constatat că nu este întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză, cu precizarea, pentru litigiile având ca obiect anularea titlului de proprietate eliberat pârâtului D. C. în care a figurat T. G., în calitate de reclamant, că identitatea sub aspectul părților presupune o identitate juridică, indiferent de prezența sau absența în sens fizic a unei persoane la judecată. Cu alte cuvinte, nu există identitatea cerută de art.166 C.pr.civ. dacă într-un litigiu o persoană figurează în calitate de parte, iar într-un alt litigiu apare în calitate de procurator al uneia din părți, prezența fizică la proces nedeterminând calitatea de parte pentru procurator.
Pentru considerentele expuse, instanța a respis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul D. C..
Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele: La data de 17.09.1998 a fost emis în favoarea pârâtului D. C. titlul de proprietate nr._ (fila 10 dosar primul ciclu procesual) pentru suprafața totală de 0,7990 ha teren agricol intravilan, comuna Bălești, ., Parcelele 758, 759/2 și 760, având loc și punerea în posesie (proces verbal de punere în posesie fila 11 dosar primul ciclu procesual).
Reclamantele din prezenta cauză, A. D. A., decedată, acțiunea continuată prin moștenitor A. N., R. A. și N. C., au solicitat constatarea nulității titlului de proprietate nr._/17.09.1998 și a procesului verbal de punere în posesie aferent.
În raport de motivele de nulitate invocate, instanța a reținut că analiza temeiniciei celor trei cereri de chemare în judecată se impune a fi analizată prin prisma disp. art. III alin.1 lit. a) pct. ii) din Legea 169/1997, care prevăd constatarea nulității actelor de reconstituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii 18/1991 pentru terenurile intravilane.
În speță, din relațiile comunicate de pârâta C. L. de fond funciar Bălești (filele 21-32 dosar primul ciclu procesual) a rezultat că pârâtul D. C. nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, nu există o hotărâre a comisiei județene prin care să se fi validat reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestuia, cu precizarea că la emiterea titlului de proprietate contestat s-a avut în vedere actul sub semnătură privată încheiat cu U. C. în anul 1980. De precizat că la fila 24 dosar, primul ciclu procesual, este depus acest înscris sub semnătură privată intitulat „dovadă”, datat 13.03.1980 și încheiat între D. C., în calitate de cumpărător, și O. V. C. și U. P., în calitate de vânzători, prin care O. V. C. și U. P. vând lui D. C. „una bucată de pământ (siliște de casă) din calea ferată a mare până în marginea apei și din șoseaua națională (calea Severinului) până în calea ferată forestieră”, prețul vânzării fiind de 3000 lei.
Cu privire la regimul juridic al acestui înscris sub semnătură privată intitulat „dovadă”, instanța a reținut că, dată fiind nerespectarea condiției încheierii în formă autentică, forma autentică fiind cerută ca o condiție ad validitatem pentru înstrăinarea terenurilor, încă de la nivelul anului 1950, potrivit disp. art.11 – 12 din Decretul 151/1950 pentru comasarea și circulația bunurilor agricole, acest înscris este nul absolut ca și contract de vânzare-cumpărare, dar în baza principiului conversiunii juridice, va fi considerat ca fiind un antecontract, o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, ipoteză în care reconstituirea dreptului de proprietate trebuie să se facă pe numele promitentului vânzător, promitentul cumpărător având deschisă calea acțiunii în obligație de a face sau în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic pentru a obține executarea promisiunii de vânzare pe care și-au asumat-o O. C. și U. P.. S-a observat că între părțile prezentului dosar s-a desfășurat un litigiu, având ca obiect anularea înscrisului sub semnătură privată din anul 1980, iar prin sentința civilă nr.1402/15.02.2011 Judecătoria Tg-J. a respins acțiunea, dar în considerentele sentinței s-a reținut că acest înscris sub semnătură privată nu reprezintă un contract propriu-zis de vânzare-cumpărare în formă legală, ci doar un antecontract sau o promisiune de vânzare-cumpărare, motiv pentru care acțiunea în constatarea nulității absolute a actului sub semnătură privată este inadmisibilă. De asemenea, s-a reținut că reclamanții nu justifică un interes juridic în anularea actului sub semnătură privată, întrucât nu a produs efecte juridice în defavoarea lor. S-a referit Judecătoria Tg-J. în motivare inclusiv la sentința civilă nr.415/2010, irevocabilă prin decizia nr.1348 a Tribunalului Gorj, în care s-a reținut că dovada din 13.03.1980 nu dovedește calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, în temeiul Legii 18/1991, și că prin ea nu s-a transmis dreptul de proprietate către autorul pârâtului.
