Revendicare imobiliară. Decizia nr. 698/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 698/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 698/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 698/2015
Ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. D.
Judecător S. I. Ț.
Judecător M. D. B.
Grefier I. V. H.
S-a luat spre examinare pentru soluționare, contestația în anulare declarată de contestatorii B. O. și . - R. DE ASOCIAT UNIC B. O. împotriva Deciziei civile nr.2661/2014, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul M. L., având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile în fond asupra contestației în anulare au avut loc în ședința publică din data de 17.09.2015 și s-au consemnat în încheierea din acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi și când, în aceeași componență, deliberând, a pronunțat următoarea soluție:
TRIBUNALUL
Asupra contestatiei în anulare de fată deliberând, constată următoarele:
Prin contestatia în anulare înregistrată la data de 28.01.2015 contestatorii B. O. si . au solicitat în contradictoriu cu intimatii M. L. si Rosy N. anularea deciziei civile nr._ pronuntată de Tribunalul Arges în dosarul civil nr._ si rejudecarea recursului.
În motivarea contestatiei s-a arătat că decizia este nulă în conditiile în care instanta de recurs a omis din greseală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare. S-a arătat că instanta de fond nu a mai solutionat exceptia inadmisibilitătii actiunii în grănituire în conditiile în care R. N. nu a devenit parte în litigiul dedus judecătii, de asemenea în mod nelegal instanta de fond a respins exceptia lipsei calitătii procesuale active a reclamantului în conditiile în care acesta nu are titlu valabil de proprietate asupra terenului revendicat, respingerea exceptiei nefiind motivată de instanta de fond. Vânzătoarea către reclamant, adică mama sa M. E. nu avea în patrimoniul său în anul 1993 dreptul de proprietate asupra terenului de 2500 mp în conditiile în care terenul respectiv fusese cooperativizat până în anul 1990 si nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, nu există validarea acestei cereri, nici proces verbal de punere în posesie si nici titlu de proprietate emise în baza legii fondului funciar; a existat doar o conventie frauduloasă între vânzător si cumpărător în ceea ce priveste înstrăinarea terenului de 2500 mp în conditiile în care ambele părti cunosteau la acea dată foarte bine regimul juridic real al acestuia. S-a arătat că în motivul doi de recurs au criticat sentinta care se baza pe un raport de expertiză incomplet, incorect întocmit, în dezacord cu actele de proprietate si cu situatia reală, de fapt.
Prin decizia a cărei anulare se solicită, decizie motivată sumar, tribunalul a omis să analizeze critica esentială formulată de recurenti, aceea referitoare la exceptia de nelegalitate a titlului de proprietate invocat de reclamantul M. L. cu trimitere specială la faptul că terenul de 2500 mp nu a fost cooperativizat iar vânzătoarea M. E. nu a urmat procedura obligatorie si exclusivă prevăzută de Legea nr. 18/1991 în ce priveste reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor asemenea terenuri. Nu s-a făcut nici-o analiză a motivelor de recurs si nu s-a dat o dezlegare în drept asupra problemei pusă în discutie referitoare la regimul juridic real al terenului de 2500 mp la 01.01.1990 ceea ce înseamnă că instanta de recurs nu a analizat toate motivele de recurs, decizia pronuntată fiind lovită de nulitate .
Au arătat contestatorii că în ceea ce priveste motivul II de recurs instanta a motivat decizia în sensul că raportul de expertiză este clar si nu au existat motive care să atragă refacerea, or, o astfel de motivare echivalează cu nemotivarea deciziei în ceea ce priveste respingerea celui de –al doilea motiv de recurs . În obiectiunile de la filele 167-169 au fost evidentiate deficientele expertizei în ceea ce priveste transpunerea corectă a actelor de proprietate ale părtilor cu privire la terenurile detinute de acestea iar greselile sunt evidente. Nu se explică nici de către instanta de fond si nici de cea din recurs de ce reclamantului i s-a atribuit prin girul instantelor de judecată suprafata de 3199 mp în conditiile în care în anul 1993 pretinde că a cumpărat doar 2500 mp teren arabil fără să se fi întocmit o schită anexă a contractului de vânzare – cumpărare, în cartea funciară a fost întabulată o suprafată de 2727 mp iar prin sentinta instantei de fond i-a mai fost atribuită reclamantului suprafata de 472 mp în plus fată de aceea de 2727 mp.
