Rectificare carte funciară. Decizia nr. 2141/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2141/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 10144/280/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2141/2015
Ședința publică de la 18 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. D. B.
Judecător A. D.
Grefier E. D.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe apelanții L. S. C., L. S. și pe intimatul L. I. B., având ca obiect acțiune pauliană + RECTIFICARE C.F.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul L. Ș. C., asistat de av.M. A. M., lipsă fiind celelalte părți, apelanta L. S. reprezentată de av. M. A. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Tribunalul procedează la verificarea identității apelantului L. Ș. C., potrivit disp.art.219 Cod proc.civilă.
Apărătorul intimaților depune la dosarul cauzei un memoriu, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra apelului.
Tribunalul, în raport de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul apelanților, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii capătului de cerere privind inopozabilitatea contractului de donație, cu cheltuieli de judecată. În cauză nu se poate reține o fraudă întrucât la momentul încheierii contractului debitorul avea disponibilitățile necesare achitării debitului. S-a depus la dosarul de fond dovada faptului că acesta avea lichidități financiare în cont, în țară, dar și în străinătate. Anterior momentului declanșării executării silite apelantul a declarat în mod expres că intenționează să achite suma de bani datorată. Reclamantul din prezenta cauză ar fi trebuit să facă dovada că a epuizat toate căile de urmărire a debitorului, ori nu se face nici o dovadă a faptului că acesta ar fi fost urmărit pe conturile pe care le deținea, cu toate că s-a făcut dovada că dispunea de resurse financiare. Din probatoriul administrat nu se poate reține cu certitudine faptul că acesta nu avea disponibilități sau că intenția a fost de aceea de prejudiciere a creditorului. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța de fond a admis greșit în totalitate acest capăt de cerere, având în vedere că acțiunea a fost admisă doar în parte, astfel încât și cheltuielile trebuiau acordat doar în parte și, de asemenea, trebuiau reduse cele față de care nu s-a făcut dovada faptului că au avut o strictă legătură cu prezenta cauză.
Tribunalul, în baza art.394 NCPC, considerând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față ;
Constată că, prin cererea înregistrată în data de 17.05.2013 reclamantul L. I. B. a formulat în contradictoriu cu pârâții L. S. C. și L. S. acțiune revocatorie, solicitând instanței anularea contractului autentificat sub nr. 1960/2012, precum și rectificarea înscrierilor făcute în Cartea Funciară nr._ – C1 – U7, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 3408/2010 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în dosarul nr._ pârâtul a fost obligat la plata către reclamant a sumei de_ lei, iar în baza acestei sentințe reclamantul procedat la executarea silită, întocmindu-se astfel dosarul de executare silită nr. 762/2012 al B. B. E. A.. În urma demersurilor efectuate de executorul judecătoresc nu au fost găsite bunuri imobile sau mobile ale pârâtului, însă între pârâți s-a încheiat în data de 07.12.2012 un act de lichidare a regimului matrimonial autentificat la BNP V.- Capatana S.- E. sub nr. 1959/2012, iar prin actul de donație autentificat sub nr. 1960/07.12.2012 la BNP V.- Capatana S.- E. pârâtul L. S. C. îi donează soției sale L. S. cota sa de 1/2 din apartamentul situat în Pitești, Cartier Central, Calea Craiovei nr. 17, ., întabulat în CF cu nr._-C1-U7. Astfel, reclamantul susține prin contractul de donație pârâtul debitor a urmărit fraudarea sa, întrucât acesta nu mai deține alte bunuri ce pot fi executate silit, fiind îndeplinite condițiile acțiunii revocatorii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1562, art. 907, art. 908 și art. 369 alin. 3 și 4 C.civ..
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererii i s-a anexat un set de înscrisuri (f.7-38).
În data de 16.01.2014 pârâtul L. S. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile art. 1562 C.civ., respectiv fraudarea intereselor reclamantului, întrucât prin această donație nu și-a micșorat patrimoniul, ci a stins o obligație existentă față de soția sa. Pârâtul arată că imobilul a fost cumpărat în data de 21.04.2011 în timpul căsătoriei cu o contribuție exclusivă a soției sale care a primit jumătate din bani de la tatăl său, înțelegerea dintre soți fiind ca pârâtul L. S. C. să-i restituie soției sale L. S. în termen de un an jumătate din prețul apartamentului și, neavând această posibilitate, pârâtul i-a donat jumătatea sa din apartament.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 C.civ..
