Pretenţii. Decizia nr. 839/2015. Tribunalul ARGEŞ

Decizia nr. 839/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 839/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIE Nr. 839/2015

Ședința publică de la 24 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE E. M. C.

Judecător A. D.

Judecător E. A.

Grefier E. R.

S-a luat în examinare, spre soluționare, recursul formulat de reclamanta C. V. E., împotriva sentinței civile nr._/2014 și a încheierii de ședință din 06.06.2014 pronunțate de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimată fiind pârâta M. C. L., având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța, constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc la data de 10.11.2015, susținerile părților fiind consemnate în acea încheiere, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție:

INSTANȚA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorie Pitești la data de 29.01.2013, sub nr._, reclamanta Ciocănău V. - E. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta M. C. L. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de_ lei drept de creanța, suma actualizata în raport de dobânda legală în conformitate cu art. 1489 C.Civ., obligarea la plata daunelor moratorii în suma de 100 lei pe zi de întârziere de la data scadenței până la data achitării efective a debitului, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii se arata că părțile au moștenit în cote egale dreptul de proprietate asupra apartamentului cu nr. 13 situat în mun. Pitești, .. 11, ., jud. Argeș, în urma decesului mamei acestora în anul 2011. În baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2577/2012 s-a stabilit ca soții L., în calitate de cumpărători ai apartamentului, să plătească diferența de preț în suma de 84.000 lei în contul pârâtei dar, urmând ca aceasta să vireze reclamantei suma de 42 000 lei, respectiv cota de ½. Pârâta nu s-a conformat înțelegerii stabilite arătând că nu datorează nicio suma de bani, iar la data de 19.11.2012, aceasta a făcut o plata parțială în suma de_ lei virata în contul soțului reclamantei prin extras de cont. S-a procedat la notificarea pârâtei și soțul acesteia s-a prezentat la locul de muncă al reclamantei arătând că nu îi va da niciun ban și ulterior a afirmat pârâta că, îi va da o diferența de bani dar că are anumite probleme de familie.

Pârâta formulează întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin sentința civilă nr._/2014, Judecătoria Pitești a admis în parte acțiunea și cererea reconvențională, cu motivarea că reclamanta Ciocănău V. - E. a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei M. C. L. la plata sumei de_ lei drept de creanța, suma actualizata în raport de dobânda legală în conformitate cu art. 1489 C.Civ., obligarea la plata daunelor moratorii în suma de 100 lei pe zi de întârziere de la data scadenței până la data achitării efective a debitului, cu cheltuieli de judecata.

S-a reținut că părțile au moștenit în cote egale dreptul de proprietate asupra apartamentului cu nr. 13 situat în mun. Pitești, .. 11, ., jud. Argeș în urma decesului mamei acestora în anul 2011. În baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2577/2012 s-a stabilit ca soții L., în calitate de cumpărători ai apartamentului, să plătească diferența de preț în suma de 84.000 lei în contul pârâtei dar, urmând ca aceasta să vireze reclamantei suma de 42 000 lei, respectiv cota de ½. Pârâta nu s-a conformat înțelegerii stabilite arătând că nu datorează nicio suma de bani, iar la data de 19.11.2012, aceasta a făcut o plata parțială în suma de_ lei virata în contul soțului reclamantei prin extras de cont.

S-a procedat la notificarea pârâtei și soțul acesteia s-a prezentat la locul de muncă al reclamantei arătând că nu îi va da niciun ban și, ulterior, a afirmat pârâta că, îi va da o diferența de bani dar că are anumite probleme de familie.

Prin întâmpinare și cerere reconvențională la data de 18.06.2013 solicitând respingerea cererii formulate și admiterea cererii reconvenționale cu obligarea reclamantei la plata sumei de_,50 lei reprezentând cota de ½ din cheltuielile efectuate cu defuncta sa mamă, obligarea la plata daunelor moratorii în suma de 100 lei pe zi de întârziere de la scadenței – 30.08.2011 până la data achitării efective a debitului. La data de 22.11.2013 pârâta formulează răspuns la întâmpinare pentru cererea reconvențională considerând că este necesar a se dispune disjungerea cererii formulate, iar pretențiile vizează pasivul mostenirii care nu au legătură cu situația reală, sumele de bani vizează cheltuielile pe care aceasta le-a pârâta de când a părăsit țara.

Referitor la disjungerea cererii reconvenționale instanța, prin încheierea din 06.06.2014, a respins-o constatând că ambele cererii au ca obiect pretenții.