S-a solicitat admiterea contestatiei, anularea deciziei si rejudecarea recursului.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul M. L. a solicitat respingerea contestatiei în anulare arătând că asemenea critici nu se subsumează motivului contestatiei în anulare, respectiv art. 318 alin.1 teza a II a C. pr. civ. /1865.
S-a mai arătat că spre deosebire de intimatul M. L., niciunul dintre contestatori nu a prezentat un act de proprietate pentru suprafata de teren în litigiu, nedetinând vreun drept de proprietate cu privire la terenul pe care îl ocupă, astfel că în aceste conditii nu este posibilă o analiză comparativă a titlurilor de proprietate pentru a da întâietate celui mai bine caracterizat.
Prin completarea motivelor contestatiei în anulare contestatorii au arătat că nemotivarea solutiei de respingere a exceptiei lipsei calitătii procesuale active a reclamantului M. L. este de natură să facă admisibilă în principiu si pe fond contestatia în anulare . S-a sustinut că a analizat conditiile în care terenul revendicat de reclamant apare ca fiind acelasi cu cel din contractul autentic de donatie încheiat între D. M. si fiica sa Babeto N., instanta de recurs respingând recursul pe considerentul că M. L. are un titlu de proprietate pentru terenul revendicat reprezentat de contractul de vânzare – cumpărare nr. 8719/12.03.1993 însă un asemenea titlu îl are si Rosy N. fostă B.. Instanta nu a analizat motivul de recurs referitor la lipsa titlului de proprietate emis în temeiul legilor funciare în ceea ce priveste pe vânzătoarea către reclamantul M. L. în plus expertiza întocmită în cauză a fost incorectă iar obiectiunile formulate de contestatori la fond au fost respinse de instantă fără vreo justificare legală.
Prin completarea întâmpinării intimatul a solicitat respingerea căii extraordinare de atac arătând că primul motiv al recursului a fost motivat de instantă succint si suficient de clar pentru a se întelege considerentele avute în vedere iar în ceea ce priveste cel de –al doilea motiv de recurs contestatorii de fată nu au formulat cerere de arătare a titularului dreptului asa cum sustin si nu au solicitat niciodată instantei de fond să o citeze pe Rosy N. în calitate de titular al dreptului arătat . Critica de la punctul 3 în completarea motivelor contestatiei în anulare se referă la lipsa titlului de proprietate emis în temeioul Legii Fondului Funciar, cu toate acestea decizia contestată a expus un punct de vedere al instantei de control în privinta valabilitătii titlului intimatului iar sustinerile din cadrul punctului 4 în completarea motivelor contestatiei în anulare nu au semnificatia invocării unui motiv nou la căii extraordinare de atac acestea fiind identice celor expuse în ultima parte a contestatiei formulată initial .
Au fost depuse la dosar: Certificat de mostenitor nr. 193/1985; Contract de vânzare – cumpărare autentificat sub nr._/1993 cu schita imobilului situat în P., .. 166; titlul de proprietate nr._/07.08.2001 ; Contract de Vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2753/03.09.2002 cu schită în anexă ;Act de donatie ; contract de vânzare – cumpărare nr. 10.243/1991 ;contract de vânzare – cumpărare nr._/1993; Act de donatie nr. 2070/1993 ; Act de donatie nr. 2074/1993 ; sentinta civilă nr. 6088/1994 a Judecătoriei P. ; contract de vânzare cumpărare nr._/06 iunie 1995 ; declaratie pe propria răspundere dată de R. N. si note scrise formulate de contestatori.
A fost atasat dosarul civil nr._ în care s-a pronuntat decizia civilă a cărei anulare se solicită.
Verificând actele si lucrările dosarului precum si decizia civilă nr._ pronuntată de Tribunalul Arges în dosarul civil nr._, a cărei anulare se solicită tribunalul retine următoarele:
Prin decizia civilă nr._ pronuntată de Tribunalul Arges în dosarul civil nr._ a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâții B. O. și . - reprezentat de asociat unic B. O. împotriva sentinței civile nr. 2909/27.03.2014, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul M. L. si au fost obligati recurenții în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, către intimat.
