Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2742/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2742/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 2742/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2742/2015
Ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D. B.
Judecător A. D.
Grefier O. - M. Ș.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, apelul declarat de reclamanta F. D. A. împotriva Sentinței civile nr. 2260/2014, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, intimați fiind pârâții T. V. I., I. V., M. I., M. C., M. I., V. M. și S. E., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta – reclamantă F. A. personal și asistată de avocat E. C., intimații – pârâți T. V. I. și I. V. personal, celelalte părți lipsind.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 03.09.2015, apelanta – reclamantă a depus la dosar un borderou cu acte.
Tribunalul procedează la verificarea identității părților prezente, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 219 C.pr.civ.
Se procedează la comunicarea unui exemplar de pe actele depuse la dosar de apelanta – reclamantă către intimații – pârâți T. V. I. și I. V., care arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor comunicate în ședință publică.
La interpelarea instanței, părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat, ori probe de solicitat.
Tribunalul, în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului formulat.
Reprezentanta apelantei – reclamantă, având cuvântul, formulează concluzii de admitere în principal a apelului, solicitând instanței omologarea raportului de expertiză întocmit de expertul consilier, întrucât în dosar au fost efectuate două expertize, care au venit în contradicție cu expertiza efectuată de expertul consilier și cu actele depuse la dosarul cauzei. Solicită omologarea liniei de hotar stabilită prin raportul de expertiză a inginerului expert V. D., urmând ca în consecință să fie admisă întreaga acțiune.
Cu privire cea de-a doua critică, ce vizează cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată apelanta față de efectuarea cheltuielilor de judecată din partea pârâților, solicită instanței, analizând toate înscrisurile de la dosarul cauzei, care tind să dovedească cuantumul cheltuielilor efectuate de părți, să constate că din eroare au fost preluate chitanțele depuse la dosarul cauzei de reclamantă ca fiind cele prezentate de pârâți și în acest sens în mod eronat s-a dispus obligarea reclamantei la plata acestor cheltuieli.
În raport de aceste considerente, solicită admiterea apelului și anularea hotărârii primei instanțe. Solicită cheltuieli de judecată.
Intimații – pârâți T. V. I. și I. V. personal și pe rând având cuvântul, formulează concluzii de respingere a apelului.
Instanța socotind lămurite împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C.pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL :
Asupra apelului civil de față deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ din data de 19 aprilie 2013, reclamanta F. D. A., a chemat în judecată pe pârâții Teodoreci V. -I., I. V. și M. I., decedat în cursul procesului, cu moștenitorii M. C., M. I., V. M. și S. E., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții să-i lase reclamantei în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de cca 600 mp, situat în punctul „L.” .; să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților în proces, să fie obligați pârâții să-i plătească reclamantei contravaloarea lipsei de folosință a acestui teren pe ultimii 3 ani și obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale legal timbrată reclamanta a arătat că este proprietara unei suprafețe de teren de 2600 mp situată în punctul „L.” (intravilan-extravilan), pe raza comunei Dârmănești, așa cum rezultă din cuprinsul titlului de proprietate nr. 109 388 din data de 03 mai 2000 emis de Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș.
În continuare, reclamanta precizează că i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în calitate de moștenitoare legală a defuncților Ș. D. și Ș. M., descendentă de gradul I (fiică).
Ca o consecință a calității de erede, a formulat cerere de reconstituirea dreptului de proprietate, valorificând dreptul succesoral pe calea procedurii speciale reconfirmându-se dreptul de proprietate. Ambele trupuri de teren fac corp comun (respectiv reprezintă o chingă) ce pleacă de la drumul comunal până la râu (luncă).
