Pretenţii. Decizia nr. 3626/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3626/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 3626/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3626/2015
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE D. D. A.
Judecător R. V.
Grefier A. M. S. P.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanții-pârâți N. A., P. V., A. V., N. V., N. Ș.-A., T. R. - C., JANȚĂ A. M., împotriva sentinței civile nr.912/28.04.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți M. V. și N. R.- decedat pe parcursul procesului, având ca obiect pretenții
Dezbaterile asupra apelului a avut loc în ședința publică de la data de 04.11.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra apelului la data de 11.11.2015, și la data azi, 18.11.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
P. acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24 octombrie 2014, sub numărul_, reclamanta M. V. a chemat în judecată pe pârâții N. A., P. V., A. V. și N. R., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 500 lei reactualizată, începând cu anul 1946, până la data executării sentinței, sumă ce reprezintă prețul achitat de autorul reclamantei I. H., autorul pârâților Ș. N. pentru suprafața de 6000 mp, teren situat în pct. „La Biserică”, pe raza comunei Hârtiești; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că este moștenitoare, în calitate de nepoată de soră predecedată, M. M., a autorului H. I., decedat la data de 20.06.1983, cu ultimul domiciliu în .> Mai arată reclamanta că, prin actul de vânzare - cumpărare transcris la Tribunalul Jud. Muscel, sub nr. 2543/1946, autorul reclamantei a procedat la cumpărarea unei suprafețe de 6000 mp, teren situat în pct. „La Biserică”, pe raza comunei Hârtiești, de la Ș. N., ocazie cu care s-a plătit integral prețul în sumă de 500 lei (respectiv 5 milioane lei vechi). P. acest act, autorul pârâtilor a înțeles să înstrăineze tot dreptul succesoral ce i se cuvenea de pe urma defunctului său tată, preot V. N., iar ulterior apariției Legii 18/1991, pârâților, în calitate de moștenitori ai autorului V. N., li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru mai multe suprafețe de teren, printre care și pentru terenul din pct. „La Biserică”, incluzând în aceasta reconstituire și suprafața ce a făcut obiectul vânzării către autorul reclamantei.
Precizează reclamanta că pe rolul judecătoriei Câmpulung au existat două dosare în care aceasta a avut calitatea de intervenientă, solicitând nulitatea absolută, parțială, a titlului de proprietate emis pârâților în calitate de moștenitori, arătând situația de fapt a terenului de 6.000 mp, cereri care au fost respinse, reținându-se că în urma efectuării expertizei nu s-a putut identifica terenul înstrăinat din întreaga suprafață deținută de aceștia în pct. „La Biserică”.
Totodată, reclamanta precizează că deși actul translativ de proprietate nu a fost anulat, aceasta, în calitate de moștenitoare, a pierdut dreptul pe care autorul l-a dobândit în temeiul actului de vânzare-cumpărare.
Reclamanta în temeiul art.1337 și urm. din Cod civil, susține că pârâții sunt ținuți a răspunde pentru evicțiune, în calitate de moștenitori ai vânzătorului.
Apărarea pârâților, cum că nu se cunosc corect amplasamentul terenului înstrăinat din întreaga întindere proprietatea V. N., în opinia reclamantei nu poate fi primită, cum de altfel nu poate fi primit nici faptul că Ș. N., aflat în indiviziune, nu putea să înstrăineze, considerente pentru care se consideră îndreptățită la restituirea prețului, solicitând totodată obligarea la cheltuieli de judecată.
Conchide reclamanta, susținând că autorul acesteia nu a cunoscut situația ulterior creată, care a devenit și cauza evicțiunii, iar termenul pentru formularea unei astfel de pretenții, consideră că începe să curgă de la data pronunțării sentințelor din cele două dosare menționate, rămase definitive și irevocabile.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1337 și următoarele VCC.
În susținerea celor menționate în acțiunea sa, reclamanta înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, atașarea dosarelor NR._ și NR._ și expertiză contabilă privind reactualizarea sumei.
La dosarul cauzei, reclamanta a depus în copie, următoarele înscrisuri: raportul de expertiză tehnică judiciară-dosar_, două schițe-plan de situație, raport de expertiză tehnică judiciară - completare, situația faptică a terenurilor părților în proces, sentințele civile nr.1671/2014 pronunțată la data de 18.06.2014 în dosarul nr._ de Tribunalul Argeș și respectiv și nr.1693/2014 pronunțată la data de 18 iunie 2014 în dosarul nr._ de Tribunalul Argeș (filele 8 -30), iar la data de 12 noiembrie 2014, reclamanta a depus la dosar un borderou cu acte de vânzare 1062/5 noiembrie 1946 ( filele 34 -36 dosar).