În concluzie, pentru considerentele expuse, câtă vreme în dovedirea îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate este invocat doar înscrisul sub semnătură privată din anul 1980, față de disp. art.8, art.9, art.11 și art.53 din Legea 18/1991, instanța a reținut că D. C. nu justifică, prin prisma dispozițiilor legilor fondului funciar, calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire pentru terenul în suprafață de 0,7990 ha înscris în actele de proprietate contestate, nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate și nu i s-a stabilit îndreptățirea la reconstituire printr-o hotărâre a comisiei județene de fond funciar.
Cât privește aplicabilitatea în speță a cazului de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea lui D. C., reglementat de disp. art.23 din Legea 18/1991 raportat la disp. art.8 din Decretul Lege nr.42/1990, invocate de pârât, instanța a reținut următoarele: Prin dispozițiile art.23 din Legea 18/1991 s-au reglementat două cazuri de constituire a dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și asupra curții și grădinii din jurul acestora, în favoarea: a) proprietarilor construcțiilor, edificate pe loturile atribuite în folosință, de cooperativa agricolă de producție pentru construcția de locuințe; b) dobânditorilor construcțiilor care au încheiat cu fostul membru cooperator, proprietar al terenului agricol, un act translativ de proprietate, nici unul din aceste două cazuri nefiind incident în speța de față. De observat că prin alin.2 al art.23 din Legea 18/1991, legiuitorul obligă solicitantul să justifice existența și întinderea dreptului de proprietate (prin acte de proprietate, înscrieri în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare de la data intrării în cooperativa agricolă de producție). Rezultă că dreptul de proprietate este conferit de lege celor care l-au deținut la data cooperativizării și sunt în măsură a-l justifica prin înscrisuri probatorii relevante. Este evident că pârâtul D. C. nu poate justifica la momentul cooperativizării dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, întrucât se prevalează de un înscris sub semnătură privată (care, de altfel, nu are valoarea unui act translativ) încheiat în anul 1980.
Concluzionează instanța că pârâtul nu justifică, în speță, calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate pentru terenul înscris în titlul de proprietate și în procesul verbal de punere în posesie contestate.
În ceea ce le privește pe reclamante, instanța a constatat următoarele: Reclamanta A. D. A. s-a adresat cu cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute anterior cooperativizării, conform filei de registru agricol, perioada 1959-1963, cerere înregistrată sub nr.3191/18.03.1991, fiind validată la reconstituire cu teren agricol în suprafață de 1,43 ha, conform HCJ nr.50/18.11.1991, anexa 43, poziția 4. În favoarea reclamantei s-a eliberat titlul de proprietate nr._/09.03.2006, pentru suprafața de 1812 mp, din care suprafața de 768 mp din Tarlaua 21, . învecinează la S cu D. C.. Reclamanta R. A. este moștenitoarea autorului U. I. V., respectiv nepoată de fiu, fiica lui O. I.. Instanța a acceptat concluzia că O. I., tatăl lui R. A., a fost fiul autorului U. I. V., având în vedere că în fila de registru agricol, perioada 1959-1963, figurează înscris ca fiu al autorului „U. V. I.”, născut în anul 1931, iar din actele de stare civilă depuse la dosar rezultă că O. I., tatăl reclamantei, este născut la data de 22.08.1931, din tată V.. De asemenea a fost avut în vedere că în chiar actul sub semnătură privată din 1980 celălalt fiu al autorului, C., este consemnat cu numele de familie „O.”. De reținut că tatăl reclamantei R. A., O. I., s-a adresat cu cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor deținute de autor anterior cooperativizării, conform filei de registru agricol, perioada 1959-1963, cerere înregistrată sub nr.3390/18.03.1991, prin HCJ nr.50/1991, poziția 378, fiind validată reconstituirea dreptului de proprietate pentru autor U. I. V., cu moștenitori O. I. și P. E., pentru teren agricol în suprafață de 1,95 ha. În baza hotărârii de validare, în favoarea reclamantei R. A. și a mamei sale, O. I., în calitate de moștenitoare ale lui O. I., s-a eliberat titlul de proprietate nr._/22.05.2006, pentru suprafața de 0,6580 ha, punerea în posesie realizându-se prin procesul verbal nr._/17.01.2006.
