Partaj judiciar. Decizia nr. 2140/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2140/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 1170/216/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2140/2015
Ședința publică de la 18 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. D. B.
Judecător A. D.
Grefier E. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanții R. M. S., R. M. C. și pe intimații C. C. V., N. C. G., R. V., R. G.-C., având ca obiect partaj judiciar revizuire sentința civilă nr. 1173/01.11.2004.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul R. M. C. asistat de av.D. M., lipsă fiind celelalte părți, apelantul R. M. S. reprezentat de av.D. M., intimata C. C.V. reprezentată de av.V. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la acest termen de judecată este lipsă de procedură cu intimatul R. G. C..
Apărătorul apelanților consideră că nu este lipsă de procedură cu intimatul R. G. C., întrucât acesta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Tribunalul apreciază că nu este lipsă de procedură cu intimatul R. G. C. întrucât acesta a depus întâmpinare și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Apărătorii părților arată că nu mai cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului în dezbateri asupra apelului.
Tribunalul declară cercetarea procesului încheiată, în baza art.244 NCPC și deschide dezbaterile asupra apelului.
Apărătorul apelanților, având cuvântul, solicită admiterea apelului. Susține că instanța de fond a respins cererea de revizuire considerând că nu sunt îndeplinite condițiile prev.de art.322 pct.5 Cod proc.civilă. Înainte de pronunțarea hotărârii de partaj intimatul N. G. își vânduse cota sa de moștenire, cu act autentic, mamei celor doi revizuienți, deci actul preexista. Acest înscris, prin el însuși, este un înscris doveditor, dar și un înscris determinant în sensul că dacă instanța l-ar fi avut la dispoziție, alta ar fi fost soluția instanței de fond. În dosarul de partaj succesoral, toți comoștenitorii sunt părți contrare pentru că toți au interese contrare, chiar dacă provin din aceeași tulpină, chiar dacă sunt legați de relații de rudenie, fiecare tinde să își apere propriul său interes. Numai în situația în care ar fi pe o tulpină mai mulți comoștenitori și s-ar judeca cu un terț, ei au același interes, în sensul de a aduce în patrimoniul succesoral un bun succesoral care ar fi deținut de terț. Când este vorba de partaj succesoral între comoștenitori, fiecare își apără dreptul său, cota sa de moștenire și este prezumat că are interese contrare. Partea potrivnică în prezenta cauză este N. G., înstrăinătorul dreptului său succesoral, care trebuia să vină în fața instanței și să arate că a vândut dreptul său de moștenire și să prezinte actul de înstrăinare. Susține faptul că apelanții nu au avut cunoștință de existența actului dintre N. G. și R. L.. Apelanții au aflat despre act la momentul la care au început certurile dintre aceștia și N. G. în legătură cu respectivul imobil. Este de presupus că partea în procesul civil nu ar fi de bună-credință în măsura în care, cu minimă diligență, pe care ar fi trebuit să o facă, ar fi aflat de existența acestui act. Ori, cei doi revizuienți puteau să prevadă că ar fi existat un act între unchiul și mama lor, înainte de decesul mamei acestora. Dezbaterea unei succesiuni nu este obligatorie, era o obligație până în anul 1990, drept pentru care revizuienții nu au încălcat o obligație în acest sens. Solicită admiterea apelului, casarea sentinței de fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Apărătorul intimaților, având cuvântul, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței de fond ca fiind legală și temeinică, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată. Consideră că susținerile apelanților nu pot fi avute în vedere de instanță întrucât înscrisul respectiv nu a fost reținut de partea potrivnică. Chiar dacă în procesele de partaj părțile au întotdeauna dublă calitate procesuală, indiferent dacă învestesc sau nu instanța cu o cerere reconvențională, interpretarea noțiunii de parte potrivnică nu poate fi primită în maniera în care este motivată în apel. Instanța de fond, în mod corect a stabilit că moștenitorii autoarei R. L. au primit dreptul pe tulpină, împreună cu tatăl lor și respectiv cei doi apelanți și celălalt intimat care nu a achiesat la prezenta cerere de revizuire. Singura parte care fi trebuit să dețină înscrisul era intimata C. V. pentru că aceasta a promovat cererea de partaj și de desființare a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere. Atât prin întâmpinarea depusă la instanța de fond, cât și prin întâmpinarea depusă în apel au arătat că s-au raportat la succesiunea actelor în timp, respectiv la dezbaterea succesorală din 1997 și apoi la contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere care este încheiat în același an. Beneficiara contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere a fost autoarea R. L. împreună cu soțul său R. V..