Pentru a pronunta această solutie instanta de recurs a retinut că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26.01.2011, reclamantul M. L. a solicitat în contradictoriu cu paratul B. O. evacuarea pârâtului din imobilul - teren, situat pe ..168 pe care îl ocupă abuziv, cu cheltuieli de judecată cu motivarea că reclamantul este proprietarul terenului situat pe ..168, în suprafață de 2.727 mp, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8719 din data de 12.03.1993. Dreptul de proprietate al reclamantului a fost înscris în Carte Funciară nr.8876 la data de 13.06.2001, îndeplinind toate condițiile legale în a-si exercita dreptul de dispoziție și folosință asupra imobilului mai sus menționat. S-a mai sustinut ca folosința imobilului din ..168 este, însă, încălcată de către numitul B. O., care ocupă, în mod abuziv, fără a deține vreun just titlu, terenul proprietatea reclamantului. Reclamantul a încercat de nenumărate ori să intre în posesia imobilului, însă de fiecare dată a fost oprit, în mod violent, de parat, care, pe lângă atitudinea agresivă, a înțeles să construiască un gard din beton în dreptul intrării de acces la proprietatea reclamantului, îngradind astfel . pentru care s-a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, plângere nesoluționată până la momentul introducerii prezentei cereri.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 480 C. civ.
La data de 05.05.2011, paratul B. O. a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat instanței să califice acțiunea introductivă ca fiind o acțiune în revendicare imobiliară și nu o acțiune în evacuare.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 480 c.civ., invocînd dreptul său de proprietate asupra terenului revendicat de la parat, în raport de motivarea în fapt a acțiunii introductive, cu referire specială la faptul că reclamantul reclamă posesia asupra terenului în litigiu invocand lipsa titlului de proprietate al paratului, asupra acestui teren.
Paratul a invederat instanței faptul că același reclamant a mai promovat o altă acțiune în revendicare împotriva sa, avînd ca obiect același teren ca și în acțiunea de față (dar o suprafață mai mică) și prin sent. civ. nr. 2155/17 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul civil nr._/280/2006 (număr în format vechi_/2006) acea acțiune a fost anulată ca netimbrată. In temeiul art. 64 c.pr.civ. s-a sustinut că titularii dreptului de proprietate asupra terenului revendicat prin acțiunea de fată sunt . și B. N., așa cum rezultă din contractul autentic de donație nr._/9 aprilie 1993, încheiat între D. M. și B. N. și din contractul autentic de vînzare cumpărare nr._/6 iunie 1995 încheiat între D. I. M. și ..
A aratat ca paratul este asociatul ., dar în cauza de față acesta a fost chemat în judecată în nume propriu desi deține terenul nu ca persoană fizică, în nume propriu, ci ca reprezentant al societății comerciale, terenul fiind proprietatea acesteia. Avînd în vedere dispozițiile legale în materie, urmează ca acțiunea introductivă să fie respinsă față de parat pentru lipsa calității procesuale pasive, titularii dreptului fiind persoanele menționate anterior.
Pe fondul cauzei s-a invederat ca reclamantul pretinde că a dobîndit dreptul de proprietate asupra terenului revendicat prin cumpărarea suprafeței de 2500 mp de la mama sa, M. M. E., conform contractului autentic de vînzare cumpărare nr. 8719/12 martie 1993. Terenul a fost în patrimoniul c.a.p-ului pînă în anul 1990 și nu se face dovada în niciun mod cum acest teren a revenit în patrimoniul fostului proprietar, în afara procedurii prevăzute de Legea18/1991.
S-a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantului în acțiunea de față, generată de lipsa titlului său valabil de proprietate asupra terenului revendicat în condițiile în care nu există acte de proprietate emise în temeiul legilor de fond funciar. Conform celor două contracte autentice menționate anterior, în punctul în care se află terenul în litigiu există construcții și gard împrejmuitor, terenul a fost dintotdeauna proprietatea altor persoane, în afara reclamantului sau autorilor săi. Nu există suprapunere între terenul reclamantului și terenul societății comerciale și al fostei sotii a paratului, B. N..