Mai arată reclamanta că pe latura nordică, prin înțelegere cu proprietara riverană - C. I., a mutat gardul până la râu. Toți ceilalți pârâți au acaparat din terenul său pe latura opusă, respectiv pe latura sudică, arând terenul și semănându-l încă din anul 2010. În dovedirea susținerilor sale, reclamanta a solicitat admiterea probei cu expertiză tehnică care să fie efectuată de un inginer expert de specialitate, care prin deplasarea la fața locului să transpună în teren actele de proprietate opuse de părți, să precizeze de asemenea dacă există suprapunere, precum și în concret, ce suprafață de teren stăpânește fiecare parte litigantă, să calculeze contravaloarea lipsei de folosință, să stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților în proces, reținând înțelegerea reclamantei cu proprietara riverană, pe aspectul stabilirii convenționale a liniei de hotar înspre proprietatea C. I. și să descrie situația pe o schiță plan anexă.
În susținerea cererii sale reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie: certificatele de moștenitor nr. 94 din data de 07 martie 1980 și nr. 629 din data de 08 martie 1989; titlul de proprietate nr. 109 388 eliberat la data de 03 mai 2000 și certificatele fiscale privind terenurile înscrise în acest titlu.
Prin întâmpinările formulate și depuse în acest sens la dosar, pârâții Teodoreci V. - I. și I. V. au invocat excepția lipsei calității procesuale active susținând că reclamanta nu este proprietara terenului revendicat și excepția lipsei interesului, întrucât nu este titularul acestui drept.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii susținându-se că pârâții nu ocupă teren al proprietatea reclamantei că deși terenurile nu sunt împrejmuite există semne vizibile de hotar, că tot terenul din punctul „L.” este reprezentat de fâșii înguste pe care proprietarii le stăpânesc.
Au arătat pârâții că din punctul lor de vedere și cererea privind grănițuirea proprietăților este neîntemeiată, în condițiile în care terenurile nu sunt împrejmuite, iar hotarul dinspre reclamantă și vecinătatea cu C. I., a fost stabilit prin acordul celor două.
În susținerea întâmpinărilor formulate, pârâții au depus în copie la dosar, actele de proprietate privind terenurile în litigiu (filele 25- 34 și 38 – 45 dosar).
Răspunzând întâmpinării, reclamanta a reluat susținerile potrivit cărora este moștenitoarea autorilor săi D. și M. Ș., potrivit certificatelor depuse la dosar, că i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în această calitate, că terenul ce revendică i-a fost acaparat de pârâți și prin urmare justifică atât calitatea procesuală cât și interes în promovarea acțiunii (fila 52 dosar).
La rândul său pârâtul M. I. a depus la dosar actele de proprietate deținute cu privire la terenul din punctul „L.” filele 76 -87 dosar.
Părțile în proces au solicitat, iar instanța le-a încuviințat în dovedirea susținerilor lor proba cu acte, martori, interogatorii și expertiză de specialitate.
Din partea reclamantei a fost audiat martorul B. I. (fila 86 dosar), iar din partea pârâților martorii L. A., S. I. (filele 72, 73 dosar) și Teodoreci M. (fila 85).
Au fost luate interogatorii părților în proces, răspunsurile fiind consemnate la filele 65-66, 69-71 și 84 dosar.
De asemenea, a fost dispusă în cauză, efectuarea unei expertize pentru identificarea terenurilor deținute de părțile în proces în punctul „L.”, transpunerea în teren a actelor de proprietate, verificarea situației dacă pârâții ocupă teren din proprietatea reclamantei.
În urma probatoriului administrat în cauză Judecătoria Câmpulung prin sentinta civilă nr. 2260/15.12.2014 a respins exceptiile invocate de pârâți, a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta F. D. A., a stabilit linia de hotar între proprietățile părților în proces pe aliniamentul marcat cu culoare roșie între reperele 2-B pe schița anexă raportului de expertiză D. I., fila 187 dosar si a obligat reclamanta la câte 200 lei cheltuieli de judecată către pârâții T. V. și I. V., după compensare.
Pentru a pronunta această solutie prima instantă a retinut că reclamanta revendică un teren în suprafață de 600 mp situat în punctul „L.”, . cărei proprietar este, potrivit titlului de proprietate nr. 109 388 din 03 mai 2000 (fila 10) act în care sunt înscrise în acest punct parcelele de 1981 mp și 600 mp.