Tribunalul, în baza art.394 NCPC, considerând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de fată deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24.04.2014 sub nr. dosar_, revizuenții R. M. S. și R. M. C. au solicitat revizuirea sentinței civile nr. 1173/1.11.2014 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. 1254/2004, precum și a încheierii de admitere în principiu din data de 2.06.2004 pronunțată în același dosar, în care au mai fost părți C. C. V., N. C. G., R. V. și R. G. C.. Revizuenții au solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, revizuenții au arătat că prin acțiunea depusă de reclamanta C. C. V. la Judecătoria Curtea de Argeș, aceasta a solicitat instanței să dispună partajarea averii rămase de pe urma defunctei N. F., decedată la data de 15.11.1996, cu ultimul domiciliu în mun. Curtea de Argeș, precum și a averii rămase de pe urma defunctului N. Gh. C., decedat la data de 29.03.2004, cu același domiciliu ca și soția sa. Potrivit certificatului de moștenitor nr. 123/27.03.1997 emis de Biroul Notarilor Publici Asociați din Curtea de Argeș, de pe urma defunctei N. F. au rămas ca moștenitori N. Gh. C. – soț supraviețuitor și copiii N. C. G., C. C. V. și R. C. L., mama revizuenților. După emiterea acestui certificat de moștenitor, unchiul revizuenților, N. C. C., a vândut lui R. C. L. dreptul său de moștenire, de 1/8 din casa rămasă în succesiunea defunctei N. F., așa cum rezultă din cuprinsul contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. 2315/19.05.1997. R. C. L. a decedat la data de 23.02.2002, iar revizuenții nu au avut cunoștință de existența și cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare. Au aflat de existența acestui contract la data de 21.03.2014, când le-a fost eliberată o copie de către notarul public.
Revizuenții au mai arătat că pe tot parcursul procesului nici unchiul lor, N. C. C., nici tatăl lor, R. V., nu au adus la cunoștința instanței existența contractului autentic de vânzare-cumpărare. Astfel, încheierea de admitere în principiu și sentința pronunțate în dosarul succesoral sunt greșite. Dacă instanța ar fi cunoscut de existența și cuprinsul contractului, cu siguranță că în lotul revizuenților ar fi fost atribuită o suprafață mai mare din casa supusă partajării, ar fi fost diminuată sulta și ar fi fost diminuat în mod corespunzător și lotul vânzătorului N. C. C.. Sunt îndeplinite cerințele prevăzute de codul de procedură civilă referitoare la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, întrucât contractul a fost reținut de partea potrivnică – unchiul N. C. C., iar revizuenții, ca urmare a decesului mamei lor, nu au avut posibilitatea să afle de existența contractului. Acest înscris ar fi avut o influență hotărâtoare asupra modului de soluționare a cauzei, fiind determinant în stabilirea corectă a loturilor moștenitorilor și a sultelor.
Reviuzuenții au solicitat ca urmare a admiterii cererii de revizuire să fie schimbate în parte încheierea de admitere în principiu și sentința, urmând să se rețină că N. C. C. a vândut cota de 1/8 din casa supusă partajării, iar la alcătuirea loturilor să se rețină că dreptul revizuenților din casă este de 11/24.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 509 pct. 5 din noul Cod de procedură civilă, respectiv pe art. 322 pct. 5 din Codul de procedură civilă de la 1865.
În dovedire s-au solicitat probele cu înscrisuri și interogatoriu. La cerere au fost atașate copii de pe înscrisuri (f.6-15).
Au fost citate părțile, iar la data de 6.05.2014 intimatul N. G. a depus la dosar o întâmpinare (f.20-21), prin care a arătat că susținerile revizuenților nu sunt reale, deoarece aceștia au avut în casă toate actele privind moștenirea părinților N. F. și N. C.. Nu este adevărat că au luat cunoștință de actul de cumpărare a cotei de 1/8 în anul 2014. Intimatul nu a primit nici un exemplar. În anii 2002 și 2004 actul s-a aflat la R. V. și copiii săi.
La data de 8.05.2014 intimata C. C. V. a depus la dosar o întâmpinare (f.28-32), prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.