În procedura scrisa prealabilă, față de acțiunea principală, pârâții, la data de 19 decembrie 2014, au depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii în pretenții formulată de reclamanta M. V., în principal, ca urmare a:
I. Admiterii excepției prescripție dreptului material la acțiune, urmând a observa că este o acțiune în pretenții prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani, care în nici un caz nu poate fi considerat că începe să curgă de la data pronunțării sentinței din dosarele civile nr._ și_, în care reclamanta, în calitatea sa de intervenit în nume propriu, a solicitat să se dispună anularea parțială a titlului de proprietate nr._/24.07.2012 emis autorului primar al pârâților.
Din punctul de vedere al pârâților, termenul de prescripție privind acțiunea în restituirea prețului, eventual achitat, în baza unui contract de vânzare-cumpărare (2543/1946 - invocat de reclamantă), curge de la momentul la care cumpărătorul a cunoscut viciile lucrului vândut.
Învederează pârâții că potrivit actului de vânzare cumpărare (2543/1946), viciile invocate acum de reclamantă erau evidente de vreme ce în mod evident rezultă că s-a înstrăinat un bun nedeterminat (dreptul succesoral), dar și un bun despre care se cunoștea că nu se mai află în proprietatea vânzătorului acesta fiind expropriat, aspectul invocat rezultând, atât din economia actului, dar fiind evident cunoscut de autorul reclamantei - H. I., cetățean al comunei pe raza căreia se afla imobilul vândut și care, ca orice alt cetățean cunoștea că preotului Ș. N., i-au fost aplicate măsurile de expropriere din 1945, adică anterior perfectării actului de vânzare-cumpărare invocat.
II. Admiterii și excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților care, deși sunt moștenitorii lui Ș. N., nu sunt deținători în proprietate a terenului ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 2543/1946, întrucât, așa cum au mai arătat și cum urmează a dovedi, la momentul la care s-a perfectat convenția dintre autorul acestora și autorul reclamantei - H. I., terenul de 5600 mp, făcea deja obiectul exproprierii din anul 1945, iar la apariția legilor fondului funciar ca și legi reparatorii, pârâții nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren, aspectul rezultând cu prisosință din conținutul cererilor de reconstituire și în consecință nici nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate cu privire la acest teren. H. I. însă, a solicitat reconstituirea dreptul de proprietate și pentru acest teren a obținut în echivalent 1,25 ha în punctul „P.”.
Susțin totodată pârâții că, din borderoul cu înscrisuri anexat, rezultă cu prisosință cele învederate în motivarea celor două excepții invocate.
Pe fondul cauzei, pârâții solicită respingerea acțiunii ca nefondată pentru argumentele ce urmează a fi analizate prin prisma probatoriilor administrate atât în cele două dosare NR._ și NR._, de care face vorbire reclamanta, cât și celor ce vor fi administrate distinct în acest dosar.
În motivarea pe fondul cauzei, pârâții au reiterat, în esență, argumentele anterior expuse, învederând în principal faptul că, dreptul succesoral cumpărat de I. H. în punctul „La Biserică”, nu este delimitat cu vecinătăți precise în cadrul întregului teren deținut de moștenitorii V. N. „La Biserică”, cu suprafața totală de 28.900 mp.
Susțin pârâții că acțiunea reclamantei este nefondată și pentru că actul invocat de aceasta a fost folosit de reclamantă, ca și temei al cererii de reconstituire a dreptului de proprietate nr.1609/1991 pentru 28 arii și 1614/1991 pentru 28 arii. Chiar dacă în aceste cereri nu se menționează că se solicită punctul „La Biserică”, iar conform adresei nr.2902/16.09.2013 a CLFF Hârtiești, s-a comunicat instanței că pentru dreptul succesoral cumpărat de la Ș. N. - autorul pârâților, reclamanta a primit 1,25 ha în punctul „ P. ”, așadar solicitarea acesteia la acel moment nu ar putea fi privită decât ca o încercare de îmbogățire fără justă cauză.
Mai susțin pârâții, că până la pronunțarea sentințelor irevocabile în dosarele NR._ și NR._, moștenitorii lui V. N. nu au putut intra în posesie pe terenul din punctul „La Biserică”, teren care nu include suprafața de 5600 mp, dreptul succesoral cumpărat de I. H..
M. V. a solicitat terenul din actul de cumpărare al lui I. H. și corespunzător cererilor formulate de CLFF Hîrtiești a fost pusă în posesie și a primit terenul care a fost repartizat (procesul verbal nr. 1207/14.05.2000, adeverința nr. 398/20.07.1991 și adeverința nr. 399/20.07.1991).
În punctul „La Biserică”, moștenitorilor V. N. li s-a reconstituit dreptul de proprietate pe 21.306 mp, față de 28.900 mp cât au obținut în 1945, iar diferența de 7.594 mp este mai mare decât suprafața, reprezentând dreptul succesoral vândut de Ș. N. lui I. H. (5.600 mp).
Pentru considerentele menționate mai sus, pârâții solicită respingerea acțiunii - cu cheltuieli de judecată.
În drept, pârâții și-au motivat întâmpinarea pe dispozițiile art. 204 și urm. NCPC.
În dovedirea susținerilor, pârâții înțeleg să se folosească de proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei.
