Pensie întreţinere. Decizia nr. 3586/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3586/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 3586/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 3586/2015
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător G. D. N.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare, apelul formulat de pârâtul R. L., împotriva sentinței civile nr.2762 din data de 24.03.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat-reclamant fiind R. C. L., având ca obiect „pensie întreținere”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul-pârât asistat de avocat M. F. și intimatul-reclamant asistat de avocat Ș. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Tribunalul procedează la identificarea apelantului-pârât R. L., legitimat cu CI . nr._ eliberată la data de 15.05.2009 de Poliția Pitești. CNP-_ și a intimatului-reclamant R. C. L., legitimat cu CI . nr._ eliberată la data de 14.05.2014 de Poliția P., CNP-_.
Avocatul apelantului-pârât arată că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
Avocatul intimatului-reclamant arată că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
Tribunalul acordă cuvântul pe probe.
Avocatul apelantului-pârât solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar și solicitarea de relații de la Grupul Școlar Dacia, în sensul de a se preciza dacă intimatul-reclamant se mai află în continuarea studiilor întrucât apelantul-pârât deține informații în sensul că intimatul-reclamant a absolvit liceul însă nu a luat bacalaureatul.
Avocatul intimatului-reclamant solicită încuviințarea probei cu înscrisuri solicitată de apelantul-pârât și respingerea solicitării de relații de la Grupul Școlar Dacia. În apărare depune la dosar adeverința eliberată de Școala Sanitară Postliceală „C. D.” din Pitești, prin care face dovada că intimatul-reclamant se află în continuarea studiilor. Arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Avocatul apelantului-pârât față de înscrisul depus la dosar la acest termen de judecată de către intimatul-reclamant, arată că nu mai stăruie în solicitarea de relații de la Grupul Școlar Dacia.
La interpelarea instanței, intimatul prin apărător, arată că nu este de acord cu solicitarea apelantului-pârât de stabilire a unei pensii de întreținere în cuantum de 16 % din venitul net realizat.
Tribunalul deliberând asupra probelor solicitate de părți, încuviințează intimatului-reclamant proba cu înscrisuri, respectiv proba cu înscrisul depus la dosar în ședință publică. Tribunalul ia act că apelantul nu are înscrisuri noi de depus în apel și nici nu mai stăruie în solicitarea de relații raportat la probele administrate în ședința de judecată de astăzi.
Părtile prin avocați, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri de formulat în cauză.
Tribunalul ca o chestiune prealabilă, ce vizează citativul întocmit pentru acest termen de judecată, pune în discuție calitatea de intimată a numitei N. C. M., în prezenta cauză.
Avocații părtilor, având pe rând cuvântul, arată că în raport de dispozițiile instanței de fond, numita N. C. M. nu mai are calitatea de parte în prezenta cauză.
Tribunalul constată că numita N. C. M. nu are calitate procesuală în cauză, în raport de măsurile luate odată cu ocazia soluționării în fond a cererii, măsură necontestată de niciuna dintre părți și prin urmare nu va mai fi configurată ca și intimata în cauză.
Tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului, acordă cuvântul asupra apelului.
Avocatul apelantului-pârât solicită admiterea apelului, modificarea sentinței de fond în sensul admiterii în parte a acțiunii, cu obligarea apelantului la un procent de 16% din venitul net realizat de acesta. Arată că prima instanță nu a avut în vedere toate înscrisurile depuse la dosar de către pârât. Apelantul-pârât și-a îndeplinit obligația de întreținere fața de intimatul-reclamant până la împlinirea vârstei de 18 ani. În funcție de înscrisurile depuse la dosar la acest moment apelantul-pârât, față de veniturile realizate, se află în imposibilitatea de plată a pensiei de întreținere în procent de 25%. Apelantul-pârât este de acord să plătească în continuare pensie de întreținere dar într-un procent mai mic. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatului-reclamant solicită respingerea apelului ca nefundat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică. Solicită a se constata că nu exista nici un temei legal pentru admiterea apelului cu consecința micșorării cuantumului pensiei de întreținere la 16% în loc de 25%. Arată că, și anterior apelantul-pârât a invocat aceleași considerente. Obligațiile ce nu au legătură cu întreținerea efectivă a copilului sau a altui copil din altă căsătorie, nu au nici o relevanță. Primordial trebuie avută în vedere întreținerea copilului. În concluzie solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Avocatul apelantului-pârât, în replică arată că potrivit art.529 din NCPC, întreținerea este datorată potrivit mijloacelor celui care urmează a o plăti, iar pensia de întreținere se acordă până la ¼.