Reclamanta N. C. este moștenitoarea autorului M. L., calitate în care a formulat cererea pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu nr.4094/18.03.1991, conform filei de registru agricol, perioada 1959-1963, iar prin HCJ nr.50/1991, poziția 235, a fost validată reconstituirea dreptului de proprietate pentru autor M. L. – moștenitoare M. E. și N. E., pentru teren agricol în suprafață de 1,18 ha.
A mai constatat instanța că expertul topograf V. G. a procedat la transpunerea în teren, atât a actelor vechi de proprietate, cât și actelor eliberate în procedura prevăzută de legile fondului funciar, concluzionând că terenul înscris în titlul de proprietate eliberat pârâtului D. C. se suprapune în parte cu terenurile înscrise în registrul agricol, 1959-1963, la pozițiile celor trei reclamante (sau ale autorilor lor), solicitate la reconstituire și validate în favoarea reclamantelor, după cum urmează: În ceea ce privește suprafața de teren pretinsă de reclamanta A. D. A., expertul a întocmit trei variante, respectiv: în funcție de extrasul de plan parcelar al Primăriei Bălești, în funcție de vechiul amplasament al proprietăților expropriate pentru construcția căii ferate Bârsești – Bălești - râul Amaradia, și în funcție de susținerile părților. Instanța se va raporta la varianta întocmită în funcție de extrasul de plan parcelar al Primăriei Bălești, având în vedere că acest plan parcelar redă situația actuală a proprietăților tuturor persoanelor din zona de litigiu, reținând, totodată, că acest plan parcelar nu a fost contestat sau desființat până în prezent, și, mai mult decât atât, în identificarea terenului în această variantă terenul lui A. D. A. pentru care i s-a eliberat deja titlul de proprietate nr._/09.03.2006 se află chiar în continuarea terenului identificat de expert (plan de situație nr.2). Instanța a apreciat că este firesc ca terenul pe care A. D. A. l-a avut în zona de litigiu să aibă forma unei curele de teren și, cum reclamanta nu a contestat titlul de proprietate care i-a fost eliberat deja, sub aspectul amplasamentului, s-a apreciat că vechiul amplasament al terenului lui A. D. A. este redat chiar în planul de situație nr.2 la raport. De asemenea, s-a reținut că această variantă de identificare a expertului se coroborează cu punctul de vedere al organului local de fond funciar, care prin adresa nr.816/02.02.2012 (fila 39 dosar nr._/318/2011), a precizat că din suprafața înscrisă în titlul de proprietate nr._/198, terenul de 776 mp aparține autoarei A. A., iar diferența de teren aparține autorului U. V..
Așadar, instanța a reținut că terenul în suprafață de 734 mp, situat în tarlaua 21, parcelele 759/2 și 758, reprezentat de S 1 în anexa (plan de situație) nr.2 la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert topograf V. G., deși a fost înscris în titlul de proprietate al pârâtului, a figurat anterior cooperativizării în registrul agricol, poziția A. D. A., a fost solicitat de către aceasta la reconstituire și a fost validat la reconstituire în favoarea lui A. D. A..