La dosarul cauzei au fost depuse mai multe înscrisuri, în copie certificata,aflate la filele 51 - 179.
Reclamanta, la data de 09 ianuarie 2015, a formulat și depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare și completare de acțiune.
Sub aspectul completării de acțiune, reclamanta învederează că la data de 28.10.2014, data la care a fost promovată acțiunea, N. R. era în viață, acesta având calitatea de pârât, fiind succesor al autorului Ș. N., cel cu care s-a perfectat vânzare-cumpărarea suprafeței de 5.600 mp situată în punctul „ La Biserică ” de pe raza comunei Hîrtiești. Urmare a depunerii întâmpinării a luat act că ulterior promovării acțiunii, mai precis la data de 29.11.2014 a decedat N. R., în urma căruia au rămas următorii moștenitori, ce urmează a fi introduși în judecată: N. V., N. Ș.-A., T. R. - C. și Janță A. - M..
Atât față de primii pârâți, cât și față de noii introduși în judecată, reclamanta solicită a se dispune rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2543/1946.
Cu privire la răspunsul la întâmpinare, reclamanta solicită respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, urmând a observa că întradevăr este vorba de o acțiune în pretenții, prescriptibilă în termenul general de 3 ani, termen care însă curge de la momentul pronunțării sentințelor civile date în dosarele nr.76/205/201 și nr._, adică de la momentul la care a aflat că practic, obiectul înstrăinat - imobilul teren, nu se regăsește. În aceste condiții, nici autorul reclamantei și nici reclamanta nu a avut reprezentarea că nu a dobândit proprietatea terenului de 5.600 mp de la vânzătorul coindivizar Ș. N., respectiv autorul pârâților.
În ceea ce privește susținerea pârâților, că însăși autorul cumpărător I. H. a cunoscut de viciul lucrului vândut(nedeterminarea sa exactă), însă a acceptat totuși să plătească prețul, în opinia reclamantei, nu poate fi primit, ci este o apărare care nu face decât să sublinieze reaua - credință a moștenitorilor autorului - vânzător care vin și recunosc vânzarea pe de o parte, iar pe de altă parte arată că era imposibil de înstrăinat cota sau dreptul succesoral.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților, reclamanta solicită a fi respinsă, urmând a reține că pârâții sunt moștenitorii vânzătorului Ș. N., neavând importanța dacă ulterior stabilirii dreptului de proprietate a acestora asupra terenului în litigiu, aceștia exercită sau nu posesia asupra imobilului.
La data de 09 februarie 2015, pârâții N. A., P. V. și A. V. au depus la dosar o cerere prin care învederează că nu este motivată în drept, completarea de acțiune formulată de reclamantă la 09.01.2015, astfel încât solicită respingerea cererii privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2543/1946, fără însă a putea formula o apărare efectivă, în condițiile în care această nouă solicitare a reclamantei nu întrunește disp.art.194 pct.c,d,e NCPC.
În drept, pârâți au invocat dispozițiile art. 205 și urm. NCPC.
La data de 24 februarie 2015, pârâții N. V., N. Ș. - A., T. R. - C. și Janță A.-M., în calitate de moștenitori ai defunctului N. R., au depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii formulată de reclamantă, învederând faptul că-și însușesc apărările formulate de pârâții N. A., P. V. și A. V., atât în ceea ce privește admisibilitatea excepțiilor invocate, cât și apărările pe fondul cauzei (întâmpinarea depusă la 19.12.2014).
În ceea ce privește completarea de acțiune, având ca obiect - rezoluțiunea contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr.2543/1946, pârâții solicită respingerea acestei cereri, înțelegând să-și formuleze apărări pe acest capăt de cerere, după motivarea dată de reclamantă în fapt și drept acestui petit.
Pârâții au invocat în drept dispozițiile art. 205 și urm. NCPC și au depus la dosar acte de stare civilă (f. 200- 210).
La data de 09 martie 2015, reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare privind motivarea în drept a completării de acțiune, invocând în acest sens dispozițiile art.204 al. 1 NCPC și 1020 - 1021 VCC, 1320, 1365, 1368 VCC, aplicabile în acțiune, raportat la data întocmirii contractului de vânzare-cumpărare din 1946.
Totodată, reclamanta, la data de 10.03.2015 a depus la dosar un borderou cu trei acte, în copie certificată, aflate la filele 215 - 218, iar la data de 19.03.2015 a depus un borderou ce cuprinde un număr de 7 acte, în copie certificată (filele 221 - 230).
La termenul din data de 17 martie 2015, în ședință publică, părțile, prin apărători aleși, au solicitat și instanța a încuviințat admiterea în totalitate, a cererii de probatoriu formulată de reclamantă, în conformitate cu dispozițiile art.255–258 Cod procedură civilă, respectiv a probei cu interogatoriul pârâților, proba cu înscrisuri, proba testimonială cu doi martori necitați și atașarea celor două dosare nr._ și nr._, iar pentru pârâți, proba cu interogatoriul reclamantei; proba cu înscrisuri și s-a luat act că nu s-a solicitat de pârâți proba cu martori.
