Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 236/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 236/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 19-03-2015 în dosarul nr. 1799/216/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 236/2015
Ședința publică de la 19 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător A. A.
Judecător A. M. P.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta P. (fosta V.) Anișoara-M. împotriva sentinței civile nr. 1097/10.10.2014 și împotriva încheierii din 23.10.2013, pronunțate de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul F. I.-D. și intervenienți în nume propriu F. N. F. și F. M., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 12.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată.
Apoi, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la această dată, când a pronunțat prezenta decizie.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin cererea înregistrată sub nr._ /18 iunie 2012, reclamantul F. I.-D. a chemat-o în judecată pe pârâta V. Anișoara-M., solicitând împărțirea bunurilor comune realizate de ei în timpul căsătoriei. Reclamantul a dorit să i se rețină o contribuție de 80 % în dobândirea acestor bunuri, pretinzând și cheltuieli de judecată făcute cu acest proces.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost căsătorit cu pârâta, iar căsătoria lor s-a desfăcut prin divorț la data de 22 noiembrie 2011. În demersul judiciar s-au enumerat bunurile comune dobândite de foștii soți, F. I. D. susținând că el a contribuit mai mult la dobândirea acestora întrucât a avut în permanență serviciu, fiind încadrat cu contract individual de muncă până la data de 10 decembrie 2011. De asemenea, la edificarea casei de locuit, el a fost ajutat de părinți cu munca fizică, precum și cu alimente și sume de bani, vânzându-și chiar și un autoturism bun propriu cu suma de 500 EUR, pe care a folosit-o tot la edificarea casei. Întreaga manoperă la casă, începând de la turnarea temeliei și până la acoperiș, s-a făcut prin muncă proprie a reclamantului, care este constructor de profesie, el fiind ajutat aici de fratele său și de un vecin.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a recunoscut bunurile comune menționate de reclamant în cererea de chemare în judecată. Ea a depus și cerere reconvențională, prin care a solicitat complinirea masei de bunuri și cu alte bunuri mobile, solicitând să i se rețină o contribuție tot de 80 % în dobândirea tuturor bunurilor. S-a arătat că pârâta a obținut venituri pe toată perioada căsătoriei, lucrând și în străinătate împreună cu reclamantul, ea fiind cea care s-a ocupat și de creșterea copilului minor, făcând și toate treburile casnice și gospodărești. Și pârâta cu familia ei au participat efectiv la edificarea casei părților.
Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională, arătând că bunurile solicitate de pârâtă nu au fost dobândite în timpul căsătoriei și că pârâta nu a lucrat în străinătate, ci doar a venit să locuiască cu el în G., după care s-a întors în România, ocupându-se de creșterea copilului părților. A mai arătat că terenul pe care s-a edificat casa de locuit a fost primit de la părinții săi, F. M. și F. F., care l-au ajutat substanțial la ridicarea construcției. Banii pentru împrejmuirea terenului provin de la părinții săi, la fel și cei ce au fost folosiți la cumpărarea materialului lemnos și a tablei din care s-a construit acoperișul casei.
La aceeași dată, intervenienții F. N. F. și F. N. M., părinții reclamantului, au formulat cerere de intervenție în interesul acestuia, susținând că terenul de 2.200 mp, pe care s-a edificat casa bun comun al părților, a fost cumpărat cu bani provenind de la aceștia. Țevile de fier și plasa de sârmă cu care a fost împrejmuit terenul au fost cumpărate tot cu banii lor, rezultați din vânzarea unei bovine. Întreaga cantitate de material lemnos folosită la acoperișul casei provine de pe terenul intervenientei situat în pct.,,Valea lui E.”, iar mâncarea pentru oamenii care au lucrat la ridicarea construcției a fost făcută de către aceasta.
La data de 29 octombrie 2012, pârâta a răspuns cererii de intervenție în interesul reclamantului, arătând că banii pentru împrejmuirea terenului provin din munca părților și din darul obținut la botezul copilului lor, la fel și banii pentru edificarea casei și cumpărarea terenului. A mai arătat că o parte din alimentele cu care au fost hrăniți muncitorii provin de la părinții săi, din gospodăria proprie și că materialul lemnos și tabla folosită la acoperișul casei au fost cumpărate din bani comuni rezultați în urma vânzării autoturismului Dacia proprietatea părților. A susținut că imobilul casă poate fi comod partajat în două unități locative separate.
