Ordin de protecţie. Decizia nr. 526/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 526/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 993/280/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 526/2015
Ședința publică de la 18 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. I. Ț.
Judecător M. D. B.
Grefier E. D.
P. de pe lângă Tribunalul Argeș reprezentat prin
procuror M. P.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul D. V. F. împotriva Sentinței civile nr. 1560/2015, pronunțată de Judecătoria Pitești, intimat fiind pârâtul B. A. B., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei în complet de recurs, a răspuns recurentul – reclamant personal, intimatul – pârât lipsind.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul procedează la verificarea identității recurentului - reclamant, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 219 C.pr.civ.
Tribunalul pune în discuție calificarea căii de atac în prezenta cauză ca fiind apelul, având în vedere data introducerii cererii de chemare în judecată, în raport de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 76/2012.
Recurentul – reclamant apreciază că prezenta acțiune este atacabilă cu recurs.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază că se impune calificarea căii de atac în apel.
Tribunalul,în complet de recurs, califică prezenta cale de atac ca fiind apelul și lasă cauza la a doua strigare, în vederea soluționării acesteia în complet de apel,alcătuit din primii doi membrii ai completului de recurs .
Apelantul – reclamant învederează că nu mai poate rămâne la a doua strigare a cauzei și solicită judecarea cauzei în lipsă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare a cauzei, în complet de apel, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea instanței, reprezentata Ministerului Public arată că nu mai are alte cereri de formulat, ori probe de solicitat.
Tribunalul, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului formulat.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a apelului ca nefondat.
Instanța socotind lămurite împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față ,constată următoarele:
Reclamantul D. V. F. a chemat în judecată pe pârâtul B. A. B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună emiterea unui ordin de protecție, constând în obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 10 mp fața de reclamant, ca și în interzicerea oricărui contact inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamantul a fost agresat de către pârât, însă pârâtul nu a fost sancționat pentru acest lucru, motiv pentru care a căpătat curaj și continuă să-l terorizeze pe reclamant. În urma acestor comportamente reclamantul a suferit un infarct miocardic și este într-o stare de sănătate precară. A formulat mai multe plângeri împotriva pârâtului, dar acesta este în continuare în libertate, fiind un pericol la adresa reclamantului și a fiului său.
Anexat, au fost depuse înscrisuri (filele 9-40).
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
La termenul din data de 18.02.2015 a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 1560/2015, Judecătoria Pitești a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului invocată din oficiu,a respins cererea formulată de reclamantul D. V. F., în contradictoriu cu pârâtul B. A. B., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă,a dispus achitarea a 25% din onorariul apărătorului din oficiu C. I., în sumă de 75 lei, din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Prin aceeași sentință, reclamantul a fost obligat la plata către stat a sumei de 75 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat din oficiu și la plata către pârât a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat redus.
Pentru a dispune astfel ,prima instanță de judecată a reținut faptul că, potrivit dispozițiilor art. 23 din legea nr.217/2003, republicată, (1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
Totodată, art. 5 din același act normativ arată persoanele care intră în noțiunea de membru de familie, respectiv „în sensul prezentei legi, prin membru de familie se înțelege: a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude; b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție; c) persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc; d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile față de persoana copilului; e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijește persoana cu boală psihică, dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepția celor care îndeplinesc aceste atribuții în exercitarea sarcinilor profesionale”.
În fapt, reclamantul și pârâtul sunt vecini, aceștia locuind în același . nu sunt membrii de familie în înțelesul dispozițiilor Legii nr. 217/2003.
Scopul Legii nr. 217/2003 este protejarea persoanelor aflate în situații foarte grave pentru viața sau sănătatea lor fizică și mintală și care nu au vreo posibilitate imediată de înlăturare a pericolului, pericole care sunt cauzate de membrii de familie astfel cum sunt aceștia definiți în mod legal.
Prin urmare instanța a constatat că pârâtul nu este membru de familie, astfel că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului invocată din oficiu și va respinge cererea formulată de reclamant ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Se va dispune achitarea a 25% din onorariul apărătorului din oficiu C. I., în sumă de 75 lei, din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
În baza art. 453 alin.1 Cod de procedură civilă, având în vedere că cererea a fost respinsă, iar reclamantul a căzut în pretenții, instanța l-a obligat pe reclamant la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârât cu prezentul proces. Pârâtul a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 700 lei.
Potrivit art. 451 alin. 2 Cod de procedură civilă instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. În ceea ce privește cauza de față instanța a constatat că aceasta nu a fost de o complexitate mărită, ci dimpotrivă este o procedură relativ simplă și rapidă, iar apărătorul pârâtului s-a prezentat la un singur termen de judecată, fără a depune întâmpinare sau note scrise.
Suma de 700 de lei solicitată cu titlu de onorariu de avocat este disproporționată cu activitatea desfășurată în prezenta cauză de către apărătorul pârâtului astfel încât instanța l-a redus la suma de 400 lei. După cum prevede și art. 451 alin. 2 teza finală Cod de procedură civilă măsura luată de instanță nu are nici un efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său, aceasta producând efecte numai în privința cuantumului cheltuielilor de judecată la care este obligat reclamantul.