În motivarea cererii s-a arătat în esență că sentința nr. 1173/1.11.2004 și încheierea interlocutorie sunt pronunțate sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă, astfel că trimiterea la dispozițiile art. 509 pct. 5 din noul Cod de procedură civilă nu poate fi primită. Numitul R. V., citat în proces, este decedat din anul 2008, nemaiavând capacitate de folosință. Intimata reclamantă C. V. nu a avut cunoștință de existența contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2315/19.05.1997 și nu s-au făcut discuții în legătură cu acest contract. Revizuenții pârâți, tatăl lor R. V., intimatul pârât R. G. C. nu au invocat niciodată existența contractului de vânzare-cumpărare menționat; nu au formulat în scris nici o apărare în procesul de partaj. Din discuțiile purtate cu intimatul R. G. C. și din comportamentul ulterior al revizuenților intimata a aflat că aceștia au fost tot timpul în posesia acestui înscris. Acesta este un înscris public, ce a fost transcris în Registrul de transcripțiuni sub nr. 1047/20.05.1997, iar cel puțin un exemplar al înscrisului a fost ridicat de autoarea revizuenților, R. L.. În anul 2008 „aceste acte” s-au aflat în posesia revizuentului R. M. C., iar în prezent un exemplar al contractului de vânzare-cumpărare se află în posesia intimatului R. G. C.. Astfel, nu poate fi primită motivarea că înscrisul nou a fost descoperit la data de 21.03.2014. Contractul nu s-a aflat în posesia intimatului N. C. G., care a relatat că numita R. C. L. a luat ambele exemplare ale actului. Casa a fost locuită de către revizuenți. Nu există nici o dovadă că înscrisul a fost reținut de partea potrivnică – C. V.. R. V. avea aceleași interese ca și revizuenții să invoce înscrisul, fiind dobândit un bun comun. Nu s-a dovedit nici că înscrisul nu a putut fi înfățișat în dosarul de partaj dintr-o împrejurare mai presus de voința părții (dintr-o cauză de forță majoră). Această condiție nu e îndeplinită dacă înscrisul putea fi obținut și depus la dosar prin diligența părții interesate. Nici revizuenții, nici tată sau fratele lor nu s-au preocupat de obținerea acestui înscris, despre care aveau cunoștință. Contractul autentificat sub nr. 2315/19.05.1997 la BNPA Curtea de Argeș nu are caracterul de înscris determinant, astfel încât să fi putut duce la pronunțarea unei alte soluții. Pentru aceste motive, intimata a susținut că cererea de revizuire nu este admisibilă în principiu.
La întâmpinare au fost atașate înscrisuri (f.33-37).
A fost atașat dosarul nr. 1254/2014 al Judecătoriei Curtea de Argeș.
Prin încheierea de ședință din data de 2.06.2014 instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatului R. V., întrucât acesta a decedat la data de 8.05.2008, conform certificatului de deces depus în copie la dosar (f.46). Instanța a încuviințat pentru revizuenți și pentru intimata C. V. probele cu înscrisuri și interogatoriu.
La termenul de judecată din data de 7.07.2014 au fost administrate interogatoriile părților și s-a pus în discuție admisibilitatea cererii de revizuire.
În urma probatoriului administrat în cauză Judecătoria Curtea de Arges prin sentinta civilă nr. 733/08 iulie 2014 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire retinând în considerente că în dosarul nr. 1254/2004 al Judecătoriei Curtea de Argeș reclamanta C. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâții N. G., R. V., R. G. C., R. M. C. și R. M. S. ca instanța să dispună ieșirea din indiviziune asupra averii rămase de pe urma defuncților N. F., decedată la 15.11.1996 și N. C., decedat la 29.03.2004, precum și să dispună rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 3420/22.07.1997 la Biroul Notarilor Publici Asociați din Curtea de Argeș.
În dosarul menționat instanța a pronunțat încheierea din data de 2.06.2004, prin care a admis în principiu acțiunea și a constatat deschise succesiunile, vocația succesorală a părților și cotele acestora din masa succesorală, componența masei succesorale. Din cuprinsul acestei încheieri reiese că N. C. G., C. C. V. și R. L. sunt descendenții de gr. I ai soților N. F. și N. C.. Întrucât numita R. L. a decedat în anul 2002, cota ce i-a revenit din moștenirea mamei sale urmează a fi „culeasă” în indiviziune de către moștenitorii lui R. L., pârâții R. V. (soț), R. G. C., R. M. S. și R. M. C. (fii).
Prin sentința civilă nr. 1173/1.11.2004 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dos. nr. 1254/2004, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 5.01.2005, instanța a admis acțiunea de partaj succesoral formulată de reclamanta C. C. V. în contradictoriu cu pârâții N. C. G., R. V., R. G. C., R. M. S. și R. M. C., dispunând ieșirea din indiviziune a părților asupra averii rămase de pe urma defuncților N. F. și N. G., conform variantei I din raportul de expertiză întocmit de expert S. G.. De asemenea a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 3420/22.07.1997 la Biroul Notarilor Publici Asociați din Curtea de Argeș.