Pentru aceste considerente, văzând disp. art. III alin.1 lit. a) pct. ii) din Legea 169/1997, instanța a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/17.09.1998 și a procesului verbal de punere în posesie aferent, pentru suprafață de 734 mp, teren situat în tarlaua 21, parcelele 759/2 și 758, suprafață reprezentată de S 1 în anexa (plan de situație) nr.2 la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert topograf V. G..
Având în vedere disp. art. 5 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, aprobat prin H.G. nr. 890/2005, potrivit cărora comisiei locale îi revine atribuția de a întocmi și înainta comisiei județene de fond funciar documentația necesară emiterii titlului de proprietate, comisiile locale pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 fiind obligate să efectueze lucrările și operațiile date de lege în competența lor pentru eliberarea titlurilor de proprietate, precum și operațiunile necesare punerii în posesie a persoanelor îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor avute și deținute de fostele cooperative agricole de producție, la data prevăzută de lege, instanța a obligat pârâta C. L. de fond funciar Bălești să întocmească și să înainteze organului județean documentația în vederea eliberării titlului de proprietate pentru terenul în suprafață de 734 mp, pe amplasamentul redat în raportul de expertiză, cu respectarea beneficiarilor validării conform HCJ nr.50/18.11.1991, anexa 43, poziția 4.
În ceea ce privește capătul de cerere în obligarea pârâtelor la eliberarea titlului de proprietate, instanța l-a apreciat ca neîntemeiat, având în vedere faptul că legile adoptate în materia fondului funciar (Lg.18/1991, Lg.169/1997, Lg.1/2000 si Lg.245/2005) au instituit o procedură specială de reconstituire a proprietății asupra terenurilor agricole si forestiere, finalizată cu emiterea titlului de proprietate, drept pentru care, fiind o procedură specială, persoanele îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate trebuie sa respecte întocmai succesiunea etapelor ei. Se reține, astfel, că emiterea titlului de proprietate este etapa care finalizează procedura reconstituirii dreptului de proprietate, titlul de proprietate fiind întocmit, potrivit disp. art.36 din HG 890/2005, pe baza documentației înaintate de organul local, care cuprinde anexele validate, planurile parcelare, procesele verbal de punere în posesie și schițele terenurilor. Este cert că obligația organului județean de eliberare a titlului ia naștere numai după îndeplinirea de către organul local a obligației de întocmire și înaintare a documentației premergătoare, astfel încât, la acest moment, nu se poate reține un refuz al organului județean de a-și îndeplini obligațiile prevăzute de lege.
În ceea ce o privește pe reclamanta N. C., instanța a reținut că expertul topograf a identificat suprafața de teren de 340 mp, redată în planul de situație nr.4, concluzionând că acest teren, deși a fost înscris în titlul de proprietate al pârâtului, a fost solicitat de către aceasta la reconstituire și a fost validat la reconstituire pentru autor M. L., cu moștenitoarele M. E. și N. E..
Pentru aceste considerente, văzând disp. art. III alin.1 lit. a) pct. ii) din Legea 169/1997, instanța a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/17.09.1998 și a procesului verbal de punere în posesie aferent, pentru suprafață de 340 mp, teren situat în tarlaua 21, . reprezentată de S 6 în anexa (plan de situație) nr.4 la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert topograf V. G..
În ceea ce o privește pe reclamanta R. A., instanța a reținut că expertul topograf a identificat suprafața de teren de 1755 mp, suprafață reprezentată de S 5 și S 4 în anexa (plan de situație) nr.3 la raportul de expertiză, concluzionând că acest teren, înscris în titlul de proprietate al pârâtului, figurează înscris în registrul agricol al autorului U. V., a fost solicitat la reconstituire de către tatăl reclamantei și a fost validat la reconstituire pentru autor U. I. V., cu moștenitori O. I. și P. E..
Pentru aceste considerente, văzând disp. art. III alin.1 lit. a) pct. ii) din Legea 169/1997, instanța a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/17.09.1998 și a procesului verbal de punere în posesie aferent, pentru suprafață de 1755 mp, teren situat în tarlaua 21, . de S 5 și S 4 în anexa (plan de situație) nr.3 la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert topograf V. G..