Cererea de intervenție în interes propriu a fost admisă în principiu prin încheierea din 21 noiembrie 2012, au fost interogate părțile și s-au audiat martorii F. V. Chiril, D. L., S. I. și G. G.. În vederea identificării și evaluării bunurilor din acțiunea principală și din cererea reconvențională, s-a dispus efectuarea de expertize de specialitatea de către expertul constructor B. V. N. și de către expertul în bunuri mobile D. L..
Prin încheierea interlocutorie pronunțată la data de 23 octombrie 2013 au fost admise în parte și în principiu cererea reclamantului și cererea reconvențională, la fel ca și cererea de intervenție, reținându-se că reclamantul și pârâta a fost soți, dobândind în timpul căsătoriei lor următoarele bunuri comune: suprafața de 2.200 mp teren curți construcții, arabil și fânețe, situat în pct. „Acasă” din .;casă de locuit, parter și etaj, cu izolație exterioară și instalație electrică, finisată parțial ridicată pe terenul sus-menționat; gardul de la stradă, cu fundația de beton, țeavă și plasă și gardul împrejmuitor pe celelalte laturi ale terenului; următoarele bunuri de larg consum: 2 șifoniere, un pat dublu, un birou, un recamier, garnitură mobilă de bucătărie, masă mică, o comodă din lemn de stejar pentru TV, un frigider INDESIT, o mașină de spălat rufe automată, un TV color Winston, 3 galerii și trei perdele, un covor turcesc 180 x 260 cm, un covor de lână 240 x 230 cm, un hidrofor Crystal, un boiler electric de 50 litri, o hotă Vortex, un video Watson, un DVD player.
Instanța a reținut că reclamantul are o contribuție de 70 %, iar pârâta de 30 % în dobândirea acestor bunuri.
După pronunțarea acestei încheieri s-a dispus efectuarea unei expertize pentru lotizarea bunurilor și formarea mai multor variante de împărțeală. Lucrarea a fost întocmită de expertul B. V. N. (f. 253-273).
S-a mai efectuat și o expertiză pentru identificarea terenurilor reținute la masa partajabilă, lucrarea fiind întocmită de experta P. I. (f. 231-233).
Reclamantul a mai depus la dosar înscrisuri, acesta și pârâta formulând și concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr. 1097/10.10.2014, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul F. I.-D., împotriva pârâtei V. ANIȘOARA-M..
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta V. ANIȘOARA-M. împotriva reclamantului F. I.-D..
A fost admisă în parte cererea de intervenție în interesul reclamantului formulată de intervenienții F. F. și F. M., ambii domiciliați în . Brazilor, județul Argeș.
S-a dispus partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei de către reclamant și pârâtă, prin omologarea variantei 1 din raportul de expertiză de lotizare întocmit de expertul B. V..
Masa partajabilă are o valoare de 124.449 lei.
Lotul A revine reclamantului F. I.-D. și se compune din:
- 70% din terenul curți-construcții, arabil și fânețe, în suprafață de 2271 m.p. situat în pct. „Acasă” din ., respectiv suprafața de 1590 m.p., identificată în pct. 1-2-6-7-5-1, cu conturul de culoare roșie în planul numărul 1 la raportul de expertiză tehnică (f. 267);
- casa de pe acest teren, formată din parter și etaj, cu izolație exterioară și instalație electrică, finisată parțial;
- gard anexa numărul 1 la același raport de expertiză tehnică;
- parțial gard anexa numărul 2 la același raport de expertiză tehnică, în lungime de 25,65 m.l.;
- parțial gard anexa numărul 4 la același raport de expertiză tehnică, în lungime de 53,70 m.l.;
- gard anexa numărul 5 la același raport de expertiză tehnică;
- următoarele bunuri mobile de larg consum: șifonier cu trei uși, recamier, garnitură mobilă bucătărie, comodă TV, frigider INDESIT, o perdea și galerie, un boiler electric, un video WATSON, un DVD.
Acest lot plătește sultă lotului B 28.452 lei.