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul și proba testimonială cu un martor.
În data de 16.01.2014 pârâta L. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingere acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, arătându-se că prin contractul de donație atacat nu s-a urmărit fraudarea reclamantului ci achitarea către aceasta a unei datorii rezultate din comunitatea de bunuri. Astfel, pârâta arată că imobilul a fost cumpărat în timpul căsătorie, dar cu o contribuție exclusivă a sa, jumătate din bani provenind de la tatăl său, iar cealaltă jumătate fiindu-i dați de către tatăl său, iar înțelegerea dintre soți fiind aceea ca pârâtul L. S. C. să-i plătească jumătate din prețul achitat pe apartament, aceasta realizându-se prin contractul de donație.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 C.civ..
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul și proba testimonială cu un martor.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantului și proba testimonială.
Prin sentința civilă nr 8660/2.209.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul L. I. B., în contradictoriu cu pârâții L. S. C., L. S..
S-a declarat ă inopozabil contractul de donația autentificat sub nr.1960/07.12.2012 de Biroul Notarului Public V.-C. S. E., față de reclamant, în limita creanței stabilite prin sentința civilă nr.3408/29.04.2010 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în dosarul nr._ și a cheltuielilor legate de recuperarea acesteia.
S-a respins capătul de cerere având ca obiect rectificare carte funciară, ca nefondat.
Au fost obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată de 8215 lei.
Pentru a dispune astfel s-a reținut de prima instanță că, în drept, acțiunea revocatorie este reglementată de art. 1562-1565 C.civ. astfel: „(1) Dacă dovedește un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate.
(2) Un contract cu titlu oneros sau o plată făcută în executarea unui asemenea contract poate fi declarată inopozabilă numai atunci când terțul contractant ori cel care a primit plata cunoștea faptul că debitorul își creează sau își mărește starea de insolvabilitate.
ART. 1563
Condiții privitoare la creanță
Creanța trebuie să fie certă la data introducerii acțiunii.
ART. 1564
Termen de prescripție
Dacă prin lege nu se prevede altfel, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat.
ART. 1565
Efectele admiterii acțiunii
(1) Actul atacat va fi declarat inopozabil atât față de creditorul care a introdus acțiunea, cât și față de toți ceilalți creditori care, putând introduce acțiunea, au intervenit în cauză. Aceștia vor avea dreptul de a fi plătiți din prețul bunului urmărit, cu respectarea cauzelor de preferință existente între ei.
(2) Terțul dobânditor poate păstra bunul plătind creditorului căruia profită admiterea acțiunii o sumă de bani egală cu prejudiciul suferit de acesta din urmă prin încheierea actului. În caz contrar, hotărârea judecătorească de admitere a acțiunii revocatorii indisponibilizează bunul până la încetarea executării silite a creanței pe care s-a întemeiat acțiunea, dispozițiile privitoare la publicitatea și efectele clauzei de inalienabilitate aplicându-se în mod corespunzător.”
În lumina dispozițiilor legale enunțate, instanța reține că în fapt, reclamantul L. I. B. are calitatea de creditor al pârâtului L. S. C. în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 3408/2010 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în dosarul nr._, rămasă definitivă în data de 07.12.2011 prin Decizia civilă nr. 1059/07.12.2011 pronunțată de Tribunalul București, și irevocabilă în data de 25.06.2012 prin Decizia civilă nr. 1219/25.06.2012 pronunțată de Curtea de Apel București (f.7-12). Conform Sentinței civile nr. 3408/2010, pârâtul a fost obligat la plata către reclamant a sumei de 102.537 lei.
Astfel, reclamantul deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtului L. S. C..
Prin încheierea din data de 21.11.2012 pronunțată în dosarul nr._/280/2012 al Judecătoriei Pitești, s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu (f.13) împotriva debitorului L. S. C.. În cadrul dosarului de executare silită nr. 762/2012, B. B. E. A., C. V. D., N. A. a efectuat demersuri pentru identificarea bunurilor urmăribile ale debitorului L. S. C. (f.14).
