Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 2761/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2761/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 2761/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2761/2015
Ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. P.
Judecător C. D.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare pentru soluționare apelul declarat de pârâta M. S. împotriva sentinței civile nr._/18.11.2014, pronunțată de ,Judecătoria Pitești în dosarul nr_, intimat fiind reclamantul M. D. F., având ca obiect ordonanță președințială .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelanta pârâtă asistată de av. T. R. ( în baza împuternicirii avocațiale de la fila 8) și intimatul reclamant asistat de av. P. O. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus, prin fax, o cerere din partea avocatului curator Barboi D. ( pentru apelanta pârâtă) prin care învederează că este in imposibilitate de prezentare la termenul din 24.09.2015, întrucât are de susținut mai multe cauze penale la Judecătoria Pitești, precum și faptul că apelanta pârâtă are apărător ales, situație față de care calitatea sa de curator încetează.
Av. P. O. V. depune la dosar împuternicire avocațială pentru intimatul reclamant .
Tribunalul pune în discuție cererea formulată de av. curator Barboi D. (pentru apelanta pârâtă).
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, învederează că nu se impune menținerea unui avocat curator pentru apelanta pârâtă, având în vedere că partea are avocat ales.
Tribunalul reține că pentru apelanta pârâtă a răspuns apărător ales si că încetează calitatea de curator special a avocatului Barboi D. pentru apelanta pârâtă, situație raportat la care cererea de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare este rămasă fără obiect. Totodată, reține că apelul este timbrat potrivit înscrisurilor de la filele 15-16 dosar.
Apărătorul intimatului reclamant depune la dosar întâmpinare, un exemplar al acesteia fiind comunicat apărătorului apelantei pârâte, învederând că a invocat excepția tardivității cererii de repunere în termen, precum și a declarării căii de atac, pe care le sustine oral.
Apărătorul apelantei reclamante solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării ce i-a fost comunicată la acest termen de judecată, arătând că nu înțelege să solicite termen în acest sens.
Apărătorul intimatului reclamant învederează că a invocat o excepție de ordine publică.
Apărătorul apelantei reclamante revine asupra cererii formulată anterior, arătând că nu înțelege să mai solicite lăsarea cauzei la a doua strigare, întrucât a lecturat întâmpinarea.
Apărătorul apelantei reclamante învederează instanței că prin apel a formulat o cerere de probatori, pe care o susține, respectiv a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu și un martor.
Tribunalul apreciază că se impune discutarea cu prioritate a cererii de repunere în termenul de apel, respectiv excepția de tardivitate a apelului, situație față de care pune în vedere apărătorului apelantei pârâte să precizeze dacă formulează cerere de probatorii cu privire la cererea de repunere în termen (distinct de apel).
Apărătorul apelantei reclamante învederează instanței că in ce privește cererea de repunere în termen înțelege să solicite proba cu înscrisuri, sens în care depune la dosar un set de înscrisuri, fără borderou, filele 35-53, un exemplar al înscrisurilor fiind comunicat apărătorului intimatului reclamant.
Apărătorul intimatului reclamant învederează instanței că nu se opune probei cu înscrisuri solicită de apărătorul apelantei pârâte. Învederează că în motivele de apel, respectiv la pct. 2, se menționează că apelanta pârâtă a luat cunoștință de sentința pronunțată de instanța de fond la data de 05.05.2015. Apărătorul intimatului reclamant învederează instanței că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor ce i-au fost comunicate la acest termen de judecată
Tribunalul încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apelanta reclamantă, prin apărător, în susținerea cererii de repunere în termen, ca fiind utilă soluționării cauzei.
Tribunalul acordă cuvântul asupra excepției tardivității cererii de repunere în termen și implicit asupra excepției de tardivitate a apelului.