Lotul B revine pârâtei V. Anișoara-M. și se compune din:
- 30% din terenul curți-construcții, arabil și fânețe, în suprafață de 2271 m.p. situat în pct. „Acasă” din ., respectiv suprafața de 681 m.p., identificată în pct. 6-3-4-7-6, cu conturul de culoare verde în planul numărul 1 la raportul de expertiză tehnică (f. 267);
- parțial gard anexa numărul 2 la același raport de expertiză tehnică, în lungime de 22,25 m.l.;
- gard anexa numărul 3 la același raport de expertiză tehnică;
- parțial gard anexa numărul 4 la același raport de expertiză tehnică, în lungime de 22,20 m.l.;
- următoarele bunuri mobile de larg consum: șifonier cu două uși, pat dublu, birou, masă mică, mașină de spălat, un TV WINSTON, două perdele cu galerie, un covor turcesc, un covor de lână, o hotă, un hidrofor.
Acest lot primește sultă de la lotul A 28.452 lei.
Au fost compensate între părți o parte din cheltuielile de judecată și obligată pârâta la plata sumei de 1018 lei cheltuieli de judecată către reclamant, după compensare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul F. I.-D. a fost căsătorit cu pârâta V. Anișoara-M., căsătoria lor fiind desfăcută prin divorț, în baza sentinței civile nr. 1349/22 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, sentință rămasă irevocabilă la data pronunțării ei.
Foștii soți au dobândit în comun bunurile reținute de instanță prin încheierea de ședință din data de 23 octombrie 2013, reclamantul având contribuție de 70 %, iar pârâta de 30 % în dobândirea acestor bunuri.
Valoarea masei partajabile a fost stabilită prin expertiza finală de lotizare la 124.449 lei.
La dobândirea bunurilor comune, reclamantul a fost ajutat și de părinții săi, intervenienții F. M. și F. F., aceștia contribuind cu bani proprii la cumpărarea terenului de 2.200 mp. pe care
s-a edificat și casa de locuit a foștilor soți. De asemenea, intervenienții au asigurat și o cantitate de material lemnos care s-a folosit la construcția casei respective, plătind și alți bani pentru achiziționarea unor materiale și plata parțială de manoperă pentru aceeași construcție.
Potrivit art. 673 ind. 9 C.pr.civ. de la 1865, la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea.
Analizând aceste criterii legale, s-a apreciat că omologarea variantei I de lotizare propusă de expertul B. V. N. este alegerea optimă, această variantă corespunde cel mai bine situației de fapt și face ca între părți să nu se nască ulterior neînțelegeri cu privire la posesia bunurilor care se împart în acest litigiu.
Instanța a avut în vedere, la alegerea acestei variante de lotizare, și faptul că pârâta nu mai locuiește de multă vreme în imobilul casă bun comun, s-a recăsătorit și locuiește la actualul soț, cu care are un copil. Raporturile dintre foștii soți sunt tensionate, pronunțându-se cu privire la ei inclusiv a hotărâri judecătorești de protecție a pârâtei în baza Legii nr. 217/2003, ceea ce ar face ca folosirea în comun a casei de locuit, conform variantelor a II- a și a III-a din raportul de expertiză tehnică de lotizare, să creeze și pe viitor tensiuni între părți. Pârâta chiar a spart ușile interioare ale casei cu toporul din cauza relației tensionate pe care o are cu reclamantul și acesta a agresat-o fizic pe fosta soție, existând deci probabilitatea că și de acum încolo, dacă cei doi ar folosi în comun locuința în discuție, să aibă loc episoade violente între ei, care se pot solda cu urmări grave, greu sau imposibil de reparat.
Faptul că se plătește o sultă mai mare în varianta I nu împiedică omologarea acesteia, deoarece persoana care plătește această sultă a fost de acord cu suma respectivă, nepărându-i-se împovărătoare pentru sine.
Pârâta, dacă ar primi și o parte din casa de locuit, nu ar face altceva decât să îngreuneze situația reclamantului în utilizarea corespunzătoare a acelei locuințe, iar nu acesta este scopul unui partaj judiciar, ca unul dintre noii proprietari unici să fie lezat în exercitarea prerogativelor acestui drept real capital, garantat de Constituție și de celelalte legi interne, precum și de reglementările internaționale pe care România trebuie să le respecte cu prioritate.