Din Actul de lichidare a regimului comunității legale autentificat sub nr. 1959/07.12.2012 la BNP V.- Capatana S.- E. a rezultat că singurul bun deținut de către pârâți era apartamentul situat în Pitești, Cartier Central, Calea Craiovei nr. 17, .. E, ., jud. Argeș, dobândit în timpul căsătoriei prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 855/21.04.2011 la BNP V. S. E. (f.171-173). Tot din același înscris rezultă că pârâtul L. S. C. nu deține alte bunuri proprii, împrejurare care rezultă și din extrasul emis de OCPI Argeș (f.35). Faptul că pârâtul L. S. C. nu deține bunuri urmăribile sau disponibilități bănești rezultă din însăși susținerile pârâților din întâmpinările formulate, potrivit cărora pârâtul L. S. C. a donat cota sa de 1/2 din imobilul apartament soției sale pentru că nu avea altă posibilitate de a-și achita datoria față de soție. Extrasul de cont atașat întâmpinării (f.69) nu face dovada existenței de depozite bănești la dispoziția pârâtului, întrucât din acest înscris nu rezultă numele titularului contului, pe de o parte, iar pe de altă parte, suma arătată în extrasul de cont este insuficientă pentru acoperirea creanței creditorului.
În urma încheierii Actului de lichidare a regimului comunității legale proprietatea devălmașă a soților pârâți asupra singurului lor bun, apartamentul descris mai sus, a devenit coproprietate pe cote-părți, fiecare deținând câte o cotă de 1/2 din bun. În același act, în baza declarației părților, s-a precizat că soții au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune.
În aceeași zi în care s-a încheiat Actul de lichidare a regimului comunității legale autentificat sub nr. 1959/07.12.2012 la BNP V.- Capatana S.- E., între soții pârâți s-a încheiat și Contractul de donație autentificat sub nr. 1960/07.12.2012 la același BNP V.-Capatana S.-E., prin care pârâtul L. S. C. a donat cota sa de 1/2 din apartamentul situat în Pitești, Cartier Central, Calea Craiovei nr. 17, .. E, . soției sale.
Sub aspect temporal, contractul de donație autentificat sub nr. 1960/07.12.2012 este ulterior nașterii creanței reclamantului, care a devenit certă, lichidă și exigibilă la data rămânerii definitive a Sentinței civile nr. 3408/2010, respectiv în data de 07.12.2011.
Astfel, față de cele anterior arătate, se reține că pârâtul și-a creat starea de insolvabilitate pin contractul de donație autentificat sub nr. 1960/07.12.2012.
Pentru actele cu titlu gratuit, legiuitorul nu a prevăzut condiția ca terțul (donatarul) să aibă cunoștință de crearea sau mărirea stării de insolvabilitate a debitorului, deci participarea la fraudă, întrucât în acest caz terțul are de apărat un avantaj patrimonial gratuit, pe când creditorul caută să evite un prejudiciu.
Pârâții au susținut în apărarea lor că prin contractul de donație s-ar fi efectuat o plată a unei datorii între soți, constând în promisiunea pârâtului L. S. C. de a contribui cu jumătate din prețul apartamentului. Această apărare este nefondată din mai multe puncte de vedere. În primul rând, până la lichidarea regimului comunității de bunuri, pârâții s-au aflat sub imperiul comunității legale de bunuri, în care nu există posibilitatea legală de a se naște obligații proprii ale unui soț față de celălalt soț în timpul căsătoriei, întrucât toate bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt comune, orice convenție contrară fiind nulă conf. art. 30 alin. 2 C.fam. în vigoare la data încheierii căsătoriei pârâților (f.80). De asemenea, această susținere este contrazisă de actul de lichidarea comunității de bunuri (care are regimul juridic al unui act autentic) în care aceștia menționează că nu au datorii proprii sau comune, or, a susține în cursul procesului contrariul presupune invocarea propriei turpitudini.
Nu în ultimul rând, motivul determinant al contractului de donație invocat de către pârâți este ilogic, aceștia susținând că pârâtul a donat jumătatea sa din apartament (care tot potrivit susținerilor pârâților nu exista, bunul fiind propriu al pârâtei, dobândit cu resurse proprii care nu erau supuse regimului comunității de bunuri) pentru ca acesta să contribuie ulterior la dobândirea bunului și să devină efectiv comun, or, tocmai prin această operațiune juridică, imobilul a devenit în mod exclusiv proprietatea pârâtei.