Avocatul intimatului-reclamant arată că din actele dosarului nu rezultă că nu ar avea de unde ci, dimpotrivă, faptul că și-a asumat aceste cheltuieli fără a avea în vedere că are un copil în întreținere.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față ;
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, la data de 05.05.2014, sub nr._, reclamanta N. C. M. a chemat în judecată pe pârâtul R. L., solicitând instantei ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se dispună obligarea acestuia din urmă la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului R. Codrut L., incepand cu data cand va deveni major si până la terminare studiilor, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr.3094/29.03.2013, pronunțata de judecătoria Pitești în dosarul nr._/28/2012, pârâtul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 25% din veniturile realizate, până la împlinirea de catre minor a vârstei de 18 ani.
Reclamanta a sustinut că minorul se află în continuarea studiilor, fiind elev în clasa a XI-a la Liceul Dacia, astfel ca are nevoie în continuare de sprijin financiar din partea tatalui-parat.
In drept, reclamantul a invocat dispozitiile art.403 C.civ.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, un set de acte reprezentând: sentința civilă nr.3094/29.03.2013, pronunțata de Judecătoria Pitești în dosarul nr._/28/2012 (fila 6), adeverinta nr.6762/04.11.2014 eliberata de Liceul Tehnologic Dacia, care atestă calitatea de elev a minorului (fila 43), certificat de nastere (fila 11) si acte identitate (filele 7-9), decizia civilă nr.2589/13.11.2013, pronunțata de Tribunalul Arges – Sectia Civila în dosarul nr._/28/2012 (filele 12-13).
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei – chitanta . nr._/25.04.2014 (fila 4), conform art.15 lit.e din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (in vigoare la data introducerii plangerii).
Pârâtul a formulat întâmpinare, arătând că este de acord cu plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, insa a solicitat ca instanța să aiba in vedere imprejurarea că este casatorit, are inca un copil care a implinit varsta de 26 de ani si nu are loc de munca, paratul fiind singurul intretinator al familiei.
In drept, paratul a invocat dispozitiile art.529 C.civ. si art.205 C.proc.civ.
In dovedire, paratul a depus la dosarul cauzei un set de inscrisuri (filele 48-55).
In cauza, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele parti.
S-au solicitat și s-au obținut relații privind veniturile realizate de parat de la locul de munca . 43).
La termenul de judecata din data de 24.03.2015, reclamantul R. Codrut L. a aratat ca intelege sa-si insuseasca actiunea formulata de mama sa, instanta a invocat din oficiu exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei N. C. M. si a dispus scoaterea din cauza a acesteia, cauza urmand a se judecata intre R. Codrut L. – in calitate de reclamant si R. L. – in calitae de parat.
Prin sentința civilă nr. 2762 din data de 24.03.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești s-a admis acțiunea formulată de reclamantul R. CODRUT L., în contradictoriu cu pârâtul R. L..
A fost obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în favoarea reclamantului R. Codrut L., nascut la data de 07.05.1996, în cuantum de 25% lei din venitul mediu lunar, începând cu data 07.05.2014 (cand reclamantul a devenit major) și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de 26 ani.
A fost obligat paratul la plata catre reclamant a sumei de 420 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, reclamantul este fiul pârâtului, astfel cum rezulta din certificatul de naștere . nr._ aflat la fila 11 din dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr.3094/29.03.2013, pronunțata de judecătoria Pitești în dosarul nr._/28/2012 (fila 6), definitiva prin decizia civilă nr.2589/13.11.2013, pronunțata de Tribunalul Arges – Sectia Civila în dosarul nr._/28/2012 (filele 12-13) – paratul a fost obligat la plata catre reclamant a unei pensii de intretinere majorate in cuantum de 25% din venitul sau lunar, incepand cu data de 29.03.2013 si pana la majoratul acestuia.
