Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 3242/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3242/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 3242/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3242/2015
Ședința publică de la 27 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. M. C.
Judecător A. D.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, spre soluționare, apelul formulat de reclamantul S. I., împotriva sentinței civile nr.755/2015 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimată fiind pârâta S. M.-M., având ca obiect ordonanță președințială stabilire program vizitare minor.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: avocat G. R. G. pentru apelantul-reclamant și intimata-pârâtă asistată de avocat R. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Tribunalul, în raport de art.219(1) c.pr.civ. procedează la verificarea identității intimatei-pârâte.
Avocat G. R. G., pentru apelantul-reclamant, depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța privind achitarea onorariului de avocat, delegație de substituire și arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Apărătorul intimatei-pârâte depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
În raport de această împrejurare, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat G. R. G., pentru apelantul-reclamant, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat pentru motivele invocate în scris și susținute în ședință publică, cu cheltuieli de judecată. Consideră că instanța de fond a reținut în mod greșit că acțiunea reclamantului nu întrunește condițiile prev.de art.996 c.pr.civ. Arată că despărțirea în fapt a soților s-a produs cu mult timp înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, dar reclamantul a precizat că nu acela este momentul de la care i s-a interzis să ia legătura cu minorele, ci momentul în care acestea au terminat școala și respectiv grădinița. Cerința cazului grabnic este îndeplinită numai raportat la data promovării 12.06.2015, de la această dată apelantului nu i s-a mai permis să ia legătura cu minorele.
Apărătorul intimatei-pârâte, având cuvântul, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică, cu obligarea apelului la plata cheltuielilor de judecată. Consideră că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile admisibilității cererii, aparența de drept nu există, nu s-a făcut dovada de către reclamant că aparența de drept ar fi în favoarea lui, respectiv că au existat situații în care reclamantului nu i s-a permis să ia legătura cu minorele, pe reclamant nu-l interesează să aibă legătură cu cele 2 minore, ci doar să o șicaneze pe intimată. Arată că vacanța școlară a început la 21.06.2015, care nu este precedată de „săptămâna altfel” așa cum susține reclamantul și cum încearcă să ducă în eroare instanța, aceasta are loc în luna aprilie. Există contradicții între motivele de apel și răspunsul la întâmpinare formulat de către reclamant, s-a cerut de către reclamant să aibă legături personale cu minorele și pe perioada vacanței de vară, acesta a rămas fără obiect, având în vedere că vacanța a trecut. Arată că din declarațiile martorilor, din procesul-verbal de audiere a minorei rezultă că reclamantul are o atitudine violentă față de intimată, cât și față de cele 2 minore, acestea sunt afectate întrucât au fost expuse la scandalurile provocate de reclamant. Consideră că nici condiția urgenței nu este îndeplinită în cauză, nici în calea de atac.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față, deliberând:
Constată că, prin cererea inregistrata pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș la data de 12.06.2015 sub numărul_, reclamantul S. I. a chemat in judecata pe pârâta S. M. M. solicitand pe calea ordonantei presedintiale pronuntarea unei hotarari prin care sa se stabilească pentru reclamant un program de vizitare a minorelor S. M. I. și S. D. F..
In motivarea cererii reclamantul arată că a fost căsătorit cu pârâta, din această relatie rezultând cele două minore. În prezent soții sunt în divorț. Încă din toamana anului 2014 soții sunt despărțiti în fapt, în prezent pârâta locuind cu minorele la bunicul matern. Reclamantul arată că pârâta si tatăl acestei nu-i permit să-și vadă minorele care sunt foarte atașate de el.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 997 C.p.civ.
Pârâta a formulat întâmpinare arătând în esență că nu estre de acord cu cererea reclamantului care este agresiv, minorele fiind speriate de el.
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, proba cu martori si pentru reclamant- proba cu interogatoriul pârâtei.
Prin sentința civilă nr.755/2015 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș a fost respinsă cererea de ordonanță președințială și a fost obligat reclamantul la plata sumei de 400 lei către pârâtă, reprezentând cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței se rețin următoarele:
Reclamantul este căsătorit cu pârâta, din această relatie rezultând două minore: S. M. I. și S. D. F.. În prezent soții sunt despărțiți în fapt având pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș dosarul de divorț nr._ .
Intrucat prezenta cerere de chemare in judecata a fost formulata pe calea ordonantei, instanta urmeaza sa analize conditiile prevazute de dispozitiile art. 996 Cod procedura civila pentru admiterea unei astfel de cererii.