În cauză, au fost luate interogatorii de către reclamantă pârâților și de către pârâți reclamantei, răspunsurile acestora fiind consemnate separat și depuse la dosarul cauzei.
Totodată, au fost audiați martorii C. Veroana și T. F., propuși de reclamantă, ale căror depoziții au fost consemnate separat și atașate la dosarul cauzei.
P. sentința civilă nr. 912/2015 Judecătoria Câmpulung a respins excepțiile prescrierii dreptului la acțiune și lipsei calității procesuale pasive a pârâților, a admis în parte acțiunea, a obligat pe pârâți să plătească reclamantei suma de 500 lei achitat de autorul reclamantei H. I., cu titlu de preț( 5.000 000 lei vechi/anul 1946) reactualizați la data executării prezentei hotărâri începând cu data încheierii contractului de vânzare cumpărare pentru suprafața de 6.000 mp teren în pct ,, La Biserică” pe raza comunei Hârtiești, județul Argeș și până la plata efectivă a debitului.
A respins cererea din completarea de acțiune privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentic sub nr.2543/1946.
A obligat pe pârâți să plătească reclamantei suma de 1.100 lei cheltuieli de judecată.
În adoptarea soluției prima instanță a reținut următoarele:
În conformitate cu art. 248 NCPC instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și prescripția dreptului la acțiune, excepții peremtorii, absolute invocate de pârâți prin întâmpinare.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă instanța reține,
Conform art. 36 NCPC ,,Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond”.
Din înscrisurile existente la dosar( hotărâri judecătorești) și din răspunsul pârâților la interogatoriu s-a dovedit că pârâții sunt moștenitorii defunctului vânzător N. Ș., astfel că există identitate între părți și subiectele raportului juridic – răspunderea pentru evicțiune într-un contract de vânzare cumpărare intervenit între autorul reclamantei, I. H. și autorul pârâților Ș. N.. În ceea ce privește existența sau inexistența drepturilor și obligațiilor pretinse de reclamantă de la pârâți, urmează să fie analizate pe fondul cauzei.
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune instanța reține,
Excepția prescripției dreptului material la acțiune este o excepție de fond absolută, care prin regimul său juridic impune analiza condițiilor de exercițiu ale acțiunii, printre care și aceea a termenului în care poate fi exercitată chiar și din oficiu.
Prescripția este definită ca fiind sancțiunea care lovește posibilitatea de exercitare a acțiunii civile prin stingerea dreptului de realizare silită a obligației civile corelative neexercitat de subiectul activ al raportului juridic în termenul de prescripție stabilit de lege”.
În analiza excepției invocate instanța va trebui să stabilească, pe de o parte natura dreptului exercitat și pe de altă parte, termenul de prescripție și momentul împlinirii acestuia.
Potrivit prevederilor art.1 din Decretul nr. 167/1958, efectul general al prescripției extinctive constă în stingerea dreptului la acțiune în sens material. Aceasta însemnă că, după împlinirea termenului de prescripție extinctivă, titularul dreptului civil subiectiv nu mai poate obține concursul organelor de stat competente pentru executarea obligației corelative.
Împlinirea termenului de prescripție extinctivă nu stinge dreptul la acțiune în sens procesual, deoarece posibilitatea de a sesiza organele de jurisdicție nu se pierde, în principiu, niciodată. Imprescriptibilitatea dreptului la acțiune în sens procesual se bazează atât pe principiul garantării efective a drepturilor fundamentale ale persoanelor cât si pe cel potrivit căruia nimeni nu își poate face singur dreptate.
Sesizarea instanței nu înseamnă neapărat însă că cererea va fi admisă, apelarea la forța coercitivă a statului putând fi încununată de succes doar în cazul în care ea a fost exercitată în termenul stabilit de lege.
În cauză, instanța trebuie să stabilească data de la care a început să curgă termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru reclamanta in valorificarea garanției de evicțiune.
De asemenea, trebuie stabilit daca în cauză au intervenit suspendarea sau întreruperea termenului de prescripție.
Toate părțile, conform probelor administrate, respectiv a dispozițiilor celor doua hotărâri judecătorești pronunțate în dosarele nr._ și nr._, intrate în puterea lucrului judecat, recunosc că imobilul teren ce a făcut obiectul vânzării/cumpărării a intrat în patrimoniul Statului de la autorul V. N. și a făcut obiectul legilor fondului funciar, iar dreptul la acțiune al cumpărătorului sau moștenitorilor acestuia s-a născut după data apariției legilor retrocedării.
Deposedarea de posesia terenului în anii 1950/1951 nu poate fi imputabilă niciuneia dintre părți, Statul fiind cel care a dispus de toate terenurile, indiferent de titlul în baza căruia era deținut de proprietari.