Prin cererea ce face obiectul prezentului dosar, revizuenții R. M. S. și R. M. C. au solicitat revizuirea sentinței civile nr. 1173/1.11.2004 a Judecătoriei Curtea de Argeș și a încheierii de admitere în principiu din data de 2.06.2004, pronunțate în dosarul nr. 1254/2004, invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 teza I din Codul de procedură civilă de la 1865 (aplicabil în cauză, având în vedere și dispozițiile art. 27 din noul Cod de procedură civilă): „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților…”. Revizuenții au invocat drept „înscris nou” contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2315/19.05.1997 la Biroul Notarilor Publici Asociați din Curtea de Argeș (f.14), prin care intimatul N. C. G. a vândut numitei R. C. L. cota indiviză de 1/8 dintr-o locuință situată în mun. Curtea de Argeș, ., jud. Argeș. În contract se menționează că imobilul a fost dobândit de vânzătorul N. C. G. în cotă indiviză de 1/8 prin moștenire de la mama sa N. F., conform certificatului de moștenitor nr. 123/1997 emis în dosarul succesoral nr. 105/1997 al BNPA Curtea de Argeș.
Instanța reține că pentru a fi admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C.pr.civ. de la 1865, trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe: revizuentul să prezinte un înscris probant prin el însuși, un înscris nou ce nu a fost folosit în procesul și care exista la data pronunțării hotărârii, un înscris determinant, care dacă ar fi fost cunoscut de către instanță ar fi putut conduce la pronunțarea unei soluții diferite; de asemenea, înscrisul să nu fi fost depus la dosarul cauzei, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, deci dintr-o cauză de forță majoră.
Instanța constată că înscrisul constatator al contractului de vânzare-cumpărare intervenit între N. C. G. și R. L., autentificat sub nr. 2315/19.05.1997 la Biroul Notarilor Publici Asociați din Curtea de Argeș, îndeplinește condițiile de a fi un înscris probant și care nu a fost folosit în procesul de partaj ce a făcut obiectul dosarului nr. 1254/2004 al Judecătoriei Curtea de Argeș, nefiind depus la dosarul cauzei deși exista la data pronunțării sentinței civile nr. 1173/1.11.2004 a Judecătoriei Curtea de Argeș. Instanța apreciază de asemenea că înscrisul invocat de revizuenți este un înscris determinant, întrucât dacă ar fi fost cunoscut de instanța învestită cu soluționarea acțiunii formulate de C. C. V., ar fi putut fi luat în calcul la stabilirea cotelor indivize ale părților din masa partajabilă, putând fi influențată componența loturilor atribuite părților prin partajul judiciar.
În ce privește ultima cerință pentru admisibilitatea cererii de revizuire, instanța a constatat că nu este îndeplinită. Nu se poate reține că înscrisul „contract de vânzare-cumpărare” autentificat sub nr. 2315/19.05.1997 la BNPA Curtea de Argeș nu a fost depus la dosar din cauză că „părțile potrivnice” din dosarul nr. 1254/2004 ar fi reținut înscrisul, iar revizuenților le-a fost imposibil să afle de existența lui.
În prealabil, instanța a retinut că în procesul ce a făcut obiectul dosarului nr. 1254/2004 au avut situația de părți potrivnice revizuenților R. M. S. și R. M. C. doar intimații C. C. V. (reclamantă) și N. C. G. (pârât), nu și numitul R. V. (pârât) și intimatul R. G. C. (pârât), având în vedere că revizuenții, împreună cu tatăl și fratele lor au „cules” în indiviziune cotele cuvenite mamei revizuenților, R. C. L., din moștenirile autorilor N. F. și N. C.. Prin sentința civilă nr. 1173/1.11.2004, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 5.01.2005, instanța a atribuit lotul nr. 2 în indiviziune pârâților R. V., R. G. C., R. M. C. și R. M. S..
În ce îl privește pe intimatul N. C. G., acesta a susținut că nu a fost în posesia unui exemplar al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2315/19.05.1997 la BNPA Curtea de Argeș, pentru că „nu i s-a dat nimic”.
Intimatul a invocat acest aspect pentru a justifica faptul că nu a adus la cunoștința instanței ce a soluționat procesul din dos. nr. 1254/2004 vânzarea-cumpărarea încheiată cu R. C. L..
Instanța a retinut că potrivit art. 64 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale, în forma în vigoare la data încheierii contractului (19.05.1997), „toate exemplarele originale ale înscrisului autentificat, cerute de părți, precum și cel ce se păstrează în arhiva biroului notarial, împreună cu anexele care fac parte integrantă din acest înscris, se semnează în fața notarului public de către părți sau reprezentanții lor … Fiecare parte poate solicita cel puțin un exemplar original al înscrisului autentic”.
