Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din 15-02-2013, Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 2729/180/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 174/2013
Ședința publică de la 15 Februarie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. M. P.
Judecător P. C. F.
Judecător G. D.
Grefier L. D.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurentul-reclamant G. V. C., împotriva sentinței civile 1263/08.02.2012, pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul_, în contradictoriu cu intimata-pârâtă H.(MAXITOVICI) M., având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, se prezintă recurentul-reclamant G. V. C. care se legitimează în fața instanței cu CI ._, lipsește intimata-pârâtă.
S-a făcut oral referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează părțile, obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata și modul de îndeplinire a procedurii de citare, arătând că la dosarul cauzei la data de 11 febr. 2013 intimata a depus întâmpinare prin care solicită și judecarea cauzei în lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurentul-reclamant depune la dosar un înscris, cu privire la care arată că este un memoriu intitulat „contestație”.
Instanța constată faptul că recursul a fost declarat în termen, este motivat și legal scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Recurentul reclamant arată că nu are alte cereri.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra motivelor de recurs.
Recurentul-reclamant, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței referitoare la plata cheltuielilor de judecată, întrucât intimata este vinovată pentru neîncheierea contractului de vânzare cumpărare.
Față de prevederile art. 150 C.p.c. instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă 1263/08.02.2012 pronunțată de Judecătoria Bacău s-a admis cererea formulată de reclamant G. V. C. în contradictoriu cu pârâta H.(MAXITOVICI) M., a constatat că între reclamantul G. C. în calitate de promitent-cumpărător și pârâta H. M. în calitate de promitent vânzător, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, având ca obiect imobilul teren în suprafață de 3000 m.p. situat în . la N- C. N., la E – pârâu, la S – L. C., la V – G. C., identificat pe punctele de contur 1-2-3-4-5-6-7-1 în raportul de expertiză întocmit de către expert B. M., pentru prețul de 170.000 lei (ROL), sentința ținând loc de act de vânzare-cumpărare autentic. A fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
În considerentele sentinței s-a reținut că în cursul anului 1992 între pârâta H. (MAXITOVICI) M., pe de o parte și reclamantul G. V. C., pe de altă parte, a intervenit o convenție prin care primul se obliga să vândă suprafața de 0, 31 ha situată în satul Budești, . vecini: nord construcții și bătătură G. V. C., est – teren proprietate H. M., vest - teren proprietate H. M., sud pârâu, iar reclamantul se obliga să cumpere această suprafață pentru prețul de_ de lei (ROL), fiind întocmit în acest sens un înscris sub semnătură privată denumit „act de vânzare cumpărare” aflat la fila 9.
Prețul în sumă de 170.000 lei, a fost achitat de reclamant la data încheierii actului, astfel cum rezultă din susținerile pârâtei care a arătat faptul că a primit această sumă cu titlu de preț din partea reclamantului (susținerile petentei calificate de către instanța ca fiind o mărturisire judiciară simplă fiind consemnate în încheierea din data de 19.04.2010 – f.23).
Suprafața de teren care a făcut obiectul actului de vânzare cumpărare încheiat sub forma unui înscris sub semnătură privată a intrat în posesia reclamantului fiind stăpânită și folosită de către acesta astfel cum rezultă chiar din susținerile mandatarului pârâtei care a arătat faptul că, reclamantul a stăpânit această suprafață de teren încontinuu din momentului întocmirii actului de vânzare cumpărare, fiind stăpânită de către acesta de mai mult timp. Mandatarul pârâtei a mai arătat faptul că acest act a fost încheiat după pronunțarea Sentinței civile nr. 1923/6.03.1992 de Judecătoria Bacău în dosar nr. 8932/1992. Astfel, prin raportare la considerentele acestei hotărâri judecătorești, instanța retine faptul că, reclamantul ocupa terenul ce face obiectul cauzei anterior anului 1992, iar după pronunțarea Sentinței civile nr. 1923/6.03.1992 în dosarul nr. 8932/1992, având ca obiect revendicare, pârâta i-a vândut reclamantului suprafața de teren pe care o ocupa fără drept.