Cum a rezultat din depozițiile martorilor audiați în cauză și răspunsurile la interogatorii date de părți, în punctul respectiv terenurile nu sunt îngrădite, iar reclamanta se învecinează pe lungimea terenului, pe una din laturi cu pârâții din prezenta cauză.
Părțile au arătat că nu au împrejmuit terenurile întrucât sunt dispuse sub formă de fâșii foarte înguste, fapt confirmat și de expertizele ce au fost efectuate în cauză și nu s-ar fi mai putut intra cu tractorul (este o zonă cu teren arabil cultivat cu porumb și grâu).
De asemenea, martorii audiați în cauză au arătat că terenurile sunt dispuse sub formă de chingi, că la capătul gardului existent între proprietatea reclamantei și terenul proprietatea pârâtului Teodoreci V. -I., se află un nuc, iar în continuare nu mai există garduri, că de-a lungul terenurilor curge o gârlă, iar la capătul terenului alta, și că în timp datorită apei o parte din teren a fost luat de râu (filele 72, 85, 86 dosar).
Martorii au declarat că în comună a existat CAP, că după anul 1990 fiecare fost proprietar a revenit la terenurile sale, că în zonă există un canal făcut să se scurgă apa care vine de sus din deal, dar a cărui suprafață nu a fost inclusă în proprietăți.
Transpunând în teren actele deținute de părțile în proces, expertiza efectuată în cauză de inginer expert D. I. a reținut că actele nu se suprapun și că reclamanta stăpânește o suprafață de teren mai mare decât cea menționată în acte, iar pârâții T. V. - I. și I. V. au mai puțin decât în acte (fila 140 dosar).
Expertul a concluzionat că pârâții nu ocupă teren din proprietatea reclamantei și că diminuarea invocată de reclamantă se concretizează prin micșorarea lățimii terenului începând de la nivelul punctului 23 pe schiță până la nivelul punctului 34 fapt care nu se datorează pârâților ci modului de stăpânire a proprietății C. I. (persoană care nu a fost chemată în judecată).
La solicitarea reclamantei s-a dispus efectuarea în cauză a unei noi expertize de specialitate având aceleași obiective, expertiză ce a fost efectuată de expert inginer D. I..
La această expertiză pârâții nu au formulat obiecțiuni – în legătură cu stabilirea liniei de hotar.
Expertiza a reținut, după transpunerea în teren a actelor deținute de părți că aceste acte nu se suprapun.
Reclamanta stăpânește suprafața de 2581 mp înscrisă în titlul de proprietate, din măsurători rezultând suprafața de 2881 mp, deci mai mult decât în titlul de proprietate, iar pârâții suprafețe mai mici decât cele înscrise în actele de proprietate.
Expertul a trasat linia de hotar dintre proprietățile părților în proces, având în vedere semnele de hotar existente (pietrele de hotar și buturuga nucului) semne necontestate de părți.
Instanța a reținut de asemenea, că nici reclamanta și nici pârâții nu au contestat situația existentă în teren, respectiv împrejurarea că în timp, albia râului Doamnei și-a modificat cursul în zonă, fapt ce a determinat micșorarea suprafețelor deținute de proprietari, inclusiv persoanele din cauza de față.
Instanța a apreciat că nu se impunea efectuarea în cauză a unei noi expertize, întrucât astfel cum arătam, părțile nu au contestat linia de hotar stabilită de expert și câtă vreme ambele expertize au constatat că reclamanta stăpânește o suprafață de teren mai mare decât cea înscrisă în titlu, și că pârâții stăpânesc suprafețe mai mici decât cele pentru care le-au fost emise acte de reconstituire.
În același sens s-a avut în vedere că expertiza D. V. a fost făcută în condițiile în care limitele terenului măsurat de expert au fost indicate de reclamantă În consecință, instanța a reținut că linia de hotar dintre proprietăți este cea determinată în expertiza efectuată de expert inginer D. I., că pârâții nu ocupă teren din proprietatea reclamantei și prin urmare nu-i datorează despăgubiri pentru contravaloarea fructelor culese de pe teren. În sensul prevederilor art 555-563 cod civil, Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.