Probele administrate în cauză au arătat că pârâta este plecata de mai mult timp în Italia, iar mama lor locuia într-un apartament singură și în același ., iar apartamentul unde locuia aceasta urma să fie vândut după moartea sa și suma de bani obținuta, să fie împărțita în mod egal fiicelor. Aceasta era ajutata de reclamantă și a necesitat deplasări la București la Spital unde mergea personal cu o mașina data de d-na M. Barață pentru transport, având în vedere ca mama fetelor făcea menajul la aceasta.

S-a reținut că mama acestora avea bani în casa circa 200 euro și bani pe CEC pentru a plăti cripta, iar cheltuielile pentru tratament și spital au fost suportate de către pârâta, cheltuieli ce urma să fie recuperate și despăgubita cu suma obținuta din vânzarea apartamentului mamei lor de reclamantă. Apartamentul a fost vândut cu suma de 16.000 lei și la data de 19.11.2012 a fost virata suma de 30.900 lei în contul reclamantei, respectiv al soțului, suma ce are valoarea unei recunoașteri a dreptului de creanța al acesteia, conform înțelegerii verbale dintre acestea, fiind încasat și ajutorul de înmormântare în suma de 2000 lei cu care au plătit serviciile efectuate cu înmormântarea mamei lor, iar mama fetelor a susținut ca apartamentul sau sa fie vândut si banii obținuți din vânzarea sa fie împărțit în cote egale.

Martorii Șutan N. D. și T. M. fila 86-87 au arătat că cheltuielile au fost efectuate de pârâtă care era plecată în străinătate, dar și de reclamantă care i-a solicitat pârâtei sa facă cheltuieli necesare înmormântării, urmând ca pârâta sa fie despăgubită ulterior. Cheltuielile pentru înmormântare au fost suportate de părți în mod egal, cat și cheltuielile efectuate cu parastasul de 6 saptamani, acestea beneficiind și de ajutorul de înmormântare, aspecte ce rezultă din declarațiile martorilor audiați și din interogatoriile administrate - fila 63,.67-68.

Potrivit art.119 alin.1 C.. pârâtul poate face cerere reconvențională dacă are pretenții în legătură cu cererea reclamantului. Conform definiției legale cererea reconvențională este mijlocul procedural prin care pârâtul formulează pretenții față de reclamant urmărind ca instanța sa îl oblige pe reclamant față de pârât. Prin cererea reconvențională formulată se poate urmări neutralizareaobligației reclamantului, atenuarea obligației prin invocarea compensației judiciare sau obligarea la plată a reclamantului. Sunt situații în care pârâtul poate obține reducerea sau neutralizarea unei pretenții prin invocarea compensației legale ca apărare de fond. Potrivit art.1144 CC compensația operează de drept în puterea legii și chiar atunci când debitorii nu știu nimic despre aceasta cele două datorii se sting reciproc în momentul când ele se găsesc existând deodată și până la concurența cotităților, iar art.1145 CC compensația are loc cu certitudine între două datorii care deopotrivă au ca obiect o sumă de bani, o cantitate oarecare de lucruri fungibile și care deopotrivă sunt lichide și exigibile.

Instanța a constatat, în temeiul dispozițiilor art.1144,1145 CC, ca fiind incidentă compensația legală raportat la art. 119,120 C.,art.998-999CC motiv pentru care a admis în parte cererile formulate și a dispus compensarea pretențiilor formulate cu obligarea reclamantei la plata sumei de 3587 lei diferență sumă.

Împotriva încheierii din data de 06.06.2014 și a acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta pe care le-a criticat pentru următoarele: în mod greșit a fost respinsă cererea de disjungere a cererii reconvenționale, instanța de fond nemotivând acest aspect; în mod greșit a admis în parte acțiunea, în contextul în care dreptul său din moștenirea mamei era de ½, ceea ce înseamnă că pârâta, care a intrat în posesia întregii sume rezultate din vânzarea apartamentului, singurul bun succesoral, trebuia să-i restituie toată suma ce corespunde acestei cote; sumele solicitate de către pârâtă nu sunt justificate în niciun fel; recurenta nu a datorat și nu datorează intimatei nicio sumă de bani, astfel că nu există nimic de compensat.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și în raport de prevederile art. 304 ind. 1 C., tribunalul reține următoarele:

Recursul declarat de către reclamanta – pârâtă este întemeiat, însă numai în ceea ce privește fondul pretențiilor deduse judecății.

Astfel, sub aspect procedural, s-a invocat împrejurarea că, în mod greșit, judecătorul fondului nu a dispus disjungerea cererii reconvenționale formulată de către pârâtă prin care aceasta a supus dezbaterii juridice dreptul său de a beneficia de jumătate din cheltuielile efectuate cu defuncta lor mamă, atât anterior, cât și ulterior decesului acesteia.