Pentru aceleași considerente de fapt și de drept expuse în analiza temeiniciei acțiunii lui A. D. A., instanța a obligat pârâta C. L. de fond funciar Bălești să procedeze la punerea în posesie pentru terenul în suprafață de 1755 mp, pe amplasamentul redat în raportul de expertiză, cu respectarea beneficiarilor validării conform HCJ nr.50/18.11.1991, anexa 43, poziția 378, și va respinge capătul de cerere în obligarea pârâtelor la eliberarea titlului de proprietate.
Față de disp. art.274 C.pr.civ., constatând culpa procesuală a pârâtului D. C., instanța a obligat pe pârât la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți, după cum urmează: a fost obligat pe pârât să plătească reclamantului A. N. suma de 3300 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, din care 1200 lei onorariu avocat primul ciclu procesual (fila 113), 400 lei onorariu avocat al doilea ciclu procesual (fila 79), 700 lei onorariu expert al doilea ciclu procesual (fila 98), 500 lei onorariu avocat recurs (fila 176), 500 lei onorariu avocat al treilea ciclu procesual (fila 85); să plătească reclamantei N. C. suma de 350 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, respectiv 350 lei ½ onorariu de expert în al doilea ciclu procesual (fila 208); să plătească reclamantei R. A. suma de 1150 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, din care 350 lei ½ onorariu de expert în al doilea ciclu procesual (fila 208) și 800 lei onorariu avocat al doilea ciclu procesual (fila 175).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul A. N. și pârâtul D. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâtul a criticat, în esență, sentința pentru următoarele: din dosarul nr._/2001 reiese în mod indubitabil că terenul pe care îl deține și unde locuiește nu este deținut în mod abuziv; despre modalitatea de dobândire a imobilului în litigiu s-a făcut referire în mai multe hotărâri judecătorești unde s-a statuat că terenul este deținut legal; deși petenții înțeleg să se judece și potrivit legii 247/2005, iar nu pe legea 18/1991, scopul urmărit este același, respectiv constatarea nulității absolute parțiale a titlului său de proprietate și a actelor care au stat la baza emiterii acestuia; există hotărâri judecătorești irevocabile care au stabilit cu putere de lucru judecat valabilitatea titlului de proprietate aparținând recurentului pentru terenul provenit din înscrisul sub semnătură privată din 13.03.1980 de la U. C. și U. P.; prima instanță nu a respectat aceste hotărâri judecătorești; R. A. nu a contestat HCJ nr. 50/1991, dar nici amplasamentul terenurilor.
Reclamantul A. N. a criticat hotărârea, în esență, pentru următoarele: în mod greșit judecătorul fondului a dispus anularea titlului de proprietate al lui D. C. doar pentru suprafața de 734 mp, iar nu pentru 3188 mp (S3 și S4 din schița nr. 3 a raportului de expertiză V. G.), în contextul în care acesta din urmă nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, dar nici o hotărâre de validare emisă pe numele acestuia; pe de altă parte, terenul achiziționat prin chitanța din anul 1980 de către pârât nu a avut amplasamentul pe care acesta îl revendică; în mod greșit prima instanță a avut în vedere varianta expusă de către expertul cauzei, în sensul că, la identificarea amplasamentului terenului, a fost necesar să aibă în vedere planurile parcelare întocmite de către C. locală de Fond Funciar, iar nu vechile amplasamente; pârâtul D. C. nu dovedește calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 304 ind. 1 C., tribunalul reține următoarele:
Recursul declarat de către pârâtul D. C. este întemeiat.
Astfel, verificând probatoriul administrat în cadrul celor două cicluri procesuale parcurse până la acest moment, în special proba cu înscrisuri și expertiza de specialitate efectuată de către expert V. G. (ultima efectuată în cauză), tribunalul constată că, la data de 13.03.1980, O. V. C. și U. P., nefiind membrii cooperatori, înstrăinează contra sumei de 3000 lei recurentului – pârât D. C., o bucată de pământ – siliște de casă – din calea ferată până în marginea apei și din șoseaua națională până în calea ferată forestieră.