În raport de toate cele ce precedă, în baza art. 673 ind. 11 C.pr.civ. de la 1865, precum și art. 55 din același Cod, instanța a admis în parte cererea reclamantului, în parte cererea reconvențională și tot în parte cererea de intervenție formulată în interesul reclamantului ( având în vedere soluția dată cu privire la cererea principală) și a dispus împărțirea bunurilor comune dobândite de foștii soți în timpul căsătoriei lor, prin omologarea variantei I din raportul de expertiză tehnică de lotizare întocmit de expertul B. V. N..
Împotriva sentinței civile nr.1097/10.10.2014, precum și împotriva încheierii interlocutorii din data de 23.10.2013 a declarat recurs pârâta-reclamantă P. (fostă V.) Anișoara M., solicitând admiterea căii de atac și să se dispună partajarea bunurilor comune cel puțin în cote de 50% fiecare și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea refacerii raportului de expertiză cu aplicarea corectă a criteriilor prevăzute de art.6739 și urm. C.pr.civ. de la 1865.
În motivarea recursului s-au adus următoarele critici sentinței primei instanțe:
- hotărârea pronunță este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea greșită a legii;
- în mod greșit prima instanță a omologat varianta I de lotizare a raportului de expertiză fără a da prioritate principiului împărțirii în natură a bunurilor, în această variantă sulta fiind prea păgubitoare pentru intimatul-reclamant și inechitabilă pentru ambele părți;
- instanța ar fi trebuit să omologheze raportul de expertiză în variantele de lotizare 2 sau 3;
- din probele administrate în cauză nicio parte nu a răsturnat prezumția comunității de bunuri astfel că, instanța trebuia să admită contribuția egală de 50% a fiecărui soț la dobândirea bunurilor din timpul căsătoriei;
- intimatul-reclamant nu a făcut dovada contribuției de 80% solicitată la dobândirea bunurilor comune, martorul Fortin D. arată că în gospodăria părinților acestuia nu există decât un cal, o căruță și câteva păsări, din care trebuie să întrețină pe toți cei trei copii, cu precădere pe fiul S.;
În motivarea recursul recurenta a mai precizat că părinții săi au ajutat-o permanent și a lucrat în Italia și G. procurând venituri mult mai mari, precum și la o brutărie și la magazinul sătesc aspecte confirmate de intervenienta F. N. F..
La data de 28.01.2015 a formulat întâmpinare reclamantul-pârât F. I.-D. prin care a solicitat respingerea recursul ca nefondat.
În motivarea a arată că variantele de lotizarea 2 și 3 nu sunt convenabile, datorită relațiilor extrem de încordate dintre părți, aspect pe care îl recunoaște și recurenta, iar o astfel de împărțire a casei, conform acestor variante de lotizare ar genera nesfârșite conflicte între părți.
A mai precizat intimatul că față de el s-a emis un ordin de protecție, iar când s-a mutat în casă, recurenta împreună cu fiica sa din afara căsătoriei au spart toate ușile casei, cu toporul.
Recurenta s-a recăsătorit și locuiește cu actualul soț și cu cei trei copii, respectiv fiica din afara căsătorie, fiul părților și copilul rezultat din actuala căsătorie astfel că, varianta omologată de către instanță este singura care este echitabilă, ținându-se seama și de contribuția mai mare a sa la dobândirea comunității de bunuri.
Intimatul a mai precizat că așa cum, a arătat și în fața instanței de fond sulta la care a fost obligat o poate plătit în orice moment.
Intervenienții în interesul reclamantului, F. N. F. și F. M. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul în contextul criticilor formulate, raportat la dispozițiile legale aplicabile, precum și față de disp. art. 3041 C. proc.civ. de la 1865, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În privința criticii privind reținerii contribuției intimatul reclamant F. I.-D. de 70% la dobândirea bunurilor din timpul căsătoriei, tribunalul constată că prima instanță a făcut o evaluare corectă a probelor administrate în cauză.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu se confirmă ipoteza învederată de recurentă în sensul că, ar fi prestat muncă în Italia și G.. Martora D. L. a declarat că recurenta a fost plecată în Italia și G. împreună cu intimatul, apreciind că s-ar putea să fi muncit amândoi, neconfirmând susținerea recurentei.