Referitor la conditiile de admisibilitate a actiunii reclamantei, instanta constata urmatoarele:
Potrivit art. 996 C proc civ. (1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Acest text de lege reglementează, pe de o parte, domeniul de aplicare al ordonanței președințiale, iar, pe de altă parte, condițiile ce trebuie analizate pentru a stabili temeinicia sau netemeinicia unei astfel de cereri.
Astfel, art. 996 Cod procedura civila prevede pentru admisibilitatea ordonantei presedintiale indeplinirea cumulativa a trei cerinte, respectiv sa existe urgenta, masura solicitata sa fie vremelnica si sa nu se prejudece fondul. Ordonanta presedintiala neavand drept scop rezolvarea fondului litigiului, rezulta ca instanta investita cu solutionarea unei asemenea cereri se margineste sa stabileasca, in raport cu probele prezentate de parti, in favoarea careia dintre ele exista aparenta de drept.
Urgenta
Din analiza art. 996 Cod procedura civila rezulta trei situatii in care instanta poate aprecia situatia urgentei si anume pentru: pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere; prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Raportat la aceste criterii, s-a decis ca, urgenta trebuie sa rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz in parte, urmând a fi indicate împrejurările din care se deduce urgenta. De asemenea, in cadrul ordonantei presedintiale, urgenta se apreciaza in raport de situatia de fapt la momentul introducerii cererii precum si la momentul judecării cauzei. La aprecierea urgenței instanța va avea în vedere caracterul cert al viitoarei pagube sau piedici, întrucât articolul de lege nu se referă la pagube sau piedici posibile. Dacă se solicită luarea măsurii fără a fi incident unul din cazurile grabnice enumerate de lege, cererea de ordonanță președențială nu este admisibilă. În doctrină s-a arătat că urgența trebuie să persiste pe tot parcursul judecății, inclusiv în căile de atac. Totodată, trecerea unui interval mare de timp de la momentul producerii evenimentului ori nașterii situației care justifică urgența si până la momentul introducerii cererii de ordonanță președințială face să se diminueze caracterul urgent astfel încât partea se poate adresa instanței cu o cerere pe calea dreptului comun.
În cauza de față, instanța a constatat că reclamantul a motivat urgenta măsurilor solicitate instanței prin faptul că, în perioada vacantei de vară nu are posibilitatea să își vadă cele două fiice deoarece pârâta nu-i permite accesul în locuinta ei. Totodată reclamantul menționează că până la vacanța de vară minorele au fost vizitate la școală, respectiv la grădiniță.
Instanța a constatat că nu este îndeplinită condiția ca urgența să persiste pe tot parcursul judecății, inclusiv în căile de atac, si totodată constată că a trecut un interval mare de timp de la momentul producerii evenimentului ori nașterii situației care justifică urgența (despărțirea în fapt a soților care s-a produs încă de la începutul anului 2015) si până la momentul introducerii cererii de ordonanță președințială (12.06.2015). Acest aspect face să se diminueze caracterul urgent astfel încât partea se poate adresa instanței cu o cerere pe calea dreptului comun.
Mai mult decât atât, instanța a constatat cu ocazia audierii minorei S. M. M. că tatăl a fost agresiv cu bunicul și cu mama minorelor în prezenta acestora, că minora nu dorește să fie vizitată de tată sau să meargă la locuința acestuia fără mama sa, fiindu-i teamă de tată. Tot minora S. M. M. arată că, în prezent, tatăl o poate vizita oricând și nu se opune nimeni dar de cele mai multe ori apare fără să anunțe si de multe ori s-a întâmplat să fie plecată de acasă cu prietenii. Minora menționează că a fost vizitată de tată la școală dar cu aceste ocazii a vorbit urât despre mama sa de față cu colegii minorei, punând-o pe aceasta în situații jenante.
Instanța a avut în vedere si evaluările psihologice ale minorelor (f. 28-31) în care se menționează că minora S. M. I. este bulversată de situația părinților aflați în divorț si este marcată de evenimentele la care a fost martoră, respectiv agresiuni între părinți. Cu privire la minora S. D. F. se arată că aceasta exprimă sentimente negative legate de mersul la grădiniță deoarece acolo vine să o vadă si tata. Din aceste considerente instanța consideră că nu este în interesul minorelor a se stabili urgent un program de vizitare care le-ar putea bulversa si mai mult pe acestea.