Întrucât, așa cum reiese din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare intervenit între N. C. G. și R. C. L. și al încheierii de autentificare nr. 2315 din 19.05.1997, contractul a fost încheiat în patru exemplare originale ce au fost semnate de către părți, instanța de fond a prezumat că intimatul N. C. G. a solicitat cu ocazia perfectării actului în formă autentică un exemplar al acestuia. Având în vedere acest aspect, precum și justificarea dată de acesta prin răspunsul la întrebarea nr. 1 din interogatoriul formulat de revizuenți (f.66), instanța a apreciat că susținerile intimatului, expuse mai sus, nu sunt credibile. Astfel, intimatul, deși avea cunoștință de existența contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2315/19.05.1997, în patru exemplare originale pe care le semnase, nu a adus la cunoștința instanței existența acestuia și nu l-a depus în copie certificată pentru conformitate cu originalul la dosarul nr. 1254/2004.
În ce o privește pe intimata C. C. V., din probele administrate nu se poate concluziona că aceasta ar fi avut cunoștință de existența contractului intervenit între N. C. G. și R. C. L. pe parcursul procesului din dosarul nr. 1254/2004 și că s-ar fi aflat în posesia unui exemplar al acestui contract ori a unei copii de pe acesta.
Instanța a reținut că dispozițiile art. 322 pct. 5 C.pr.civ. se referă la înscrisuri care au fost reținut de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților. Ambele ipoteze prevăzute de legiuitor (reținerea de către partea potrivnică, neputința „înfățișării” dintr-o împrejurare mai presus de voința părții) sunt aspecte ale aceleiași situații: imposibilitatea pentru revizuent de a înfățișa înscrisul în fața instanței. D. urmare, chiar dacă înscrisul a fost reținut de către partea potrivnică, trebuie ca revizuentul să nu fi avut posibilitatea obiectivă de a obține înscrisul prin propria sa diligență.
În cauză, se constată că înscrisul invocat de către revizuenți este un înscris în formă autentică, purtând încheierea de autentificare cu nr. 2315/19.05.1997 emisă de Biroul Notarilor Publici Asociați din Curtea de Argeș. Conform dispozițiilor Legii nr. 36/1995, cel puțin un exemplar al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2315/19.05.1997 a rămas în arhiva biroului notarial, de unde se puteau solicita duplicate sau copii legalizate ale actului. De altfel, revizuentul R. M. C., în calitate de descendent al defunctei R. C. L., a și obținut o copie legalizată a contractului autentificat sub nr. 2315/19.05.1997, ca urmare a cererii înregistrată sub nr. 313/21.03.2014 la Societatea Profesională Notarială D. D. și Ș. D. F. (f.54-58). Prin urmare, revizuenții aveau posibilitatea de a obține acest înscris de la arhiva notarială.
Revizuenții au susținut că nu au cunoscut de existența acestui înscris ce privește un act juridic încheiat de mama lor R. C. L.. Această susținere este însă contrazisă de afirmația făcută de fratele revizuenților, R. G. C., în răspunsul la întrebarea nr. 1 din interogatoriul formulat de revizuenți (f.68), conform căreia acesta a avut cunoștință, înainte de pronunțarea sentinței civile nr. 1173/1.11.2004, de faptul că intimatul N. C. G. vânduse cota sa de moștenire în succesiunea defunctei N. F., către R. C. L.. Se poate prezuma că dacă fratele revizuenților a cunoscut de existența contractului, atunci și membrii familiei sale cunoșteau despre această vânzare-cumpărare, anterior pronunțării sentinței civile nr. 1172/19.05.1997. Aceasta, cu atât mai mult cu cât tatăl revizuenților, R. V., era direct interesat în acest act juridic, prin care dobândea alături de soția sa R. L. cota indiviză de 1/8 din imobilul casă, conform disp. art. 30 din Codul familiei.
Chiar și în situația în care revizuenții nu au cunoscut despre existența vânzării-cumpărării intervenite între unchiul și mama lor, trebuie avut în vedere că deși numita R. C. L. a decedat la data de 23.02.2002, revizuenții, tatăl și fratele lor nu s-au arătat interesați în dezbaterea succesiunii acesteia până la soluționarea procesului de partaj din dosarul nr. 1254/2004 (așa cum reiese din actul de la fila 62). Se poate prezuma că la momentul depunerii la notar, în cadrul procedurii succesorale, a înscrisurilor doveditoare ale componenței masei succesorale a defunctei, ar fi fost găsit inclusiv exemplarul original al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2315/19.05.1997 (intimatul R. G. C. a susținut de altfel că a găsit înscrisul într-o valiză cu acte).