De asemenea, martorul S. I. are cunoștință de activitățile întreprinse de recurentă în Italia și G. din ceea ce i-a declarat aceasta, nepercepând cu propriile simțuri evenimentele. Martorul a cunoscut-o pe recurentă în perioada în care aceasta era în divorț cu intimatul-reclamant și apreciază tribunalul, că cele aflate de martor de la recurentă sunt afirmate sub o puternică emoție cauzată de divorț.
În perioada de ședere în G. recurenta la data de 24.08.2004 a fost amendată cu suma de 1173,88 euro pentru ședere fără viză pe teritoriul acestei țări, sumă plătită din veniturile procurate de intimatul-reclamant F. I.-D..
Prin acoperirea datoriei proprii a recurentei au fost substanțial diminuate veniturile soților.
Tribunalul mai reține că din veniturile soților a fost susținută și fiica recurentei din afara căsătorie, împrejurarea de natură să afecteze veniturile acestora și să reducă ponderea sumelor de bani ce putea fi orientate către alte cheltuieli necesare gospodăriei casnice.
Intimatul –recurent a fost încadrat în muncă permanent până la data de 01.12.2011, lucrând atât în țară, cât și în G.. O mare parte a veniturile obținute de acesta în G. au fost folosite la edificarea casei foștilor soți.
Este de notorietate faptul că părinții prin sprijinul pe care îl acordă tinerilor căsătoriei pe parcursul căsătoriei acestora, înțeleg să-l ajute pe propriu copil ,iar nu pe ambii soți, crescând în acest fel ponderea contribuției propriul fiu la dobândirea comunității de bunuri.
În privința susținerii recurentei în sensul că, părinții săi ar avea venituri substanțiale și ar fi ajutat-o pe parcursul căsătorie cu intimatul-reclamant, tribunalul constată că nu a fost procurată la dosar nicio astfel de probă. Din depoziția martorei D. L. încuviințată recurentei în primă instanță se reține că părinții acesteia nu au pensii, având în gospodărie o vacă și un porc.
Tribunalul constată că în mod corect a fost admisă cererea de intervenție în interesul reclamantul formulată de părinții acestuia, F. F. și F. M., prima instanță reținând că aceștia au ajutat foștii soți în perioada în care au locuit împreună cu ei, suportând cheltuielile cu întreținerea acestora, precum și la edificarea casei acestora prin suportarea o mare parte din cheltuielile cu materialele de construcții.
Astfel, cum a reținut și instanța de fond și tribunalul constată că părinții intimatul-reclamant au achitat prețul terenul în suprafață de 2259 mp pe care foștii soți au construit casa, aspect confirmat de martorul G. G., vărul vânzătorului.
Din depoziția acestui martor se reține că intervenientul i-a plătit vânzătorului suma de 15.000.000 lei în prezența sa și a martorului Fortini D.. Tot acest martor confirmă ipoteza susținută de intervenienți potrivit cărei, prețul plăti a fost acordat intimatului-reclamant, drept despăgubire pentru renunțarea la gospodăria părintească, în favoarea celuilalt, F. S..
La dosar au fost depuse contractele de vânzare-cumpărare (filele 107-108 vol.I dos.fond) prin care intervenienții au vândut celorlalți copii parte de proprietate, numitului F. S. înstrăinându-i gospodăria cu menținerea dreptului de uzufruct, aspect obișnuit în mediul rural ca părinții în timpul vieții să-și partajele proprietate între copii.
Tribunalul reține că intervenienții beneficiază de pensii, fiind depuse la dosar cupoane de pensie astfel că, aceștia au făcut dovada posibilității economisirii banilor, cu care au plătit prețul terenul de 15.000.000 lei în 2005.
De asemenea, aceștia s-au ocupat cu creșterea animalelor, astfel cum reiese din pașapoartele bovinelor aflate la filele 112-118 vol.I dos.fond, pe care le-au putut valorifica pentru a obține venituri suplimentare.
La edificarea casei foștilor soți, tribunalul reține astfel cum a fost reținut și de către instanța de fond că, fratele intimatului –reclamant, F. S. a participat cu muncă proprie, cât și cu utilaje și contribuția altor lucrători a căror prestație a suportat-o.
De asemenea, o contribuție importantă la ridicare casei a avut-o și intimatul-reclamant care a participat atât cu bani, cât și cu muncă proprie, martorii F. V. Chiril și G. G., participanții la ridicarea casei foștilor soții declarând că, intimatul-reclamant este constructor de meserie și marea parte a manoperelor au fost efectuate de el împreună cu fratele său, F. S..