Apărătorul apelantei pârâte solicită respingerea excepției tardivității cererii de repunere în termen, învederând că aprobat cu înscrisurile depuse la acest termen de judecată și cele depuse odată cu apelul împrejurarea că apelanta pârâtă nu locuiește în țară în prezent și nici la momentul judecării cauzei, fapt ce a fost adus la cunoștința instanței și de către intimatul reclamant. Totodată, învederează că a făcut dovada momentului la care a luat cunoștință de existența dosarului și de soluția pronunțată de instanța de fond. Arată că, față de împrejurările expuse, cererea de repunere în termen este formulată în termen legal.
Apărătorul intimatului reclamant, în ce privește cererea de repunere în termen, învederează că în raport de prevederile art. 186 ncpc, teza a doua, se partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării cerând totodată repunerea sa în termen, iar în cazul exercitării căilor de atac această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. Învederează că în cauza de față se află în cazul exercitării căii de atac împotriva unei hotărâri pronunțată în ordonanță președințială, termenul fiind de 5 zile de la pronunțarea hotărârii, iar față de această situație repunerea în termen se făcea în termen de 5 zile. Solicită să se observe că față de data de 05.05.2015, menționată de apelanta pârâtă, data de 19.05.2015 când s-a formulat cererea de repunere în termen și apelul depășea termenul de 5 zile prev. de art. 186 alin 2 cpc, în cauza de față nefiind aplicabil termenul de 15 zile, ci cel de 5 zile, fiind vorba de o hotărâre pronunțată într-o ordonanță președințială. Cu privire la motivele invocate, respectiv împrejurarea că apelanta pârâtă a fost plecată în străinătate arată că intimatul reclamant nu a contestat acest fapt. In plus, arată că instanța de fond a făcut toate demersurile pentru aflarea domiciliului apelantei pârâte, respectiv s-a făcut adresă la Serviciul de Imigrări. Mai arată că s-a depus la dosar o carte de familie datând din 23.03.2015, respectiv după pronunțarea sentinței de fond. În plus, arată că s-au făcut toate demersurile pentru asigurarea apărării drepturilor apelantei pârâte în cauză, respectiv i s-a desemnat un curator căruia i s-a comunicat hotărârea judecătorească. Învederează că nu s-a făcut dovada că apelanta pârâtă a fost citată cu rea credință prin publicitate. Arată că apelanta pârâtă a fost plecată în Franța, Germania, Tunisia și a prezentat o hotărâre judecătorească din Tunisia, care nu este opozabilă intimatului reclamant, acesta nefiind citat și în plus, minora este cetățean român iar părțile au locuit în România. În concluzie, învederează că atât cererea de repunere în termenul de apel cât și calea de atac sunt tardiv formulate.
Apărătorul apelantei pârâte învederează că a formulat cererea în termen în termenul prevăzut de art. 186 cpc și solicită să se observe că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că apelanta pârâtă nu s-a aflat în țară, că acesta a fost citată pe parcursul procesului cu rea credință prin curator și afișare la ușa instanței în condițiile în care a depus la dosar o plângere făcută la poliția din Franța, care atestă că intimatul reclamant știa unde se află minora. În plus, arată că deși instanța a dispus citarea pârâtei pe site-ul instanței această citare nu s-a realizat, iar în acest sens a depus la dosar un extras de pe site, astfel că apreciază că apelanta pârâtă nu a fost citată în mod corect, cu atât mai mult cu cât la instanța de fond reclamantul a recunoscut că apelanta pârâtă nu se află în țară. Arată că instanța de fond nu a avut în vedere că intimata pârâtă ar fi putut fi citată prin publicitate, respectiv prin intermediul unui ziar.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității cererii de repunere în termen și implicit asupra excepției de tardivitate a apelului.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față,
Constată că prin cererea înregistrată la data de 06.10.2014, reclamantul M. D. F. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta M. S. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, pe cale de ordonanța președințială, stabilirea domiciliului minorei M. Maya, născută la data de 13.02.2009, la reclamant, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că părțile s-au casatorit în 14.02.2008, din relație rezultând minora M. Maya, născută la data de 13.02.2009. În prezent se află pe rolul Judecătoriei Pitești un dosar având ca obiect divorț, autoritate părinteasca și stabilire domiciliu minor. Pârâta este cetățean tunisian, dar de la data căsătoriei a locuit în România împreună cu reclamantul și fiica celor doi. În urma cu circa o lună, sub pretextul unei vizite în Tunisia la părinții săi, pârâta a plecat împreună cu minora, refuzând ulterior să revină în țară.