Dreptul de proprietate poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului său. Acestea sunt limitele corporale ale bunului care formează obiectul dreptului de proprietate, cu îngrădirile stabilite prin lege.
Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.
Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel.
Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut.
Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 555 și 563 Cod Civil, respectiv prevederile art. 560 Cod Civil, instanța a admis în parte acțiunea, a respins capetele de cerere privind revendicarea și lipsa de folosință ca neîntemeiate, și a stabilit linia de hotar între proprietăți conform expertizei efectuată de inginer D. I..
De asemenea, instanța a respins excepțiile invocate de pârâți și a obligat reclamanta la câte 200 lei cheltuieli de judecată către pârâții Teodoreci V. –I. și I. V., conform dispozițiilor art. 453 alin. 2 NCPC, după compensare.
Împotriva sentintei civile sus mentionate a declarat apel F. D. A. criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
A arătat apelanta că prima critică vizează respingerea în mod nemotivat a cererii formulată de apărătorul ales în sedinta publică din 08.12.2014 ca urmare a concluziilor contradictorii ale expertizelor întocmite în cauză de expertii desemnati si toate contrazise de expertiza extrajudiciară depusă la dosar. –a solicitat efectuarea unei expertize comune de cei doi experti cu prezenta unui expert consilier, pentru a se lămuri situatia de fapt învederată diferit de cei doi experti în sensul că expertul D. I. a mentionat în lucrare că proprietătile părtilor sunt străbătute de un drum de exploatare pe albia râului iar expertul Drăgut I. găseste pe aceleasi proprietăti două drumuri de exploatare, tot astfel primul expert mentionează că proprietatea reclamantei are o lătime de 3,84 m, celălalt expert găseste o lătime de 2,21 m. Prin urmare, se impunea o nouă expertiză fată de concluziile contradictorii ale expertizelor.
O altă obiectiune respinsă de instanta de fond în mod cu totul nemotivat fiind aceea referitoare la necesitatea transpunerii în mod real a actelor de proprietate ale părtilor litigante în raport de obiectul pricinii, revendicare si stabilire linie de hotar. Prin omologarea raportului de expertiză tehnică Drăgut s-a stabilit o altă linie de hotar nefiind mentinută cea veche astfel că si aceasta constituie o critică adusă sentintei.
Cea de a doua critică adusă sentintei priveste gresita obligare a reclamantei la cheltuieli de judecată către pârâti în conditiile în care actiunea a fost admisă în parte iar pârâtii nu au avut pretentii proprii.
Analizând cheltuielile efectuate de părti în acest dosar se constată că reclamanta a suportat cheltuieli de judecată în cuantum de 3150 lei conform dovezilor depuse la dosar air pârâtii cheltuieli în sumă de 750 lei astfel că eronat instanta de fond a obligat pe reclamantă la 400 lei cheltuieli către pârâti, câte 200 lei pentru Teodoreci I. V. si I. V. si chiar dacă în ceea ce priveste capătul de cerere privind revendicare a fost respins ceea ce face ca cheltuielile de judecată la care urmau a fi obligati pârâtii să fie diminuate proportional, si chiar dacă se diminuau cu ½ din suma de 3150 lei tot nu se explică obligarea reclamantei la încă 400 lei către pârâti.
S-a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii si suplimentarea probatoriului cu o nouă epertiză tehnică, pentru stabilirea unei noi linii de hotar care să respecte proprietatea reclamantei, iar în subsidiar admiterea apelului, schimbarea sentintei si înlăturarea mentiunii privind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată către pârâti.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în apel pârâtii Teodoreci V. I. si I. V. au solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând în motivare că solicitarea apelantei în sensul de a se efectua o expertiză comună de către cei doi experti este neîntemeiată întrucât contrar sustinerilor apelantei între lucrările de expertiză nu există contradictii, iar linia de hotar a fost stabilită în functie de semnele de hotar existente, respectiv pietre de hotar si buturuga nucului., în plus linia de hotar nu a fost contestată de apelantă la momentul la care s-au purtat discutii pe expertiză ea fiind contestată numai în apel . Expertiza judiciară fată de care apelanta arată că sunt contradictii în celelalte două expertize judiciare, a fost făcută la indicatia reclamantei, după cum si limitele terenului au fost indicate de aceasta.