Având în vedere cele expuse anterior, instanța a apreciat ca în cauza de față reclamantul nu a făcut dovada vreunei urgențe în pronunțarea de către instanță a unei ordonanțe presedentiale privind stabilirea unui program de vizitare a minorelor.
Vremelnicia: Pe calea ordonantei presedintiale nu se pot lua masuri definitive care privesc rezolvarea fondului, ci numai masuri provizorii care tind sa preintampine o paguba iminenta si ireparabila.Vremelnicia masurii luate reprezinta doar o conditie a ordonantei presedintiale in instanta, care se afla in stransa legatura cu neprejudecarea fondului. Astfel, instanta este datoare sa evite orice masuri care rezolva fondul litigiului si fac imposibila eventuala restabilire a situatiei de fapt anterioare.
In cazul de fata, reclamantul solicita luarea unor masuri pe termen lung, are în vedere nu numai vacanța de vară ci și sărbătorile de iarnă sau cele pascale nefiind îndeplinită nici această cerință a ordonanaței președentiale.
Neprejudecarea fondului cauzei: Analiza acestei conditii presupune un examen sumar al fondului cauzei, determinând astfel de partea cui este aparenta dreptului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
Hotărârea este nelegală și netemeinică întrucât chiar dacă reclamantul solicită măsuri cu o durată mai mare, acest caracter nu răstoarnă principiul provizoratului deoarece părțile sunt în proces de divorț – dosar nr._ cu prin termen de judecată la data de 20.10.2015.
Printr-un raționament logic, faptul că s-a solicitat un program de vizitare al minorelor, program ce ar putea să se întindă pe mai mult de 6 luni de la data finalizării ordonanței președințiale, nu încalcă principiul vremelniciei.
Instanța s-a mărginit la a verifica doar un singur element - durata despărțirii în fapt a soților raportat la data introducerii cererii de emitere a ordonanței președințiale.
Dovedirea urgenței raportat la despărțirea în fapt a soților este o premisă falsă. Instanța trebuia să se raporteze la faptul că vacanța școlară începe la 20.06.2015 fiind precedată de programul intitulat săptămâna altfel.
Promovarea acțiunii la_ este generată de imposibilitatea de a păstra legătura cu minorele rezultate din căsătorie din cauza reclamantei care nu i-a permis accesul la adresa actuală de domiciliu.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel funcție de probele administrate în cauză, tribunalul apreciază apelul ca nefondat.
Instanța de fond prin aprecierea și interpretarea corectă a probelor administrate în cauză, a pronunțat o sentință legală și temeinică, reținând ca nefiind întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială.
Pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială se cer a fi întrunite cumulativ condițiile expres și limitativ prev.de art.996 Cod de procedură civilă respectiv urgența,vremelnicia, neprejudecarea fondului cauzei, apartenența dreptului.
În cauză, tribunalul constată ca nefiind întrunite măsura urgenței atâta timp cât această cerere a fost introdusă la un interval mare de timp de la momentul despărțirii în fapt a părților.
De altfel, motivarea urgenței de către reclamant a fost că pe perioada vacanței de vară nu poate lua legătura cu cele 2 minore, tribunalul constată că acest impediment nu mai există, vacanța de vară a trecut, minorele au început școala deci reclamantul poate lua legătura cu acestea.
Mai mult decât atât din nicio probă administrată nu rezultă că i s-ar fi interzis să ia legătura cu minorele pentru că prin ordonanță să se preîntâmpine o pagubă iminentă și ireparabilă care ar putea consta în imposibilitatea reclamantului de a păstra relațiile cu fiicele sale.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.480 Cod pr.civilă, urmează a respinge apelul ca nefondat .
În baza art.453 Cod de procedură civilă, urmează a obliga pe apelant să plătească intimatei suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul S. I., CNP_, domiciliat în municipiul Curtea de Argeș, .. 141, județul Argeș împotriva sentinței civile nr.755/2015 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, intimată fiind pârâta S. M.-M. CNP_, domiciliată în municipiul Curtea de Argeș, ..1P.2, ., județul Argeș.
Obligă apelantul să plătească intimatei suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2015
Președinte, E. M. C. | Judecător, A. D. | |
Grefier, E. R. |
red.E.M.C.
dact.C.E.C./4 exp.
30.10.2015.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2761/2015. Tribunalul ARGEŞ | Pensie întreţinere. Decizia nr. 3586/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