Instanța mai reține și că pe încheierea de autentificare nr. 2315/19.05.1997 s-a făcut mențiunea că înscrisul a fost trecut în Registrul de transcripțiuni sub nr. 1047/20.05.1997, la grefa Judecătoriei Curtea de Argeș. Fiind îndeplinită această formalitate de opozabilitate a vânzării-cumpărării, cu atât mai mult nu se poate considera că revizuenții nu ar fi avut posibilitatea să ia cunoștință de existența înscrisului constatator al vânzării-cumpărării înainte de soluționarea procesului ce a făcut obiectul dosarului nr. 1254/2004 al Judecătoriei Curtea de Argeș.
Față de cele expuse mai sus, instanța a apreciat că nu este îndeplinită condiția ca înscrisul invocat de revizuenți să nu fi fost depus la dosarul nr. 1254/2004 dintr-o împrejurare mai presus de voința lor.
Nefiind îndeplinite cumulativ toate condițiile pe care le presupune motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 teza I C.pr.civ., instanța a constatat că este inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții R. M. S. și R. M. C. cu privire la sentința civilă nr. 1173/1.11.2004 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. 1254/2004 și la încheierea de admitere în principiu din data de 2.06.2004 pronunțată în același dosar, ce face parte integrantă din sentința civilă nr. 1173/1.11.2004. D. urmare, instanța a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Împotriva sentintei civile sus mentionate au declarat apel revizuientii R. M. S. si R. M. C. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Au arătat apelantii că sentinta instantei de fond este nelegală si netemeinică fiind pronuntată cu aplicarea si interpretarea gresită a legii, în contradictie cu probele administrate în cauză. În motivarea sentintei instanta retine că părti potrivnice în sensul art. 322 pct.5 din vechiul cod de procedură civilă ar fi doar C. V. si N. C. G. nu si R. V. tatăl revizuientilor si R. G. C. fratele revizuientilor întrucât împreună cu ultimii doi de mai sus au cules în indiviziune cota de mostenire cuvenită mamei R. C. L. decedată în timpul procesului. O asemenea interpretare este în contradictie cu art. 322 pct.5 C. pr. civ. vechi si nu tine seama că în procesul de partaj toate părtile au interese contrare care îsi apără propriul interes în contradictoriu cu ceilalti comostenitori sau copartajanti.
Instanta a ignorat că parte în contractul de vânzare cumpărare nr. 2315/19 mai 1997 a fost mama revizuientilor R. C. L. decedată, că atât C. V. dar si N. C. G. au avut cunostintă de existenta contractului de vânzare cumpărare si au ascuns în mod deliberat acest aspect.
Există contradictie între considerentele si dispozitivul sentintei consecinta fiind nulitatea sentintei.
S-a sustinut că desi instanta de fond retine corect în motivarea sentintei la pag. nr. 6 alin.4 cuprinsul textului art. 322 pct.5 C. pr. civ. .,în mod inexplicabil în continuarea motivării face referire la îndeplinirea cumulativă a cerintelor acestui text legal în conditiile în care există prepozitia „ sau „ ceea ce înseamnă îndeplinirea alternativă a oricăreia dintre ipotezele avute în vedere de legiuitor. Este adevărată sustinerea instantei că un exemplar al contractului a rămas în posesia biroului notarial dar se pune problema imposibilitătii prevederii existentei acestui contract situatie în care nu li se poate imputa o eventuală neglijentă pe parcursul procesului initial de partaj. Faptul că fratele acestora R. G. C. ar fi cunoscut de existenta contractului de vânzare cumpărare existând prezumtia că si ceilalti membrii ai familiei cunosteau acest aspect nu are nici-o relevantă atâta timp cât acesta de coniventă cu cei doi intimati C. Vioreica si N. G. este si beneficiarul casei atribuite în lotul revizuientilor în indiviziune.. Nici tatăl revizuientilor, R. V. nu a cunoscut existenta acestui contract întrucât ar fi avut tot interesul în procesul de partaj să îl depună iar faptul că acel contract ar fi fost mentionat în registrul de transcriptiuni în 1997 nu are relavantă atâta timp cât mama revizuientilor a cumpărat cota ideală de mostenire, abstractă si nu un bun individual determinat .