Reclamantul a precizat că la 28.07.2014 a dat o declarație notarială autentificata sub nr. 1697 de BNP C. G. în care și-a dat acordul ca pârâta să călătorească împreună cu minora pe ruta Franța - Tunisia și retur în România în perioada 01.08._14, dar ulterior pârâta și-a manifestat în mod explicit refuzul de a readuce copilul în țară. Reclamantul a precizat că a mai existat un episod similar în anul 2009, însă personal a mers în Tunisia și ulterior fetița împreună cu pârâta s-au întors în țară.
De la data căsătoriei, pârâta mergea frecvent în Franța și Germania de unde revenea la intervale de circa 3 luni, fetița ramanand în grija sa, ajutat fiind la creșterea și educarea minorei de bunica paternă. S-a precizat că minora a locuit în permanența la domiciliul comun în România și nu a fost niciodată plecata, cu excepția vacanțelor. În prezent nu poate lua legătura decât telefonic cu aceasta.
S-a precizat că se impune stabilirea domiciliului la tata, acesta fiind mediul în care a crescut și în care este integrată. Sunt îndeplinite cerințele ordonanței președințiale, existând urgența, respectiv reglementarea situației minorei cat mai repede, fiind de interesul minorei ca aceasta să revină la domiciliu.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 996 și 453 C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr._/18.11.2014 a Judecătoriei Pitești a fost admisă cererea și s-a stabilit provizoriu la domiciliul tatălui reclamant din P., cartier Gavana, .. 4, ., locuința minorei M. Maya, născută la data de 13.02.2009, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/280/2014, aflat pe rolul Judecătoriei Pitești.
A fost obligată pârâtă la plata către reclamant a sumei de 270 lei cheltuieli de judecată.
În adoptarea soluției s-au reținut următoarele:
Reclamantul M. D. F. și pârâta M. S. s-au căsătorit la data de 14.02.2008 în Tunisia, căsătoria fiind recunoscută în România, conform certificatului de căsătorie existent la dosar, iar din căsătorie a rezultat minora M. Maya, născută la data de 13.02.2009 (f. 14) în Mun. Pitești.
În drept, ART. 996 Cod procedură civilă: Condiții de admisibilitate
(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nici o mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului. (3) La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen. (4) Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului. (5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
ART. 397 C. civ.
După divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel. Dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți, celălalt părinte păstrându-și dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, astfel cum rezultă din economia disp. art. 398 NCC.
ART. 487 Conținutul autorității părintești
Părinții au dreptul și îndatorirea de a crește copilul, îngrijind de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, învățătura și pregătirea profesională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însușirilor și nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea și sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaște acestuia.
ART. 496 Locuința copilului
(5) Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.
Prima instanță are apreciat că cererea este fondată și că în speță sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, anume aparența de drept în favoarea reclamantului, urgența, caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale și ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul.
Conform extrasului de pe site-ul instanței depus la dosar și cererii de chemare în judecată depusă de reclamant (f. 39-41), pe rolul Judecătoriei Pitești este înregistrat dosarul nr._/280/2014 având ca obiect divorț, exercitarea autoritatii parintesti, stabilire domiciliu minor, pensie intretinere.
În ceea ce privește ultimele două condiții, prima instanță a reținut că reclamantul a dovedit că pe rolul Judecătoriei Pitești există dosarul menționat, până la soluționarea căruia urmează să producă efecte ordonanța președințială, caracterul vremelnic fiind strâns legat de neprejudecarea fondului.