Potrivit mențiunilor din contractul autentic de vînzare cumpărare nr.8719/12 martie 1993, ar rezulta că vînzătoarea M. M. E. ar fi exercitat posesia asupra terenului vîndut reclamantului din prezenta cauză, dar, potrivit celorlalte două acte translative de proprietate, rezultă că D. M. avea în posesie atît construcțiile, dar și terenul aferent acestora la data întocmirii celor două acte. Este evident, chiar din simpla comparare a conținutului celor trei acte translative de proprietate, că terenul reclamantului și cele ale . N. sunt terenuri diferite, distincte, nefiind vorba despre o suprapunere. Reclamantul nu a deținut vreodată terenul menționat în cele două contracte de donație și de vînzare cumpărare, menționate anterior, astfel că, sub aparența unei pretinse evacuări, acesta nu dorește altceva decît să revendice de la parat terenul în litigiu.
In drept au fost invocate art. 115 c.pr.civ.
La termenul de judecata din data de 16.06.2011 R. N. (fostă D., fostă B.), a formulat cerere de interventie in interes propriu, solicitand evacuarea pârâtului B. O. șl a ., din imobilul - teren situat pe .. 168, dobândit de aceasta prin Actul de Donație autentificat sub nr._/09.04.1993, precum si cerere de interventie in interesul reclamantului M. L., declarand că nu are niciun fel de pretenție legată de suprafața de teren de 2.727 mp a reclamantului M. L., inclusiv la suprafața de teren de 425 de mp ce reprezintă accesul dinspre . terenul reclamantului.
In motivare s-a aratat ca prin Actul de Donație autentificat de Notariatul de Stat Județean Argeș sub nr._/09.04.1993, D. M. a transferat, în mod legal, proprietatea către intervenienta, asupra imobilului - teren situat în .. 168, în suprafață de 1.500 mp. De asemenea prin raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 9058/02.10.2003 de la Judecătoria Pitești, s-au stabilit cu exactitate loturile de teren ce sunt în proprietatea Nicoletei R.. Cu toate acestea, dreptul de folosință asupra acestui imobil este încălcat de către pârâtul B. O. și de ., aceștia ocupând în mod abuziv, făra a deține un just titlu, terenul Nicoletei R.. Mai mult decât atât, deși pârâtul declară prin întâmpinare faptul că nu este proprietarul terenului a cărui evacuare se solicită de către reclamantul M. L., însă, în fapt, B. O. împreună cu familia sa și . posedă fără niciun temei atât imobilul proprietatea Nicoletei R., cât și imobilul proprietatea reclamantului M. L..
In ceea ce privește cererea de intervenție în interesul reclamantului M. L., s-a solicitat admiterea acesteia si pe cale de consecință evacuarea pârâtului B. O. si a ., din imobilul -teren situat pe .. 168, dobândit de reclamantul M. L. prin Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub, nr. 8719/12.03.2009. In fapt, reclamantul M. L. este proprietarul terenului situat în Pitești, .. 168, jud. Argeș, în suprafață de 2.727 mp, având o deschidere de 6,70 m la . conformitate cu Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8719/12.03.1993 și cu schițele cadastrale. Cu toate acestea, dintr-o eroare de interpretare a actelor și a schițelor cadastrale, precum și în conformitate cu Actul de donație autentificat sub nr._/09.04.1993 și așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. 9058/02.10.2003 de la Judecătoria Pitești, suprafața de teren de 425 mp, ce constituie drumul de acces al reclamantului M. L., apare ca fiind în proprietatea subsemnatei, R. N., și prin urmare proprietatea mea, imobil-teren în suprafață de 1500 mp are o deschidere de 20,04 mp la . concret, având în vedere că în mod eronat și dintr-o interpretare greșită a schițelor cadastrale, R. N. ar figura ca fiind proprietara suprafaței de teren de 425 mp, ce constituie drumul de acces al reclamantului M. L., acesta fiind în imposibilitate de a mai avea acces la terenul său, R. N. a declarat faptul că nu are niciun fel de pretenție legată de suprafața de teren de 2.727 mp a proprietarului M. L., inclusiv la suprafața de teren de 425 de mp ce reprezintă accesul dinspre . terenul reclamantului, si care este în proprietatea lui M. L.. conform Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8719/12.03.1993. In consecința s-a solicitat admiterea cererea de intervenție în interesul reclamantului M. L., si întrucât pârâtul ocupă în mod abuziv atât terenul reclamantului cât si al Nicoletei R., evacuarea lui B. O. si . atât din imobilul-teren proprietatea reclamantului cât si din imobilul-teren proprietatea intervenientei.