Reclamantul a devenit major la data de 07.05.2015 – astfel cum rezultă din certificatul de naștere . nr._ aflat la fila 11 din dosarul cauzei și se află în continuarea studiilor, fiind elev in clasa a XII-a, la Liceul Tehnologic Dacia, cursuri de zi – astfel cum rezultă din adeverința nr.6762/04.11.2014 (fila 43) - această stare de fapt nefiind contestată de pârât.
Raportat la dispozitivul sentinței civile nr.3094/29.03.2013, pronunțata de judecătoria Pitești în dosarul nr._/28/2012, definitiva prin decizia civilă nr.2589/13.11.2013, pronunțata de Tribunalul Arges – Sectia Civila în dosarul nr._/28/2012 (filele 12-13), instanța constată că, în prezent, obligația de plată a pensiei de întreținere stabilită în sarcina tatălui, pârâtul din prezenta cauză, prin sentința civilă amintită anterior și întemeiată pe dispozițiiile art. 499 alin. 1 și art. 525 alin. 1 C.civ, s-a stins.
Potrivit dispozițiilor art. 499 alin. 3 C.civ, părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani, iar potrivit dispozițiilor art.525 alin.1 C.civ, minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
Prin urmare, noua reglementare legală stabilește că situația majorilor aflați în continuarea studiilor (cursuri de zi) este echivalentă cu a celor aflați în incapacitate de a munci, căci prin incapacitate de muncă nu se întelege numai incapacitatea de ordin fiziologic, ci și aceea determinată de nevoia satisfacerii unor cerințe de ordin social, cum sunt acelea ce decurg din necesitatea frecventării cursurilor școlare din învățământul liceal și/sau superior.
Analizând materialul probator administrat în cauză și interpretând coroborat textele de lege menționate anterior, instanța a apreciat că părinții au obligația, și nu facultatea, de a-și întreține copilul major aflat în continuarea studiilor, prezumându-se că starea de nevoie a reclamantului persistă și după împlinirea de către acesta a vârstei de 18 ani și fiind determinată de cheltuielile privind școlarizarea în învățământul liceal și/sau în învățământul superior (achiziționarea de rechizite, îmbrăcăminte, instruire cultural-educativă), respectiv de cheltuielile de socializare necesare acestuia.
În condițiile în care acesta este încă elev, reclamantul se află în imposibilitate de a obține venituri proprii prin muncă, o astfel de activitate fiind de natură a prejudicia educația ei, prin faptul că aceasta nu ar mai putea respecta programul cursurilor liceale de zi pe care le urmează în prezent și nu ar mai fi în măsură să acorde atenția cuvenită pregătirii și studiului individual, atât de necesare pentru insușirea cunoștințelor și aptitudinilor sale practice, în vederea desăvârșirii formării sale profesionale. Or, dreptul la educație este un drept fundamental al copilului, părinții acestuia fiind cei dintâi chemați să-i acorde sprijin în acest sens.
Sub aspectul cuantumului pensiei de întreținere care urmează a se stabili, în conformitate cu dispozițiile art. 527 alin.1 si 2 C.civ. - întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti și în conformitate cu dispozițiile art. 529 alin.1 C.civ - când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii, potrivit art. 529 alin. 2 C.civ.
În ceea ce privește primul criteriu de stabilire a cuantumului pensiei de întreținere, instanța are în vedere relatiile furnizate de . 65) care atesta ca paratul realizeaza un venit net lunar de cca 190 lei, la care se adauga tichetele de masa.
Referitor la cel de-al doilea criteriu menționat, instanța a avut în vedere adeverința nr.6762/04.11.2014 (fila 43) eliberata de către Liceul Tehnologic Dacia, care atestă calitatea de elev in clasa a XII-a a reclamantului și confirmă faptul că acesta are încă nevoi financiare legate de educația și pregătirea sa profesională.
Instanta nu poate primi apararea paratului in sensul ca are in prezent inca un copil major in intretinere, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit dispozitiilor art.513 teza I C.proc.civ, obligatia de intretinere exista numai intre persoanele prevazute de lege, iar potrivit art.524 C.proc.civ, are drept la intretinere numai cel care se afla in nevoie, neputandu-se intretine din munca sau din bunurile sale.