La data de 02.12.1991 se emite de către Consiliul Popular al comunei Bălești, Județului Gorj, autorizația nr. 55 prin care lui D. C. i se permite să extindă locuința situată pe terenul sus menționat, iar, la 17.09.1998 este emis, în baza legii 18/1991 R, titlul de proprietate nr._ atacat în prezenta cauză (f. 32, 36, 37, dosar nr._/314/2010*, vol. II).
Potrivit raportului de expertiză V. G. (f. 9 – 13, dosar_/314/2010*, vol. II), pe o suprafață de 2055 mp (având în vedere vechiul amplasament al proprietăților expropriate, respectiv varianta a II a), terenul pârâtului – recurent s-ar suprapune cu terenul pentru care a formulat cerere de reconstituire și a obținut validare prin HCJ nr. 50/1991 autorul reclamantului – recurent A. N..
În cauză, se contestă legalitatea emiterii titlului de proprietate al pârâtului în raport de actele primare de proprietate, exhibate de către reclamantul – recurent A. N. și ceilalți reclamanți, de recunoașterea existenței dreptului de proprietate aparținând autorilor acestora prin HCJ 50/1991, dar și de faptul că pârâtul nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și nici nu este beneficiarul vreunei hotărâri de validare.
Ținând cont de aceste din urmă motive, prima instanță a procedat la admiterea acțiunii formulată de către A. N., dar și de către ceilalți reclamanți, anulând parțial titlul de proprietate al lui Drăganu C..
Ceea ce, însă, nu a avut în vedere judecătorul fondului este că, anterior acestui litigiu, asupra legalității emiterii titlului de proprietate al pârâtului s-au pronunțat mai multe hotărâri judecătorești care au statuat cu putere de lucru judecat faptul că, în virtutea chitanței din 13.03.1980, pârâtul este beneficiarul de drept al dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în temeiul art. 23 din legea 18/1991, astfel că orice altă discuție legată de o altă situație juridică a terenului nu mai poate fi avută în vedere.
Astfel, cea mai elocventă este decizia civilă nr. 2316/24.09.2007 (f. 73 – 75, dosar_/314/2010*, vol. II) unde s-a statuat irevocabil faptul că inexistența unei hotărâri de validare pronunțată de C. județeană pe numele lui D. C. este irelevantă, față de incidența dispozițiilor art. 23 din legea 18/1991 și art. 8 din Decretul nr. 42/1990, în ceea ce-l privește pe acesta, rezultând, în mod neechivoc, faptul că terenul său din titlul de proprietate atacat în prezenta cauză, în suprafață de 7990 mp, la data intrării în vigoare a decretului lege 42/1990, a devenit de drept proprietatea deținătorului.
D. urmare situația juridică a terenului în litigiu a fost irevocabil stabilită prin hotărâri judecătorești anterioare, astfel că având în vedere legala emitere a titlului de proprietate nr._, acțiunea de față, dar și cea conexă se impuneau a fi respinse.
În consecință, în temeiul art. 312 C., recursul lui D. C. va fi admis.
Pentru considerentele expuse în analiza recursului declarat de către pârât, calea de atac formulată de către reclamantul A. N. apare ca fiind neîntemeiată urmând a fi respinsă, neexistând motive de nulitate a titlului de proprietate atacat de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de D. C. împotriva sentinței civile nr. 4161/2014 pronunțată de Judecătoria Târgu J. în prezenta cauză, intimați fiind A. N., R. A. ȘI N. C., C. L. BĂLEȘTI DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 și C. JUDEȚEANĂ GORJ DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Respinge recursul declarat de A. N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2015.
Președinte, E. A. | Judecător, A. D. | Judecător, E. M. C. |
Grefier, C. M. C. |
EA. 09 martie 2015/2 ex
| ← Sechestru asigurător. Sentința nr. 35/2015. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 84/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