Din certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice nr._ (f. 17) rezultă faptul că reclamantul figurează în evidențe cu 3008 m.p. teren intravilan pentru care a achitat impozitele si taxele locale.
Terenul cu privire la care s-a convenit asupra vânzării-cumpărării este deținut de promitenta-vânzător în temeiul titlului de proprietate nr._/21.12.1995 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bacău.
Deși pârâta nu deținea, la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, dreptul de proprietate asupra terenului situat în ., jud. Bacău, care a făcut obiectul convenției de vânzare-cumpărare, acest drept de proprietate i-a fost reconstituit prin titlul de proprietate sus menționat.
Având în vedere că promitenta vânzătoare a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului după încheierea convenției de vânzare-cumpărare, instanța a apreciat că în cauză este îndeplinită condiția ca bunul vândut să fie proprietatea promitente-vânzătoare.
Din raportul de expertiză tehnică specialitatea topo-cadastru efectuat în cauză de către expert B. M. rezultă faptul că, terenul ce face obiectul actului de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiat între părți este situat în intravilanul satului Budești, . 3, . de 3000 m.p. teren arabil cu vecini la N- C. N., la E – pârâu, la S – L. C., la V – G. C., fiind delimitat pe planul de amplasament anexă pe punctele de contur 1-2-3-4-5-6-7-1. Expertul a mai precizat faptul că, acest teren este înscris în titlul de proprietate nr._/21.12.1995 eliberat pe numele pârâtei H. M., în tarlaua 3, .> În drept, conform art. 5 alin. 2 Titlul X din Legea 247/2005 (în vigoare la data încheierii actului), terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 1073 cod civil creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației, adică dreptul de a obține executarea obligației în natura ei specifică, în sensul realizării obiectului avut în vedere de părți, iar potrivit art. 1077 nefiind îndeplinită obligația de a face, creditorul poate asemenea sa fie autorizat de a o aduce el la îndeplinire, cu cheltuiala debitorului.
Părțile contractante nu au încheiat actul autentic de vânzare-cumpărare, forma autentică fiind prevăzută ad validitatem pentru această operațiune juridică.
Astfel, instanța a apreciat că înscris sub semnătură privată denumit „act de vânzare cumpărare” aflat la fila 6 are natura juridică a unui antecontract încheiat între reclamant și pârâtă, prin care se convine asupra vânzării terenului în cauză.
Deși actul încheiat, nevalabil din lipsa formei autentice, nu este de natură a transmite dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren arătate mai sus, potrivit art. 969 C.Civ. care instituie principiul conform căruia convențiile constituie legea părților, precum și potrivit prevederilor art. 1172 C.Civ., respectiv actul care nu poate fi autentic din lipsă de forme este valabil ca scriptură sub semnătură privată, dacă s-a iscălit de părțile contractante și care instituie principiul conversiunii, instanța constată că între reclamant și pârâtă s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare.
În consecință, încheierea acestei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare a generat în sarcina ambelor părți contractante obligații de a face, reprezentată de îndatorirea de a îndeplini toate operațiile legate de încheierea lui în formă autentică.
Neîndeplinirea acestei obligații de către promitenta vânzătoare este de natură a aduce atingere intereselor promitenților cumpărători, producându-le acestora un prejudiciu constând în faptul că de la încheierea antecontractului până la data soluționării prezentei cauze a trecut o perioadă relativ lungă de timp de natură a afecta posibilitatea reclamanților de a dobândi dreptul de proprietate asupra unui alt imobil de aceeași natură în condiții financiare similare acelora de la data de momentul întocmirii actului.
Pe de altă parte instanța a constat că scopul mediat urmărit de reclamant prin încheierea antecontractului a fost acela de a dobândi dreptul de proprietate asupra respectivului teren. În consecință, având în vedere principiul executării în natură a obligațiilor, precum și principiul reparării în natură a prejudiciului, instanța apreciază că se impune ca o justă și echitabilă reparație a prejudiciului suferit de reclamant, precum și ca o măsura de sancționare a atitudinii culpabile a pârâtei, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.