Instanta a retinut ca legea prezuma starea de nevoie pentru minori (art.525), dar si pentru majori – insa numai atat timp cat acestia se afla in continuarea studiilor. Cat timp fiica paratului este apta de muncă, fara a se fi dovedit contrariul, instanta apreciază că aceasta ar trebui să realizeze cel puțin salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Prin urmare, neputandu-se stabili in sarcina paratului o obligatie legala de intretinere in favoarea fiicei sale majore, instanta nu a avut in vedere la stabilirea procentului care va reprezenta cuantumul pensiei de intretinere pentru reclamant acest al doilea copil al paratului.
Mai mult, este incontestabil că la pronunțarea soluției, instanța trebuie să aibă în vedere interesul superior al copilului, principiu consacrat în art.263 C.civ, potrivit căruia « orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului » și în art.2 alin.3 din Legea nr.272/2004 potrivit căruia « principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești ».
În prezenta cauză însă, fiind vorba despre doi copii, instanța este obligată să stabilească un echilibru între interesele celor doi, fără a permite ca interesul celui rezultat din căsătoria actuala să prevaleze față de interesul celui rezultat din casatoria anterioara, ultimul fiind îndreptățit în aceeași măsură să se bucure de mijloace financiare adecvate dezvoltării sale normale și armonioase de care a beneficiat si celalalt copil si de care inca beneficiaza desi a implinit varsta majoratului.
În ceea ce privește data de la care se va datora pensia de întreținere, instanța a reținut ca potrivit dispozițiilor art.532 alin.1 si 2 C.civ, pensia de întreținere se datorează de la data introducerii cererii de chemare în judecată, putând fi acordată și pentru o perioadă anterioară, dacă introducerea actiunii a fost întârziată din culpa debitorului – ceea ce nu s-a probat în speță.
Constatand ca nu s-a contestat de catre reclamant modul in care pârâtul a înteles să-și îndeplinească obligația stabilită prin sentința civilă nr.3094/29.03.2013, pronunțata de judecătoria Pitești în dosarul nr._/28/2012 și observând că reclamantul nu a probat vreo culpă a pârâtului care sa o fi întârziat în formularea cererii de chemare în judecată imediat după data la care hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit anterior pensia a încetat să-și mai producă efectele, instanța urmează să dispună obligarea tatălui-pârât la plata în continuare a pensiei de întreținere, începând cu data cand reclamantul a devenit major – 07.05.2014 și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea de către reclamant a vârstei de 26 de ani.
Pentru toate aceste considerente, instanța a admis acțiunea reclamantului și îl va obliga pe pârât la plata unei pensii de întreținere în cuantumul indicat anterior.
Avand în vedere dispozitiile art.451-453 C.proc.civ, potrivit carora ,,partea care cade în pretentii a fost obligata, la cererea celeilalte parti la plata cheltuielilor de judecata”, retinand culpa procesuala a paratului, instanta l-a obligat pe acesta sa plateasca reclamantului suma de 420 lei cu titlu de cheltuieli de judecata – reprezentand onorariu de avocat achitat prin chitanta nr._.12.2014 (fila 68) si taxa judiciara de timbru achitata prin chitanta . nr._/25.04.2014 (fila 4).
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel pârâtul R. L. apel înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 13.08.2015 sub nr._ .
In motivarea apelului se arata ca instanța de fond nu a avut în vedere toate înscrisurile depuse la dosar, înscrisuri din care rezultă cu certitudine faptul că nu a avut posibilitatea să-i plătească reclamantului un procent de 25 % cu titlu de pensie de întreținere
Instanța de fond a interpretat in parte dispoz art. 529 NCciv și anume că întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și că atunci când întreținerea este datorată de părinte ea se stabilește până la o pătrime din veniturile debitorului, nefiind in mod obligatoriu acordat cuantumul fix de ¼, care este până la o pătrime.
Instanța de fond l-a obligat pe pârât la maximul prevăzut de lege cu privire la cuantumul pensiei de întreținere, deși conform înscrisurilor depuse la dosar acest procent ar fi trebuit diminuat. În mod greșit instanța de fond a apreciat că pârâtul nu mai are nici o obligație față de fiica sa ,care nu se mai află în continuarea studiilor întrucât și aceasta trebuie hrănită și plătite facturile .