In drept s-au invocat art. 49 și art. 50 Cod proc civ., art. 480 Cod civ.
La termenul de judecata din data de 22.09.2011 instanta a calificat cererea de chemare in judecata ca fiind actiune in revendicare.
La 13.10.2011, R. N. a solicitat ca cererea de interventie depusa initial sa fie calificata doar ca o cerere de interventie in interesul reclamantului.
La 13.10.2011 reclamantul a solicitat instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa stabileasca si linia de hotar dintre proprietatile invecinate ale partilor.
Prin incheirea din data de 15.12.2011 Judecătoria Pitești a introdus in cauza, in calitate de parata ..
La 13.09.2012 instanta de fond a anulat ca netimbrata cererea de interventie formulata de R. N.
Prin sentința civilă nr. 2909/27.03.2014 a Judecătoriei Pitești a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, a fost respinsă excepția lipsei calitatii procesuale pasive a paratului B. O., a fost admisă in parte actiunea precizata formulata de reclamant.
Au fost obligati paratii sa lase în deplină posesie și proprietate reclamantului suprafața de 472 mp teren situată în Mun P., .. 168, jud. Argeș identificata în schița anexa la raportul de expertiza întocmit de expert M. L. (fila 154 din dosar) prin hașurare cu culoarea rosu, marcata de punctele 3-10-9-8-15-14-13-1-3.
A respins capatul de cerere privind granituirea și a obligat paratii la plata catre reclamant a sumei de 1725 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
În adoptarea soluției s-au reținut si au fost analizate cu prioritate cele două excepții, pe care instanța de fond le-a apreciat nefondate.
În privința lipsei calității procesuale active a reclamantului, s-a reținut că potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8719/12.03.1993, care nu a fost desfiintat, fiind la acest moment valabil, reclamantul a dobandit in proprietate suprafata de 2500 mp teren, din care face parte si portiunea de 472 mp revendicata in prezenta cauza. F. de calitatea de proprietar a lui M. L. in ceea ce priveste terenul de 472 mp, instanta de fond a constatat ca acesta poate sta in judecata ca reclamant in cadrul actiunii in revendicare si granituire.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului B. O., instanta de fond a respins-o ca neintemeiata, avand in vedere faptul că, potrivit raportului de expertiza, acesta ocupa suprafata de teren in litigiu, fara a fi proprietar.
Instanța a apreciat fondată acțiunea în revendicare, constatând următoarele:
Reclamantul este proprietarul terenului situat pe ..168, în suprafață de 2.727 mp, potrivit Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8719 din data de 12.03.1993- fila 7 si documentatiei cadastrale nr.8891/1999. Din aceasta suprafata, o portiune de 472mp este ocupată in fapt de catre paratii B. O. si ..
Potrivit concluziilor raportului de expertiza specialitatea topografie intocmit in cauza, terenul in litigiu solicitat de reclamant nu apartine paratei . ci Nicoletei R. cu care reclamantul se suprapune ca acte, pe suprafata de 472 mp si 62 mp teren arabil. Potrivit schitei anexa la raportul de expertiza, fila 154, terenul in litigiu care se regaseste in actele de proprietate ale reclamantului(contract de vanzare cumparare nr. 8718/1993) si in actul de donatie nr._/09.04.1993 al numitei R. N., in suprafata de 472 mp se gaseste in posesia paratilor B. O. si ..
În plus, prima instanta a avut in vedere si sustinerile numitei R. N., care, in cuprinsul cererii de interventie accesorie in interesul reclamantului formulata in dosar, a mentionat ca nu are niciun fel de pretenție legată de suprafața de teren de 2.727 mp a proprietarului M. L., inclusiv la suprafața de teren de 425 de mp ce reprezintă accesul dinspre . terenul reclamantului, si care este în proprietatea lui M. L..