Reclamanta, deși a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren în litigiu, nu si-a putut valorifica acest drept, întru-cât terenul a intrat în posesia Statului având ca proprietar deposedat pe Vadimir N., tatal vânzătorului Ș. N.. Din conținutul actului de vânzare-cumpărare autentic sub nr. 2543-1082/1946 rezultă că acest teren de cca 60 arii în pct La Biserică nu a făcut obiectul exproprierii din anul 1946, cu toate acestea autorul reclamantei, cumpărătorul I. H. pierde posesia terenului în perioada 1950/1951 – vezi depozițiile martorilor audiați în cauză.
În schimb, autorul pârâților, S. N., alături de moștenitorii fratelui său, toți moștenitori ai defunctului preot V. N., obțin prin decizia civila nr .649/22 12 2004 a Tribunalului Argeș, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de17 700 mp în pct ,, LA BISERICĂ”, suprafață pentru care sunt puși în posesie si se eliberează titlu de proprietate, deși mare parte din teren era in posesia altor persoane. P. sentințele pronunțate în dosarele nr. 76 și nr.77/2013, definitive, moștenitorii lui V. N. intra în posesia efectivă a întregului teren din punctul La Biserică, mai puțin terenurile afectate de construcții. Reclamanta intervine în aceste doua dosare, arătând ca terenul cumpărat de autorul sau a fost reconstituit în mod greșit acestor persoane ca de fapt îi aparține, dar i se respinge cererea, motivat de faptul că terenul nu poate fi identificat.
Instanța apreciază că din acest moment, când s-a tranșat în mod definitiv proprietarul terenului din punctul La Biserică, în persoana defunctului preot V. N., a început să curgă termenul de prescripție în valorificarea dreptului de garanție pentru evicțiune. Sentința civ nr .2151/25. 11. 2013 devine definitivă la data de 18.06.2014, conform deciziei civ. nr.1693/2014 a Tribunalului Argeș, iar sentința civilă Nr. 2289/10. 12 .2013 devine definitivă la data de 18. 06. 2014, conform deciziei civile nr. 1671/2014 a Tribunalului Argeș.
Prezenta acțiune formulată de reclamanta este depusă la Judecătoria Câmpulung la data de 24.10. 2014, în termenul de trei ani, care se încheia la data de 18.06 .2017.
În atare situație, instanța constată că acțiunea reclamantei este depusă în termenul de 3 ani prev de art.3 rap. la art.7 din Decretul nr. 167/1958, motiv pentru care va respinge excepția dreptului la acțiune invocată de pârâți, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut:
În conformitate cu art.3 din LANCC nr .71/2011 în cauză raportat la data încheierii contractului de vânzare cumpărare supus controlului judecătoresc, în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod civil în materie.
În cauza dedusă judecății pentru analizarea fondului acțiunii vom porni de la normele dreptului comun, reprezentate de art.1337 si urm.din C.civ., care reglementează răspunderea vânzătorului pentru evicțiune.
Pe cale de consecință, instanța a analizat condițiile garanției pentru evicțiune.
Autorul pârâților, Ș. N., fiind acela care a figurat ca vânzător în contractul pe care reclamanta l-a invocat in susținerea pretențiilor sale, tot el, respective moștenitorii săi, este acela/sunt aceia care va/vor fi ținut/tinuți să răspundă în condițiile Codului civil de garanția pentru evicțiune, respectiv de efectul acestei garanții, concretizat in restituirea prețului încasat, reactualizat conform indicelui de inflație
În drept, instanța reține ca dispozițiile art.1336 din C. civ. prevăd ca ,,vânzătorul răspunde de
liniștita posesiune a lucrului si pentru viciile acestuia”. In legătură cu obligația vânzătorului de a asigura liniștita posesiune a lucrului, art. 1337 C. civ. precizează că acesta ,,răspunde către cumpărător de evicțiune totală sau parțială a lucrului vândut”.
Într-un sens restrâns, evicțiunea constă în pierderea totala a lucrului vândut prin efectul unei hotărâri judecătorești, cum este cazul imobilului în cauză, care, în virtutea unei cauze anterioare, recunoaște unui terț - în speță pârâților moștenitori ai defunctului V. N. - asupra aceluiași lucru, un drept de proprietate.
Este de principiu, că garanția pentru evicțiune este datorată de orice vânzător (sau de succesorii săi universali sau cu titlu universal), indiferent dacă este vorba despre o vânzare obișnuită sau despre o vânzare silita. Garanția pentru evicțiune este datorată indiferent de natura bunului înstrăinat ori de faptul ca vânzătorul este un profesionist sau un particular.
Obligația vânzătorului de a asigura cumpărătorului ,,liniștita posesiune a lucrului ” implică nu numai garanția pentru fapta proprie, ci și garanția pentru fapta terților. Astfel, vânzătorul este prezumat a cunoaște situația juridică a lucrului vândut, motiv pentru care este firesc ca el sa fie ținut sa îl apere pe cumpărător contra terțului.
Efectul declanșării garanției pentru evicțiune este reglementat de art. 1341 din C.civ.
Astfel, cumpărătorul are dreptul la restituirea prețului, echivalentul fructelor, daca a fost obligat să le restituie evingătorului, cheltuieli de judecata ocazionate de evicțiune si daune-interese.