S-a apreciat de asemenea că este îndeplinită condiția aparenței dreptului, reclamantul fiind tatăl minorei, iar urgența rezidă tocmai în situația de fapt, natura obiectului litigiului dedus judecății și în împrejurarea că drepturile părintești trebuie exercitate în mod esențial cu continuitate, impunându-se a se reglementa cât mai rapid situația locativă a pârâtei, ingerințele pe anumite perioade putând fi permise numai în condițiile strict reglementate de lege. De altfel, în cazul acestor măsuri, vremelnice și provizorii, existența urgenței este prezumată chiar de lege, așa încât partea nu mai este nevoită să facă dovada acesteia, conform art. 919 C. pr. civ.
Pentru a decide cu privire la exercitarea autorității părintești față de copilul minor rezultat din căsătorie, instanța a avut în vedere interesul superior al minorului, iar în determinarea acestui interes a ținut seama de o . factori precum: vârsta minorului, posibilitățile materiale ale părinților, posibilitățile de dezvoltare fizică, morală a copilului, comportarea părinților față de copil, legăturile de afecțiune stabilite între copil și familie, starea sănătății acestuia, serviciul pe care îl au părinții.
Astfel, minora s-a născut în mun. Pitești, iar de la naștere a locuit în domiciliul comun al părților la adresa din .-se în îngrijirea părinților și bunicii paterne. Din declarația martorului M. M. (f. 37-38) reiese că pârâta mergea relativ frecvent la muncă în Franța și Germania, pe o perioadă de circa trei luni, revenind ulterior în țară, perioade în care minora rămânea în grija tatălui și a bunicii paterne. De asemenea, fetița a fost înscrisă și a mers la Grădinița cu program prelungit „A. ca Zăpada” Pitești în anii școlari 2012 – 2013 și 2013 – 2014, fiind înscrisă și pentru anul 2014-2015, după cum reiese din adeverința nr. 2181/02.10.2014 (f. 12), precum și la cursuri de balet.
În august 2014, în baza declarației autentificate sub nr. 1697/28.07.2014 (f. 8) de BNP C. G. prin care reclamantul și-a dat acordul ca pârâta să călătorească împreună cu minora pe ruta Franța - Tunisia și retur în România în perioada 01.08._14, aceasta a plecat din țară împreună cu minora, manifestându-și ulterior în mod explicit refuzul de a se întoarce sau de a aduce fetița în țară, după cum reiese din declarația martorei, tatăl neputând lua legătura cu minora decât telefonic, apelurile fiind inițiate de pârâtă.
Conform declarației martorei, minora nu cunoaște decât limba română, nu vorbește limba franceză sau limba maternă a mamei și nu a fost plecată din domiciliu sau din țară decât în perioada vacanțelor, fiind atașată de bunica paternă care s-a ocupat efectiv, în cea mai mare parte a timpului, de creșterea fetiței.
Concluzionând, prima instanță a apreciat că se impune stabilirea domiciliului la tată, drept pentru care a admis cererea și a stabilit provizoriu la domiciliul tatălui reclamant din P., cartier Gavana, .. 4, ., locuința minorei M. Maya, născută la data de 13.02.2009, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/280/2014, aflat pe rolul Judecătoriei Pitești. Instanța a avut în vedere în acest sens necesitatea menținerii mediului de viață al copilului în care este integrat, o analiză completă a împrejurărilor cauzei urmând eventual a avea loc în cadrul dosarului de drept comun, precum și faptul că nu se cunoaște în prezent adresa exacta a pârâtei, fiind plecată în străinătate și nici nu poate fi contactată, în caz de nevoie.
În temeiul art. 453 alin. 1 C. pr. civ., față de soluția ce se va pronunța, instanța a obligat pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 270 lei cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru și onorariu curator special.
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat apel pârâta care a susținut următoarele:
Hotărârea este nelegală, iar soluția pronunțată de prima instanță nu a fost comunicată apelantei. Pârâta a fost citată prin publicitate, potrivit art.167 C.pr.civilă, sens în care a fost desemnat și un curator special de pe tabloul avocaților, însă nu s-a efectuat citarea la ultimul domiciliu sau pe portalul instanței. Din afișarea la ușa instanței, partea nu a putut lua cunoștință de existența dosarului, încălcându-se astfel dreptul la apărare.