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate,tribunalul constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Prima critică ce vizează împrejurarea că reclamantul a devenit major, iar acesta nu s-ar afla în continuarea studiilor pentru a beneficia de întreținere din partea tatalul debitor, apare ca fiind nefondată față de împrejurarea că, potrivit probatoriului administrat în fața instanței de apel s-a prezentat adeverința eliberată de către Scoala Sanitară Postliceală „C. D.” potrivit căreia reclamantul R. C. L. este elev al acestei școlii în anul I în anul școlar 2015-2016.
În ceea ce privește critica referitoare la cuantumul pensiei de întreținere la care trebuie obligat pârâtul tribunalul consideră că această critică este fondată urmând a se schimba în parte sentința apelată și se va stabili pensia de întreținere în cuantum lunar de 16 % din venitul net obținut de către pârât începând cu data de 07.05.2014 când reclamantul a devenit major și până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de 26 de ani, în locul procentului lunar de 25 % din veniturile lunare ale pârâtului cum a dispus instanța de fond.
Considerentele avute în vedere de către tribunal la pronunțarea deciziei civile nr. 2589/13.11.2013 în dosarul nr._/280/2012 prin care s-a majorat pensia de întreținere cuvenită intimatului la 25 % din venitul net lunar au vizat împrejurarea că beneficiarul întreținerii respectiv copilul R. C. L. se află în perioada de minoritate, iar referitor la solicitarea ocrotitorului legal al minorului de a se stabili pensia de întreținere până la terminarea studiilor s-a considerat că în situația în care creditorul obligației este minor plata întreținere nu poate fi dispună decât până la majoratul acestuia, urmând ca ulterior minorul devenit major să solicite plata pensiei de întreținere .
Astfel, la pronunțarea hotaririi de fata, tribunalul are în vedere împrejurarea că temeiul juridic al acordării pensiei de întreținere este reprezentat de disp.art. 524 C.civ. potrivit cărora creditorul întreținerii are drept la întreținere numai dacă se află în nevoie, neputându-se întreținere din munca sau din bunurile sale, așadar starea de nevoie nu se prezumă ca în situația copilului minor, iar potrivit art. 527 C.civ. poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloace pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace, iar la stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținere ,se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora, și de asemenea vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale .Probatoriul administrat în cauză fac dovada și a obligațiilor periodice ale pârâtului care potrivit graficului de rambursare depus la dosarul cauzei are și obligații lunare de plată reprezentind restituirea unui credit .
În ceea ce privește împrejurarea că soția pârâtului și fiica majoră a pârâtului nu obțin venituri nu reprezintă un argument temeinic pentru a fi luat în considerare,deoarece potrivit dispozițiilor legale reprezentate de art. 524 C.civ. are drept în întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreținere din munca sau din bunurile sale, ori nu s-a dovedit că cele două persoane nu sunt apte de muncă, iar incapacitatea de a munci poate fi considerată imposibilitatea fizică de a presta muncă doar din cauza minorității, a bolii sau a vârstei înaintate, ceea ce în cauză nu s-a invocat si dovedit.
Ori, în cauză retinem ca reclamantul are drept de întreținere și de la celălalt părinte natural, respectiv de la mama acestuia, iar în cauză nu s-a dovedit împrejurarea că aceasta nu are mijloace pentru a acoperi nevoia de întreținere ce trebuie acordată si din partea acestui părinte, retinind si faptul ca dispoz art. 529 NCciv prevad că întreținerea care este datorată de părinte se stabilește până la o pătrime din veniturile debitorului, nefiind in mod obligatoriu acordat cuantumul fix de o pătrime si fata de cele motivate anterior, în raport de disp.art. 480 C.pr.civ., tribunalul urmează să admită apelul, să schimbe în parte sentința, în sensul că va stabili pensia de întreținere în cuantum lunar de 16% din venitul net lunar, urmind a se menține în rest sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E
Admite apelul formulat de pârâtul R. L., cu domiciliul în P., ., nr. 1, ., ., împotriva sentinței civile nr.2762 din data de 24.03.2015 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat-reclamant fiind R. C. L. cu domiciliul în Pitești, ., ., ..
Schimbă în parte sentința, în sensul că stabilește pensie de întreținere în cuantum lunar de 16% din venitul net lunar.
Menține în rest sentința.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.11.2015.
Președinte, A. M. | Judecător, G. D. N. | |
Grefier, G. G. |
Red. G.D.N.
Tehn D.T. /GDN/4 ex
15.12.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 3242/2015. Tribunalul ARGEŞ | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