Jurisprundența ÎCCJ s-a cristalizat, în sensul că prin garanția contra evicțiunii, cumpărătorul beneficiază, în temeiul legii, de promisiunea vânzătorului că nu-și va pierde dreptul asupra lucrului, fie pentru o cauză anterioară vânzării, fie printr-o faptă personală a vânzătorului, posterioară vânzării, respectiv că îl va apăra pe cumpărător de orice pagubă și îl va despăgubi dacă ea s-a produs. Sub acest aspect, chiar dacă vânzarea bunului altuia este sancționată cu nulitatea absolută a actului de vânzare-cumpărare, obligația de garanție nu izvorăște din vânzare, ci din culpa vânzătorului, delict sau quasi-delict, care a transmis un bun ce nu-i aparține. P. urmare, în ipoteza vânzării bunului altuia, chiar dacă vânzarea este nulă, obligația de garanție izvorăște din actul a cărui realitate juridică nu poate fi contestată, pe care părțile l-au calificat vânzare, sancțiunea nulității vânzării neputând afecta răspunderea vânzătorului în temeiul art. 1337 C. civ., în măsura în care sunt îndeplinite și celelalte condiții impuse de dispozițiile care reglementează răspunderea pentru evicțiune, garanția fiind un efect al desființării retroactive a vânzării.
În cauza de față, obligația de garanție pentru evicțiune revine vânzătorului, respectiv pârâților in calitatea lor de moștenitori ai defunctului Ș. N.,, așa cum se va stabilit în considerentele ce preced.
Pentru a se angaja răspunderea pârâților, din cauza producerii evicțiunii, sunt necesare îndeplinirea a trei condiții si anume:1) sa existe o tulburare de drept provenind de la un terț, 2). aceasta să aibă o cauza anterioara vânzării si 3). tulburarea să nu fi fost cunoscută de cumpărător la data încheierii contractului. Daca el a avut cunoștință de pericolul evicțiunii, înseamnă că a acceptat riscul si problema răspunderii vânzătorului in caz de realizare a riscului nu se poate pune, contractul dobândind caracter aleatoriu.
Prima condiție pentru angajarea răspunderii pentru evicțiune a pârâților, moștenitori ai defunctului vâzător Ș. N., este îndeplinită, deoarece liniștita posesiune a reclamantei a fost tulburată prin pierderea dreptului de proprietate asupra bunului imobil din litigiu si redobândirea proprietății acestuia de către toți moștenitorii proprietarului inițial al imobilului, preot V. N. și nu numai de pârâți, astfel cum rezulta din decizia civila nr. 649/22 12 2004 a Tribunalului Argeș.
Această tulburare a avut o cauză anterioară vânzării, fapt confirmat prin decizia civila mai sus menționată. Astfel, imobilul in litigiu a fost preluat de Statul R. in mod abuziv de la V. N., deși acesta era decedat și fusese înstrăinat autorului reclamantei de către moștenitorul S. N., fiul lui V. N., iar ca efect al legilor fondului funciar moștenitorii lui V. N. si-au valorificat drepturile, fiindu-le reconstituit dreptul de proprietate și pentru acest teren.
Instanța urmează să înlăture apărarea pârâților in sensul că terenul care a făcut obiectul vânzării către H. nu se afla în moștenitorilor lui V. N. printre care se află și pârâții, ca nefondată pe fondul probelor administrate. Martorii audiați în cauză au relatat că terenul litigios s-a aflat în posesia cumpărătorului până in anul 1951/1951, după care a fost atribuit numiților Hapaina si A., persoane cu care toți moștenitorii lui V. N. s-au judecat în acțiunile in revendicare ce au făcut obiectul dosarelor civile nr. 76/2013 și nr. 77/2013, mai sus invocate.
Cea de-a treia condiție referitoare la necunoașterea de către cumpărător a cauzei de evicțiune este îndeplinită, o data pentru ca era un fapt notoriu ca preot V. N. era decedat la data la care s-a încheiat actul de vânzare/ cumpărare si ca vânzătorul – Ș. N. era fiul lui V. N. si avea calitatea de moștenitor legal, astfel că autorul reclamantei – I. H. - a fost de buna – credință la momentul la care a perfectat contractul de vânzare – cumpărare pe care l-a invocat în susținerea cererii, acest act translativ de proprietate fiind încheiat cu respectarea cerințelor instituite de codul civil la acea data.
Mai mult, este de reținut, că în anul 2011, prin cererea înregistrată sub nr 4590/14 12 2011, aflata la fl.107/108 dosar, moștenitorii lui V. N., recunosc ca le-a fost reconstituit dreptul de proprietate si pentru terenul de 5600 mp vândut de Ș. N. lui I. H., prin actul autentic nr. 1082/1946 si solicită să nu fie puși in posesie si cu aceasta suprafață.