De asemenea, pârâții nu au răsturnat prezumția de comunitate de bunuri, pretinzând că apartamentul a fost cumpărat cu banii proprii ai pârâtei L. S., întrucât în însuși actul de lichidarea regimului comunității de bunuri soții au declarat că au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune. Faptul că anterior căsătoriei și cu mult timp înaintea cumpărării apartamentului ce a făcut obiectul contractului de donație, pârâta L. S. a vândut un imobil, la un preț ce nu reprezintă nici jumătate din valoarea apartamentului donat, nu constituie un indiciu suficient pentru a aprecia că pârâta a contribuit cu bani proprii la dobândirea bunului din timpul căsătoriei. În același sens, instanța a reținut că pârâta, care avea obligația procedurală de a răsturna prezumția de comunitate de bunuri, nu a făcut dovada economiilor anterioare căsătoriei despre care face vorbire în întâmpinare, iar depozițiile martorilor precum că aceasta ar fi contribuit exclusiv la dobândirea apartamentului sunt rezultatul relatărilor pârâților, iar nu a unor constatări personale ale martorilor (f.146, 179), urmând a fi înlăturate din ansamblul probator ca fiind subiective. Totodată, pârâta a susținut că părinții săi i-ar fi dat acesteia o parte din prețul apartamentului, însă nici această susținere nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat, întrucât, așa cum s-a precizat anterior, martorii cunosc chiar de la pârâți aceste aspecte și nu au făcut altceva decât să reproducă ceea ce li s-a spus în mod subiectiv de către părți.
S-a mai reținut că pârâții pretind că au încheiat acest contract de donație – act juridic cu titlu gratuit – cu intenția de a achita o datorie, prin aceasta denunțând-se practic caracterul simulat al donației, care, între părțile contractante (pentru că nu reclamantul a invocat caracterul simulat al donației), nu poate fi demonstrat decât prin contraînscris.
În ipoteza în care într-adevăr pârâții prin contractul de donație ar fi efectuat o plată, potrivit ar. 1562 alin. 2 C.civ. aceasta poate fi atacată, atât timp cât debitorul și terțul contractant, în cauză pârâții, aveau cunoștință despre faptul că debitorul își creează sau își mărește starea de insolvabilitate. Or, atât timp cât în actul de lichidarea comunității de bunuri încheiat în formă autentică, pârâții au declarat că nu mai au alte bunuri proprii sau comune, este evident că părțile au cunoscut că prin „plata” efectuată pârâtul și-a creat o stare de insolvabilitate.
În consecință, instanța a constatat că acțiunea revocatorie a reclamantului este întemeiată, contractul de donație autentificat sub nr. 1960/07.12.2012 la același BNP V.-Capatana S.-E., atacat urmând a fi declarat inopozabil în limita creanței reclamantului, acesta având dreptul de a fi plătit din prețul bunului urmărit. În cadrul acțiunii revocatorii nu se poate dispune desființarea actului atacat, întrucât aceasta nu are caracterul unei acțiuni în anulare, având efect doar între părțile litigiului, iar actul atacat rămânând valabil între contractanți și opozabil față de toate celelalte persoane.
Asupra capătului de cerere privind rectificarea Cărții funciare nr._ – C1 – U7 în care este înscris imobilul situat în Pitești, Cartier Central, Calea Craiovei nr. 17, .. E, ., jud. Argeș, instanța reține că potrivit art. 908 alin. 1 pct. 1 C.civ., „Orice persoană interesată poate cere rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii, dacă: înscrierea sau încheierea nu este valabilă ori actul în temeiul căruia a fost efectuată înscrierea a fost desființat, în condițiile legii, pentru cauze ori motive anterioare sau concomitente încheierii ori, după caz, emiterii lui;”. Admiterea primului capăt de cerere nu are ca efect desființarea contractului de donație autentificat sub nr. 1960/07.12.2012 la același BNP V.-Capatana S.-E., așa cum s-a arătat mai sus, ci doar declararea inopozabilității acestuia față de creditorul –reclamant, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 908 alin. 1 pct. 1 C.civ. pentru rectificarea Cărții Funciare, urmând a respinge acest capăt de cerere ca nefondat.
În baza art. 452 și art. 453 C., a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată demonstrate și care au legătură cu desfășurarea cauzei, respectiv taxa de timbru de 2978 lei, 330 lei cazare hotel (factura_), 4403,25 lei bilet de avion, 36, 80 lei bon de copiere acte, 270 de lei cazare hotel (factura_, 180 lei traduceri documente, 17, 41 lei hârtie, în total 8215 lei. Restul cheltuielilor învederate de reclamant nu au o suficientă legătură cu procesul, astfel că nu pot fi imputate pârâților.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâții care au considerat-o nelegală și netemeinică după cum urmează:
Instanța de fond în mod greșit a reținut că în speță sunt incidente dispozițiile legale privind acțiunea revocatorie și a declarat inopozabil contractul de donație, întrucât pentru a fi admisibilă acțiunea pauliană creditorul trebuie să fi epuizat toate celelalte mijloace împotriva debitorului pentru a satisface creanța, iar frauda debitorului trebuie să fie dovedită ,ea nefiind prezumată.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar, precum și declarațiile martorilor audiați rezultă că debitorul avea disponibilități bănești necesare achitării creanței, astfel că la momentul încheierii donației ,debitorul nu a avut reprezentarea faptului că își creează o stare de insolvabilitate păgubitoare pentru creditor .