Prin urmare, este întemeiată soluția instanței de fond, reținându-se contribuția intimatului-reclamant la dobândirea comunității de bunuri o cotă de 70 %, iar contribuția recurentei intimatei de 30%, fără a fi negată contribuția acesteia în gospodărie, precum și veniturile sporadice pe care le-a obținut, însă avându-se în vedere și datoria personală suportată din veniturile comune și cheltuielile acoperite de foști soți pentru întreținerea fiicei recurentei din afara căsătoriei.
În privința criticilor aduse de recurentă omologării variantei I de lotizare a bunurilor partajabile de către instanța de fond, tribunalul le găsește neîntemeiate.
Potrivit art. 6739 C.pr.civ. de la 1865 la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea.
În varianta I de lotizare a raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic B. V. N. în lotul recurentei, avându-se în vedere cota de contribuție de 30 % la dobândirea comunității de bunuri, sunt atribuite atât bunuri imobile, respectiv teren în suprafață de 681 mp parte din suprafața de 2271 mp situat în pct. Acasă, cât și bunuri mobile.
D. fiind faptul că, recurenta în prezent s-a recăsătorit, căsătorie din care a rezultat un copil minor, relațiile dintre foștii soți sunt tensionate, prin sentința civilă nr.513/14.05.2013 instituindu-se un ordin de protecție prin care intimatul-reclamant a fost obligat să păstreze o distanță de 20 metri față de recurentă pe o perioadă de 6 luni, se apreciază că în aceeași casă cele două familii nu pot locui.
În acest sens este și atitudinea recurentei necombătută de aceasta, care a distrus ușile casei.
Intimatul recurent nu a adus critici privind valoarea sultei pe care urmează să o suporte în cazul omologării acestei variante de lotizare, prin urmare nu este împovărătoare pentru acesta.
Tribunalul mai apreciază că în cazul în care s-ar opta pentru o variantă de lotizare în care cele două familii să conviețuiască în aceleași casă, ar fi afectate relații nu doar între foștii soți, ci și relații între membrii fiecărei familii.
În susținerea soluției instanței de fond, tribunalul mai are în vedere pe lângă argumentele primei instanței pe care și le însușește și faptul că, în cauză foștii soți au un copil minor, precum și existența celorlalți copii minori, iar creșterea acestora într-un mediu conflictual nu poate avea o repercusiune benefică asupra dezvoltării emoționale a acestora.
Recurenta cu sulta pe care o va primi de la recurent poate să își construiască o gospodărie în care să conviețuiască în relații bune cu actual soț, departe de conflictele cu intimatul-reclamant. Sistarea comunității de bunuri dintre foștii soț are rolul ca fiecare fost soț să își exercite prerogative dreptului de proprietate asupra bunurilor atribuite în loc în liniște și netulburat de acțiunile fostului codevălmaș.
În raport de cele arătate se constată că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, neexistând motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, astfel că în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod pr.civ. de la 1865 urmează a fi respins recursul ca nefondat.
Reținându-se culpa procesuală a recurentei în promovarea recursului, prin respingerea căii de atac ca nefondată, în temeiul art.274 C.pr.civ.de la 1865 va fi obligată recurenta P. (fostă Voculescu) Anișoara M. la plata sumei de 800 lei, către intimatul-reclamant F. I. D., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat conform chitanței nr.3/07.01.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIZIE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta P. (fosta V.) Anișoara-M. domiciliată în ., județul Argeș împotriva sentinței civile nr. 1097/10.10.2014 și împotriva încheierii din 23.10.2013, pronunțate de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimați fiind reclamantul F. I.-D. domiciliat în ., județul Argeș și intervenienți în nume propriu F. N. F. și F. M. ambii domiciliați în . Brazilor, județul Argeș
Obligă pe recurentă să plătească intimatului F. I. D. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Martie 2015
Președinte, C. D. | Judecător, A. A. | Judecător, A. M. P. |
Grefier, M. L. |
red.A.A.
dact.C.E.C./A..A..-2 exp. 06.04.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1451/2015. Tribunalul ARGEŞ | Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 17-06-2015,... → |
|---|