S-a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Prin întâmpinarea depusă la 29 .04.2015 intimata C. C. V. a solicitat respingerea apelului ca nefondat arătând în esentă în motivare că criticile aduse de revizuienti sentintei sunt neîntemeiate . Astfel, s-a arătat că autoarea apelantilor R. L. era decedată anterior introducerii cererii de partaj succesoral. Venind la mostenire pentru dreptul autoarei lor, toti mostenitorii acesteia au acelasi interes si nu interese contrare. Intimatul R. G. C. confirmă că actul de vânzare cumpărare nr. 2315/1997 s-a aflat în permanentă în casa most. R. L. si l-au cunoscut toti mostenitorii acesteia . Sustinerea că intimata C. C. V. ar fi avut cunostintă de acest act este nereală. Aceasta nu a fost parte în contractul sus arătat si nu l-a cunoscut decât în momentul în care apelantii au început să se certe cu intimatul N. C. G. pe care au vrut să-l dea afară din casă, discutiile începând în anul 2008 si continuând până în anul 2014 la promovarea cererii de revizuire. Afirmatia că intimata C. V. ar fi avut cunostintă de existenta si cuprinsul contractului de vânzare cumpărare este numai o sustinere a apărării care ignoră probele administrate în cauză. Sustinerea descoperiii înscrisului detinut de partea potrivnică numai în urma eliberării unei copii legalizate de la notarul public nu este întemeiată. Intimata C. V. nu a detinut actul sub nici o formă. Revizuientii si tatăl lor au cunoscut permanent acest act iar faptul că nu s-au folosit de el nu îi conferă caracterul de înscris nou.
S-a concluzionat arătându-se că imobilul casă de locuit a fost folosit în urma partajului de către revizuienti, fratele lor si intimatul N. G. iar începând cu anul 2008 au avut loc numeroase discutii, certuri violente în legătură cu folosinta casei de locuit.
S-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Prin întâmpinările formulare R. G. C. si N. G. au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Verificând actele si lucrările dosarului precum si sentinta civilă apelată prin prisma criticilor formulate de apelanti tribunalul constată că apelul este nefondat.
Astfel, prin actul de învestire a instantei, revizuenții R. M. S. și R. M. C. au solicitat revizuirea sentinței civile nr. 1173/1.11.2014 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. 1254/2004, precum și a încheierii de admitere în principiu din data de 2.06.2004 pronunțată în același dosar, în care au mai fost părți C. C. V., N. C. G., R. V. și R. G. C., temeiul legal al cererii fiind prevederile art. 322 pct.5 Vechiul cod de procedură civilă. Revizuenții au solicitat și cheltuieli de judecată.
Observând actele depuse la dosar tribunalul retine că în dosarul nr. 1254/2004 al Judecătoriei Curtea de Argeș reclamanta C. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâții N. G., R. V., R. G. C., R. M. C. și R. M. S. ieșirea din indiviziune asupra averii rămase de pe urma defuncților N. F., decedată la 15.11.1996 și N. C., decedat la 29.03.2004, urmând să dispună si rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 3420/22.07.1997 la Biroul Notarilor Publici Asociați din Curtea de Argeș. Prin încheierea de admitere în principiu din 2.06.2004, s-a admis în principiu acțiunea, s-au constatat deschise succesiunile, vocația succesorală a părților și cotele acestora din masa succesorală precum si componența masei succesorale. S-au stabilit ca mostenitori: N. C. G., C. C. V. și R. L. în calitate de descendenții de gr. I ai soților N. F. și N. C..
În anul 2002 R. L. a decedat cota revenită acesteia din moștenirea mamei sale fiind culeasă în indiviziune de moștenitorii R. V. (soț), R. G. C., R. M. S. și R. M. C. (fii).
Prin sentința civilă nr. 1173/1.11.2004 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dos. nr. 1254/2004 – cărei revizuire se solicită - astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 5.01.2005, instanța a admis acțiunea de partaj formulată de reclamanta C. C. V. în contradictoriu cu pârâții, a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra averii rămase de pe urma defuncților N. F. și N. G., conform variantei I din raportul de expertiză întocmit de expert S. G. si a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 3420/22.07.1997 la Biroul Notarilor Publici Asociați din Curtea de Argeș.
Potrivit prevederilor art. 322 pct.5 teza I C. pr. civ. temei legal invocat de apelantii revizuienti în formularea cererii de revizuire „ revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanta de apel sau prin neapelare, precum si s unei hotărâri dată de o instantă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”.
Rezultă asadar că, în baza art. 322 pct. 5 C. pr. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitivă presupune întrunirea cumulativă a mai multor conditii ; înscrisul invocat să fi existat în momentul judecării procesului finalizat prin hotărârea atacată; el să nu fi fost cunoscut de instantă si să fi fost determinant pentru solutionarea litigiului; partea să fi fost împiedicată a-l prezenta din motive mai presus de vointa ei sau pentru că a fost retinut de partea potrivnică . Dacă una din conditiile arăate nu este îndeplinită cererea de revizuire trebuie respinsă .