În legătură cu acest aspect, însă, tribunalul reține că, potrivit art. 119 alin. 1 și 3 C., dacă pârâtul are pretenții în legătură cu cererea reclamantului, el poate face cerere reconvențională o dată cu întâmpinarea sau, dacă aceasta nu este obligatorie, la prima zi de înfățișare, legiuitorul sancționând, la art. 135 C., cu disjungerea cererii reconvenționale doar nedepunerea ei în termenul prevăzut, iar nu faptul că nu ar izvorî neapărat din aceeași cauză.

În dosarul de față, reclamanta a învestit instanța cu o acțiune în pretenții izvorând din calitatea de moștenitor a defunctei sale mame.

Cererea reconvențională a fost formulată de către pârâtă o dată cu întâmpinarea (f. 13, dosar fond), deci, în termen legal, și vizează tot o acțiune în pretenții rezultând parțial tot din calitatea de moștenitor a defunctei, astfel că, în mod corect, a apreciat judecătorul fondului că nu există niciun temei legal de disjungere, cele două cereri putându-se judeca împreună.

Referitor la fondul cauzei deduse judecății, tribunalul constată că, în mod corect, s-a reținut că nu s-a făcut dovada unei înțelegeri între părți, anterioară vânzării bunului moștenit de acestea de la defuncta lor mamă, înțelegere prin care pârâta – reclamantă să primească mai mult de jumătate din prețul vânzării pentru că a efectuat cheltuieli legate de starea de sănătate a mamei și cu pomenirea acesteia.

În legătură cu acest aspect, singura declarație ce trebuie avută în vedere este a martorei audiată la filele 87 – 88 din dosarul de fond, deoarece, deși a fost propusă de reclamantă, a relatat împrejurări destinate să lămurească raporturile juridice cu care instanța a fost învestită de către părți. De asemenea, declarația acesteia se coroborează cu celelalte probe administrate în dosar (ex. f. 8), probe din care, așa cum s-a arătat, nu rezultă vreo înțelegere între părți cu privire la un cuantum mai mare de bani rezultat din vânzarea bunului în favoarea vreuneia dintre părți, ci dimpotrivă dorința mamei ca fiicele sale să-și împartă în mod egal bunurile.

Or, în acest context, reieșind că, la momentul vânzării apartamentului, bun moștenit, pârâta a încasat suma de 84.000 lei (f. 4 – 7, dosar fond) și a virat în contul reclamantei doar suma de 30.900 lei din cei 42.000 lei care i se cuveneau (jumătate din valoarea de 84.000 lei), cererea de chemare în judecată, în mod corect, a fost primită.

Însă, întrucât, la dosar, cu declarațiile martorilor și înscrisurile de la filele 74 – 75, dosar fond (c/val cruce, plata utilităților restante apartament), pârâta – reclamantă a făcut dovada că, la rândul său, a efectuat cheltuieli legate de moștenire și de defunctă, în cuantum total de 1085 lei, care au profitat și reclamantei și la care aceasta nu a înțeles să participe, în temeiul art. 1616 și urm. Ncciv., ca urmare a compensației legale, pârâta urmează să achite reclamantei suma de 10.015 (11.100 – 1085), iar nu cât a indicat judecătorul fondului în considerente și în dispozitivul sentinței atacate.

D. urmare, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 C., recursul va fi admis, iar sentința modificată în parte, în sensul că vor fi admise în parte acțiunea și cererea reconvențională, compensate pretențiile părților până la concurența sumei de 1085 lei și obligată pârâta să plătească reclamantei diferența de_ lei.

În temeiul art. 19 alin. 1 din OUG 51/2008 R, întrucât ambele părți au căzut în pretenții una față de cealaltă, cheltuielile de judecată reprezentând ajutor public judiciar de la fond rămân în sarcina statului.

În baza art. 274 C., fiind în culpă procesuală, intimata va fi obligată să plătească recurentei suma de 700 lei, cheltuieli de judecată în recurs, în speță onorariu apărător ales (f. 35).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de către CIOCĂNĂU V. E. împotriva sentinței civile nr._/2014 pronunțată de Judecătoria Pitești în prezenta cauză, intimată fiind M. C..

Modifică în parte sentința, în sensul că admite în parte acțiunea și cererea reconvențională.

Compensează pretențiile părților până la concurența sumei de 1085 lei.

Obligă pârâta-reclamantă să plătească reclamantei-pârâte suma de 10.015 lei.

Cheltuielile de judecată reprezentând ajutor public judiciar acordat părților rămân în sarcina statului.

Obligă intimata să plătească recurentei suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 24 Noiembrie 2015.

Președinte,

E. M. C.

Judecător,

A. D.

Judecător,

E. A.

Grefier,

E. R.

E.A. 22 decembrie 2015/2 ex

Jud. fond: F. V.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 839/2015. Tribunalul ARGEŞ