Față de cele arătate mai sus, în temeiul art. 453 alin.1 Cod de procedură civilă instanța a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârât cu prezentul proces, în cuantum de 400 lei, reprezentând onorariu avocat redus. De asemenea, instanța l-a obligat pe reclamant la plata către stat a sumei de 75 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs reclamantul D. V. F. numai sub aspectul obligării acestuia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 75 lei cheltuieli judiciare către stat pentru onorariul parțial avocat oficiu și 400 lei pentru onorariu avocat ales.
În acest sens,apelantul a invocat faptul că nu are nicio culpă procesuală, întrucât așa cum a menționat în fața instanței de fond, prin apărătorul ales, nu a promovat o acțiune la instanța de judecată, ci o sesizare la P. de pe lângă Judecătoria Pitești, prin care a solicitat ajutorul, pentru ca ulterior să nu fie prea târziu în situația în care s-ar fi întâmplat ceva mult mai grav, cu privire la sesizarea în mai multe rânduri a faptelor săvârșite de numitul B. A. .Prin urmare,nu a promovat o cerere de ordin de protecție la instanță ,ci în mod greșit parchetul a calificat sesizarea acestuia ca fiind o cerere de ordin de protecție, cu toate că avea posibilitatea obiectivă a dispozițiilor legii nr 217/2003 R de a verifica dacă sesizarea acestuia se încadrează în dispozițiile acestei legi.
În consecință ,P. trebuia să-i dea un răspuns legal la sesizarea sa,respectiv că nu există dispoziții legale pentru emiterea unui ordin de protecție și eventual dacă dorește să obțină un ordin de protecție de la instanță să se adreseze cu cerere la instanța de judecată.
A mai arătat că nu se putea adresa instanței cu o cerere pentru emiterea unui ordin de protecție, tocmai pentru că nu exista o legătură de rudenie și nici nu era din aceeași familie cu numitul B. A. B. .
În drept au fost invocate disp.art. 483-502 C.civ.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, precum și în virtutea disp.art. 477 alin.1 C.pr.civ. tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente :
Apelantul a susținut în cadrul cererii de apel faptul că nu ar fi înțeles să se adreseze Judecătoriei Pitești pentru soluționarea cererii având ca obiect ordin de protecție ,sesizarea sa fiind adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești.Aceste susțineri au fost formulate și cu ocazia dezbaterilor asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât.
Conform art. 25 alin. 3 din legea nr. 217/2003, cererea pentru emiterea ordinului poate fi introdusă de victimă personal sau prin reprezentant legal .Față de conținutul sesizării adresate de apelant Parchetului de pe lângă Judecătoria Pitești,instanța de judecată a fost investită cu soluționarea acestei sesizări prin care apelantul-petent a solicitat în mod expres emiterea unui ordin de protecție.Cererea având acest obiect este de competența judecătoriei,astfel cum prevede art. 25 alin. 1 din legea nr. 217/2003,motiv pentru care nu se poate reține că P. de pe lângă Judecătoria Pitești nu ar fi procedat în mod legal prin înaintarea sesizării Judecătoriei Pitești.
Prezent în fața instanței de judecată ,apelantul nu și-a manifestat în vreun fel intenția de a nu mai stărui în demersul său .Astfel,potrivit art. 28 din legea nr. 217/2003, în cazurile prevăzute la art. 25 alin. (3), victima poate renunța, potrivit art. 406 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la judecarea cererii privind ordinul de protecție.Deși asistat de apărător ales,apelantul a formulat concluzii asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului și nu a uzat nici măcar de facultatea conferită de textul legal citat ,astfel că ,raportat la atitudinea sa procesuală ,prima instanță de judecată a aplicat prevederile art. 453 alin. 1 C.pr.civ. ,apelantul fiind în culpă procesuală față de intimat.
Și sub aspectul onorariului apărătorului din oficiu,se impune a fi menținută soluția primei instanțe de judecată,apelantul fiind partea care a declanșat litigiul ce a prilejuit desemnarea unui apărător din oficiu pentru intimat,situație în care,în raport de soluția pronunțată, trebuie să suporte parte din cheltuielile judiciare avansate de stat pentru plata acestui onorariu.
Pentru toate aceste considerente,în temieul art. 480 C.pr.civ. ,tribunalul va respinge apelul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul D. V. F.,domiciliat în municipiul Pitești,.,.,. împotriva Sentinței civile nr. 1560/2015, pronunțată de Judecătoria Pitești, intimat fiind pârâtul B. A. B., domiciliat în municipiul Pitești,.,.,..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 iunie 2015.
Președinte, S. I. Ț. | Judecător, M. D. B. | |
Grefier, E. D. |
Red. S.I.Ț./Tehn D.T/ 4 ex/01.07.2015
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 1652/2015. Tribunalul ARGEŞ | Pensie întreţinere. Decizia nr. 14/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