Se mai arată că anterior cunoașterii demarării executării silite de către creditor, apelanții solicitaseră reclamantului să indice un cont bancar pentru depunerea sumei cuprinsă în titlul executoriu, precizându-se în mod expres că acesta nu se află în stare de insolvabilitate.
Astfel, instanța de fond trebuia să aibă în vedere la momentul încheierii actului de lichidare a regimului comunității legale și a actului de donație, voința reală a părților care a fost aceea ca apartamentul să devină proprietatea exclusivă a soției, întrucât fusese dobândit cu o contribuției de 100 % a acesteia fiind achiziționat din resursele financiare și economii personale, precum și sume de bani rezultând din vânzarea unui bun propriu, precum și ajutorul părinților săi.
Se mai arată că debitorul nu a urmărit prejudicierea creditorului prin crearea unei stări de insolvabilitate, deoarece în realitate imobilul era bun comun dobândit cu o contribuție de 100 % a soției, astfel că în cauză nu se poate pune î n discuție existența unei fraude a debitorului și nici a terțului subdobânditor.
De asemenea, intimatul reclamant nu a depus diligențele necesare prin intermediul executorului judecătoresc pentru a proceda la poprirea disponibilităților bănești ale debitorului pe care acestea le deține în țară și în Canada, nefiind făcută dovada insolvabilității acestuia .
O altă critică vizează faptul că instanța de fond în mod greșit a dispus obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8215 lei întrucât acțiunea a fost admisă în parte, astfel că și cheltuielile de judecată trebuiau admise în parte conform art.453 C-pr.civ.
Se mai invocă și caracterul nejustificat al acestor cheltuieli în temeiul art.451 Cpr.civ. instanța putând reduce cheltuielile de judecată întrucât nu au suficientă legătură cu procesul .
Astfel, nu pot fi acordate cheltuielile ce judecată privind transportul și cazarea reclamantului în condițiile în care acestea sunt de aproximativ 5000 lei și nu s-a făcut dovada că acestea s-au efectuat strict în legătură cu prezenta cauză.
Intimatul reclamant legal citat a formulat întâmpinare la data de 10.04.2015 prin care a solicitat respingere apelului ca nefondat cu motivarea că instanța de fond în mod corect a procedat la interpretarea și aplicarea disp.art. 1565 C.civ ,iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată se arată că potrivit înscrisurilor depuse la dosar sa făcut dovada efectuării lor în legătură cu judecarea prezentei cauze.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate ,precum și analizând cauza sub toate aspectele, tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la prima critică din apel tribunalul va reține că în cauză instanța de fond a analizat aspectele legate cu privire la existența fraudei debitorului reținându-se în mod corect că prin actele cu titlu gratuit legea nu a prevăzut condiția ca terțul să aibă cunoștință de crearea sau mărirea stării de insolvabilitate a debitorului, deci participarea la fraudă, motiv pentru care se va reține că în cauză instanța de fond s-a pronunțat cu privire la acest aspect apreciindu-se în mod corect că în cauză susținerile apelanților pârâți sunt nedovedite sub aspectul existenței obligației pârâtului L. S. C. de a efectua o plată a unei datorii între soți ,respectiv de a restitui către soția sa cota de ½ din apartament în condițiile î care acesta ar reprezenta un bun propriu al pârâtei L. S..
În cauză, s-a reținut în mod corect că atât actul de donație cât și actul de lichidare a regimului matrimonial au fot încheiate în aceeași zi ,respectiv n 07.12.2012 ,donația fiind ulterioară nașterii creanței intimatului reclamant, pârâții dispunând doar cu privire la imobilul apartament situat în Pitești, ca unic bun aflat în comunitatea de bunuri a soților ,astfel că în mod corect instanța de fond a apreciat că prin actul cu titlu gratuit încheiat pârâtul L. S. C. și-a creat starea de insolvabilitate cu intenția de a-l frauda pe creditorul său, intimatul reclamant .