Pentru aceste motive, instanta de fond a admis capatul de cerere privind revendicarea si a obligat paratii sa lase în deplină posesie și proprietate reclamantului suprafața de 472 mp teren situată în Mun P., .. 168, jud. Argeș identificata în schița anexa la raportul de expertiza întocmit de expert M. L. (fila 154 din dosar) prin hașurare cu culoarea rosu, marcata de punctele 3-10-9-8-15-14-13-1-3.
În ceea ce privește grănițuirea, aceasta reprezintă o operațiune de delimitare prin semne exterioare a două proprietăți vecine, ce aparțin unor titulari diferiți, prin acțiunea în grănițuire urmărindu-se determinarea, prin hotărâre judecătorească, a limitelor dintre proprietăți și stabilirea traseului real pe care trebuie să îl urmeze titularul. Conform art.584 Cod civil, orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.
Prima instanță a constatat că, potrivit concluziilor raportului de expertiză, terenul in litigiu solicitat de reclamant nu apartine paratei . ci Nicoletei R. cu care reclamantul se suprapune ca acte, pe suprafata de 472 mp si 62 mp teren arabil. Avand in vedere faptul ca, potrivit aceluiasi raport de expertiza, fara schite anexe la actele autentice ale paratei . si ale numitei R. N. nu se inteleg clar vecinitatile si dimensiunile pentru a putea fi transpuse suprafetele de teren dobandite de acestia de la D. M., instanta de fond a apreciat ca nu se poate stabili linia de hotar dintre proprietatea reclamantului si proprietatea paratilor.
În consecință a fost respins capatul de cerere privind granituirea.
În temeiul art.276 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat pârâtii să achite reclamantului suma de 1725 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Împotriva sentinței civile de mai sus au declarat recurs pârâții care au criticat hotărârea primei instanțe sub aspecte de nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:
Sentința este dată cu aplicarea greșită a legii și în contradicție cu probele administrate în cauză.
În mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului M. L., deși acesta nu are un titlu de proprietate valabil asupra terenului revendicat. În privința excepției, soluția este nemotivată, iar pe fond, prima instanță trebuia să verifice cu prioritate titlul reclamantului, care a învestit instanța cu acțiune având ca obiect revendicare și grănițuire.
Reclamantul este fiul vânzătoarei M. E. care a înstrăinat către acesta suprafața de 2500 m.p teren arabil prin contractul de vânzare cumpărare nr. 8719/1993, iar convenția a fost una frauduloasă, pentru că terenul făcea obiectul legilor de retrocedare, nefiind zonă cooperativizată. Reclamantul a cunoscut situația juridică a terenului, actele de la dosar dovedesc că pentru regimul juridic al terenului erau aplicabile disp.legii 18/1991, iar vânzătoarea nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, astfel că neavând un titlu valabil nu putea nici să înstrăineze valabil către reclamant.
În mod greșit au fost respinse obiecțiunile la raportul de expertiză, care era incomplet. Experta desemnată în cauză nu a transpus corect terenurile părților conform actelor de proprietate, astfel că proba nu poate constitui temei în soluționarea cauzei.
Recursul a fost întemeiat pe disp.art. 304 pct.7 și 9 și pe 304 ind.1 C.pr.civilă.
Prin întâmpinare reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că soluția primei instanțe este legală și temeinică.
În analizarea motivelor de recurs tribunalul a retinut că prima critică este nefondată, soluția primei instanțe în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului este legală. Prima instanță și-a argumentat punctul de vedere în adoptarea soluției, motivarea fiind succintă, însă suficient de clară pentru a se înțelege considerentele avute în vedere, de natură a se putea exercita controlul judiciar. Față de calitatea de proprietar a reclamantului, în privința terenului identificat în expertiză, acesta poate sta în judecată în cadrul acțiunii în revendicare și grănițuire, legitimând calitatea procesuală activă.
Pe fondul cauzei soluția instanței de fond are corespondent în probele administrate în cauză. Prima instanță a interpretat corect disp.art.480 C.civ, acțiunea în revendicare fiind o acțiune reală în cadrul căreia proprietarul se îndreaptă împotriva posesorului neproprietar, de la care solicită restituirea bunului său.