În lipsa executării voluntare a obligației de a contracta, deci a consimțământului, consimțământul promitentului vânzării este suplinit de hotărârea judecătorească, întrucât nerespectarea obligației asumate este neechitabilă și de natură a-l nedreptăți pe celălalt cocontractant.
Instanța a mai reținut faptul ca, în cauză, au fost respectate condițiile de valabilitate ale actului juridic prevăzute de art. 948 Cod Civil, fiind de asemenea dovedite și existența titlului de proprietate al promitentei vânzătoare asupra imobilului precum și faptul achitării integrale a prețului stabilit de părți.
Față de considerentele expuse anterior și având în vedere și concluziile raportului de expertiză depus la dosar, precum și împrejurarea că netulburarea de către proprietar a posesiei exercitate de către reclamanți asupra bunului în litigiu are semnificația unei recunoașteri tacite, dar neîndoielnice, a dreptului său de creanță-drept corelativ obligației pârâtului de a vinde imobilul - ducând la întreruperea prescripției extinctive reglementate de Decretul nr.167/1958, instanța a admis cererea, și va constata că între reclamantul G. C. în calitate de promitent-cumpărător și pârâta H. M. în calitate de promitent vânzător, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, având ca obiect imobilul teren în suprafață de 3000 m.p. situat în . la N- C. N., la E – pârâu, la S – L. C., la V – G. C., identificat pe punctele de contur 1-2-3-4-5-6-7-1 în raportul de expertiză întocmit de către expert B. M., pentru prețul de 170.000 lei (ROL).
Având în vedere prevederile art. 275 Cod procedură civilă care prevăd faptul că, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată, și reținând faptul că, pârâta înainte de prima zi de înfățișare s-a prezentat în instanță, a recunoscut pretenții reclamantului și a declarat că este de acord să meargă la notar în vederea întocmirii actelor, reclamantul fiind cel care a dorit continuarea litigiului, instanța a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul. Aceasta a arătat că în mod greșit prima instanță nu a obligat pârâta la plata de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert, cheltuieli de transport. Pârâta nu s-a prezentat în fața instanței decât la un termen de judecată dar a recunoscut încheierea antecontractului în 1994 prin care părțile s-au înțeles să suporte în mod egal cheltuielile necesare legalizării actului, înscrisul fiind pierdut ulterior. De asemenea, recurentul a arătat că intimata pârâtă a refuzat să radieze terenul în litigiu din evidențele pentru impozit și să meargă la notariat, astfel că recurentul reclamant a fost nevoit să se adreseze instanței de judecată.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât a recunoscut încheierea promisiunii de vânzare și, mai mult, i-a solicitat recurentului să se deplaseze la notariat pentru autentificare, dar acesta a refuzat.
În această fază procesuală nu s-au administrat probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată că recursul este nefondat.
Astfel, prima instanță a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 275 C.pr.civ. din 1865 potrivit cărora pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Susținerile făcute de către recurentul reclamant în cererea de recurs referitoare la înțelegerea părților privind suportarea în mod egal a cheltuielilor necesare legalizării actului și refuzul intimatei pârâte de a se prezenta la notariat nu sunt susținute de probele administrate în dosarul cauzei. Mai mult, așa cum s-a reținut prin sentința recurată, la termenul din 19.04.2010intimata pârâtă a arătat că dorește să se prezinte la notariat la momentul respectiv, dar recurentul reclamant a insistat în continuarea judecății.
Având în vedere considerentele reținute, instanța urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de recurentul-reclamant G. V. C., domiciliat în com. Plopana, ., împotriva sentinței civile 1263/08.02.2012, pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul_, în contradictoriu cu intimata-pârâtă H.(MAXITOVICI) M., domiciliată în ., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2013.
Președinte, C. M. P. | Judecător, P. C. F. | Judecător, G. D. |
Grefier, L. D. |
Red.s.c. B. P.
Red./tehnored.d.c./FPC/11.04.2013
Tehnored.s.c.DL/11.04.2013/2 ex.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 14-01-2013, Tribunalul BACĂU | Partaj judiciar. Decizia nr. 172/2013. Tribunalul BACĂU → |
|---|