Susținerile apelanților pârâți cu privire la calitatea de bun propriu a imobilului apartament pentru pârâta L. S. sunt contrazise de actul de lichidare a comunității de bunuri în care se menționează calitatea de bun comun pe de o parte, iar pe de altă parte aceștia declară că nu au datorii proprii ori comune ,astfel că și susținerea legată de existența unei datorii între soți nu este confirmată prin probe .
În legătură cu criticile ce vizează faptul că apelantul pârât ar fi fost solvabil la data cunoașterii cererii de executare silită ,respectiv 03.12.2012 când a solicitat creditorului său un cont în care să vireze sumele de bani datorate tribunalul va reține că ulterior acestui moment apelantul nu a înțeles să facă dovada unei plăți voluntare din sumele deținute la acel moment în condițiile în care pârâții au declarat în mod expres în cadrul actului de lichidare a comunității de bunuri încheiat în formă autentică că aceștia nu mai au alte bunuri proprii sau comune în afara apartamentului față de care au arătat în mod expres că au o contribuție egală la dobândirea lui .
În cauză nu se pot reține susținerile apelanților cu privire la lipsa de pregătire juridic și care a determinat încheierea unui act notarial ce nu corespunde realității întrucât atât actul de lichidare a comunității de bunuri., cât și contractul de donație ca acte de dispoziție încheiate de persoane cu capacitate deplină de exercițiu, au fost întocmite pe baza declarațiile date de către pârâți în fața notarului public .
S-a reținut în mod corect că din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâta L. S. ar fi avut o contribuție exclusivă la dobândirea imobilului, la dosar fiind depuse înscrisuri cât timp a locuit în Canada pe care le-a înstrăinat aspecte care se coroborează cu susținerile părților care au declarat că ambii soți au avut contribuției egală la dobândirea bunurilor comune în cuprinsul actului de lichidare a regimului comunității de bunuri.
În cauză nu se poate reține ca fiind dovedită nici susținerea apelanților cu privire la lipsa demersurilor efectuate de către B. B. E. A. în ceea ce priește identificarea unor conturi bănești pentru a se înființa poprirea asupra disponibilităților bănești, nefiind realizată executarea silită în această modalitate tocmai din lipsa unor asemenea conturi care să dovedească solvabilitatea debitorului .
Pentru aceste considerente, tribunalul va reține că in cauză instanța de fond a reținut o corectă situația de fapt la care a făcut aplicarea disp art. 1562 - 1565 C.civ. ,astfel că sub acest aspect, prima critic’ din apel urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Referitor șa cea de a doua critică don apel tribunalul va reține că aceasta este fondată întrucât instanța de fond a reținut cuantumul cheltuielilor de judecată de 8215 lei, deși în cauză intimatul reclamant a făcut dovada cheltuielilor de judecată în legătură cu soluționarea cauzei numai pentru suma de 2971 lei reprezentând taxă judiciară de timbru ( fila 44 dosar fond), suma de 330 lei reprezentând contravaloare cazare ( fila 194 dosar fond) precum și suma de 270 lei reprezentând contravaloare cazare pentru perioada soluționării cauzei ( fila 207 dosar fond) .
Prin urmare, în cauză se constată că intimatul reclamant a făcut dovada cuantumului cheltuielilor de judecată în sumă de 3571 lei ,astfel că în temeiul art. 480 rap la art. 451 - 453 alin.1 C.pr.civ va admite apelul, va schimba în parte sentința în sensul că va admite în parte cheltuielile de judecată și va obliga pârâții la 3571 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Va menține în rest sentința.
Va respinge cererea de acordare cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții pârâți L. S. C. domiciliat în P., .. 6, jud. Argeș și L. S. domiciliată în P., .. 6, jud. Argeș împotriva sentinței civile nr. 8660/22.09.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în contradictoriu cu intimatul L. I. B. domiciliat în București, .. 5, ., ., .
Schimbă în parte sentința în sensul că admite în parte cheltuielile de judecată și obligă pârâții la 3571 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Menține în rest sentința.
Respinge cererea de acordare cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.06.2015, la Tribunalul Argeș – Secția Civilă.
Președinte, M. D. B. | Judecător, A. D. | |
Grefier, E. D. |
Red. M.D.B.
Tehn D.T. 5 ex.
14.07.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 549/2015. Tribunalul ARGEŞ | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