Sub aspectul celei de a doua critici s-a arătat că si aceasta este neîntemeiată întrucât abia râului si-a modificat cursul fapt ce a condus la micsorarea suprafetelor de teren stăpânite de părti iar în raportul de expertiză s-a arătat că o anumită micsorare a lătimii terenului apelantei este cauzată de modul de stăpânire al terenului de către C. I. care nu este parte în proces iar între terenurile părtilor nu sunt suprapuneri, în plus linia de hotar stabilită de expertul Drăgut este cea veche care nu a fost contestată la instanta de fond.
În ceea ce priveste cheltuielile de judecată, s-a arătat că s-a avut în vedere la stabilirea acestora culpa procesuală iar din cele trei capete de cerere cu care a fost nvestită instanta, două dintre acestea au fost respinse .
Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a reluat pe scurt sustinerile din cadrul apelului formulat .
La dosar au fost depuse: Actul de partaj voluntar din 1943; C. - Extras din Borderoul populatiei, proprietătilor si exploatatiilor agricole din ianuarie 1948;
Verificând actele si lucrările dosarului precum si sentinta civilă apelată prin prisma criticilor formulate de apelantă tribunalul constată că apelul este nefundat.
Astfel, din actul de învestire a instantei tribunalul retine că reclamanta a solicitat obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de cca 600 mp, situat în punctul „L.” .; să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților în proces, să fie obligați pârâții să-i plătească reclamantei contravaloarea lipsei de folosință a acestui teren pe ultimii 3 ani și obligarea pârâților la cheltuieli de judecată cu motivarea în esentă că reclamanta este proprietara unei suprafețe de teren de 2600 mp situată în punctul „L.” (intravilan-extravilan), pe raza comunei Dârmănești, așa cum rezultă din cuprinsul titlului de proprietate nr. 109 388 din data de 03 mai 2000 emis de Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș, că i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în calitate de moștenitoare legală a defuncților Ș. D. și Ș. M., descendentă de gradul I (fiică) si că pârâtii îi ocupă suprafata de 600 mp.
La rândul lor pârâtii s-au apărat sustinând că nu ocupă teren din proprietatea reclamantei că deși terenurile nu sunt împrejmuite există semne vizibile de hotar, că tot terenul din punctul „L.” este reprezentat de fâșii înguste pe care proprietarii le stăpânesc, iar cererea privind grănițuirea proprietăților este neîntemeiată, în condițiile în care terenurile nu sunt împrejmuite, iar hotarul dinspre reclamantă și vecinătatea cu C. I., a fost stabilit prin acordul celor două.
În verificarea sustinerilor părtilor instanta de fond a audiat martori propusi de părti, a administrat interogatorii si a dispus efectuarea unei expertize tehnice, numind expert pe D. I. care a depus la dosar lucrarea efectuată si de asemenea a dispus efectuarea unei noi expertize, în sedinta publică din 08.09.2014 ca urmare a obiectiunilor formulate, sens în care a numit ca expert pe ing. Drăgut I. – fla 162 dosar fond – lucrarea acestuia fiind depusă la filele 177- -187 dosar fond.
Prima critică adusă de reclamantă sentintei potrivit cu care în mod gresit instanta de fond a respins cererea acesteia de efectuare a unei noi expertize de către cei doi experti ca urmare a concluziilor contradictorii la care acestia au ajuns se priveste ca neîntemeiată întrucât, observând concluziile celor două lucrări si schitele anexe de la filele 144 si 187 dosar fond se constată, contrar sustinerilor reclamantei apelante că acestea nu sunt contradictorii, schitele întocmite de experti prezentând succint aceeasi situatie de fapt, concluziile fiecărui raport de expertiză fiind urmare a transpunerii în teren a actelor de proprietate ale părtilor, ambele lucrări stabilind că actele părtilor nu se suprapun iar pârâtii nu ocupă din terenul reclamantei – filele 141 si 180 dosar fond, prin urmare solicitarea reclamantei de efectuare a unei lucrări de expertiză de către cei doi experti a fost în mod corect respinsă de prima instantă critica adusă sub acest aspect sentintei de către reclamantă fiind privită ca neîntemeiată.