Chiar și în condițiile în care nu au ar fi primit si această suprafață, evicțiunea tot s-ar fi produs întru-cat terenul a ieșit în mod nelegal din patrimonial cumpărătorului si acesta a fost pus in imposibilitatea de a-si putea valorifica dreptul de proprietate. S-a dovedit cu depozițiile martorelor C. Veroana si T. F. și cu răspunsul la interogatoriu a pârâtei N. V. că autorul reclamantei a cumpărat terenul din pct La Biserica de la Ș. N., teren pe care la stăpânit efectiv pana la data înființării Întovărășirii in anii 1950/1951.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat îndeplinite cerințele garantării pentru evicțiune în persoana vânzătorului, respectiv a moștenitorilor acestuia, a admis acțiunea introductivă a reclamantei ca fondată și a obligat pe pârâți sa plătească reclamantei suma de 500 lei( 5.000. 000 lei vechi/an 1946) preț reactualizat la data plății efective.
A respins cererea din completarea de acțiune privind rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare autentic sub nr.1082 - 2543/1946, ca lipsită de interes în contextual admiterii cererii din acțiunea introductivă.
În conformitate cu art. 453 NCPC urmează ca pârâții, căzuți in pretenții sa fie obligați la cheltuieli de judecată către reclamanta, reprezentând c/val taxa timbru si onorariu avocat.
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat apel apelanții –pârâți criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare au arătat că aspectul de nelegalitate a soluției îl reprezintă modalitatea de soluționare a excepțiilor invocate prin întâmpinare, respectiv excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de disp.art. D 167/1958 și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a învederat instanței și a dovedit ca deși moștenitori ai defunctului S. N. nu sunt titulari ai dreptului de proprietate asupra terenului ce a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare nr. 2543/1946 .
Mai susțin apelanții că prima instanță în mod nelegal a respins excepția invocată și a reținut că față de obiectul acțiunii răspunderea pentru evicțiune aveau calitate procesuală pasivă, ignorând faptul că nu sunt titulari i dreptului de proprietate asupra bunului disputat și în consecință nu puteau fi reținuți ca titulari de drepturi și obligații în raport de acest obiect.
În ceea ce privește excepția precripției în mod eronat instanța de fond sa reținut data de începere a acesteia la momentul soluționării în mod irevocabil a dosarelor cu nr._ și nr._ și nu de la data la care reclamantei i s-a respins în mod irevocabil cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.
Mai susțin apelanții că în mod netemeinic a reținut prima instanță ca moștenitori ai lui V. N., au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și pentru terenul în litigiu cum gresit s-a omis și s-a reținut ca obiectul CVC nr.2543/1946 era nedeterminat și nedeterminabil.
Un alt aspect de netemeinicie este și reținerea ca reclamantei nu i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza CVC-ului invocat.
Mai susțin apelanții că prima instanță a continuat și în motivarea fondului cauzei sa analizeze greșit probatoriul administrat.
Intimata, a depus întâmpinare, soicitând respingerea apelului formulat și menținerea sentinței apelate.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate,tribunalul constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
În ceea ce privește prima critică privind respingerea de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale pasive a apelanților, tribunalul constată că în mod corect a fost respinsă atâta timp cât în cauza de față aceștia au fost chemați în judecată în calitate de moștenitori ai defunctului vânzător N. Ș., calitate necontestată de aceștia iar cererea este strâns legală de un act juridic încheiat de autorul lor.
Nu are relevanță dacă suprafața de teren se află sau nu în posesia ori proprietatea apelanților întrucât acest aspect privește eventual fondul cauzei, important este dacă părțile chemate în judecată sunt ori nu moștenitorii celui care ar fi putut avea eventual obligația de garanție pentru evicțiune, obligație ce se transmite și moștenitorilor.
În ceea ce excepția prescripției dreptului material la acțiune tribunalul constată că în mod eronat instanța de fond a reținut ca dată de începere a acesteia la momentul soluționării în mod irevocabil a dosarelor cu nr._ și nr._ și nu de la data la care reclamantei i s-a respins în mod irevocabil cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.
Astfel tribunalul reține că prin cererea înregistrată sub nr_ pe rolul Judecătoriei Câmpulung, petenta M. V. a chemat în judecată Comisia Locală de Fond Funciar Hârtiești și Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș, solicitând instanței reconstituirea dreptului de proprietate asupra mai multor suprafețe de teren, obligarea intimatelor la punerea în posesie și întocmirea actelor de proprietate și cheltuieli de judecată.
În considerente, petenta a arătat, în esență, că solicită încă de la apariția Legii 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate de la autorii săi dar nici până în prezent nu a intrat în posesia terenurilor anterior deținute de aceștia.
Față de întâmpinarea depusă, petenta prin apărator ales, a înțeles să-și precizeze oral acțiunea, în ședința publică din data de 23.04.2008, în sensul că a solicitat instanței doar reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 60 ari ce provin din actul de vânzare cumpărare de la H. I., act depus la dosar.
Judecătoria Câmpulung prin sentința civilă nr. 1057/7.05.2008 a respins cererea reținând în considerentele acesteia „că petenta este descendenta în linie directă a numiților H. D. și M., născută la data de 21 iulie 1941 .