Citarea prin publicitate s-a făcut cu rea credință, deoarece reclamantul cunoștea locul unde se află pârâta, venind în vizită la aceasta în Franța. De asemenea exista posibilitatea citării la adresa părinților apelantei din Tunisia.
Susținerile pe fondul cauzei formulate de reclamant, sunt nereale, minora a fost înscrisă la o școală din Franța unde s-a integrat, neaflându-se niciodată în stare de pericol. În Tunisia s-a pronunțat o hotărâre provizorie, potrivit căreia minora poate locui cu mama până la finalizarea divorțului.
Apelanta a formulat cerere de repunere în termenul de apel arătând că a luat cunoștință de sentința primei instanțe în data de 05.05.2015, când a adresat o cerere Judecătoriei Pitești, fiind împiedicată până la acel moment să afle de existența dosarului.
Intimatul, prin întâmpinare a invocat excepția tardivității apelului și a cererii de repunere în termen, susținând că soluția primei instanțe este legală și temeinică.
Deliberând cu prioritate asupra excepției de tardivitate a cererii de repunere în termenul de apel tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 999 Cod procedură civilă ordonanța este supusă doar apelului în termen de 5 zile de la pronunțare dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Potrivit art.186 Cod procedură civilă, partea care a pierdut un termen procedural, va fi repusă în termen, numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinice. În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.
În cazul de față, pentru exercitarea căii de atac, se prevede un termen de 5 zile de la pronunțare ( ordonanța fiind dată cu citare), iar cererea de repunere în termenul de exercitare a apelului, trebuie formulată în 5 zile de la încetarea cauzelor împiedicării.
Legiuitorul a instituit prin norma exemplificată la art.186 alin.2 C.pr.civilă o normă specială, derogatorie de la cea de drept comun, potrivit cu care termenul pentru îndeplinirea actului de procedură este de 15 zile.
În speță, la data de 05.05.2015, așa cum arată de altfel chiar apelanta, s-a formulat cerere de fotocopiere a tuturor înscrisurilor de la dosar, iar apelul a fost declarat la data de 19.05.2015 ( data poștei).
Reținând incidența textelor de lege arătate mai sus, rezultă că ultima zi de formulare a cererii de repunere în termen era 11.05.2015 ( 5 zile de la data de 05.05.2015), astfel că formularea cererii în data de 19.05.2015 este în afara termenului prevăzut imperativ de legiuitor.
În atare situație, cererea de repunere în termen este tardiv formulată, făcând imposibilă analiza motivelor invocate pentru a se dispune repunerea în termen, consecința fiind aceea că apelul este de asemenea, tardiv formulat.
În analiza termenului de apel, s-au avut în vedere dispozițiile art.999 alin.1 Cod procedură civilă, precum și declararea căii de atac în 19.05.2015 cu mult peste termenul de 5 zile de la pronunțarea sentinței.
Reținând cele ce preced tribunalul va respinge cererea de repunere în termen și apelul ca tardiv formulate potrivit art.480 Cod procedură civilă rap.la art. 999 și 186 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termen, ca tardivă.
Respinge ca tardiv formulat apelul declarat de pârâta M. S. domiciliată în Franța, 17 Rue de B. Air, Dourdan_, cu domiciliul ales la Cabinet avocat T. R., ., ., ., București, împotriva sentinței civile nr._/18.11.2014, pronunțată de ,Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul M. D. F., domiciliat în mun. P., cartier Gavana .. 4, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2015.
Președinte, A. M. P. | Judecător, C. D. | |
Grefier, M. L. |
Red. A.M.P
Dact. NE/ 4 ex
25.09.2015
| ← Nulitate act. Sentința nr. 1/2015. Tribunalul ARGEŞ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 3242/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