Într-adevăr reclamantul trebuie să dovedească calitatea de proprietar, iar în speță intimatul reclamant a făcut această dovadă, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 8719/1993 ( f.7), în privința suprafeței de 472 m.p., identificată în expertiza M. L.. Actul de vânzare cumpărare este în vigoare, nu este anulat și produce efecte juridice, iar din conținutul expertizei rezultă că suprafața în litigiu nu se află în actele de proprietate invocate de pârâți.
În consecință câtă vreme pârâții au doar posesia terenului fără a deține un act valabil, imobilul regăsindu-se în actul de proprietate al reclamantului, acțiunea în revendicare a fost în mod corect admisă. În cazul în care, pentru suprafața în litigiu ambele părți dețineau acte de proprietate, adică ar fi existat suprapunere potrivit expertizei, s-ar fi procedat la compararea dreptului de proprietate în vechime, pentru a se da întâietate celui mai caracterizat.
Raportat la această situație, nu se impune a se analiza în vechime titlul de proprietate al reclamantului, așa cum solicită recurenții, expertiza fiind suficient de clară; din schița anexă acesteia – planșa nr.2 rezultă că suprafața de 472 m.p. identificată prin culoare roșie se află în posesia pârâților și în actele de proprietate ale reclamantului M. L., astfel că potrivit art.480 C.civ soluția primei instanțe de admitere a acțiunii în revendicare este legală.
Expertiza este clară si nu au existat motive care să atragă refacerea .
Pentru toate cele ce preced, tribunalul găsind nefondate criticile recurenților, în baza art.312 și 304 ind.1 C.pr.civilă a respins recursul ca neîntemeiat, menținând în vigoare soluția primei instanțe, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, către intimat.
Potrivit prevederilor art. 318 alin 1 C.pr. civ., temei legal invocat de contestatori, hotărârile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie când dezlegarea dată este rezultatul unei greseli materiale sau când instanta, respingând recursul sau admitându-l numai în parte, a omis din greseală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Rezultă prin urmare din cuprinsul textului de lege sus invocat că, fiind o cale extraordinară de atac de retractare, contestatia în anulare specială se poate exercita numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, respectiv pentru greseală materială sau omisiunea de a cerceta un motiv de modificare sau casare.
Analizând decizia civilă contestată, tribunalul retine că niciuna dintre ipotezele textului de lege sus mentionat nu se regăsesc, nefiind vorba nici de greseală materială – asa cum este avută în vedere de art. 318 si care se referă la aspectele formale ale judecătii si nu implică reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor - după cum nu este vorba nici de omisiunea instantei de recurs de a analiza vreunul dintre motivele de recurs invocate în acea judecată de contestatorii de fată. Sustinerile contestatorilor potrivit cu care instanta de recurs nu a analizat si motivat exceptiile invocate de contestatori nu pot fi avute în vedere de tribunal devreme ce din observarea considerentelor deciziei civile contestate rezultă contrariul, exceptiile fiind motivate clar si succint fiind întelese considerentele avute în vedere de instantă la adoptarea solutiei contestate, restul motivelor contestatiei în anulare fac trimitere la eventuale greseli de judecată ce nu pot face obiectul contestatiei întemeiate pe prevedrile art. 318 C. pr. civ. /1865, stiut fiind că, contestatia în anulare nu poate fi exercitată pentru un astfel de motiv, asa încât tribunalul, pentru considerentele arătate si retinând că în cauza analizată nu se conturează ipotezele prevăzute de art. 318 C. pr. civ., în temeiul textului de lege sus invocat va respinge contestatia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii B. O. și . - R. DE ASOCIAT UNIC B. O. împotriva Deciziei civile nr.2661/20.11.2014, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul M. L..
Obligă contestatorul la 800 lei cheltuieli de judecată către intimatul M. L..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24 Septembrie 2015 la Tribunalul Arges – Sectia Civilă.
Președinte, A. D. | Judecător, S. I. Ț. | Judecător, M. D. B. |
Grefier, I. V. H. |
Red. AD/2 ex/06.10.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 292/2015. Tribunalul ARGEŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2764/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