P. decizia nr 1 din 12 ianuarie 1971 a Consiliului Popular al comunei Hârtiești aceasta a fost adoptată cu efecte depline de numita M. M., după cum rezultă din documentul de la fila 20 dosar.
În calitate de moștenitoare a acesteia, petenta a solicitat și valorificat deja dreptul la reconstituirea proprietății conform Hotărârii nr 15/1991 pe raza localității Hârtiești și a Hotărârii nr 54/2006 pe raza localității Mioarele.
Asupra suprafețelor validate pe raza comunei Hârtiești a fost deja pusă în posesie conform proceselor verbale de punere în posesie de la filele 39-42 dosar, aspect pe care petenta îl recunoaște la interogatoriu.
În ceea ce privește terenul din punctul „La Biserică”, în suprafață de 6 000 mp, instanța constată:
Petenta depune la dosar copia actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr 1082/1946 la Grefa Tribunalului Muscel din care rezultă că numitul Ș. N. a vândut lui H. suprafața de 60 ari în punctul „La Biserică”, vecinătățile fiind stipulate în act.
La interogtoriul luat în ședință publică, petenta afirmă, că în realitate, terenul a fost cumpărat de autorul său împreună cu cumnatul acestuia, H. I..
Instanța constată însă că M. C., soțul adoptatoarei, nu apare înregistrat în actul autentic în calitate de cumpărător, ci vânzarea a operat strict față de I. H. .
Nici în Registrul Agricol al lui M. C. nu apare vreun teren în punctul „La Biserică”.
În acest context, instanța apreciază că petenta nu a probat îndreptățirea sa la reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestei suprafețe de teren prin nici un mijloc de probă.
Nici sub aspect procedural cererea sa nu este admisibilă, această plângere, fiind formulată tardiv față de data comunicării, respectiv 9.08.2006 ( fila 21 dosar), cu încălcarea dispozițiilor art 27 al 8 din HG 890/2005.”
Recursul împotriva acesteia sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 1528/7.10.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș.
Din răspunsul la interogatoriu la întrebarea nr. 5 rezultă că respectiv „dacă la apariția legilor fondului funciar autorul dvs. ori dvs. ați solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5.600 m.p. pe care pretindeți că a cumpărat-o autorul dvs?” intimata-reclamantă a răspuns afirmativ în sensul că în anul 1991 a solicitat dar nu i s-a dat acest teren.
Tribunalul constată așadar că pentru terenul ce face obiectul actului invocat în cauză s-a urmat procedura legală, procedură ce s-a finalizat prin sentința civilă nr. 1057/7.05.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul cu nr._, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1528/7.10.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș.
În opinia tribunalului de la data de 7.10.2008 când sentința civilă nr. 1057/7.05.2008 a devenit irevocabilă a început să curgă termenul de prescripție de trei ani, întrucât de la acest moment reclamanta a cunoscut că nu poate să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate întemeiată pe actul de vânzare - cumpărare transcris la Tribunalul Jud. Muscel, sub nr. 2543/1946.
Cum de la această dată și până la introducerea prezentei cereri de chemare în judecată (24 octombrie 2014) au trecut mai mult de trei ani excepția prescripției dreptului material la acțiune este întemeiată iar drept urmare va fi admisă.
În raport de disp. art.480 C.pr.civ. tribunalul urmează să admită apelul, să schimbe, în parte, sentința, în sensul că respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă privind obligarea pârâților la plata sumei de 500 lei reactualizată, ca fiind prescrisă și va înlătura obligația pârâților la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă urmând a mnține în rest sentința .
În temeiul art. 453 cod proc. civ. va obliga intimata-reclamantă la plata sumei de sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată către pârâți, efectuate la fond și în apel .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții-pârâți N. A., domiciliat în București, Șoseaua Olteniței, nr.142, ., ., sector 4, P. V., domiciliată în București, ., nr. 8, ., . A. V., domiciliată în București, ., ., sector 2, N. V., N. Ș.-A., T. R. - C., toți domiciliați în Pitești, ., ., . județul Argeș JANȚĂ A. M., domiciliată în Pitești, .. 2, .. A, . împotriva sentinței civile nr.912/28.04.2015 pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți M. V. domiciliată în comuna Hârtiești, . și N. R.- domiciliat în Pitești, ., ., ., județul Argeș, decedat pe parcursul procesului
Schimbă în parte sentința civilă apelată în sensul că respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă privind obligarea pârâților la plata sumei de 500 lei reactualizată, ca fiind prescrisă. Înlătură obligația pârâților la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă .
Menține în rest sentința .
Obligă intimata-reclamantă la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată către pârâți, efectuate la fond și în apel .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.11.2015
Președinte, D. D. A. | Judecător, R. V. | |
Grefier, A. M. S. P. |
Red./dact. D.D.A.
4 ex./17.12.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 839/2015. Tribunalul ARGEŞ | Întoarcere executare. Decizia nr. 426/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