Critica apelantei referitoare la modul de stabilire linie de hotar si la faptul că prin omologarea raportului de expertiză tehnică Drăgut s-a stabilit o altă linie de hotar nefiind mentinută cea veche, se priveste ca neîntemeiată întrucât chiar reclamanta la acordarea cuvântului în dezbateri de fond la termenul de judecată din 08.12.2014 a solicitat ca grănituirea proprietătilor să se facă pe amplasamentul dat de traseul colorat cu rosu pe schita anexă a raportului de expertiză si a solicitat omologarea ret Drăgut I.- fila 193 dosar fond – solutia instantei de fond fiind în sensul acestei solicitări, prin urmare reclamanta nu a avut obiectiuni la instanta de fond cu privire la stabilirea liniei de hotar, critica adusă în apel fiind privită astfel ca o cerere nouă ce nu poate fi avută în vedere de tribunal.
Potrivit prevederilor art. 453 alin.1 si 2 NCPC partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părtii care a câstigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Când cererea a fost admisă în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părti poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.
Articolul 453 alin.2 stabileste modalitatea de lichidare a cheltuielilor de judecată în ipoteza în care cererea dedusă judecătii a fost admisă numai în parte – cum este cazul în spetă – ceea ce reprezintă o particularizare a regulii de la alin.1. Astfel, reclamantului îi apartine culpa procesuală pentru partea din cerere care a fost respinsă, iar culpa procesuală a pârâtului va fi pentru partea din pretentiile reclamantului care a fost admisă. Corespunzător culpei fiecăreia, părtile vor fi obligate reciproc la plata cheltuielilor de judecată, iar stabilirea acestei proportii reprezintă o chestiune de apreciere în sarcina instantei de judecată.
În cauza dedusă judecătii de fată, se constată că în ceea ce o priveste pe reclamantă aceasta a învestit instanta cu trei capete de cerere, respectiv revendicare, grănituire si pretentii, iar din acestea a fost admis numai capătul de cerere privind grănituirea ( această grănituire fiind făcută pe vechiul amplasament si necontestată de pârâti ), de asemenea în ceea ce –i priveste pe cei doi pârâti Teodoreci V. I. si I. V. acestia au avut angajat apărător conform dovezii de la fila 20 a dosarului de fond, au fost obligati la jumătate din onorariul de expert D. I., respectiv 750 lei ( câte 350 lei fiecare ) astfel cum rezultă din încheierea de sedintă de la fila 87 a dosarului de fond, asa încât tribunalul retine că în mod corect instanta de fond tinând seama de limitele în care actiunea reclamantei a fost admisă a dispus obligarea acesteia la cheltuieli de judecată către pârâti după compensare, critica adusă sentintei sub acest aspect fiind privită de asemenea ca neîntemeiată.
De aceea tribunalul, în raport de considerentele arătate si temeiurile legale sus invocate., retinând că sentinta civilă apelată este temeinică si legală o va păstra iar în temeiul art. 480 alin.1 NCPC va respinge apelul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta F. D. A. domiciliată în . împotriva Sentinței civile nr. 2260/2014, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în dosarul civil nr._, intimați fiind pârâții T. V. I. domiciliat în ., I. V. domiciliată în ., M. I. decedat în cursul procesului, cu moștenitorii, M. C., domiciliat în comuna Dârmănești, . Argeș M. I. domiciliat în comuna Coșești, ., V. M. domiciliată în comuna Dârmănești, . și S. E., domiciliată în comuna Budeasa, . Argeș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 septembrie 2015 la Tribunalul Arges – Sectia Civilă.
Președinte, M. D. B. | Judecător, A. D. | |
Grefier, O. - M. Ș. |
Red. AD/10 ex/07.10.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 4053/2015. Tribunalul ARGEŞ | Cereri. Decizia nr. 2741/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