Din analiza conditiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, rezultă că sfera de aplicare a revizuiri pentru înscrisuri noi este foarte limitată.
Revizuienții au invocat ca înscris nou contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2315/19.05.1997 la Biroul Notarilor Publici Asociați din Curtea de Argeș depus la dosar, contract din cuprinsul căruia rezultă că N. C. G. a vândut mamei revizuientilor, R. C. L. cota indiviză de 1/8 dintr-o locuință situată în Municipiul Curtea de Argeș, ., jud. Argeș fiind făcută mentiunea în contract că imobilul a fost dobândit de vânzătorul N. C. G. în cotă indiviză de 1/8 prin moștenire de la mama sa N. F., conform certificatului de moștenitor nr. 123/1997 emis în dosarul succesoral nr. 105/1997 al BNPA Curtea de Argeș.
Înscrisul invocat de revizuienți este un înscris în formă autentică, purtând încheierea de autentificare cu nr. 2315/19.05.1997 emisă de Biroul Notarilor Publici Asociați din Curtea de Argeș, exemplar al contractului rămânând si în arhiva biroului notarial, care l-a instrumentat, birou de la care chiar revizuientul R. M. C. fiu al defunctei R. C. L. a solicitat si a obținut o copie legalizată a contractului autentificat sub nr. 2315/19.05.1997, ca urmare a cererii înregistrată sub nr. 313/21.03.2014 la Societatea Profesională Notarială D. D. și Ș. D. F. astfel încât tribunalul apreciază că revizuenții din cauza de fată aveau posibilitatea de a obține acest înscris de la arhiva notarială.
Sustinerea revizuientilor potrivit cu care nu au avut cunostintă de existența acestui înscris nu poate fi avută în vedere de tribunal, devreme ce fratele revizuenților, R. G. C., a arătat în răspunsul la interogatoriul administrat de instanta de fond că a avut cunoștință, înainte de pronunțarea sentinței civile nr. 1173/1.11.2004, de faptul că N. C. G. vânduse cota sa de moștenire în succesiunea defunctei N. F., către R. C. L. de asemenea că a avut în posesie contractul autentificat sub nr. 2315/1997 si că nu l-a adus la cunostinta instantei pentru că nu l-a mai găsit, în plus că, înainte de moartea tatălui său l-a găsit într-o valiză cu acte în 2007 .– fila 68 dosar fond -.
Se retine astfel că în mod corect instanta de fond a apreciat că devreme ce fratele revizuienților a cunoscut de existența contractului, atunci și membrii familiei sale cunoșteau despre această vânzare-cumpărare, anterior pronunțării sentinței civile nr. 1172/19.05.1997 după cum si tatăl revizuienților, R. V., era direct interesat în acest act juridic, prin care dobândea alături de soția sa R. L. cota indiviză de 1/8 din imobilul casă, conform disp. art. 30 din Codul familiei.
De aceea tribunalul, în raport de considerentele arătate si văzând prevederile art. 322 pct.5 C. pr. civ., retinând în plus că pe încheierea de autentificare nr. 2315/19.05.1997 s-a făcut mențiunea că înscrisul a fost trecut în Registrul de transcripțiuni sub nr. 1047/20.05.1997, la grefa Judecătoriei Curtea de Argeș, moment de la care s-a îndeplinit si formalitatea de opozabilitate fată de terti a vânzării-cumpărării, retinând că sentinta civilă apelată este temeinică si legală o va păstra cu consecinta respingerii ca nefondat a apelului declarat de revizuienti.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de R. M. S., domiciliat în Municipiul Pitești, . 9, blocul 10C, scara A, apartamentul 19, județul Argeș, R. M. C. domiciliat în Municipiul Curtea de Argeș, ., județul Argeș împotriva sentintei civile nr. 733/08.07.2014 pronuntată de Judecătoria Curtea de Arges în dosarul civil nr._ intimații fiind C. C. V., domiciliată în Municipiul Curtea de Argeș, . C2, scara A, apartamentul 28, județul Argeș, N. C. G., domiciliat în Municipiul Curtea de Argeș, ., județul Argeș, cu reședința în municipiul Curtea de Argeș, ., județul Arges R. V. si R. G.-C., domiciliati în Municipiul Curtea de Argeș, ., județul Argeș.
Obligă revizuienții la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata C. C.V..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.06.2015, la Tribunalul Argeș – Secția Civilă.
Președinte, M. D. B. | Judecător, A. D. | |
Grefier, E. D. |
Red. AD/8 ex/03.07.2015
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 529/2015. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2157/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
